Dronele sunt un simbol al modernităţii. Iniţial proiectate ca arme de război, utilizate pentru cercetarea terenului, dar şi pentru luptă, au intrat apoi în uzul comercial, fie ca hobby, fie pentru business. A fost nevoie doar de un pas pentru a fixa camere foto/video pe aparatele de zbor, pentru a deschide un nou domeniu, filmarea şi fotografierea aeriană. Acest segment a captivat în ultimii ani atenţia oamenilor de pretutindeni, dar nu a scăpat de controverse.
Zborul este una dintre cele mai întâlnite fantezii printre oameni. Lui Icar i-a plăcut atât de mult încât nu s-a putut opri şi a zburat tot mai sus către soare. Oamenii au creat tuburi de oţel de zeci de tone ce străbat cerul zi şi noapte de-a lungul globului. Iar una dintre noile metode de a ne zgândări această dorinţă este pilotajul de la sol al aeronavelor mici. Când spun o metodă nouă, mă refer la amploarea pe care a luat-o fenomenul de zboruri cu drone în ultimii ani.
În Romania, această afacere se află la început de drum şi nu foarte multă lume este conştientă de existenţa unor astfel de servicii; dar există potenţial de creştere, după cum aveam să aflu de la câţiva dintre antreprenorii care activează în domeniu. La o simplă căutare pe Google, pagina este împânzită de companii ce oferă astfel de servicii.
Filmarea aeriană (o să includ în această exprimare şi fotografierea) nu este destinată doar realizării de clipuri video impresionante, ci are mai multe aplicări. Pe lângă valoarea evidentă de entertainment pe care o aduce o astfel de filmare (fie ea concert, nuntă sau clip de prezentare), mai există şi utilizarea practică: mapare 2D sau 3D sau filmarea termică pentru inspecţia echipamentelor şi a structurilor. Se prevăd şi alte utilizări ale dronelor, de exemplu livrarea produselor direct către cumpărător sau utilizarea pentru trimiterea medicamentelor, fie unui pacient aflat în nevoie, fie pentru un spital. Dar acestea sunt pentru viitor şi campanii de marketing. „Asemenea proiecte nu sunt încă fezabile la nivel economic, dar vor deveni, cu siguranţă, realitate odată cu creşterea autonomiei, distanţelor şi punerii la punct a sistemelor de supraveghere şi control al acestui tip de transport“, spune Octavian Isăilă, director general la 360tourist.
Primul obstacol în lansarea unei afaceri ar fi legislaţia care nu este foarte permisivă atât pe plan local, cât şi global. Cadrul legislativ încă nu este bine stabilit şi de asta se plâng atât pasionaţii de pilotaj, cât şi antreprenorii. „Într-adevăr, legislaţia este destul de restrictivă şi cu avize greu de obţinut“, spune Sebastian Pop, manager la AeroDrone. Pe de altă parte chestiunea trebuie examinată şi invers. Există pericole ca drona, pur şi simplu, să cadă şi să rănească pe cineva sau să se ciocnească cu un aparat de zbor. Recent, în Statele Unite o dronă a încurcat elicopterele pompierilor care încercau să stingă un incendiu. „Am avut şi solicitări pe care le-am declinat din cauza că reglementările actuale nu permiteau efectuarea operaţiunilor de zbor în zonele intravilane“, spune Octavian Isăilă. „Sper să existe reglementări care să ne permită operarea în condiţii normale desfăşurării activităţii cu tot ce implică aceasta: locuri de muncă, salarii, impozite etc.“, adaugă el.
Să plimbi o dronă pe cer cu o cameră ataşată nu este simplu ca bună ziua. Trebuie îndeplinite mai multe condiţii. Lăsând la o parte dimensiunea tehnică necesară pilotării unei aeronave, în primul rând, este nevoie de aprobarea MApN a activităţii de filmare. Apoi trebuie identificat echipamentul la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (emiterea unui permis de zbor naţional pentru dronele care depăşesc 20 kg). Urmează segregarea spaţiului în zona unde se vor desfăşura activităţile (un acord de zbor între companie, Statul Major al Forţelor Aeriene şi Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian – ROMATSA). Şi, în final, ROMATSA trebuie să fie anunţată cu 24 de ore înainte care este zona unde va zbura drona şi ora la care începe şi se termină acţiunea.
Pentru a porni o asemenea afacere investiţiile variază, în funcţie de planuri, însă o sumă avansată este de 1.500 de euro, care poate ajunge şi la zeci de mii de euro, în funcţie de echipamentul achiziţionat sau de tipul de filmare. „Se poate porni cu o dronă de aproximativ 1.500 euro cu care se pot efectua filmări şi fotografii aeriene“, spune Gabriel Vătafu, proprietarul flycams. Dacă vorbim de o companie ce se bazează pe servicii de mentenanţă preventivă, inspecţii şi verificări, investiţia este şi mai mare. „Costurile sunt destul de ridicate ţinând cont că un astfel de sistem ajunge undeva la 4.000-5.000 euro pentru vectorul aerian plus camera de termoviziune, în jur de 7.000 euro“, spune Pop.
Investiţia nu se rezumă doar la bani, ci şi la personal: piloţi, cameramani, editori. „Filmarea aeriană nu înseamnă doar ridicarea dronei de la pământ“, spune Cosmin Brezoescu, director general la Aeroview. Pentru a putea pilota o dronă cum trebuie, un pilot are nevoie de mai multe ore de pilotaj şi de experienţă. Nu există un brevet de pilot de dronă, în momentul de faţă, însă se lucrează la profesionalizarea şi specializarea piloţilor prin cursuri şi există chiar şi o bază de antrenament. „FAE este constructor de drone şi a creat o şcoală de pilotare de drone în scop comercial în primavăra acestui an şi suntem mândri de absolvirea cu brio a celei de-a doua promoţii de piloţi de dronă“, a spus Mihai Dragu, manager la FAE Drones. Iar baza de antrenament de care vorbeam se află pe drumul dintre Târgovişte şi Bucureşti, în apropierea localităţii Mircea Vodă. Este o zona segregată special pentru zboruri de antrenament şi teste de drone.
