BusinessMagazin

Tag: societate

  • Peste 10 milioane de euro, scoşi din patrimoniul Ultra Pro Computers şi transferaţi în offshore-uri – surse

    Potrivit surselor citate, soţii Cristian şi Alina Fughină, tatăl fostului patron al firmei care gestiona magazinele Ultra Pro Computers, Ştefan Fughină, şi omul de afaceri Laszlo Kiss s-ar fi folosit de legislaţia fiscală şi de cea privind insolvenţa companiilor comerciale pentru a falimenta controlat societatea, care, în realitate, nu avea probleme.

    Cei patru au reşit să scoată din patrimoniul firmei de IT peste 10 milioane de euro, bani care ar fi ajuns în conturile a două societăţi offshore şi care reprezintă prejudiciul în acest caz. Aceştia s-ar fi folosit de două societăţi comerciale, special create, care au cerut insolvenţa firmei de IT pentru presupuse datorii, sumele invocate fiind derizorii, au precizat sursele citate.

    În acest sens, firma de IT ar fi încheiat contracte cu cele două societăţile comerciale special create, controlate de cei patru, dar care nu au fost onorate, pentru a se crea premisa solicitării insolvenţei. Ulterior, cele două firme au fost introduse acţiuni prin care au cerut insolvenţa firmei de IT, dosarele fiind înregistrate atât la Tribunalul Constanţa, cât şi la Tribunalul Bucureşti.

    Sursele citate au precizat că sumele pentru care s-a cerut insolvenţa firmei de IT sunt derizorii, iar societatea putea să onoreze contractele încheiate cu cele două societăţi controlate de cei patru suspecţi.

    Fostul patron al firmei care gestiona magazinele Ultra Pro Computers, Cristian Fughină, este audiat miercuri la DIICOT, în dosarul în care se fac cercetări privind falimentarea controlată a societăţii, au declarat pentru MEDIAFAX surse judiciare.

    La DIICOT mai sunt audiaţi soţia lui Cristian Fughină şi omul de afaceri Laszlo Kiss, al cărui nume a apărut şi în dosarul privind delapidarea Petromservice. Pe numele lui Laszlo Kiss a fost emis un mandat de aducere.

    Surse judiciare au declarat, pentru MEDIAFAX, că soţii Fughină şi Ştefan Fughină ar fi urmărit, din 2010, falimentarea controlată a societăţii Ultra Pro Computers. Cei trei sunt suspectaţi că ar fi scos bani din societate, pe care i-ar fi băgat în offshore-uri aparţinând lui Laszlo Kiss. Astfel, societatea ar fi acumulat datorii de peste 40 de milioane de euro la stat şi la bănci.

    Anchetatorii au făcut perchezii la domiciliile soţilor Alina şi Cristian Fughină şi al lui Ştefan Fughină, precum şi la un sediu al Ultra Pro Computers, din Calea Floreasca, şi la domiciliile altor persoane.

    În dosar sunt vizate 18 persoane, care vor fi audiate la DIICOT.

    În iunie 2010, Tribunalul Constanţa hotăra intrarea în faliment şi dizolvarea K Tech Electronics, societatea care gestiona magazinele Ultra Pro Computers.

    Printre creditorii companiei K Tech Electronics se număra, pe lângă instituţiile bancare, şi producători şi distribuitori IT internaţionali şi locali, instituţii de stat şi primării.

    Conform datelor publicate în 2010 de Tribunalul Constanţa, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Economică şi de Finanţe Publice Locale Iaşi, direcţiile generale ale Finanţelor Publice Brăila şi Constanţa, precum şi primăriile din Craiova, Arad şi Sector 6 Bucureşti, se aflau printre cei 114 creditori.

    Dintre furnizorii de utilităţi, printre creditorii companiei se numărau Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti, CEZ Vânzare, Enel Energie, EON Gaz România, precum şi Electrocentrale Deva.

    Datoriile acumulate de companie se ridicau atunci la 28 milioane de euro. Cea mai mare datorie, de 3,5 milioane de euro, era către Banca Românească, în baza unui împrumut gajat cu cea mai mare parte a bunurilor.

    K Tech Electronics a fost înfiinţată în anul 1997 de Alina şi Cristian Fughină.

    În 2008, afacerile societăţii au crescut cu 1,5%, la 252,84 milioane de lei, iar rezultatul activităţii a fost negativ, pierderi ridicându-se la 12,97 milioane de lei, de la un profit net de 457.751 lei în 2007, potrivit datelor de atunci de la Ministerul Finanţelor.

