BusinessMagazin

Tag: rusia

  • Războiul merelor: exporturile Moldovei către Rusia şi CSI se prăbuşesc, în timp ce Belarus, poarta de intrare către piaţa rusă, a devenit în vară principala ţintă din afara UE pentru merele poloneze

    Pentru producătorii de fructe şi mai ales de mere din Republica Moldova, ieşirea ţării de pe orbita Rusiei a însemnat reducerea ex­por­turilor spre această ţară şi spre curtea ei din spate, Comunitatea Statelor Independente, până acum câţiva ani principalii lor clienţi, şi reorientarea către pieţele mai mof­turoase ale Uniunii Europene, dar şi spre altele mult mai îndepărtate.

    Spre exemplu, Moldova şi-a adus pentru pentru prima dată merele pe piaţa din India la începutul acestui an, concurând astfel cu pro­du­cători mai puternici precum Turcia, Noua Zeelandă, Italia şi nu în ultimul rând Polonia. Anul trecut, merele moldoveneşti au ajuns până în Emiratele Arabe Unite, Saudi Arabia, Qatar şi Oman. Aceste eforturi, se pare, nu sunt suficiente pentru a aduce siguranţa zilei de mâine producătorilor.

    Zilele trecute, Asociaţia Pro­du­cătorilor şi Exportatorilor de Fructe Moldova Fruct a redus semnificativ estimarea pri­vind producţia locală de mere din acest an. Pentru site-ul de ştiri şi analize pen­tru sectorul agricol Fresh Plaza, decizia luată de asocia­ţie este dubioasă, speculând că poate fi o încercare de a împinge în sus preţurile merelor din Moldova, aflate la niveluri prea joase pentru a oferi con­fort. Aceasta cu toate că există cerere pentru merele industriale, iar pe pieţele internaţionale preţurile sunt sus.

    Deoarece au depins mult timp de CSI şi încă mai depind – Rusia şi CSI au o cotă de 70-80% în exporturile de mere moldoveneşti (exporturile către Rusia au în acest an o scă­de­re de 45%) -, producătorii de mere moldoveni s-au axat pe soiurile vândute acolo. Pieţele occidentale sau mai bogate au alte preferinţe. Li­vezile Moldovei se adaptează mai greu. Însă mult mai bine poziţio­naţi sunt producătorii de mere polonezi.

    De altfel, Polonia este cel mai mare expor­ta­tor de mere din UE, iar merele şi fructele poloneze ajung chiar şi acolo unde Moldova are acces mai redus – în Rusia şi în curtea ei din spate. Ei au toate uşile deschise şi cu toate acestea, arată EastFruit, o platformă regională pentru piaţa de fructe, au cerut blocarea impor­turilor de zmeură şi de alte produse agricole din Ucraina. În acelaşi timp, producătorii de fructe polonezi nu vor ca Ucraina să interzică impor­tu­rile poloneze şi îşi vând marfa către clienţi din Rusia, ţara care a încercat să cucerească Ucraina, iar acum o bombardează.

    Şi există o probabilitate mare ca merele, pe­re­le şi celelate fructe poloneze exportate să fi fost culese de muncitori sezonieri ucraineni. Po­lo­nia nu exportă fructe direct în Rusia. O face cel mai probabil prin Belarus. După câteva episoa­de de sancţionare selectivă a impor­tu­rilor din Po­lonia de către autorităţile bela­ruse, şi de retra­gere a sancţiunilor, în iulie, Belarus, o ţară cu o populaţie mică, a ajuns cea mai mare destinaţie din afara UE pentru merele polo­neze. De aseme­nea, Polonia reexportă către CSI citrice din Spania.

    Dar în general exporturilor poloneze în ţara vecină le merge bine, în pofida tensiunilor geo­po­litice. Merele sunt un simbol al forţei expor­tatoare a Poloniei, iar autorităţile sunt conştiente că pieţele nesigure o pot afecta. De aceea, guver­nul polonez a menţionat recent că a ajutat la deschiderea a 30 de noi pieţe externe pentru pro­ducătorii de mere din Polonia. Căutarea de noi clienţi continuă. Acasă în Polonia, proprie­tarii de livezi îşi diversifică şi ei soiurile de mere cultivate. „Varietăţi noi cu performanţe bune ne vor face mai puternici ca ţară producătoare, iar piaţa are nevoie de aceste varietăţi“, spune pen­tru Fresh Plaza Mohamed Marawan, patronul exportatorului de mere poloneze Sarafruit.

