BusinessMagazin

Tag: renuntare

  • Ramona Jurubiţa, KPMG: Renunţarea la impozitul pe profit prin introducerea unui alt mecanism nu face decât să adâncească prăpastia între contribuabili şi autorităţi

    “Sunt ani buni de când vorbim de construirea unor piloni de încredere pe care să se aşeze relaţia dintre contribuabil şi autoritate fiscală. Şi cu toate acestea, măsuri de genul renunţarea la impozitul pe profit prin introducerea unui alt mecanism complet diferit bazat pe cifra de afaceri sau introducerea unei taxe de solidaritate nu fac decât să adâncească prăpastia între contribuabilii de bună credinţă şi autorităţi.

    Pe lângă asta, explica Ramona Jurubiţa, se creează şi un sentiment de panică “dublat de neîncredere în rândul celor care creează valoare economică în această ţară, ceea ce din păcate nu poate contribui deloc la susţinerea unei creşteri economice sustenabile.”

    Guvernul doreşte să introduce impozitul pe venit pentru toate companiile, diferenţiat în trei trepte: 1%, 2% şi 3%, a declarat, joi, Ionuţ Mişa, după audierile din Parlament.

    “Cotele de impozit pe cifra de afaceri a companiilor vor fi trei. Astăzi am luat în calcul, pornind de la impozitul de 1% pentru microîntreprinderi până în 500.000 de euro, ca această cotă să crească progresiv. Noi intenţionăm să fie 1% pentru ceea ce există deja astăzi şi 2% şi 3%”, a declarat, joi, Ionuţ Mişa.

    Întrebat de ziarişti despre posibilitatea ca unele firme să renunţe să mai facă investiţii după introducerea noilor cote de impozit, Mişa a precizat că: “Companiile care vor declara că nu mai fac investiţii din această cauză vor ajunge la concluzia că vor avea un sistem mult mai facil din punct de vedere al documentelor şi birocraţiei. În plus, şi din punct de vedere al diferenţei de sumă care rămâne între venituri şi cheltuieli, acea sumă va rămâne la dispoziţia agentului economic”.

  • O fostă campioană olimpică renunţă la sport pentru business. Învaţă oamenii cum să economisească – VIDEO

    „Am făcut un studiu de piaţă şi am realizat că în România două din trei telefoane sunt smart-phone-uri. Ca o comparaţie, în Anglia sunt două din patru. Am mai luat în calcul şi faptul că shopping-ul este unul dintre principalele mele hobby-uri şi aşa am ajuns să dezvolt micul business“, a spus Loredana Dinu în 2014 într-un interviu ProSport.

    Exponenta sportului lui Pierre de Coubertin are aerul unui om a cărui muncă a fost eficientă. A tras şi trage în echipă, ca la concursurile de scrimă pe echipe. Alături de soţul ei, Bogdan Dinu, şi alături de doi prieteni, Mihai Puţinelu şi Bogdan Onofrei, a procesat rapid nevoile de consum ale utilizatorilor de telefoane deştepte, iar investiţia totală în aplicaţie s-a ridicat la 80.000 de euro.

    Puteţi citi povestea spadasinei pe ProSport.ro

  • La ce ar renunţa bărbaţii dacă ar putea să-şi redobândească părul

    Astfel, studiul arată că sunt peste 800.000 de bărbaţi care caută, în mod activ, un tratament împotriva pierderii părului. Cei mai mulţi bărbaţi sunt afectaţi de alopecie (căderea părului) după vârsta de 85 de ani (80%), dar afecţiunea se manifestă des şi în cazul celor de sub 35 de ani (40%).

    În Statele Unite, spre exemplu, peste 40 de milioane de bărbaţi se confruntă cu o formă de cădere a părului.

    La ce-ar renunţa însă bărbaţii dacă şi-ar putea redobândi părul? 47% dintre cei intervievaţi în cadrul studiului au spus că ar renunţa la economiile din timpul vieţii, în vreme ce 60% spun că ar prefera să aibă din nou păr decât să aibă bani sau prieteni. Cel mai surprinzător răspuns a fost însă următorul: 30% dintre respondenţi au declarat că ar fi dispuşi să renunţe la sex dacă şi-ar putea redobândi părul.