    În prima parte a anului 2009, afacerile K Tech Electronics au scăzut puternic, la puţin peste 56 milioane de lei, în timp ce pierderile au crescut cu peste 40% faţă de decembrie 2009, la peste 18 milioane de lei, potrivit datelor din raportul administratorului judiciar, BDO Conti Insolvency.

    Cu un capital social de 11,4 milioane de lei, K Tech Electronics era controlată integral de Milena Trading Company Ltd (Statele Unite), administrată de Cristian Fughină.

  • Generaţia Y la muncă. Cât de pregătiţi sunt? Cât de pregătiţi suntem?

    România nu este pregătită pentru Generaţia Y, pentru schimbările pe care aceasta le va aduce. Când Vladimir Sterescu, şeful furnizorului de soluţii de outsourcing CGS, a rostit respectiva frază mi-am dat seama că mi-a oferit esenţa acestui text.

    Întârzierea cu care reacţionăm la mai toate provocările, de la cele de natură meteo („…iarna ne-a prins nepregătiţi!“) la cele de natură economică („…criza ne-a surprins nepregătiţi!…“) sau socială (începutul anului şcolar, gripa aviară sau inundaţiile) este binecunoscută şi nu se făcea să ratăm tocmai acest capitol, poate cea mai importantă schimbare a momentului: trecerea Generaţiei Y, a tinerilor născuţi între 1980 şi 2000, în postura de forţă relevantă în societate, pe piaţa muncii, dar şi în consum.

    Intrarea năvalnică în lume a acestor tineri, cu urechile acoperite de căşti, cu mobilele şi cu hainele lor colorate, este acompaniată de alte modificări semnificative: declinul economiilor avansate, cu populaţii îmbătrânite, şi creşterea economiilor emergente – ţări tinere, cu sporuri demografice importante. Într-un cuvânt, deplasarea polilor economici ai lumii.

    Teoria autorului acestui text este următoarea: Generaţia Y va schimba societatea umană la fel de profund, dacă nu cumva chiar mai mult decât au făcut-o generaţiile anterioare. Una dintre cele mai importante schimbări la nivel social şi cultural, cu largi ecouri în economie, a fost generată de o combinată dintre Generaţia Tăcută şi Baby Boomers; sunt cei ce au scuturat tihnita lume de după cel de-al doilea război mondial, chiar prinsă în războiul rece.

    Tinerii de atunci au început să cânte o muzică zgomotoasă, şi-au pus straie înflorate şi fuste scurte-scurte, au propovăduit amorul liber şi pacea şi egalitatea între oameni. Pe urmă au lepădat straiele înflorate şi fustele scurte, au îmbrăcat costume corporate şi au trasat o bunăstare care a ţinut decenii şi care a dus la căderea comunismului, dar care, în cele din urmă, a eşuat în crizele economice majore din preajma anului 2000 şi din perioada 2008 – 2011.

    Acum, din legătura „igrecilor“ cu internetul şi tehnologia, din like-urile de pe social media, din ideile finanţate de Kickstarter şi din tweeturi, din exemplele oferite de numărul uriaş de tineri sub 30 de ani îmbogăţiţi de ideile şi de creativitatea lor tehnologică, din nonconformism şi din frondă este pe cale să se nască o lume nouă; asta, desigur, dacă grupul acela de Generaţie Tăcută şi Baby Boomers nu va arunca lumea într-un conflict armat şi într-un soi de Ev Mediu Tehnologizat.

    Până atunci, schimbările pe care Generaţia Y le va aduce pe piaţa muncii sunt subiectul zilei: în prezent tinerii reprezintă 36% din forţa globală de muncă şi peste numai zece ani ponderea lor va ajunge la 75%. Faţă de generaţiile anterioare – Baby Boomers, cei născuţi între 1946 şi 1964, şi Generaţia X (1965 – 1980) – „igrecii“ dovedesc o perspectivă diferită faţă de lume şi viaţă, sunt dependenţi de tehnologie, pun accent pe dezvoltarea personală, dar şi pe timpul liber, se aşteaptă ca angajatorii să dovedească responsabilite socială, sunt atenţi la prestigiul companiei şi la calitatea produselor şi serviciilor oferite, sunt atraşi de voluntariat şi de cauzele sociale şi sunt convinşi de misiunea lor în viaţă. Pe de altă parte, veţi descoperi, la o simplă căutare, o sumă de clişee repetate şi tot repetate: că sunt leneşi, egoişti şi narcisişti, că nu sunt prea bine pregătiţi sau că vor salarii mari chiar de la debutul în carieră.

  • Cel mai tare şomer din România. Era disperat că nu îşi găseşte serviciu, acum face profit de 220.000 de euro cu firma lui

    Cel mai profitabil SRL-D, conform datelor furnizate de Ministerul de Finanţe pentru anul 2013, este firma Power Medycar din Satu Mare, cu un profit de aproape 220.000 de euro, iar în top 10 jumătate sunt firme din Ardeal, scrie Vocea Transilvaniei.

    Între primele zece se mai regăsesc firmele Daleo Ilari din judeţul Maramureş, aflată în insolvenţă (96.000 de euro), Tawnie Spark, din judeţul Bistriţa-Năsăud (94.000 euro), Take Off Labs din judeţul Cluj (89.000 de euro) şi Artify Media, din Judeţul Cluj (61.000 euro), potrivit datelor ONRC.

    Povestea de succes din Medieşu Aurit a soţilor Cristian şi Carmen Pop a început într-un moment în care se aflau într-o situaţie dificilă. Cristian Pop era şomer şi nu mai ştia încotro să o apuce. Spălătoria auto şi vulcanizarea au construit-o pe locul fostului CAP din Medieşu Aurit, folosit până atunci doar pe post de locuinţe sociale pentru rromii din comună. Soţii Pop şi-au pus la bătaie economiile de câţiva ani: 20.000 de euro.

    “Văzând la ştiri informaţii despre program, studiind puţin pe internet ca să aflăm mai multe informaţii despre programul de finantare şi stimulare a SRL-D-urilor, am decis să înfiinţăm această societate. Domeniul de activitate a fost ales în ideea de a oferi servicii într-o zonă în care nu exista aşa ceva. În comuna Medieşu Aurit, o comună cu peste 3.000 de locuitori şi asfaltată în proporţie de 40%, nu exista o vulcanizare. Cea mai apropiată e la 10 km. Având în vedere bugetul subvenţiei, am zis că ne încadrăm, şi astfel am decis să aplicăm”, a declarat Cristian Pop pentru sursa citată.

    După un an complet de funcţionare, afacerea reuseşte să se susţină singură. Anul trecut, profitul realizat de societate a fost de aproape 220.000 de euro, iar cifra de afaceri s-a situat la 267.000 de euro, firma având trei angajaţi.

    Societatea mai are ca obiect de activitate şi instalarea maşinilor şi echipamentelor industriale, servicii de inginerie, consultanţă tehnică, adăugate pentru ca tânărul Cristi Pop să îşi poată practica meseria.

     

  • Marketing cultural deştept: căsuţa cu cărţi

    Acest din urmă caz, întâlnit în SUA sau Marea Britanie, este în special o metodă de a contracara închiderea unor biblioteci publice din lipsă de fonduri.

    În Marea Britanie, scrie The Independent, iniţiativa Little Free Library Project presupune instalarea unor cutii de lemn de forma unor căsuţe pe care voluntarii le umplu cu cărţi, prevăzute cu uşiţă cu geam şi amplasate în faţa caselor sau a magazinelor celor ce se oferă să le găzduiască.

    Cine doreşte să citească o carte o poate lua fie cu împrumut, fie de tot, în acest din urmă caz având opţiunea să aducă un alt volum în loc.

  • Cătălin Botezatu îşi bagă cea mai cunoscută afacere în insolvenţă. Cum s-a ajuns aici

    Producătorul de haine ce comercializează produse sub marca Cătălin Botezatu intră în insolvenţă. Având datorii de peste 1,5 milioane de lei, societatea Two 4 Fly S.R.L. a cerut intrarea în insolvenţă la Tribunalul Comercial Mureş. Sentinţa a fost dată pe 30 iunie şi admite intrarea în insolvenţă a firmei.

    Two 4 Fly S.R.L. administrează şi site-ul cbstore.eu, unul din principalele motoare ale afacerii.

    Societatea a încercat să achite datoriile către stat, obţinând în acest sens şi înlesniri la plată. Datoriile actuale reprezintă doar jumătate din cele înregistrate în urmă cu un an, scriu cei de la Antiţepari.

    În 2013, societatea Two 4 Fly, la care Cătălin Botezatu deţine 25% din participare, a avut o cifră de afaceri de 500.000 de euro şi profit de aproape 2.000 de euro. Designerul mai este implicat în două societăţi comerciale, C.B. Fashion Stil şi Delphi Art Fashion.

    Cătălin Botezatu nu a putut fi contactat pentru a comenta informaţiile.

  • O parolă bine aleasă

    Drept urmare, instituţii ale statului, presă, site-uri, oameni cu funcţii sau fără, bloggeri, justiţie, ţigani, foşti sau actuali securişti, foşti sau actuali torţionari, cititori şi comentatori, mai toată lumea, cumva, ne transformăm într-o masă de manevră, informă, lipsită de gândire şi simţire, pentru a sluji, voluntar sau involuntar, scopurilor unora sau altora. OK, asta e în general regula jocului, dar cei mai mulţi spoiesc măcar toată comedia, pentru a o face mai suportabilă; ai noştri nu! Iar rezultatul este că românii au început să devină proşti când ar trebui să fie deştepţi, deştepţi când ar trebui să fie cuminţi, cuminţi când ar trebui să fie revoltaţi şi revoltaţi când ar trebui să stea acasă. Orice va fi însemnând aceasta.

    Mă opresc cu subiectul; aş vrea să vă spun, în schimb, o povestioară care mi-a plăcut tare, sinceră şi directă, în felul acela minunat în care cultura electronică schimbă modul în care relaţionăm cu lumea. Este scrisă de un ins pe nume Mauricio Estrella, care, părăsit de nevastă, se simţea trist şi revoltat, rumegând o singură idee, tot timpul: „Cum a putut să-mi facă una ca asta?“.

    Într-o zi calculatorul de la muncă l-a informat că i-a expirat parola de sistem, o chestiune care la Microsoft Exchange server se întâmplă la fiecare 30 de zile şi mii de angajaţi sunt obligaţi să o schimbe. Serverul mai cerea ca parola să nu se repete, să aibă cel puţin 8 caractere, cel puţin o majusculă, cel puţin un simbol şi cel puţin un număr (mie, ca român, mi se pare deja o ecuaţie, folosesc chestiuni mult-mult mai simple). Frustrat, furios, fără să-şi fi mâncat micul dejun şi cu un gust amar în gură, Estrella a privit cu ochii goi cursorul pulsând pe ecran, a decis că s-a săturat şi a hotărât să folosească o parolă care să-i schimbe viaţa, mai ales că trebuia să o tasteze de mai multe ori pe zi.

    Şi a scris: „Forgive@h3r“. Iar omul a scris „Iart-o“ de mai multe ori pe zi, când deschidea computerul, când îi apărea screensaverul, când se întorcea de la prânz. Şi chestia asta a funcţionat! Omul s-a liniştit, a privit cu alţi ochi separarea, a acceptat situaţia şi şi-a iertat fosta soţie.

    După o lună serverul l-a obligat pe eroul nostru să aleagă o altă parolă, iar el s-a gândit la următorul lucru de pe listă. Şi a ales „Quit@smoking4ever“. Destul de greu de scris de mai multe ori pe zi, dar a funcţionat şi asta.

    După o lună de zile a fost „Save4trip@thailand“. Trei luni mai târziu a mers în Thailanda.

    Au mai funcţionat „Sleep@before12“, „Ask@her4date“, „No@drinking2months“, „Get@c4t!“ şi „Facetime2mom@sunday“. Are o nouă prietenă, şi-a luat pisică, nu mai bea şi se vede în mod regulat cu mama. Nu a funcţionat „Eat2times@day“, e tot gras.
    Cea mai recentă parolă a fost „Save4@ring“. A funcţionat şi asta, omul a cumpărat inelul, iar ea a zis da.

    Nu-i aşa că-i o poveste minunată? Un scurtmetraj cu scenariul acesta asigură oricui şi un loc pe podiumuri de festival şi discursuri „Multumesc@mamei4tot“.

    Nu am, repet, nicio contribuţie la acest text. Dar mă gândesc că ideea lui Estrella poate fi folosită, cu succes, şi la noi, de la „Nu@maiFur“ la „Fac@Reforma“, „Respect@Oamenii“ sau „NuMaiClaxonez@Stop“.

    Fără alte comentarii, „Băutorii de absint“ al lui Degas.

  • Cum s-a născut prima societate pe acţiuni din istorie

    Companiile de morărit din Franţa medievală reprezintă o oportunitate de a examina manifestările timpurii ale conceptului de corporaţie. Rădăcinile istorice ale companiilor pot fi trasate până la parteneriatele în afaceri din timpul Imperiului Roman, însă elementul care lipsea în acele timpuri era sistemul de tranzacţionare a acţiunilor. Cu alte cuvinte, diferenţa este faptul că acţiunile au devenit purtătoare de valoare.

    Situat pe malul râului Garonne, Toulouse a fost un centru comercial important pentru producţia şi distribuţia de cereale începând cu secolul al unsprezecelea. Acest fapt s-a datorat şi infrastructurii hidraulice dezvoltate: un baraj de lemn care regulariza nivelul apei, mori plutitoare ancorate şi mori de dimensiuni foarte mari poziţionate de-a lungul malului. Toate aceste lucrări erau plătite de către persoane private şi erau deţinute printr-o formă de acţionariat numită „pareage„. Sistemul permitea investiţii din partea altor persoane sau a statului, contra unei părţi din profit.

    Oamenii foloseau moara de la Bazacle pentru cereale încă din 1071. În 1369, proprietarii morii au semnat un acord de împărţire a profitului pentru ca în 1372 întârzierea unei plăţi să ducă la ceea ce este considerat a fi cel mai vechi proces dintre creditori şi acţionari. Efectele procesului au dus la crearea unei structuri organizaţionale care a durat timp de secole.
    Procesul a fost extrem de important deoarece a însemnat motivul pentru care a fost creat „boardul de directori„ al morii, într-o formă care a inspirat sistemul folosit în zilele noastre. Persoanele cu putere de decizie erau alese în cadrul unei întâniri ce avea loc anual, pentru a nu trebui să consulte acţionarii referitor la problemele de zi cu zi. Cea mai importantă hotărâre luată în cadrul procesului a fost, însă, definirea companiei de morărit ca o entitate juridică distinctă de acţionarii săi; acest aspect a diferenţiat Société des Moulins de Bazacle de companiile maritime din Italia şi restul Europei.

    Preţul acţiunilor şi structura acţionariatului, aşa cum au fost ele decise în urma procesului, reprezintă primul pas în istoria de sute de ani a companiei. Société des Moulins de Bazacle a supravieţuit unor incendii, inundaţii, ierni violente şi revoluţii, iar în tot acest timp a distribuit în întregime profitul către acţionarii săi. A reuşit cu succes trecerea de la moară la centrală hidroelectrică în 1888, în urma unui incendiu care a distrus toate unităţile de producţie. Ulterior, compania a fost listată la bursa de la Paris.

    Chiar dacă Dutch East India a fost prima companie care a emis acţiuni, Société des Moulins de Bazacle a prezentat, secole de-a rândul, mai multe trăsături ce i-au atras renumele de corporaţie.

    Acţiunile aparţinând Société des Moulins de Bazacle erau numite „uchaux„ şi puteau fi transferate în mod liber fără implicarea companiei. Încasările reprezentau 1/16 din valoarea cerealelor măcinate, iar profitul era distribuit periodic către acţionari. La rândul lor, aceştia trebuia să achite o taxă anuală de reinvestire, iar în cazul în care nu aveau suma la dispoziţie, partea lor din profit revenea companiei. Acţionarii puteau vinde mai departe de la 1/20 dintr-o acţiune.

  • Alergând împreună 
cu maşinile

    Cum nu sunt un fan al abordărilor de acest gen, iniţial am mârâit la teoriile lui Brynjolfsson; i-am dat dreptate doar într-o privinţă, cum că PIB-ul nu include uriaşa cantitate de efort reprezentată de gratuităţile de pe internet – Wikipedia, Google, Skype, materialele video si audio, muzica. 300 de miliarde de dolari, spune el, doar în cazul PIB american.

    „Ce putem face pentru a crea prosperitate generalizată? Răspunsul nu e să încercăm să încetinim tehnologia. În loc să ne luăm la întrecere cu maşinile, trebuie să învăţăm să alergăm alături de ele. Asta e marea noastră provocare“, spune Brynjolfsson. Luddit-ul din mine nu simte nevoia să se întreacă cu maşinile – sunt convins, de exemplu, că nicio maşină nu o să poată înjura la nervi mai plastic decât mine – şi nici alergatul acela, chiar metaforic, nu-mi spune nimic.

    Simt, în schimb, nevoia să stăpânesc tehnologia şi nu să mş simt ca ucenicul vrăjitor printre meniuri, aplicaţii şi programe. M-am gândit la toate acestea la un moment dat, iar pe urmă l-am pus pe Brynjolfsson pe un raft al minţii şi l-am lăsat acolo.
    …asta până când am aflat de existenţa lui Eugene Goostman. În vârstă de 13 ani. Are trei părinţi, toţi bărbaţi, ruşi, şi spune că este din Odessa. Nu este o fiinţă reală, ci primul program de calculator care, se zice, a izbutit să treacă testele Turing.

    Alan Turing este părintele informaticii moderne, iar testele care îi poartă numele încearcă să definească o maşină inteligentă, care gândeşte (practic, o maşină şi un om poartă o conversaţie cu un om, acesta din urmă încercând să determine care dintre interlocutorii săi este maşina şi care omul). Turing a prorocit că în undeva în jurul anului 2000 un computer va ajunge să păcălească omul în mai mult de o treime din cazuri, iar Eugene Goostman tocmai asta a făcut. Cea mai mare parte a presei internaţionale a relatat povestea, stabilind că o piatră de hotar tocmai a fost depăşită.

    Ştiu şi eu?! Am „stat de vorbă“ şi eu cu o versiune a lui Eugene Goostman (o căutare simplă cu Google vă ajută) şi nu m-a convins, sub nicio formă, că este băiatul evreu din Odessa drept care se dă; este lipsit de spontaneitatea şi de gradele acela de incoerenţă şi ilogic caracteristice fiinţei umane. Sigur că era o versiune de început a programului, echivalentul unei vârste chiar mai fragede decât cei 13 ani de acum; dar era chiar mai rău decât bot-ul acela de call center care de curând se dădea, tot prin presă, drept femeie (Google, din nou!). Mă gândesc, cu toată sinceritatea, că problema nu o fi la Eugene Goostman, ci la interlocutorii săi, poa e mai uşor de dus de nas, de manipulat, din cauza multiplelor presiuni ale vieţii moderne (aici sunt grozav de eufemistic, v-aţi dat seama).

    Nu poţi fi om sau maşină cu inteligenţă umană dacă nu ai emoţii, instabilitate, creativitate. Îmi dă dreptate Ray Kurzweil de la Google, o eminenţă a inteligenţei artificiale, care crede că abia peste 15 ani un computer va putea căpăta caracteristici umane – emoţii, capacitatea de a face glume, de a fi romantic sau sexy.

    Şi aici ating clou-ul acestui text: cum va reacţiona oare lumea la crearea unui fiinţe din siliciu, metal şi electricitate? Cum va reacţiona aceasta în lumea noastră? Cum o includem în PIB-ul acela neacoperit al lui Brynjolfsson?

    „Visul“, de Vameşul Rousseau, ceva ce o maşină nu va picta niciodată.

  • Negriţoiu, ASF: Normalizarea activităţii Astra, numai prin recapitalizare cu un investitor strategic

     “Avem un plan de măsuri, ne-am înţeles în acest sens cu acţionarul majoritar pentru a identifica un investitor potenţial care să poată să aducă diferenţa de capital necesară şi care să permită societăţii să revină la standardele de funcţionare normale. Sunt investitori diverşi şi expresii de intenţie şi continuăm discutiile prin administratorul special şi prin acţionarul majoritar. Recapitalizarea Astra printr-un investitor stategic, şi avem un investitor cu reputaţie, este singura soluţie pentru normalizarea activităţii societăţii”, a afirmat Negriţoiu, într-o conferinţă de presă.

    El a adăugat că Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) este pregătită cu un scenariu de avarie în cazul în care atragerea unui investitor strategic eşuează.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • FC Dinamo, în INSOLVENŢĂ. Tribunalul Bucureşti a admis cererea societăţii care administrează clubul

     “Admite cererea debitorului  FC Dinamo 1948. Deschide procedura generală a insolvenţei. Termen pentru continuarea procedurii la 10.09.2014. Desemnează administrator judiciar pe CII Dascăl Cătălin Andrei care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 raportat la art. 49 al.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu o remuneraţie de 1500 lei din averea debitorului.”, se arată în soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

    Miercuri a avut loc al doilea termen în dosarul înregistrat la 13 mai, la Tribunalul Bucureşti, prin care clubul condus de Ionuţ Negoiţă solicita deschiderea procedurii de insolvenţă.

    FC Dinamo este al şaselea club de Liga I care solicită intrarea în insolvenţă în ultimii doi ani, după FC Rapid, Gloria Bistriţa, Universitatea Cluj, Oţelul Galaţi şi FC Vaslui.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro