În primele şase luni ale anului trecut, grupul Petrom a consemnat un profit net de 2,027 miliarde lei şi vânzări de 12,202 miliarde lei.
“În prima jumătate a anului 2013 ne-am îmbunătăţit performanţa financiară şi operaţională comparativ cu primele şase luni din 2012, ca efect al investiţiilor realizate în anii precedenţi, managementului strict al costurilor şi iniţiativelor de excelenţă operaţională. Am continuat programul semnificativ de investiţii, ceea ce ne-a permis să stabilizăm producţia, volumele uşor crescute de hidrocarburi din România compensând problemele tehnice temporare din Kazahstan. În zona offshore, am finalizat cea mai mare campanie de achiziţie seismică 3D din Marea Neagră şi, în parteneriat cu ExxonMobil, ne-am propus să reluăm forajul în blocul Neptun către sfârşitul anului 2013 sau începutul anului 2014. Performanţa G&E (segmentul Gaze şi Energie – n.r.) a reflectat condiţiile de piaţă dificile, cu cerere scăzută pentru gaze şi electricitate, precum şi preţuri semnificativ reduse la electricitate. În R&M (segmentul Rafinare şi Marketing – n.r.), vânzările cu amănuntul au rămas stabile, în timp ce marjele de rafinare au scăzut din cauza cotaţiilor mai mici la produse”, a declarat în raportul semestrial directorul general al OMV Petrom, Mariana Gheorghe.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Până la o limită, pot înţelege chiar şi dorinţa inspectorilor fiscali de a stabili, cu orice preţ, debite suplimentare în sarcina contribuabililor; probabil aşa îşi dovedesc eficienţa în faţa şefilor şi pot fi feriţi de eventuale disponibilizări în cazul unor restructurări viitoare (care, apropo, se anunţă destul de ample la nivelul direcţiilor judeţene ale finanţelor publice, odată cu procesul de regionalizare şi de înfiinţare a Direcţiei de Antifraudă Fiscală).
Nu pot însă înţelege cum deducerea TVA s-a transformat dintr-un drept legal şi legitim al contribuabililor mai mult
într-o obligaţie a acestora de a-şi proba şi justifica bunele practici în materie fiscală. Asta deoarece organele fiscale le anulează acest drept, invocând – în baza unor criterii şi aprecieri, de regulă, pur subiective – existenţa unor practici frauduloase pe „circuit„.
Fără a se ţine însă cont de înde-plinirea condiţiilor de fond şi de formă, reglementate de Codul fiscal în vederea exercitării dreptului de deducere, sau de jurisprudenţa comunitară din domeniu. Ceea ce mi se pare însă cu adevărat relevant privind atitudinea abuzivă a fiscului este faptul că această anulare a dreptului de deducere la nivel de TVA nu este structurată, de multe ori, pe niciun fel de analize corelative care să ofere măcar indicii privind participarea conştienţă şi voluntară a contribuabilului supus inspecţiei fiscale la mecanismul de fraudare al taxei.
În condiţiile în care, pe fond, tocmai acesta ar trebui să fie argumentul forte al fiscului, respectiv să probeze dacă contribuabilul supus inspecţiei fiscale este sau nu parte directă a unei tranzacţii fictive, pentru a putea fi incidente în cauză prevederile Legii nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale. Nu mai vorbesc de situaţia hilară în care un contribuabil este înscris în lista contribuabililor inactivi, dar – în consecinţă – organul fiscal „uită„ să-i anuleze şi validitatea codului de TVA, deşi legislaţia fiscală impune „din oficiu„ această obligativitate a organelor fiscale.