  • Ţara care vrea să scape de TOATE maşinile diesel. Ce sume vor primi şoferii care sunt dispuşi să-şi vândă vehiculele

    Prim-ministrul britanic urmează să anunţe, pe 24 aprilie, o serie de subvenţii acordate celor care sunt de acord să renunţe la maşinile diesel. Aceştia ar urma să primească între 1.000 şi 2.000 de lire sterline, scriu cei de la Financial Times.
     
    În februarie, Comisia Europeană a trimis guvernului britanic o ultimă avertizare cu privire la lipsa de reacţie faţă de depăşirea limitei de poluare în Londra şi alte 15 oraşe. Marea Britanie a fost una dintre cele 5 ţări ce au primit, în 2013, o astfel de avertizare; celelalte au fost Germania, Franţa, Italia şi Spania.
     
    Ca urmare, guvernul a anunţat acordarea de subvenţii în valoare totală de 290 milioane de lire sterline pentru cei care vor să achiziţioneze maşini electrice sau hibrid.
     
    O altă măsură a fost deja propusă de Sadiq Khan, primarul Londrei, care a cerut impunerea unei taxe de 10 lire pentru orice maşină cu standarde euro mai vechi de 5 ani care tranzitează centrul oraşului.
     
    Germania ar putea chiar interzice, începând din anul 2030, vehiculele cu motoare diesel şi benzină, iniţiativa fiind susţinută de reprezentanţii landurilor şi recomandată inclusiv Uniunii Europene, în contextul ratificării Acordului de la Paris privind limitarea poluării, relatează revista Der Spiegel.
     
    O rezoluţie adoptată de Bundesrat (Camera superioară a Parlamentului german) exprimă susţinere pentru interzicerea, începând din anul 2030, a vehiculelor cu propulsie diesel şi benzină în toate landurile din Germania. Rezoluţia este rezultatul unei înţelegeri a reprezentanţilor landurilor conduse de formaţiunile Partidul Social-Democrat (SPD, centru-stânga) şi Uniunea Creştin-Democrată/Uniunea Creştin-Socială (CDU/CSU, centru-dreapta). CDU şi SPD formează alianţa politică aflată la guvernare şi la nivel central în Germania.

     

  • La doar 18 ani a devenit milionar şi a renunţat la şcoală. A început să-şi construiască averea de la 12 ani

    A reuşit această performanţă investind în bitcoin. A început să investească în moneda digitală în 2011, cât un token costa 12 dolari. Acum deţine 403 bitcoins, iar unul singur valorează 2,700 de dolari, ceea ce înseamnă că are o avere de 1,09 milioane de dolari. Finman a realizat şi alte investiţii, dar mai mici, în alte criptomonezi precum litecoin sau etherum, scrie CNBC.

    Moneda este volatilă, crescând foarte mult în ultimele luni. Unii analişti cred că nu va depăşi suma de 2800 de dolari, pe când alţii sunt de părere că valoarea unui bitcoin ar putea ajunge şi până la 100,000 de dolari în următorii 10 ani. “Eu cred că un singur bitcoin va valora în viitor între câteva sute de mii de dolari şi chiar 1 milion de dolari”, este de părere Finman.

    Finamn a început investiţiile în mai 2011, la vârsta de 12 ani, datorită unui cadou de 1000 de dolari din partea bunicii lui. La 15 ani era frustrat cu profesorii de la şcoală şi şi-a rugat părinţii să-l lase să renunţe la liceu.

    Părinţii lui, care-şi făceau doctoratul la Stanford, au căzut de acord şi l-au lăsat să abandoneze liceul. Finman şi-a vândut bitcoinii în 2013, când erau evaluaţi la 1200 de dolari. Cu 100,000 de dolari Finamn a lansat o platformă online de educaţie prin care stundeţii frustraţi de profesori aveau posibilitatea de a învăţa de la alţi profesori prin intermediul video chat-ului.

    De asemenea, s-a mutat în Silicon Valley încercând să găsească investitori pentru platforma lui. După mai multe insuccese, a găsit un investitor în ianuarie 2015 care a fost dispus să ofere 100,000 de dolari sau 300 de bitcoin, care la vremea respectivă mai valorau doar 200 de dolari pe bitcoin. A acceptat bitcoin pentru că “am crezut că o să fie următoarea revoluţie”.

    Nu are de gând să se ducă la facultate, chiar dacă fraţii lui au mers la facultate de la vârste fragede, Scott de la 16 la Johns Hopkins şi Ross la Carnegie Melon tot la 16 ani.

     

  • La doar 18 ani a devenit milionar şi a renunţat la şcoală. A început să-şi construiască averea de la 12 ani

    A reuşit această performanţă investind în bitcoin. A început să investească în moneda digitală în 2011, cât un token costa 12 dolari. Acum deţine 403 bitcoins, iar unul singur valorează 2,700 de dolari, ceea ce înseamnă că are o avere de 1,09 milioane de dolari. Finman a realizat şi alte investiţii, dar mai mici, în alte criptomonezi precum litecoin sau etherum, scrie CNBC.

    Moneda este volatilă, crescând foarte mult în ultimele luni. Unii analişti cred că nu va depăşi suma de 2800 de dolari, pe când alţii sunt de părere că valoarea unui bitcoin ar putea ajunge şi până la 100,000 de dolari în următorii 10 ani. “Eu cred că un singur bitcoin va valora în viitor între câteva sute de mii de dolari şi chiar 1 milion de dolari”, este de părere Finman.

    Finamn a început investiţiile în mai 2011, la vârsta de 12 ani, datorită unui cadou de 1000 de dolari din partea bunicii lui. La 15 ani era frustrat cu profesorii de la şcoală şi şi-a rugat părinţii să-l lase să renunţe la liceu.

    Părinţii lui, care-şi făceau doctoratul la Stanford, au căzut de acord şi l-au lăsat să abandoneze liceul. Finman şi-a vândut bitcoinii în 2013, când erau evaluaţi la 1200 de dolari. Cu 100,000 de dolari Finamn a lansat o platformă online de educaţie prin care stundeţii frustraţi de profesori aveau posibilitatea de a învăţa de la alţi profesori prin intermediul video chat-ului.

    De asemenea, s-a mutat în Silicon Valley încercând să găsească investitori pentru platforma lui. După mai multe insuccese, a găsit un investitor în ianuarie 2015 care a fost dispus să ofere 100,000 de dolari sau 300 de bitcoin, care la vremea respectivă mai valorau doar 200 de dolari pe bitcoin. A acceptat bitcoin pentru că “am crezut că o să fie următoarea revoluţie”.

    Nu are de gând să se ducă la facultate, chiar dacă fraţii lui au mers la facultate de la vârste fragede, Scott de la 16 la Johns Hopkins şi Ross la Carnegie Melon tot la 16 ani.

     

  • A transformat un dar de nuntă într-o avere de 9 miliarde de dolari

    Părinţii săi au murit când avea patru ani, Roman Abramovici fiind apoi crescut de bunica şi unchiul său.

    El a obţinut prima sursă de finanţare sub forma unui dar de nuntă de la socrii săi; a renunţat apoi la studii pentru a-şi urmări visul de antreprenor, care în primă fază a constat în vânzarea unor raţe de plastic dintr-un apartament situat în Moscova.

    Până la vârsta de 21 de ani, Abramovich intrase pe piaţa neagră folosind banii primiţi de la părinţii soţiei sale. Companiile sale au devenit în cele din urmă legale la începutul anilor ’90; până atunci, omul de afaceri pornise şi lichidase deja peste 20 de firme.

    La 26 de ani, Abramovich a fost arestat sub acuzaţia că ar fi furat bunuri ale statului. Nouă ani mai târziu, el avea să devină guvernator al provinciei Chukotka.

    El susţine şi în ziua de azi că a fost nevinovat în respectivul caz: “Au fost probleme cu sistemul bancar. Banii pierduţi de rafinărie au fost ulterior descoperiţi iar eu am fost eliberat”, spune miliardarul rus.

    Luxul şi opulenţa sunt cele mai bune cuvinte pentru a caracteriza viaţa miliardarului rus Roman Abramovich. Petrecerile pe care le organizează sunt deja legendare, precum cele de Revelion din insula St. Barts.

  • Drumul unei tinere de la sărăcie la succes în afaceri. ”Am avut o viaţă plină de sărăcie, una pe care doar un refugiat poate să o cunoască”

    Monica Phromsavanh este fondator şi CEO al Modabox, o companie cu sediul central în New York City, axată pe oferirea de servicii personalizate de fashion clientelor cu venituri mici şi medii.

    Ea a copilărit în Misiones, un mic oraş aflat în nordul Argentinei, unde familia ei originară din Laos a emigrat în perioada haosului şi violenţei care au dominat mare parte din Asia de Sud Est.

    ”Am avut o viaţă plină de sărăcie, una pe care doar un refugiat poate să o cunoască”, a declarat Phromsavanh publicaţiei Entrepreneur.com. ”Sute de familii trăiau într-un depozit; nu vorbeam limba spaniolă, iar persoanele laoţiene erau hărţuite şi tratate cu puţin respect.”

    Phromsavanh a renunţat la şcoală la vârsta de 14 ani, când a început să lucreze într-un depozit din Buenos Aires. Lucra în picioare 60 de ore pe săptămână, de dimineaţa până noaptea – experienţă pe care o descrie drept o oportunitate prin care şi-a construit un viitor pentru ea însăşi. ”Pentru prima dată în viaţă, mi-am permis să fac cumpărături, să îmi cumpăr pantofi şi o haină de iarnă. Acest lucru însemna mult pentru mine, eram fericită” îşi aminteşte ea.

    La 17 ani, mama sa, care părăsise Argentina cu mai mulţi ani înaintea ei, i-a trimis în mod neaşteptat un bilet dus spre New York şi bani de drum. ”Două săptămâni mai târziu, mă aflam pentru prima dată într-un avion şi aterizam pe aeroportul JFK fără să ştiu engleza”, a spus Phromsavanh.

    A început să lucreze pentru o fabrică de ciocolată, muncă pentru care era plătită cu 5 dolari/oră, funcţie din care a evoluat într-un post de vânzări. ”Am acceptat fiecare schimb disponibil şi nu am refuzat nicio sarcină suplimentară. Doream să muncesc mai mult decât toţi colegii mei, iar când am reuşit, am fost promovată în funcţia de manager”, a spus ea.

    S-a angajat apoi la compania de haine de lux Burberry, unde a devenit persoana responsabilă de vânzările celui mai important magazin al mărcii din New York. ”Când am renunţat la munca de la Burberry, nu ştiam cu siguranţă dacă îmi doresc să fiu antreprenor, dar am fost convinsă că puteam să asigur clienţilor experienţa serviciilor pe care le-ar primi într-un magazin aflat pe Fifth Avenue, la un cost mult mai mic.”

    A început să vândă haine la târgurile de haine din New York, iar la scurt timp a atras o investiţie iniţială ce i-a permis să deschidă un magazin de 10 metri pătraţi. În primul an a ajuns la vânzări de un milion de dolari. Trei ani mai târziu, Prhromsavanh a construit o echipă dedicată, s-a mutat într-un spaţiu de 370 de metri pătraţi şi a devenit una dintre cele mai importante destinaţii de retail din Chelsea.

    A călătorit apoi în Laos în încercarea de a-şi redescoperi rădăcinile, iar atunci i-a venit ideea să lanseze Modabox. ”Eram pregătită să lansez ceva demn de cunoştinţele de business pe care le-am dezvoltat în mai mulţi ani şi care se potriveau cu potenţialul pe care ştiam că îl am”, a pus ea. ”Voiam să depăşesc audienţa la care puteam ajunge prin mijloace tradiţionale.”

    Modabox – afacerie ce derivă de la cuvântul ”moda”, care înseamnă, la fel ca în limba română, ”modă” în spaniolă, furnizează serviciile de lux ale unui stilist personal printr-o platformă online. Compania livrează haine alese de stilişti, ce creează outfit-urile în baza unui algoritm dezvoltat de companie.

    ”Este o soluţie de shopping personalizat scalabilă, care a fost disponibilă iniţial doar clienţilor ce frecventau magazinele de lux. În loc să caute timp de ore întregi ţinutele ideale, clienţii noştri primesc îmbrăcăminte personalizată în trend şi cu preţuri accesibile”, descrie antreprenoarea cel mai recent pariu al său.

     

     

     

     

  • Povestea tânarului care a renunţat la biserică pentru a face prăjituri. La doar 24 de ani este unul dintre cei mai buni cofetari din România

    „Îmi era dor de casă şi i-am rugat să mă lase să mai fac o prăjitură. Eu sunt familist şi am făcut prăjitura krantz, care îmi plăcea foarte mult”, povesteşte Flavian Dobre despre momentul hotărâtor, care avea să-i schimbe destinul. Era 2012 şi el avea o bursă, în istoria religiilor, în Norvegia, fiind student la teologie. „Un francez, bucătar, mi-a spus: tu ai talent mare, trebuie să te duci să studiezi, că tu faci prăjituri suuuuper. M-a luat valul. M-am întors acasă şi i-am spus tatălui meu: «Eu nu mai vreau să fac nicio facultate, vreau să mă fac cofetar»”.

    Reacţia tatălui său a inclus deopotrivă uluirea şi refuzul; a încercat să îl convingă că menirea lui era legată de cariera de preot. „Dar nu am mai rezistat şi am plecat în Franţa, la Lenôtre École, cea mai mare şcoală de cofetari din lume, pe care am absolvit-o în nouă luni. Este un fel de universitate, e foarte greu să intri.” Pentru admitere, orice candidat trebuie să ducă un produs şi există un interviu de selecţie, iar candidatul trebuie să convingă evaluatorii că merită să fie primit. „Au văzut patosul meu, la 18 ani, cred că asta i-a convins”. Studiile de la această şcoală pot fi absolvite într-un interval cuprins între şapte luni şi doi ani şi jumătate; lui Flavian Dobre i-au fost de-ajuns nouă luni, „atât de îndârjit am fost să fac acest lucru”.

    Întors în ţară, a deschis prima cofetărie la Buftea, cu o investiţie de 40-50.000 de euro, în 2012. Însă la inaugurare a fost dezamăgit, „pentru că eu făceam prăjituri la nivel hi-tech, nu-mi plac prostioarele”. Când a deschis cofetăria, povesteşte el, era coadă pe trei rânduri, a intrat toată lumea, s-au uitat cu toţii în vitrină şi au întrebat: „«Dar prăjituri nu aveţi?» A fost un şoc pentru mine. «N-ai amandină, savarină, diplomat, ecler». A trebuit să cobor ştacheta şi să fac prăjiturile pe care le mănâncă ei.”Apoi a plecat în Italia, la Academia de Design de Arte Culinare, pentru specializarea deserturi. Nu s-a oprit, ci s-a dus, iar, în Franţa, pentru alte cursuri de specializare, şi dă ca exemplu lecţiile despre torturi şi monoporţii. „Făceam module, pentru a mă specializa şi mai mult, iar apoi am hotărât să particip la concursuri. Pe vremea aceea, în timpul zilei aveam lecţii practice, iar de la 12 noaptea la 3 studiam”, povesteşte tânărul antreprenor despre intensitatea perioadei de studii.

    La primul concurs la care a participat – Gastropan, la Braşov – a primit locul trei, şi spune acum că a fost foarte supărat. „Am avut cel mai scump tort de până atunci, un tort cu aur lichid“. În următorul an, în 2015, „am participat la toate categoriile şi am câştigat pentru fiecare locul întâi: cel mai bun cofetar din ţară, cea mai bună cofetărie, aşa că a trebuit să reprezint România la concursul internaţional de cofetărie, individual, la IBA, în München”. Îşi dorea să ia măcar o menţiune, fiind înscris la trei categorii de concurs; una dintre ele a fost ratată, pentru că pe drum spre München i s-a spart statuia de ciocolată pregătită, aşa că a rămas înscris la concursurile de torturi şi gust. Când a venit momentul premierii, se aştepta să audă că au câştigat francezii sau belgienii. „Strigau menţiunile şi mă gândeam: «N-am luat nici măcar o menţiune!» A strigat locul trei, apoi când au anunţat «Medalia de argint pentru România – Flavian Dobre», am leşinat. Franţa a luat locul 1. Am luat premiul, iar a doua zi era premierea pentru categoria de gust. Deja eram înfumurat.”

    Tânărul a primit trofeul concursului la categoria decor, iar apoi lucrurile au început să se desfăşoare cu o viteză mai mare: „Deschisesem deja şi a doua cofetărie, în cartierul rezidenţial din Chitila, Rezidens. Apoi am deschis fabrica de prăjituri congelate, în Buftea, cu 70.000 de euro. Deja aveam experienţă şi nu am mai cumpărat utilaje noi, am făcut cea mai mare greşeală cumpărând utilaje noi”, susţine tânărul antreprenor. Şi explică: pierderea la utilaj este foarte mare, pentru că un cuptor cumpărat azi cu 20.000 de euro nu mai valorează mâine decât 7-8.000 de euro.

    „Cu această experienţă şi ajutorul unor prieteni am reuşit să cumpăr o cameră frigorifică şi tot ce mai aveam nevoie.” Acum, în fabrică sunt produse toate prăjiturile, care apoi sunt congelate şi transportate la cofetării sau evenimente; „este o tehnică foarte nouă, nu ştiu dacă o folosesc măcar 2% dintre cofetăriile din România”, susţine Flavian Dobre. Tot el detaliază: produsul intră pe o bandă, într-un tunel, se congelează în decurs de 7 minute, la -40 de grade, ceea ce permite păstrarea prospeţimii produsului. Gustul şi calitatea se regăsesc în lichidul produsului, care nu se mai pierde; în plus, mor toţi microbii şi produsul se păstrează proaspăt şi tânăr tot timpul. Congelarea este făcută în şoc, iar particulele de apă nu îngheaţă, doar amorţesc. Particulele de apă au viaţă, au microorganisme. Prin congelarea treptată, un produs ajunge la -18 grade Celsius în opt ore, iar în acest timp particula moare, explică tânărul cofetar. „Cu tehnologia pe care o folosim noi, prăjitura se decongelează în cinci minute, arată impecabil şi poate fi mâncată imediat.”

    „La începutul lunii februarie, tânărul antreprenor a deschis a treia cofetărie, în Pipera.

    Până în martie anul trecut aveam doar cofetărie, fără patiserie şi brutărie. În mai am intrat şi în domeniul gelateriei artizanale. Luăm de pe piaţa românească doar laptele, în rest aducem totul din Italia. Această decizie ne-a mărit traficul.” Zilnic, în spaţiul din Buftea, care nu este un oraş mare şi are nouă cofetării, intră în jur de 150-200 de clienţi care cumpără, estimează Dobre. Valoarea medie a unui bon 35-40 de lei, cumpărătura minimă fiind de circa 15 lei. Costul unui kilogram de tort variază, însă cel mai adesea pentru producţie sunt necesari 40 de lei; la vânzare, preţul unui kilogram de tort ajunge între 70 de lei şi 500 de lei. „Ce are cel de 500 de lei pe kilogram? Începând cu ciocolată de origine, praline crocante, inserţii de fructe naturale obţinute numai din piureuri de fruct, glazuri oglindă, plus decorurile. De multe ori, la o prăjitură costul decorului este mai mare decât compoziţia. De multe ori nu face tortul cât face decorul. Torturile trebuie să arate impecabil, ca o machetă de plastic”, spune Flavian Dobre. Tot el povesteşte că pentru realizarea unui tort sunt necesare între 4 şi 5 ore, cea mai multă muncă fiind la decor, care durează mai mult de o oră.

  • Efectele negative ale zborului cu avionul asupra organismului

    Cu toţii visăm la vacanţe în ţări exotice, dar sunt printre noi şi persoane cu adevărat îngrozite de zborul cu avionul, care renunţă la acest vis frumos al concediului pe o plajă imaculată de teama că ar putea păţi ceva în timpul călătoriei. 

    Nu e cazul, pentru că zborul cu avionul este cea mai sigură şi confortabilă metodă de a călători pe distanţe mari, scrie HuffingtonPost.

    Cu toate acestea, e bine să ştii că organismul fiecărui om poate reacţiona diferit. Unii nu au nicio problemă în timpul călătoriei, în vreme ce alţii au tot felul de simptome neplăcute. 

    Iată cum poate reacţiona organismul la altitudine ridicată:

    Ameţeli şi dureri de cap

    Plămânii depun mai mult efort să capete oxigenul necesar la mii de metri altitudine, unde aerul este mai rarefiat. Din acest motiv, este posibil să apară ameţeala şi durerile de cap. Încearcă să respiri cât mai profund!

    Oboseală

     

    Pare ciudat că stăm degeaba şi totuşi obosim. Acest lucru se întâmplă mai ales când călătorim înspre ţări al căror fus orar este cu mult diferit de al nostru. Decalajul de fus orar poate provoca somnolenţă şi oboseală, dar hidratarea şi alimentaţia inteligentă pot combate aceste probleme. Suplimentele cu zinc şi vitaminele B şi C pot preveni sau ameliora oboseala cauzată de diferenţa de fus orar. 

     

    Citeşte continuarea pe CSID.ro