    El a menţionat că în prezent Polonia exportă inclusiv în India, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită şi Egipt. Marawan vede oportunităţi bune şi în Columbia, ţară din America de Sud. Dar concurenţa este mare. Potrivit Appolonia, un alt exportator de mere poloneze, după un start de sezon bun, piaţa s-a domolit în ultimele săptămâni.

    Comenzile din Europa nu sunt extraordinare, iar unii producători oferă preţuri mai mici decât polonezii. Clienţii aleg merele mai ieftine. Appolonia menţionează ca piaţă puternică pentru merele europene India, unde producţia locală are probleme. Polonia a profitat de acest lucru, dar şi alte ţări.

    Piaţa indiană a ajuns astfel saturată. Asociaţia productorilor germani de fructe a anunţat luna aceasta deschiderea accesului pe piaţa indiană pentru merele germane. Producţia indiană de mere este aşteptată să fie cu până la 40% mai mică decât ar fi normal, iar valul de mere de import este scump. În aceste condiţii, analiştii indieni se aşteaptă ca preţurile să ajungă la niveluri ridicate istorice.

    Franţa, în schimb, unde recolta este mai mare decât anul trecut, vrea să atace cu mere ţările arabe din Golf. Pentru a arăta cât de bune sunt merele franceze, Interfel, o organizaţie de lobby a producătorilor, are de gând să organizeze 444 de şedinţe de degustare în Orientul Mijlociu. Italia s-a orientat cu merele şi cu alte fructe spre China, Coreea de Sud, Taiwan şi Thailanda. Şi pe piaţa europeană concurenţa se va intensifica. Kazahstan are de gând să-şi vândă merele în UE.

  • Lecţia poloneză a gazului

    ♦ Cum a reuşit Polonia să se elibereze de importurile din Rusia şi se pregăteşte de un rol cheie în energia regiunii.

    La finalul lunii noiembrie de anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?

    „Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a for­ţat statele europene să-şi reducă dependenţa de ga­zul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat), au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de şase ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură“, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.

    Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.

    Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această „titulatură“ fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.

    „Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia“, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.

    O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Swinoujscie (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.

    „Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Swinoujscie la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi“, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.

    Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nu­cleare, ga­zul fiind com­bustibilul său de tran­ziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.

    „Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi“, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.

    Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.

     

     

  • Lecţia poloneză a gazului

    ♦ Cum a reuşit Polonia să se elibereze de importurile din Rusia şi se pregăteşte de un rol cheie în energia regiunii.

    La finalul lunii noiembrie de anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?

    „Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a for­ţat statele europene să-şi reducă dependenţa de ga­zul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat), au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de şase ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură“, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.

    Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.

    Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această „titulatură“ fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.

    „Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia“, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.

    O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Swinoujscie (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.

    „Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Swinoujscie la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi“, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.

    Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nu­cleare, ga­zul fiind com­bustibilul său de tran­ziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.

    „Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi“, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.

    Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.

     

     

  • Un an fără gaz rusesc: Cum a reuşit Polonia să se elibereze de importurile din Rusia, care îi acopereau jumătate din consum, şi se pregăteşte de un rol cheie în energia regiunii

    La finalul lunii noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline, conducta care a unit sistemele de transport al gazului din Norvegia, Danemarca şi Polonia, cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, a intrat pe deplin în funcţiune. Momentul nu putea să fie mai bun în contextul în care în 2022 contractul pe termen lung pe care Polonia îl avea cu Gazprom pentru achiziţia de gaze expira, iar polonezii nu îşi doreau sub nicio formă să-l prelungească. Ce urmează?

    “Invazia Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a forţat statele europene să-şi reducă dependenţa faţă de gazul rusesc. Deşi importurile de gaze ale UE, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat) au crescut cu 37% în perioada 2014-2021, după invazie fluxurile de gaze prin conducte au scăzut de 6 ori. Una dintre principalele pieţe din UE, Polonia, care în mod istoric era şi cea mai dependentă de importurile de gaze din Rusia, a reuşit să-şi reducă dependenţa de importurile din Rusia în cea mai mare măsură”, scriu analiştii de la Institutul Economic Polonez.

    Potrivit datelor publicate într-o analiză Politico, Polonia are un consum de gaze naturale de circa 20 de miliarde de metri cubi pe an, din care aproape 10 miliarde de metri cubi veneau direct din Rusia, prin intermediul conductei Yamal. Mai departe, Polonia are o producţie internă de circa 3-4 miliarde de metri cubi de gaze la care, în 2022, se adăugau circa 6 miliarde de metri cubi de GNL care veneau pe Marea Baltică. Dar cea mai importantă piesă din strategia energetică a Poloniei, cea care avea să o elibereze de dependenţa faţă de Rusia, a intrat pe deplin în funcţiune în noiembrie, anul trecut, Baltic Pipeline. Iar momentul nu putea fi mai bun în contextul în care tot la finalul anului trecut a expirat contractul din 1996 pe care Polonia îl avea cu Gazprom.

    Proiectul Baltic Pipeline a fost recunoscut de către Comisia Europeană ca Proiect de Interes Comun în 2013, prin această “titulatură” fiind subliniată importanţa strategică pentru tot blocul a acestei investiţii. Mai departe, proiectul a primit o finanţare europeană de 266,8 milioane de euro, bani care au fost folosiţi pentru lucrările de inginerie, obţinerea avizelor necesare sau lucrări de construcţie. În 2018, Energinet, operatorul danez al sistemelor de transport al energiei şi al gazului natural, alături de GAZ-SYSTEM, operatorul sistemului de transport de gaze din Polonia, au luat decizia finală de investiţii, lucrările începând în 2019.

    “Polonia a fost foarte determinată în implementarea strategiei privind diversificarea surselor de alimentare cu gaze, lucru care a garantat independenţa ţării şi securitatea sa energetică. În ultmii ani, Gaz-System a construit peste 1.000 kilometri de conducte de transport a gazului natural, inclusiv Baltic Pipeline, care permite transportului gazului din Norvegia, via Danemarca până în Polonia, iar mai departe am realizat interconectori cu Lituania şi Slovacia”, spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    Potrivit unei prezentări furnizată de companie, la începutul acestui an capacitatea de import a Poloniei ajunsese a 36,1 miliarde de metri cubi, iar cea de export la 9,7 miliarde de metri cubi pe an.

    O piesă cheie în tot acest puzzle este terminalul de GNL din Świnoujście (nord-vestul Poloniei), una dintre cele mai folosite facilităţi de acest gen din Europa, care asigură 30% din necesarul de gaze al Poloniei în acest moment.

    “Lucrările de extindere vor duce la o creştere a capacităţii de regazeificare a terminalului de la Świnoujście la 8,3 miliarde de metri cubi, de la o capacitate actuală de 6,2 miliarde de metri cubi”, mai spun reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În acest timp, Polonia a finalizat investiţia într-un interconector cu Lituania, cu o capacitate de export de 2,4 miliarde de metri cubi, care a devenit operaţional în mai, anul trecut. Cu Slovacia, interconectorul permite o capacitate de export dinspre Polonia de 5,7 miliarde de metri cubi pe an.

    Dar pentru Polonia, partea de export de gaze joacă un rol secundar, piaţa locală în sine urmând să crească semnificativ până la finalul acestei decade. Deşi consumul intern a crescut în ultimii ani, gazul joacă un rol scăzut în producţia de energie a ţării, dar acest lucru se va schimba. La nivelul UE, situaţia Poloniei în contextul tranziţiei energetice este unică, circa 70% din producţia sa de energie bazându-se pe cărbuni. Dar ambiţiile ţării sunt de a investi masiv în zona de energie verde şi în proiecte nu­cleare, ga­zul fiind com­bustibilul său de tran­ziţie, mai ales în contextul în care Polonia s-a eliberat complet de dependenţa de importurile ruseşti. În acest context, estimările dintr-o analiză realizată de IEA (International Energy Agency) arată că la nivelul anului 2030 consumul de gaze al Poloniei ar putea ajunge la 30 de miliarde de metri cubi. Astfel, ţara are nevoie de şi mai mult gaz, un alt proiect fiind acum strategic pe agenda energetică a Poloniei şi a GAZ-SYSTEM.