Astfel, dacă un alt contribuabil face o achiziţie de la cel menţionat anterior şi îl verifică, pe site-ul ANAF, numai din punctul de vedere al validităţii codului de TVA – pornind de la premisa că organele fiscale îşi fac treaba şi, dacă are cod valid de TVA, înseamnă că nu e inactiv – ulterior, pe parcursul unei inspecţii fiscale, va suporta consecinţele legale privind neadmiterea la deductibilitate fiscală a taxei aferente. Ce consecinţă suportă fiscul? Da, aţi ghicit, niciuna, au „uitat„ şi ei, ce să facă…
În opinia mea, multe din stările conflictuale care apar în raporturile dintre fisc şi contribuabili se datorează limitelor, extrem de largi şi interpretabile, ale deja celebrului art.11 din Codul fiscal, ce oferă organelor fiscale prerogativele de a reîncadra substanţa economică a unei tranzacţii şi, pe cale de consecinţă, de a interveni asupra bazelor de impunere declarate de contribuabil, în situaţiile în care se apreciază că există neconcordanţe între substanţa economică a operaţiunilor efectuate de contribuabil şi calificarea juridică şi fiscală a acestora. Nu neg necesitatea existenţei procedurilor de autoritate – structurate pe dreptul de apreciere al organelor fiscale, în direcţia cuantificării relevanţei stărilor de fapt fiscale şi, eventual, atribuirii unei noi dimensiuni a acesteia – care se împart în trei mari categorii: ajustare, recalificare şi estimare.
Susţin însă că, indiferent de operaţiunea la care ne raportăm, demersurile organelor fiscale trebuie să se circumscrie, din punct de vedere procedural, strict limitelor impuse de prevederile Titlului III Cap. III Cod procedură fiscală, referitoare la administrarea şi aprecierea probelor în domeniul fiscal şi nicidecum să se structureze pe practici neunitare sau subiective ale celor aflaţi, la un moment dat, în control.
Spre exemplu, în cazul aplicării procedurii de stabilire a bazelor de impunere prin estimare, problema esenţială cred că rezidă în aria lor de aplicabilitate. În perversitatea lor subtilă, aparent nevinovată, textele de lege fac trimitere la situaţia în care „evidenţele fiscale şi contabile sunt incorecte…„. Adică, cum vine asta? Şi cu metodele clasice de control ce mai facem? Deci, te sustragi sau nu verificărilor fiscale, nu mai contează, ai greşit, organul fiscal poate aplica stabilirea bazelor de impunere prin estimare.
Asta îmi aduce aminte de celebra baladă populară Mioriţa şi de soarta baciului moldovean! Referitor la operaţiunea de recalificare, şi aceasta comportă discuţii ample – în special, prin prisma implicaţiilor fiscale majore – privind posibilitatea practică de recalificare a unui contract de asociere în participaţiune în contract de închiriere sau din activitate independentă în activitate dependentă (iar aici am în vedere, în principal, convenţia civilă vs. contractul de muncă).
Desigur, ar mai fi foarte multe de spus… Ceea ce trebuie să înţeleagă organele fiscale atunci când îi spun nonşalant contribuabilului – fără argumente! – să conteste dacă nu-i convine, este că, pe lângă contestaţia administrativă şi, ulterior, acţiunea în instanţă, contribuabilul poate să formuleze şi sesizare penală pentru abuz în serviciu. Şi să solicite, în civil, şi daune materiale direct în nume personal celor aflaţi în control!
DRAGOŞ PĂTROI (consultant fiscal, cadru universitar asociat ASE Bucureşti)
“În ultimele şase luni, s-a produs o schimbare subtilă în ceea ce priveşte încrederea, iar sentimentul dominant în industria bancară europeană este acum unul de optimism moderat.
Reducerea costurilor, modificarea reglementărilor prudenţiale şi provizioanele de risc de credit continuă să dea dureri de cap băncilor, însă, pentru prima dată în ultimii ani, băncile estimează că vom asista la o îmbunătăţire a performanţei în majoritatea liniilor lor de afaceri.
Acesta este unul din cele mai promiţătoare semne din ultima perioadă, însă optimismul băncilor este dependent de creşterea încrederii în economie şi rămâne vulnerabil la evoluţii negative din mediul economic”, spune Robert Cubbage, EY, lider EMEIA pentru industria bancară şi pieţe de capital.
Gelu Gherghescu, partener Assurance & Advisory la EY România consideră că: “Deşi studiul nu acoperă deocamdată România, rezultatele pot fi relevante pentru sectorul bancar local, deoarece aproximativ 85% din totalul activelor bancare sunt deţinute de filiale ale băncilor europene, deci o parte din evoluţiile identificate vor avea implicaţii şi pentru filialele locale”.
Băncile vor continua să îşi reducă dependenţa de finanţările băncilor centrale. 45% dintre cei chestionaţi în cadrul studiului sunt încrezători că vor fi în măsură să îşi îmbunătăţească mix-ul de finanţare în acest an. Mai puţin de 25% anticipează că vor accesa programe de finanţare ale băncilor centrale iar 39% se aşteaptă să poată rambursa aceste programe de finanţare.
