Tag: roman

  • Român care s-a întors în ţară, după 10 ani de Germania: „Români din diaspora, nu vă întoarceţi acasă. Nu merită să vă investiţi banii aici.”

    “Abia am o lună de când am deschis şi deja am avut control de la ANAF care m-au şi amendat din prima, m-au descurajat total să mai angajez persoane şi m-au pus pe gânduri să închid firma. Statul român spune că sprijină tinerii şi pe toţi care vin din străinătate să investească în ţară.

    Sprijinul e ANAF-ul pe tine după prima lună şi nu oricum. Nu avertismente, direct amenzi. S-au legat de nişte chitanţiere de care nici contabilul nu ştia că nu avem voie să le folosim”, a povestit Adrian, citat de ziarulromanesc.de

    “Intenţionam să mai deschid şi o cafenea, dar mă descurajează statul român care nu ne ajută să mergem pe calea cea dreaptă şi ne amendează aspru. Mă gândesc să vând tot ce am în România şi să merg să investesc în Germania unde mi se oferă toate condiţiile pentru a munci, a trăi şi a mă bucura de viaţă”, mai spune tânărul dezamăgit.

    „Români din diaspora nu vă întoarceţi acasă, în România! Nu merită să vă investiţi banii aici. Ţările europene sunt mult mai bune pentru a investi şi a deschide o afacere”

    “Aici nu veţi găsi ajutor, tot ce se spune despre ajutoarele care vi le dă statul pentru a vă întoarce sunt minciuni. M-am întors în ţară după 10 ani de muncă în strănătate, să deschid o afacere proprie. După 3 luni de la întorcere şi doar o lună de când am deschis pot să spun că deja regret pasul făcut. Nu veniţi în România! Aici ţi se acordă atenţie numai dacă eşti dispus să le deschizi uşa cu plicul!

    M-am întors să muncesc, nu să fur, nu să trăiesc din ajutor social, dar ca să munceşti cinstit în România trebuie să plăteşti bani grei pentru şpăgi sau să ai relaţii.

    În străinătate câştigam cinstit o pâine şi aveam siguranţa zilei de mâine, în România nu te ajută nimeni, nici măcar atunci când îţi ceri dreptul tău.

    Mesajul meu pentru românii din diaspora care încă se mai gândesc să se întoarcă acasă şi să investească, este să nu o facă. Aici plăteşti doar taxe şi impozite, investeşti tot şi eşti furat şi minţit de statul român. Rămâneţi acolo unde sunteţi, că vă e mai bine!”, este mesajul lui Andrei Beldean pentru românii care vor să se întoarcă în ţară.

  • Cine este cel mai nou MILIONAR român în euro.Si-a vândut compania cu o sumă COLOSALĂ. Este unul dintre cei mai puternici români, deşi puţini ştiu de el

    “Softvision anunţă dezvoltarea globală a companiei la un nivel fără precedent prin tranzacţia cu Cognizant, unul dintre cei mai mari jucători la nivel global, cu peste 261000 de angajaţi, prezent în Fortune 500 şi pe locul 3 în top 10 al Global IT Service Providers. Tranzacţia va fi finalizată până la sfârşitul anului 2018. Cu o istorie de peste 20 de ani, Softvision este un partener transformaţional de încredere pentru portofoliul său de clienţi prezenţi în Fortune 500, nume sonore la nivel internaţional din diferite domenii de activitate. Tranzacţia cu Softvision este un pas important în strategia Cognizant, sinergia creată prin îmbinarea competenţelor ambelor companii plasează Cognizant în topul celor mai renumite companii de software din lume, oferind clienţilor săi soluţii inovative scalabile la cote globale”, conform anunţului companiei.
     
    Tranzacţia este una spectaculoasă şi anunţă o perioadă de creştere abruptă pentru grup, a comentat Laurenţiu Russo, fondatorul Softvision. “Este un pas spectaculos în istoria Softvision, istorie ce a început în urmă cu 20 de ani în Cluj-Napoca, România. Traseul nostru va continua să fie abrupt ascendent şi în acest rol de vârf de lance al Cognizant Digital Business. Succesul nostru este bazat în totalitate pe expertiza de neegalat a inginerilor noştri de software din România, iar acum Cognizant ne va aduce scala globală de care aveam nevoie. Vom continua să oferim soluţii software de ultimă generaţie pentru marile branduri ale lumii”.
     
    Softvision are în România mai multe studiouri de dezvoltare, în Cluj, Baia Mare, Bucureşti, Timişoara şi Iaşi, cu un număr mediu de angajaţi de 1.139 de persoane anul trecut, conform datelor de la Finanţe. Softvision este unul dintre cei mari 10 angajatori din industria de software din România după numărul mediu de angajaţi din 2017, conform unei analize a ZF pe baza datelor de la Finanţe. Softvision a raportat în 2017 în România afaceri de 195,9 mil. lei (42,9 mil. euro), în creştere cu 8% faţă de anul precedent.
     
  • Cariera DIY

    “Fac parte din echipa de retail development (dezvoltare – n.red.), iar în prezent sunt responsabil de dezvoltarea, planificarea şi implementarea unui sistem de eficientizare a celor şapte magazine IKEA din zona Asia de
    Sud-Est, mai exact trei pieţe – Singapore, Malaysia şi Thailanda”, spune executivul român. Proiectul e menit să adapteze nevoile companiei la era digitală de business.

    O zi obişnuită de lucru pentru Tony Vatuiu constă în şedinţe, multe prezentări şi călătorii frecvente în cele trei ţări. 
    Gigantul suedez IKEA operează pe doar trei pieţe din Asia de Sud-Est, unde deţine şapte magazine şi un al optulea în curs de deschidere, alături de două centre comerciale. În total, grupul are în Singapore, Malaysia şi Thailanda circa 4.000 de salariaţi. „Conduc o echipă largă de oameni, foarte dinamici şi energici, care la rândul lor sunt conectaţi cu alţi oameni din toate segmentele «value chain»-ului nostru, pe plan strategic dar şi operaţional.”

    Prin comparaţie, suedezii au în România un singur magazin, cu vânzări anuale de circa 90-100 de milioane de euro şi câteva sute de salariaţi. Retailerul are planuri de expansiune pe piaţa locală, al doilea magazin din Capitală urmând a fi deschis în această toamnă. România este o piaţă cu o populaţie de circa 20 de milioane de oameni, pe când cele trei ţări din Asia de Sud-Est, unde grupul este prezent, au peste 100 de milioane de locuitori. Puterea de cumpărare este şi ea diferită, însă nu doar între piaţa locală şi celelalte trei, ci şi în interiorul regiunii. Mai exact, Singapore este una dintre cele mai dezvoltate economii din Asia şi chiar din lume. Thailanda se află însă undeva la jumătatea clasamentului, în urma României, cu un PIB per capita de sub 20.000 de dolari, potrivit FMI. Singapore are un un PIB per capita de peste 90.000 de dolari, conform aceleiaşi surse, ceea ce plasează micuţul stat asiatic pe locul trei mondial după Qatar şi Luxemburg. România se află aproape de poziţia 60 cu nici 24.000 de dolari.

    De ce a ales Tony Vatuiu să lase piaţa mamă pentru alte ţări? El a plecat din România acum aproape 15 ani şi, de altfel, nu a lucrat decât în străinătate.

    Este născut în Drobeta-Turnu Severin şi a studiat la Universitatea de Vest din Timişoara, iar apoi la Universitatea din Copenhaga. Şi-a început cariera în departamentul de logistică al IKEA, pentru ca apoi să descopere vânzările şi ulterior zona de expansiune.
    Executivul român a preluat poziţia actuală în urmă cu mai puţin de un an, după ce anterior a lucrat pentru IKEA în Japonia aproape cinci ani.

    De altfel, cariera sa a fost construită exclusiv în cadrul retailerului de mobilier pentru care lucrează de circa 14 ani.
    „În 2004 am plecat din România cu o bursă în Copenhaga, Danemarca. Timp de un an cât am fost student acolo, am lucrat part-time (doar în weekenduri) pentru IKEA.” Apoi, în 2005, a avut şansa, după cum spune chiar el, să i se ofere poziţia de
    trainee-leader aspirant în logistică într-unul din magazinele IKEA din Copenhaga. 
    „Am învăţat foarte mult în perioada petrecută în IKEA Danemarca, unde am deţinut mai multe poziţii în departamentul de logistică. În acelaşi timp, am avut şansa să lucrez cu oameni şi echipe cu care am avut rezultate remarcabile.”
    În 2012 a venit oportunitatea din Japonia, o ţara la care a visat de mic. Împreună cu soţia au decis să se mute, „chiar dacă viaţă noastră în Copenhaga era deja aşezată din punct de vedere profesional şi personal.”
    Au petrecut aproape cinci ani „minunaţi” în ţara Soarelui Răsare, învăţând business din mers într-un mediu foarte dinamic şi total diferit de Europa. „Era Japonia a fost perioda în care pot spune că leadershipul meu s-a conturat foarte mult datorită provocărilor de natură culturală.”
    Necesitatea de a se adapta la un sistem nou de lucru şi total diferit cultural de ceea ce experimentase el până atunci ca şi lider a fost una dintre cele mai mari provocări din carieră.
    În cei aproape cinci ani petrecuţi în Japonia, Tony Vatuiu a deţinut mai multe poziţii, iar ultima a fost aceea de commercial planning manager. Aceasta a constat în responsabilitatea de a deschide şi planifica din punct de vedere comercial magazinul IKEA Nagakute, deschis în Nagoya în 2017.
    „La sfârşitul lui 2017 am acceptat provocarea venită dinspre IKEA SEA (South East Asia) şi ne-am mutat în Singapore, ţara de care suntem foarte apropiaţi sufleteşte datorită faptului că fiul nostru s-a născut aici.”
    La momentul actual nu are un plan concret de a se întoarce în România, din care a plecat în 2004, dar gândul nu este abandonat în totalitate. Decizia depinde mult de ce ar vrea să facă în viitor, însă instabilitatea politică din România îi stopează deocamdată orice gând de întoarcere, spune el.
    Dacă ar face-o totuşi, nu ştie dacă i-ar plăcea să încerce calea antreprenoriatului. „Mi se pare că mediul de afaceri din România nu este foarte stabil deocamdată, iar asta cred că este o provocare pentru oricine vrea să revină, mai ales ca antreprenor.”
    Ultima dată a fost acasă – la Drobeta Turnu Severin – în această vară. A venit să îşi viziteze părinţii, dar a şi călătorit puţin prin ţară.
    „Comparativ cu 2016 (ultima sa vizită – n.red.), nu cred că s-au schimbat foarte multe. Am observat în schimb că sunt tot mai puţini oameni pe străzile oraşelor noastre.”


    De ce anume vă e cel mai dor din România? Dar la polul opus, cel mai puţin dor?

    Din păcate, uşor-uşor, timpul m-a deconectat de foştii prieteni, colegi de liceu sau facultate. Îmi este dor de părinţi în special şi de Crăciunul românesc. După ce am experimentat Crăciunul în aproape toate părţile lumii, cred că cel mai frumos Crăciun este cel din România, cu miros de brad şi cozonac, cu cântecele colindătorilor şi alături de cei dragi. 
    Nu îmi este dor de agresivitatea exagerată şi de negativismul care pluteşte în aer câteodată la noi în ţara. Nu am reuşit să aflu până acum dacă asta ne defineşte pe noi sau sunt trăsături dezvoltate ulterior de societatea noastră, în contextul transformărilor la care a fost supusă în ultimii ani.
    Avem o ţară frumoasă, cu oameni minunaţi, iar eu sunt mândru că sunt român. Revin de fiecare dată cu plăcere în România, fără prea mari aşteptări, dar sunt optimist că lucrurile se vor îmbunătăţi.

     

    Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România.

    Primul lucru ar fi îmbunătăţirea actualei clase politice din România. Ţara are nevoie de lideri vizionari care să inspire toată societatea românească prin sistemul lor de valori, prin atitudine şi cunoştinte. Astfel, fiecare individ în parte ar trebui să fie motivat să contribuie la ceva măreţ, românesc. 
    „Leadership by example” ar trebui să se aplice şi la noi, iar ecuaţia este foarte simplă: ca politician nu poţi să ţii lecţii de etică şi morală societăţii pe care o conduci fără că tu să fii primul şi cel mai bun exemplu.
    Apoi, cred că învăţământul liceal şi universitar ar trebui să fie în topul priorităţilor de dezvoltare ale societăţii noastre. Trăim într-o lume din ce în ce mai dinamică, de aceea învăţământul trebuie reformat şi pregătit pentru viitoarele provocări care vor apărea în 5-10-15 ani. Trebuie integrat apoi şi aliniat la planurile de dezvoltare pe termen mediu şi lung ale societăţii româneşti. 
    Pe termen scurt ar trebui îmbunătăţite spitalele. Acestea sunt necesităţi de bază în orice societate.
    Lista ar putea continua, dar din punctul meu de vedere, învăţământul, infrastructura rutieră şi sănătatea ar trebui să rămână în topul priorităţilor pentru toţi politicienii, indiferent de culoarea politică de la guvernare. Pentru a oferi o dezvoltare continuă şi stabilă societăţii româneşti.

    Cum e traficul în România faţă de Singapore? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Nefiind în România zilnic, nu ştiu cum este traficul în ultima vreme. Din ce am experimentat eu cât am călătorit prin România, nu a fost extraordinar, mai ales în oraşele mari.
    Este trafic şi aici, în Singapore, dar condiţia impecabilă a străzilor şi numărul autostrăzilor îl face mult mai acceptabil decât la noi.
    Mâncarea e foarte gustoasă şi variată în Singapore, având influenţe din China, Malayasia şi India. Opţiunile culinare sunt atât de diverse aici, încât aproape tot timpul ai posibilitatea să experimentezi ceva nou. În acelaşi timp, trebuie să recunosc că dorul de sarmalele româneşti şi palinca noastră nu se va stinge niciodată. 

  • Caz grav de sclavie în Germania. Român obligat de angajator să doarmă pe bancă, în pădure

    Românul din judeţul Alba a ajuns în Germania după ce un vecin i-a promis un loc de muncă la firma la care lucra şi el, cu un salariu de 9 euro/ oră şi cazarea asigurată. Când bărbatul a ajuns la Offenbach, a aflat că lucrurile stăteau altfel, relatează stiridiaspora.ro.
     
    Bărbatului i s-a spus că trebuie să îi plătească românului ce l-a adus în Germania un comision de 250 € pe fiecare lună, plus chiria pentru patul de dormit în valoare de 250 € şi că în cameră va sta cu incă alţi trei români.
     
    După trei săptămâni şi jumătate, timp în care a lucrat câte 12-14 ore pe zi, inclusiv sâmbătă şi duminică, bărbatul a cerut contractul de muncă, pentru a se asigura că este angajat legal.
     
    Românul a povestit că în acel moment, vecinul său şi angajatorul – un cetâţean german de origine turcă – l-au dat afară din casă doar cu hainele de pe el.
     
    Fără niciun ban în buzunar, neavând posibilitatea să se întoarcă acasă, bărbatul a rămas în oraş, în speranţa că va găsi o sursă de venit. Astfel, timp de 3 săptămâni a fost obligat să doarmă pe o bancă din pădurea de lângă oraş.
     
    Bărbatul fost ajutat să se întoarcă acasă de Asociaţia AEBS, care luptă pentru drepturile românilor din Germania şi Austria. Mai multe detalii AICI.
  • Un român a cumpărat o BISERICĂ veche de 800 de ani iar in ce a transformat-o a uimit pe toată lumea

    Ion Cafadaru a plecat din România după ce s-a căsătorit cu o italiancă. Economist de profesie, tânărul şi-a vândut afacerea şi a cumpărat o biserică veche de 800 de ani. 
     
    Cu pasiune, a transformat lăcaşul într-un loc care te lasă fără cuvinte.  Plecat din Dărmăneşti, Ion Cafadaru a ajuns proprietarul unei biserici de patrimoniu UNESCO şi a învăţat meşteşugul sticlăriei. Destinul său spectaculos a fost clădit pe ruinele unei biserici vechi de 800 de ani. Este vorba despre Santa Chiara, o biserică celebră în anii de glorie a sticlei de Murano, aflată pe insula cu acelaşi nume. “Noi nu am cumpărat o locaţie, am cumpărat o semnificaţie”, spune românul.

    Cinci ani a muncit cu fratele, cel mai bun prieten şi socrul pentru a reconstrui lăcaşul. Fiind o clădire de patrimoniu UNESCO, reconstrucţia s-a făcut manual, din materiale de epocă. “Eu cred că biserica e specială. În toţi aceşti ani, toate greutăţile am reuşit să le trecem fără nici măcar o răceală. Nu am avut nici un accident de muncă. Totul a decurs ca o tabără de vară”, a povestit Cafadaru.

    Santa Chiara Murano găzduieşte o colecţie impresionantă de obiecte din sticlă Murano, realizate de Cafadru. Acesta a făcut ucenicie pe lângă ultimii meşteri sticlari ai insulei şi a învăţat tainele unui meşteşug aflat pe moarte. A aşezat un cuptor de sticlă chiar în biserică unde realizează demonstraţii pentru turiştii care trec pragul bisericii. Cuptorul de sticlă face parte tot din sufletul bisericii care a găzduit în urmă cu 200 de ani cea mai mare fabrică de sticlă din insula Murano.

    Cititi mai multe pe www.gazetadambovitei.ro

  • Un român din Alba povesteşte cum a reuşit să aibă succes cu o cultură nespecifică României: Vrei să fii milionar?

    Bogdan Sandu Ciprian, unul dintre puţinii cultivatori de aluni din judeţul Alba, a spus că aceasta este una dintre cele mai profitabile afaceri pe termen lung în agricultură deoarece doar în al şaselea an, când arbustul ajunge la maturitate, producţia per hectar generează un profit de peste 8.000 de euro, mai mare decât investiţia iniţială – circa 6.000 de euro –, fără suprafaţa de teren.

    “Am aluni pe o suprafaţă de şase hectare şi mă voi extinde pe încă patru. Afacerea am început-o de cinci ani. Plantarea se face toamna sau primăvara, alunul se cumpără cu 15-20 lei firul. Eu am mizat pe o plantaţie intensivă de aluni, iar per hectar a fost necesară o investiţie de circa 6.000 de euro, fără teren. Cu arat, discuit, frezat, făcut găuri, plantat, pus îngrăşăminte de animale, absolut tot ce este necesar. După patru ani începe să facă alune, iar cu producţia din al şaselea an îţi scoţi investiţia”, a spus corespondentului MEDIAFAX Bogdan Ciprian, prezent la Târgul Apulum Agraria, cel mai important eveniment de promovare a agriculturii judeţului Alba.

    Bogdan Ciprian a povestit că nu erau mulţi cultivatori de alune în România, în urmă cu câţiva ani, acesta fiind unul dintre motivele pentru care a mizat pe acest business.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • INTERVIU cu Nadia Comăneci. De ce nu zâmbea sportiva şi ce spune despre Simona Halep şi Serena Williams

    De ce nu zâmbea niciodată Nadia Comăneci în timpul concursului şi de ce nu zâmbeşte nici Simona Halep pe terenul de tenis?

    Este foarte dificil să zâmbeşti pe o bârnă care este extrem de îngustă, trebuie să te concentrezi un minut şi jumătate. După ce am terminat exerciţiul am zâmbit mereu, dar fiecare are personalitatea lui. Este un detaliu ce ţine de concentrare, psihologic sportivii se prezintă diferit când concurează. Este o chestie de personalitate.

    În sportul anului 2018, Serena Williams vorbeşte despre sexism şi discriminarea femeii în sport. Cum stă sportul la capitolul acesta?

    Mai are încă de muncă sportul la acest capitol. Merge într-o direcţie bună, sunt foarte multe mişcări care s-au creat, în care se pune accent exact pe acest aspect, pe egalitatea dintre femeie şi bărbat. Cred, totuşi, că în Statele Unite, situaţia este destul de avansată faţă de alte ţări din Europă. Este greu, însă, să comentez ce s-a întâmplat în ultimele zece zile în tenis. Dar, este încă foarte multă muncă şi este, încă, foarte adevărată această problemă, la nivel general.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea românului care a câştigat de 14 ori marele premiu la loto

    Şansele unei persoane de a câştiga la loto sunt de una la 14 milioane. Matematicianul Stefan Mandel nu a găsit formula pentru a învinge statistica.

    Mandel a câştigat de 14 ori marele premiu, încasând peste 30 de milioane de dolari.

    Stefan Mandel s-a născut în România şi trăieşte acum în Australia, fiind de profesie matematician. El a creat o formulă aproape perfectă pentru a învinge loterie.
     

    Mandel a câştigat marele premiu în România, după care a emigrat alături de familie în Australia. Sistemul era diferit la Antipozi, aşa că matematicianul a avut nevoie de câteva luni pentru a adapta formula.

    Sistemul gândit de Mandel presupune cumpărarea unui număr uriaş de bilete, aşa că a fost nevoit să găsească investitori; a câştigat ulterior marele premiu de 12 ori, iar autorităţile au început să îl cerceteze.

    Deşi oficialii nu au descoperit nimic ilegal în formula sa de joc, s-a considerat că ceea ce făcea Mandel încălca “spiritul jocului”; prin urmare, autorităţile au emis o serie de legi pentru a-l bloca.

    Stefan Mandel a reuşit să mai câştige o dată marele premiu, la loteria din Virginia, Statele Unite. El a câştigat peste 30 de milioane de dolari în total.

  • Incredibil ce a făcut un sofer român cu toţi banii de la nuntă: “Toţi au zis că sunt nebun!” Acum e căutat de oameni din afara ţării

    Doi tineri din Beclean au investit toţi banii strânşi la nuntă într-o afacere cu şinşile şi au reuşit, de la trei familii de mamifere pe care le-au cumpărat în urmă cu 13 ani, să aibă, acum, 2.000 de exemplare iar blana o vând la bursa de blănuri din Danemarca.

    Ciprian Barbu, crescătorul de şinşile din Beclean, îşi aminteşte că nu a fost deloc uşor, şi în urmă cu câţiva ani, au murit toate animalele, însă el şi soţia lui au avut puterea să o ia de la capăt şi au reuşit să dezvolte o afacere inedită, într-un depozit de mici dimensiuni, de la marginea oraşului Beclean.

    “Cresc şinşilă din 2005 şi este destul de greu să te ocupi de aceste animăluţe. Este o zi de muncă cu normă întreagă pentru două persoane. Am început destul de greu pentru că erau foarte scumpe. Când am început era 1.500 de euro o familie formată din cinci femele şi un mascul. Am început cu trei familii în care am investit banii de la nuntă – tot ce am tot ce a rămas. Este, acum, afacerea familiei, suntem numai noi doi – eu şi soţia iar banii care ne rămân îi investim. Sperăm că în momentul în care vom reuşi să mai automatizăm ne va fi ceva mai uşor”, a povestit, pentru corespondentul MEDIAFAX, proprietarul ineditei afaceri din Beclean, Ciprian Barbu.

    În halele din Beclean, Ciprian are 2.000 de exemplare de şinşila, iar anul se anunţă a fi unul cât se poate de bun mai ales că valorifică blăniţele pe bursa de blănuri din Danemarca, ţările nordice fiind interesate extrem de mult de blana şinşilelor.

    “O blăniţă de şinşilă se vinde în medie cu 30-40 de euro. La ultima licitaţie din Danemarca, la blănurile de top s-au vândut şi cu 1.600 de coroane adică 300 de euro. Noi lucrăm şi cu Bursa din Danemarca şi cu un spaniol, vindem unde se dă mai bine. Nu este foarte complicat să ajungi să vinzi pe bursa din Danemarca însă se plătesc şi brokeri care iau 11 euro la fiecare blăniţă tranzacţionată. Anual vând cam 2.000 de blăniţe la 30 – 40 de euro. Cred că anul acesta va fi un an foarte bun, am trecut deja de 1.100 de pui” a mai spus Ciprian Barbu.
     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • „Dacă aveam bani, relaţii şi oameni, şi eu făceam afacerea aia“

    Nici nu ştim să punem bine zerourile

    Este a doua companie americană, după Apple, care atinge această capitalizare pe o piaţă bursieră unde încrederea investitorilor în viitor este destul de mare.
    Un trilion de dolari nu este o cifră mare, ci este foarte mare. Amazon a avut în 2017 venituri de 177 de miliarde de dolari, cu un profit brut de 65 de miliarde de dolari şi un profit net de 3 miliarde de dolari.
    În 2004 Amazon a avut vânzări de 6,92 miliarde de dolari, dar la începutul anilor ’90, când a apărut, nimeni nu-şi mai aminteşte ce încasări anuale avea. Amazon s-a listat la bursă în 1997. Ca o comparaţie – disproporţionată –, valoarea de piaţă a celei mai mari companii din România – Petrom – este de 4,7 miliarde de dolari, la venituri anuale de 4,9 miliarde de dolari şi la un profit de 600 de milioane de dolari.
    Jeff Bezos, cel care a creat Amazon, a pornit de la o librărie online şi construit un monstru care înghite totul în jur.
    În România, Amazon are de peste zece ani un centru IT la Iaşi, iar acum deschide un centru în Bucureşti. Încă nu şi-a exprimat interesul pentru piaţa de retail din România, unde eMAG, deţinut de fondul de investiţii sud-african Naspers şi de antreprenorul român Iulian Stanciu, este lider, cu peste 1 miliard de dolari vânzări anuale.
    Până la urmă, Jeff Bezos nici nu a avut o idee genială:
    o librărie online.
    Ce mare idee a fost asta, pentru că oricare dintre noi ar fi putut să o aibă şi chiar am fi putut să facem acelaşi lucru dacă am fi avut bani, dacă am fi avut relaţii, dacă am fi avut oameni, dacă am fi fost americani, dacă băncile ne-ar fi dat bani, dacă statul ne-ar fi ajutat, dacă clienţii ar fi dat buzna.
    Toţi avem idei de business, nu una pe zi ci mai multe, dar niciuna nu ni se pare atât de valoroasă încât să renunţăm la jobul curent, la confortul unui program stabil, la rutina unui salariu lunar plătit la timp, pentru a încerca să vedem dacă suntem în stare să punem în practică ceea ce considerăm noi că ar fi o idee de business.
    Aici se face diferenţa. Nu trebuie să ai o idee genială, ci trebuie să ai o idee pe care să fii în stare să construieşti un business, să o pui în practică şi să o execuţi. Lumea este plină de librării online, aproape aşa a fost şi în anii ’90, când a început Jeff Bezos afacerea Amazon, dar bani au câştigat numai cei care au reuşit să viseze şi să aibă cifre mari, cei care au construit tot sistemul, începând de la prezentare, căutare, referinţe, până la curierul care îţi aduce produsul în casă.
    Dacă ideea unei librării online am fi avut-o cu toţii, mă îndoiesc că logistica din spate ar fi fost în mintea noastră. Asta e şi ideea, să avem o idee dar să o construiască alţii, iar noi să stăm să numărăm banii.

    Cele mai multe afaceri eşuează din cauza execuţiei
    Şi Netflix ar fi fost o idee bună pentru noi, având în vedere că fiecare a traficat casete pe vremea lui Ceauşescu şi a fost un mic distribuitor între apartamente.
    Acum 20 de ani sau acum 10 ani, aproape nimeni nu şi-ar fi pus banii pe Amazon, ci pe Petrom, pentru că, în timp ce retailerul american online îşi număra pierderile, producătorul român de petrol îşi număra sutele de milioane de euro câştig. Dacă ne uităm la cifre, un profit de 3 miliarde de dolari la o capitalizare de 1 trilion de dolari pare un nonsens investiţional.
    În business, rutina execuţiei este totul, chiar şi în condiţiile în care inventezi un produs original. Amazon nu este un producător, ci este un distribuitor care duce marfa din punctul A în punctul B şi face marketing. Nici nu-l interesează cine produce, ci cum produce, asta apropo de faptul că un producător este cel mai important jucător
    într-un lanţ.
    Data viitoare când aveţi idei, luaţi exemplul lui Jeff Bezos.