    “Compania face progrese cu construcţia terminalului plutitor de GNL în golful Gdanskului, care în varianta cea mai mare va avea o capacitate de regazeificare de 10,6 miliarde de metri cubi pe an. Aceste este în acest moment cel mai important proiect strategic în care suntem implicaţi”, au mai precizat reprezentanţii GAZ-SYSTEM.

    În cea mai conservatoare variantă, terminalul din Gdansk va avea o capacitate de 6,1 miliarde de metri cubi pe an, termenul pentru finalizarea acestei investiţii fiind 2028. Practic, dincolo de obiectivele proprii legate de tranziţia energetică, din acel moment Polonia va putea să-şi intensifice prezenţa în regiune, exportâun un gaz pe care nu îl produce, dar dovedind importanţa investiţiilor în infrastructura strategică. De partea cealaltă, în România, la începutul lui 2027, vor fi extrase primele molecule de gaze din zona de mare adâncime a Mării Negre. Rămâne de văzut unde vor ajunge.

    Materialul a fost realizat cu sprijinul LOT Polish Airlines.

     

     

  • Date din Rusia sugerează că sancţiunile petroliere occidentale nu funcţionează

    Sancţiunile Vestului împotriva exporturilor petroliere ale Rusiei nu reuşesc să priveze Kremlinul de venituri pentru finanţarea războiului din Ucraina, relatează Bloomberg. Fie în dolari sau ruble, net sau brut, datele ministerului rus de finanţe arată că veniturile ce intră în vistieria guvernului rus sunt în creştere de luni întregi.

  • Companiile sârbe au făcut miliarde din tranzacţii cu Rusia în pofida sancţiunilor

    Zeci de companii înregistrate în Serbia de la izbucnirea războiului din Ucraina au exportat bunuri către Rusia, încălcând în acest fel sancţiunile Occidentului împotriva acestei ţări, notează Serbian Monitor.

    Produse în valoare de cel puţin 71,1 milioane de dolari au fost transportate către Rusia via firme sârbe.

     

  • Adrian Sârbu: Au aprobare Ursula von der Leyen şi Josep Borrell de la Putin pentru aderarea Ucrainei şi R. Moldova la UE?

    Nemo: R. Moldova şi Ucraina au calea deschisă la aderarea la UE. La mai bine de un an după ce au primit statut de candidat la aderare, Ucraina şi R. Moldova au primit invitaţii să înceapă negocierile. Moldova trebuie să se axeze pe reglementările financiare, dar la fel ca şi Ucraina, şi pe combaterea corupţiei. Ursula von der Leyen i-a promis Moldovei că va fi membră a familiei europene.

    Adrian Sârbu:  De ce azi R. Moldova şi Ucraina sunt în faţă, în condiţiile în care Ucraina e în război cu Rusia? Moldova, cum o vezi tu intrată în UE când Transnistria e a ruşilor? Păi cum intră Moldova în UE altfel decât cu aprobarea lui Putin?

    Nemo: Păi, s-a mai întâmplat asta.

    Hofi: Borrell a şi zis că nu e o problemă.

    Adrian Sârbu: Nu e o problemă, nu? Deci, doamna von der Leyen şi dl. Borell au aprobare de la Putin. Că dacă nu au aprobare, nu cumva i-au dat prin băţul prin gard şi Putin are un prilej să explodeze Transnistria şi să ne vină bombardeaua rusească la 200 de km de România?

    Hofi: Haideţi, vine bombardeaua…

    Adrian Sârbu: Nu vine, nu? Acum e nord-coreeană, că au muniţie nord-coreeană şi au şi drone din Iran pe care le-au descoperit şi prin România

    Hofi: Unde?

    Adrian Sârbu: Din greşeală le-au descoperit nişte ţărani pe câmp şi nu ştiau ce sunt şi cu ocazia asta a aflat şi Armata Română că sunt drone. Dar eu te întreb: de ce această invitaţie nu a venit acum 15 ani, în 2008, când Ucrainei i-a fost refuzat la Bucureşti, prin cârdăşia Merkel, Sarkozy, Putin, Berlusconi, mari oameni de stat, i-a fost refuzat accesul în UE şi accesul în NATO? Că NATO aduce UE, UE n-aduce NATO.