Cu toate acestea, la nivel de ţări aşteptările sunt împărţite. 50% din băncile din Italia, 42% din Franţa şi 40% din Spania estimează că vor fi nevoite să apeleze în mai mare măsură la finanţarea băncilor centrale.
Jumătate dintre instituţiile intervievate estimează că vor trebui să continue să îşi reducă valoarea activelor în următoarele şase luni. Aproximativ 35% dintre acestea afirmă că vor continua vânzarea de active.
“Există şi un procent de 25% dintre bănci care au în vedere achiziţia de active în următoarele şase luni faţă de numai 18% în toamna anului trecut, ceea ce arată că o parte din bancheri îşi permit să fie atenţi la oportunităţi de creştere”, spune Gelu Gherghescu.
Asa cum spune numele, masina se parcheaza complet singura. Adica fara sofer inauntru. La masinile cu autoparcare, conducatorul trebuie sa caute un loc suficient de mare, iar masina ii da semnale dupa ce-si masoara spatiul.
Pentru comoditatea conducatorului, cu functia autonomous parking, soferul se da jos din masina si printr-un gadget destept (de la telefon pana la laptop sau un device special Volvo) comanda parcarea masinii dupa creierul ei virtual.
Masina pleaca si isi cauta singura locul in apropiere prin senzori si radare, opreste la trecerile de pietoni, asteapta sa iasa alte masini de pe locurile de parcare daca nu gaseste loc in alta parte si, in sfarsit, se parcheaza.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Logoul Google este reprezentat sub forma unei picturi, în care portretul lui Rembrandt înlocuieşte cea de-a doua literă “G”. De asemenea, cuvântul “Google” este realizat ca o gravură, în fundal.
În versiunea românească a logoului Google apare o eroare, în loc de “407 ani” de la naşterea lui Rembrandt van Rijn fiind scris “470 de ani”.
Rembrandt Harmenszoon van Rijn (15 iulie 1606, Leiden – 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor şi gravor olandez din secolul al XVII-lea, fiind considerat unul dintre cei mai mari artişti de gen din istorie, conform Wikipedia.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Noul logo al GOOGLE – reprezentat sub forma unui joc animat – este unul interactiv şi prezintă un extraterestru care aterizează pe Pământ într-un OZN. Extraterestrul poate fi direcţionat cu ajutorul cursorului prin ferma de la Roswell pentru a recupera părţile care îi compun OZN-ul. După ce recuperează elementele componente ale OZN-ului, extraterestrul părăseşte Pământul.
Pe 8 iulie 1947, Roswell Army Air Field, biroul de informaţii publice din Roswell, a emis un comunicat de presă în care a precizat că personalul din compania 509th Bomb Group a recuperat o farfurie zburătoare prăbuşită în apropiere de o fermă din Roswell, ceea ce a mărit interesul presei pentru acest subiect.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
TRAINERII SUNT DE PĂRERE CĂ NU, având în vedere că noile tehnologii permit intercalarea celor două tipuri de instruire, iar de multe ori această alternare are chiar rezultate benefice şi eficientizează programul de training.
„Modalităţile de instruire online cu trainingul la clasă se completează, în niciun caz nu se exclud. Spre exemplu, un curs online poate fi premergător unui curs la clasă pentru a-i pune în temă pe participanţi cu noţiunile mai simple„, explică Andrei Goşu, directorul general al grupului Ascendis, liderul pieţei locale de training, cu afaceri de peste 4 milioane de euro anul trecut. Grupul a instruit aproximativ 12.000 de angajaţi în programele de training derulate în 2013.
Goşu explică faptul că există cursuri online de tip sincron – în care participanţii care stau în faţa calculatorului pot adresa, de exemplu, întrebări în scris trainerului, care le va răspunde în timp real, în sesiunea sa de instruire video – şi cursuri de tip asincron, unde cursanţii pot urmări o înregistrare video a unui curs, explicat de un facilitator.
PLATFORMĂ DE CURSURI ONLINE A FOST LANSATĂ RECENT DE ZIARUL FINANCIAR – ZFeLEARNING.ro – care are, deocamdată, un portofoliu de 10 cursuri de tip e-learning în format video, „predate„ de opt traineri din companiile locale. Cursurile online, de tip asincron, oferă informaţii din cinci domenii de activitate: financiar-contabil, juridic, medical-farmaceutic, marketing şi comunicare şi fonduri europene.