    Hofi: Pentru că atunci UE reprezenta o anumită elită

    Adrian Sârbu: Şi de ce atunci României… chemaţi-l pe Traian Băsescu să vă spună ce i-a spus Merkel: „Nu te mai ocupa tu de Moldova, lasă că ne ocupăm noi. Adică le-o livrăm ruşilor înapoi. Vedem noi care e trade-off-ul”, da? Acum 15 ani trebuia să avem această veste de la UE, aderarea Moldovei, o avem astăzi şi eu vă spun că sunt îngrijorat. Nu vă supăraţi pe mine. Nu atât de îngrijorat cât ar putea să fie dl. Iohannis. Că a fost la un moment dat foarte îngrijorat.

    Nemo: Priveşte cu îngrijorare.

    Adrian Sârbu: Privea, nu era şi îngrijorat, nu?

    Nemo: Doar priveşte cu atenţie şi îngrijorare-.

    Adrian Sârbu: Eu în locul domnului Iohannis…. A dat vreun comunicat în legătură cu chestia asta, aderarea Moldovei?

    Nemo: E la Bruxelles acum

    Adrian Sârbu: Nu trebuia preşedintele României, care e atât de pro Moldova, să dea un comunicat, sau dl. Ciolacu din Egipt, în care să spună: „Salut intrarea Moldovei în UE, pentru care noi, românii, ne-am luptat DELOC de 30 de ani”.

     

  • Oficialii occidentali abordează cu Kievul problema unor posibile negocieri de pace cu Moscova

    Oficiali americani şi europeni au discutat cu guvernul ucrainean despre ceea ce ar putea implica eventualele negocieri de pace cu Rusia pentru a pune capăt războiului, potrivit NBC, care citează un înalt oficial american care a vrut să îşi păstreze anonimatul şi un fost oficial american.

    În războiul din Ucraina, aflat acum în cea de-a 21-a lună, au murit sau au fost rănite sute de mii de persoane şi zone întinse din ţară au fost distruse.

    De asemenea, s-a declanşat cea mai profundă criză în relaţiile Moscovei cu Occidentul de la Criza rachetelor cubaneze din 1962.

    NBC a declarat că discuţiile au inclus linii foarte generale despre ceea ce Ucraina ar putea fi nevoită să renunţe pentru a ajunge la un acord cu Rusia.

    Reuters nu a putut verifica în mod independent conversaţiile raportate de reţeaua de televiziune americană.

    Întrebat sâmbătă despre reportajul NBC, preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, şi-a reafirmat poziţia potrivit căreia nu este momentul să negocieze cu Rusia şi a negat, de asemenea, că vreun lider occidental îl presează să facă acest lucru.

    „Toată lumea cunoaşte atitudinea mea, care coincide cu atitudinea societăţii ucrainene… Astăzi, nimeni nu face presiuni (asupra mea pentru a negocia), nici unul dintre liderii UE sau ai Statelor Unite”, a declarat el într-o conferinţă de presă comună cu şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, la Kiev.

    „Ca noi să stăm acum la masă cu Rusia, să discutăm şi să-i dăm ceva – acest lucru nu se va întâmpla”.

    Ucraina a declarat în repetate rânduri că urmăreşte să recucerească toate teritoriile luate de Rusia, inclusiv Crimeea, care a fost anexată în 2014, şi că nu se va odihni până când fiecare soldat rus nu va fi alungat de pe teritoriile sale.

    NBC a citat oficialii americani spunând că discuţiile cu Ucraina au avut loc în contextul în care Statele Unite şi Europa sunt îngrijorate de faptul că războiul a ajuns într-un impas şi sunt îngrijorate de capacitatea Occidentului de a continua să ofere ajutor Kievului.

    În prezent, Rusia controlează aproximativ 17,5% din teritoriul Ucrainei, recunoscut la nivel internaţional.

    Moscova afirmă că a fost nevoită să lanseze ceea ce numeşte o „operaţiune militară specială” în Ucraina ca răspuns la ceea ce consideră a fi un Occident ostil şi agresiv despre care spune că se foloseşte de Kiev pentru a submina Rusia. Kievul şi aliaţii săi occidentali spun că acest lucru este un nonsens şi că acţiunile Moscovei reprezintă o acaparare de teren în stil imperial.

  • Macron urmăreşte acorduri nucleare în curtea din spate a Rusiei

    Preşedintele francez Emmanuel Macron este în vizită în Kazahstan şi Uzbekistan, de unde speră să obţină uraniu pentru centralele nucleare ale ţării, notează Politico.

    Vizita vine în condiţiile în care tensiunile geopolitice cu actualii mari furnizori ai UE, Niger şi Rusia, sunt în creştere.

     

  • Semnele că economia rusă se duce în cap sunt tot mai evidente: Vladimir Putin a blocat companiile occidentale care-şi vând activele în ruble să mai acceseze încasările în euro şi dolari într-o încercare de a stopa declinul monedei naţionale

    Rusia a interzis companiilor occidentale care îşi vând activele ruseşti să retragă încasările în dolari şi euro, impunând controale valutare suplimentare de facto, într-un efort de a susţine rubla aflată într-un declin continuu, scrie Finacial Times.

    Companiile occidentale care ies din Rusia trebuie să convină asupra unui preţ de vânzare în ruble sau, în cazul în care vânzătorii insistă să primească valută străină, se confruntă cu întârzieri şi chiar cu pierderi în ceea ce priveşte sumele care pot fi transferate în străinătate.

    Noile restricţii subliniază preocupările Moscovei cu privire la continuarea deprecierii rublei, în timp ce economia sa se confruntă cu sancţiunile occidentale impuse ca răspuns la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina anul trecut.

    Rubla s-a depreciat cu peste 20% faţă de dolar în acest an. Acest lucru a marcat un „prag psihologic” pentru preşedintele Vladimir Putin, forţând autorităţile să ia „măsuri paliative”, a declarat unul dintre bancherii implicaţi în ieşirile recente ale companiilor occidentale.

    „Este ca şi cum ai aplica un plasture pe o cangrenă”, a declarat bancherul.

    Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat pentru Financial Times că este de datoria fiecărui guvern să creeze „cele mai favorabile condiţii pentru moneda sa, aşa că noi creăm cele mai favorabile condiţii pentru rublă”.

    „Rubla are prioritate absolută. Când vine vorba de ieşirea companiilor străine, Rusia se ghidează după propriile interese şi beneficii”, a spus Peskov.

    Când rubla a început să se deprecieze în iulie, autorităţile ruse au impus mai întâi limite privind modalităţile prin care companiile care ies din ţară pot lua cu ele veniturile din vânzări, potrivit unui document publicat de subcomitetul guvernamental pentru investiţii străine, a cărui aprobare este necesară pentru tranzacţiile care implică active deţinute de occidentali.

    Companiilor occidentale li s-au prezentat două opţiuni atunci când îşi vindeau activele în valută străină: transferarea banilor într-un cont de tip “C” extrem de restricţionat la o bancă rusă sau virarea veniturilor într-un cont din străinătate – caz în care suma urma să fie plătită în mai multe tranşe. Alternativ, vânzătorul putea să încaseze în ruble şi să primească întreaga sumă imediat într-un cont bancar rusesc obişnuit.

    Dar primele două opţiuni au fost, în practică, restricţionate şi mai mult în ceea ce priveşte volumul şi frecvenţa plăţilor în străinătate, deoarece autorităţile au încercat să forţeze companiile să facă afaceri în ruble.

    Pe măsură ce rubla a continuat să scadă, banca centrală a Rusiei a majorat rata dobânzii de patru ori din august, aducând-o vineri la 15%. O altă măsură a fost luată la începutul acestei luni, când Putin a semnat un decret prin care a obligat 43 de companii să vândă o parte din veniturile lor în valută pe piaţa internă.

    Banca centrală nu a susţinut această decizie, a declarat vineri guvernatorul său Elvira Nabiullina, într-o rară manifestare publică a dezacordului cu Kremlinul. Ea a calificat impactul măsurii drept „nesemnificativ” şi „resimţit doar într-o perioadă scurtă de timp”.