„Proiectul a fost dezvoltat ca urmare a creşterii interesului angajaţilor români de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele printr-o modalitate de instruire flexibilă, care să le permită să înveţe în orice moment disponibil, de exemplu. Cursurile online disponibile pe ZFeLEARNING.ro sunt fără facilitator, fiecare dintre cei opt traineri va veni să ofere informaţii suplimentare la emisiunea de business ZF LIVE, în cadrul căreia cursanţii le pot adresa întrebări suplimentare„, precizează Adina Gheorghe, project manager ZFeLEARNING.
Platforma este dezvoltată de ZF în parteneriat cu BDO Business School (programul de training al companiei de audit şi consultanţă de business BDO), Expand Health România (consultanţă în management şi marketing farmaceutic), Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (firmă de avocatură) şi The Academy at PwC (centrul de training al firmei de audit şi consultanţă fiscală PwC). Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate de angajator atunci când decide să investească bugetele în instruirea angajaţilor prin cursuri online sau desfăşurate „la clasă„ este legată de modalitatea prin care poate măsura eficienţa acestor programe.
SPECIALIŞTII SPUN ÎNSĂ CĂ, ÎN CAZUL E-LEARNINGULUI, un manager se poate asigura de reuşita programului dacă îşi motivează angajatul înainte de a-l trimite la curs, dacă îi oferă autonomie în selecţia cursului la care participă şi dacă îi măreşte responsabilităţile după absolvirea programului în aşa fel încât să poată aplica ceea ce a învăţat. Nu trebuie uitat însă că informaţiile sunt foarte concentrate în cadrul unui curs online, astfel că, pentru o eficienţă mai mare, angajaţii trebuie să acceseze şi alte surse de informare dacă vor să se specializeze. De altfel, şi în cazul ZFeLEARNING, participanţii vor primi la final, în funcţie de rezultatele obţinute la teste, un certificat emis de partenerul de conţinut al ZFeLEARNING, iar unele certificate pot fi folosite pentru obţinerea de puncte de credit de dezvoltare profesională continuă (CPD), recunoscute de organizaţii profesionale, internaţionale sau naţionale, cum ar fi: ACCA (Association of Chartered Certified Accountants), CAFR (Camera Auditorilor Financiari din România), CECCAR (Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România).
În ciuda faptului că sunt folosite, la nivel global, de ani buni pentru instruirea angajaţilor, programele de e-learning au început să aibă un succes mai mare în România în ultimii 3 – 4 ani, mai ales că aduceau reduceri mari de costuri angajatorilor care voiau să îşi motiveze şi să îşi dezvolte angajaţii, însă fără să aloce bugete mari de instruire. Cheltuiala per angajat pentru un curs de training tradiţional, „la clasă„, este de câteva sute de euro, în timp ce costurile unui program de e-learning sunt în jurul a câtorva zeci de euro.
Cele mai mari costuri ale unui program de training la clasă sunt cele de logistică (cazare, masă, închirierea sălii de hotel etc.), care de multe ori depăşesc onorariul primit de trainer, explică Viorel Panaite, managing parter la firma de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Human Invest.
„Printre principalele avantaje ale e-learning-ului se numără faptul că poate fi adresat unui număr mare de oameni, adică «unei clase virtuale» mari, este preferat de către angajaţii din generaţia tânără în special, poate fi interactiv şi oferă posibilitatea cursantului de a înregistra, de exemplu, discuţia cu facilitatorul”, adaugă Viorel Panaite.
“Vreau să facem, pe modelul Norvegiei, un fond special, în care toate redevenţele pe care le vom încasa pentru noile exploatări, fie că este vorba de off-shore, fie că este vorba de gaz de şist, să fie puse într-un fond – nu în buget de unde plătim diverse cheltuieli ale administraţiei sau salarii sau pensii -, ci le punem într-un fond de dezvoltare şi le folosim numai pentru… o să decidem politic, avem nevoie de autostrăzi, să informatizăm toată ţara”, a spus Ponta la RTV.
Premierul Victor Ponta a declarat recent că Guvernul intenţionează să majoreze nivelul redevenţelor percepute producătorilor de petrol şi gaze mai devreme de anul 2015.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro