Tag: program

  • Una dintre cele mai puternice femei din businessul local, despre reţeta succesului: „e o muncă de echipă”. Care este celălalt ingredient secret

    Dana Dima (Demetrian), vicepreşedinte retail & private banking al Băncii Comerciale Române spune că cele mai mari realizări profesionale pe care le-a avut sunt strâns legate de rezultatele celor peste 7.000 de oameni din echipa BCR. „Contează să te înconjori de oameni la fel de pasionaţi şi încrezători, alături de care să construieşti o echipă. Succesul, atât în plan personal, cât şi profesional, e o muncă de echipă.”

    De asemenea, ea spune că este mândră că BCR a continuat în 2019 procesul de transformare digitală a băncii. „Eforturile de digitalizare depuse în 2019, prin proiecte precum George sau Casa Mea, au făcut ca numărul clienţilor care accesează serviciile digitale ale BCR să avanseze cu 60% în ultimul an, iar numărul de produse vândute digital să urce cu 76%.” Tot dintre reuşitele anului trecut, ea menţionează o serie de premiere în piaţa locală, lansate alături de parteneri: prima platformă digitală pentru credite ipotecare, primul sistem de digitalizare a plăţilor în transportul public din România, primul credit bancar ce poate fi contractat 100% online, primul program de mentorat şi accelerare de business non-equity lansat de o bancă în România, cărora spune că li se adaugă o serie de programe educaţionale în zona financiară şi de tehnologie, precum şi finanţarea a aproximativ 2.500 de start-up-uri prin programul StartUp Nation, în cadrul căruia BCR a ajuns la o cotă de piaţă de 37%.

    Pentru anul în curs, Dana Dima şi-a propus accelerarea şi extinderea transformării digitale a BCR, atât din perspectiva proceselor, cât şi din cea a serviciilor şi produselor. 

    În opinia sa, „succesul poate fi atins doar dacă îţi iubeşti viaţa şi profesia. Doar dacă pui multă muncă, pasiune, încredere şi efort de a înţelege, poţi reuşi ca om, dar şi ca profesionist. Primul pas este să gândeşti mereu pozitiv şi vei descoperi că nu există limite, în afară de cele pe care ţi le ridici singur. De tine depinde să le depăşeşti.” 

    Profilul Danei Dima (Demetrian) a fost inclus recent în catalogul 105 Cele mai puternice femei din business realizat de Business MAGAZIN.

  • Cum vor doi tineri să rezolve una dintre cele mai mari probleme ale şoferilor cu ajutorul matematicii

    Să găseşti un loc de parcare liber este una dintre cele mai mari provocări pe care le ai dacă eşti şofer atunci când ai drumuri de făcut în oraş. Pentru a rezolva această problemă mai multe start-up-uri locale s-au gândit să folosească matematica şi algoritmi de machine learning pentru a eficientiza acest proces pe infrastructura actuală a oraşelor din România.

    Unul dintre aceste start-up-uri este yeParking, o platformă care le permite proprietarilor de parcări să le închirieze altor utilizatori când acestea sunt libere, fiind practic un „Waze al parcărilor”. 

    „Acest sistem deschis oferă posibilitatea oricărui proprietar de parcări – de la cei individuali până la cei care deţin mai multe locuri de parcare, sau centrelor comerciale – să distribuie în comunitate în termenii şi condiţiile lor parcările existente astfel încât un loc de parcare să fie folosit la maximum. Statisticile arată că 60% din timp un loc de parcare stă liber, fiind rezervat sau alocat unei persoane fără ca maşina să fie neapărat acolo”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Mihai Lodoabă, cofondator al yeParking. Proiectul a pornit în urmă cu doi ani din spatele blocului, a povestit el.
    „Prin yeParking am adus în România conceptul de partajare a parcării, park sharing, şi totul a plecat de la două necesităţi foarte mari în societate – una este nevoia de opţiuni în ceea ce priveşte un loc de parcare pentru fiecare şofer şi a doua este nevoia de a folosi la maximim infrastructura existentă pentru a face ca lucrurile de parcare disponibile să fie utilizate la maximum.”

    Cum funcţionează mai exact platforma dezvoltată de yeParking? Aceasta poate fi utilizată ca aplicaţie mobilă pe telefon, având două componente: una prin care proprietarii pot să îşi listeze locurile de parcare şi să stabilească termenii şi condiţiile şi perioadele în care locul de parcare este liber şi implicit şi tarifele, şi a doua, care le permite   şoferilor să caute parcare, parcările disponibile fiind afişate în timp real pe hartă. Aceştia pot naviga în timp real pe hartă şi pot bifa locul ca fiind utilizat.

    „Dacă există sisteme de acces control noi ne integrăm cu ele – avem deja asemenea integrări şi automatizări realizate pentru procesul de intrare.  Din momentul în care şoferii au intrat cu maşina în locul de parcare şi au bifat că l-au ocupat începe tarifarea utilizării locului de parcare”, a punctat cofondatorul yeParking.

    În prezent, aplicaţia yeParking este folosită în Cluj-Napoca şi Braşov, iar în platformă sunt listate şi parcări din Bucureşti. Pe termen lung, start-up-ul are în plan să se extindă la nivel naţional.

    „În acest moment am depăşit 1.000 de locuri de parcare listate în aplicaţie. Ne propunem ca în etapele următoare, pe durata verii, să oferim suport în alte două oraşe din România, iar pe zona de parcări private deja ne bucurăm să anunţăm în premieră că începând de săptămâna trecută parcarea aeroportului din Cluj-Napoca acceptă plata online prin intermediul nostru fără a mai fi necesar ca utilizatorii să se dea jos din maşină şi să meargă la automatele de plată”, a precizat Mihai Lodoabă, adăugând că start-up-ul este foarte deschis să implementeze soluţia şi în parcarea aeroportului Henri Coandă din Otopeni.

    Prima parte a proiectului yeParking a fost dezvoltată în decurs de peste un an din fonduri proprii, resursele fiind alocate de agenţia Digital Republic. Ulterior, start-up-ul a reuşit să atragă o finanţare din partea ROCA X.

    „De curând am reuşit să beneficiem de ajutorul financiar şi de business de la Roca X, astfel încât să putem să ne dezvoltăm şi să putem să accelerăm partea aceasta de varietate de opţiuni în comunitate. De asemenea, şi mai de curând am reuşit să fim parte a programului de accelerare de la Techcelerator şi prin intermediul acestui program şi al fondului de investiţii Gapminder vrem să reuşim să aducem şi mai multe facilităţi în sistem”, a spus cofondatorul yeParking, menţionând că prima rundă de finanţare atrasă s-a ridicat la 50.000 euro.

    „Am reuşit să atragem o rundă iniţială de accelerare în valoare de 50.000 de euro care ne ajută să scalăm, iar pe lângă aceasta avem şi suport pe partea de business astfel încât să putem să oferim opţiunile de parcări private şi parcări din centre comerciale în următoarea perioadă. În 2020 avem în plan să creştem şi zona de parcări private ale companiilor. Acolo ţintim o piaţă estimată undeva la 2 milioane de euro ca şi capacitate”, a completat el.

    O echipă formată din mai mulţi studenţi din Sibiu lucrează de asemenea la un proiect care ar urma să-i ajute pe şoferi să-şi găsească mai repede un loc de parcare, identificarea acestora fiind realizată de un algoritm. Practic, aplicaţia va detecta locurile de parcare libere analizând informaţiile de pe camerele video dintr-un oraş şi va anunţa şoferii unde se află, printr-o aplicaţie mobilă.

    „Noi ne propunem să rezolvăm problema găsirii locului de parcare. Spre exemplu în ipoteza în care eşti părinte dimineaţa trebuie să ajungi la locul de muncă, să duci copilul la şcoală, poate să cumperi ceva, şi în toate aceste puncte trebuie să opreşti. Oriunde mergi nu găseşti loc de parcare.

    Noi venim cu o soluţie pentru această problemă, un algoritm de detecţie a locurilor de parcare şi o aplicaţie de mobil pe care o pot utiliza şoferii. Noi pe bazăm pe infrastructura deja existentă a oraşului, dar şi pe camere noi dacă este necesar. Programul funcţionează pe un algoritm de machine learning şi practic noi vedem în program cu verde dacă locul de parcare este liber şi cu roşu dacă este ocupat. De asemenea programul detectează şi cât timp a stat maşina acolo şi poate fi implementat pe orice cameră video, nu necesită camere video speciale“, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Andreea Purţa, cofondator ParkingWizzard. Ea a precizat că ideea dezvoltării aplicaţiei a venit dintr-o frustrare proprie.

    „Cred că ideea a pornit dintr-o frustrare personală, a tuturor. Cel puţin noi suntem studenţi şi după ora 8 nu găsim la universitate niciun loc de parcare, nici la 2 kilometri de unitate. Am început să lucrăm la acest proiect în luna martie în cadrul programului Innovation Labs.“

    În prezent, echipa ParkingWizzard se află într-un prim stadiul în care se ocupă de construirea primei versiuni a produsului şi de dezvoltarea aplicaţiei mobile.
    „Deocamdată am reuşit să discutăm cu primăria Sibiu, şi am reuşit să obţinem o cameră pe care putem testa proiectul, dar deocamdată aşteptăm aprobările necesare”, a punctat ea.

    Cum va funcţiona aplicaţia dezvoltată de ParkingWizzard? “Utilizatorii vor deschide aplicaţia de pe telefonul mobil şi vor avea acces la o hartă. Această hartă le va indica câte locuri de parcare libere sunt în jur şi dacă este o parcare cu plată sau fără plată. Aceştia vor putea vedea şi cât de departe este parcarea.”

    Pe termen lung, start-up-ul şi-a propus să detecteze şi dacă şoferii au parcat pe trecerea de pietoni, sau în locuri în care nu este permis. În ceea ce priveşte metoda de monetizare, echipa ParkingWizzard s-a gândit la mai multe variante.
    „Ne-am gândit la un model mix de monetizare. Vrem să avem 3 pachete pentru aplicaţia de mobil: un pachet gratuit pe care îl poate utiliza oricine, un al doilea pachet este unul premium care va fi plătit pe lună sau pe an. Pentru a diferenţia pachetele ne-am gândit ca abonamentul premium să ofere o detecţie mai rafinată a locurilor de parcare. Ca utilizator al versiunii gratuite vei primi 1-2 propuneri de locuri de parcare, în timp ce utilizatorii premium vor avea acces la mai multe. Al treilea pachet ar fi unul pe o singură zi dedicat turiştilor care merg într-un oraş.”


    AI Automation Initiative
    Ce face? Platformă software cu componentă IoT dedicată fabricilor
    Necesar de finanţare: minimum 200.000 euro
    Invitat: Sorin Igna, cofondator şi CEO al AI Automation Initiative


    Crystal Matrix
    Ce face? Platformă online de work & task outsourcing
    Necesar de finanţare: 100.000 euro
    Invitat: Mihai Luchian, fondator şi CEO al Crystal Matrix


    ParkingWizzard
    Ce face? Aplicaţie mobilă bazată pe un algoritm de machine learning care detectează locurile libere de parcare
    Invitat: Andreea Purţa, cofondator al ParkingWizzard 


    Hello Chef
    Ce face? Platformă online prin care clienţii să poată avea acces la un chef care să vină să gătească la ei acasă
    Invitat: Irina Terente, team leader în cadrul Hello Chef


    IRIS Robotics
    Ce face? Soluţii software şi hardware în domeniul ro­boticii şi al automatizărilor hardware şi software
    Ţintă de venituri 2020: 300.000 euro
    Invitat: Andrei Marin, cofondator al IRIS Robotics, mizează pe dublarea afacerilor şi a numărului de angajaţi în 2020


    Avoteca.com
    Ce face? platformă online pentru servicii juridice
    Investiţie iniţială: circa 10.000-20.000 euro
    Finanţare atrasă până acum: 30.000 euro
    Invitat: Ana Maria Drăgănuţă Briard, fondator Avoteca.com


    UrbanAir şi NeoDelivery
    Ce face? Platforme de mobilitate urbană
    Finanţare atrasă până acum: 600.000 euro
    Invitat: Mihai Rotaru, fondator al Neobility, platforme de mobilitate urbană


    ID Medic
    Ce face? Soluţie software pentru eficientizarea procesului de diagnostic şi tratament realizat de paramedici
    Investiţie iniţială: circa 4.000 euro
    Necesar de finanţare: minimum 30.000-40.000 euro
    Invitaţi: Mihai Albu şi Andrei Moldovan, cofondatori al ID Medic


    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • 11 start-up-uri, acceptate în programul HoReCa Business Accelerator

    11 echipe au fost selectate să participe în prima ediţie a acceleratorului HoReCa Business Accel-erator, dezvoltat de Hospitality Culture Institute, după ce a fost încheiată etapa de înscrieri cu 50 de aplicaţii din întreaga ţară.

    Dintre antreprenorii care au aplicat pentru un loc în accelerator, 50% dezvoltă produse digitale, 25% creează concepte de produse dedicate sectorului şi 25% au un model de business bazat pe concepte de servire a mâncării şi băuturii. De asemenea, 80% dintre proiectele înscrise în HoReCa Business Accelerator au fost la nivelul de startup, iar 20% sunt idei de afaceri.

    Pogramul HoReCa Business Accelerator este un proiect realizat în parteneriat cu Banca Transil-vania, Coca Cola, Ţuca Zbârcea & Asociaţii, Ensight şi Commons. Prima cohortă este dedicată start-up-urilor cu un model sau idee de afacere inovatoare în concepte dedicate sectorului HoRe-Ca:

    • Tummy este un marketplace ce are drept scop reducerea risipei alimentare din retail. Proiectul conectează surplusul alimentar bun de consum de la final de program cu utilizatorii ce sunt dispuşi să-l revendice la un preţ minimal.

    • Aplicaţia LMS BarAcademy este o soluţie pentru operatorii din HoReCa şi pentru an-gajaţii din acest domeniu prin asigurarea unei platforme de training online accesibilă. Pe lângă biblioteca extensivă cu materiale de training susţinute de instructori şi personalităţi din domeniile respective, aplicaţia îşi doreşte să ajute businessurile din HoReCa în ve-derea pregătirii personalului, monitorizarea lor şi dezvoltarea culturii de brand.

    • Selo Novo este o companie în creştere care produce fructe şi legume deshidratate (şi specialităţi din fructe deshidratate). Originea businessului îşi are baza în încercarea fondatorilor de a găsi gustări sănătoase, fără zahăr adăugat şi fără conservanţi.

    • Mobb este prima aplicaţie de on-demand staffing din România pentru studenţi şi firme ce experimentează fluctuaţii ale cererii în anumite momente ale săptămânii. Firmele HoReCa au posibilitatea de a acoperi orele aglomerate prin postarea unui job de scurtă durată cu câteva ore înainte de începerea acestuia, urmând ca studenţi parteneri, verificaţi de Mobb, să aplice la jobul deschis. După vizualizarea profilului acestora, firma îi alege în ordinea preferinţelor.

    • Holiday at grandma Acest concept îşi propune să readucă la viaţa tradiţii şi obiceiuri de care ne-am îndepărtat. Conceptul de fermă “Vacanţa la bunici” oferă o experienţă care te duce în trecut, într-o lume mai simplă şi fără griji. Aici înveţi să mulgi vaca, să faci brânză şi smântână, să lucrezi grădina şi să culegi plante din care mai apoi să îţi faci propriile pro-duse.

    • Proiectul Clatos produce şi comercializează foi din clătite de diferite tipuri: crepe, pan-cake, waffle, savory după reţete proprii şi tehnologie franţuzească. Fondatorii îşi propun expansiunea reţelei de restaurante prin sistematizare, multiplicare şi francizare. Planul de expansiune vizează piaţa internă, iar obiectivul echipei este să devină primul lanţ de res-taurante cu clătite din România.

    • Gadal Tea este un proiect care se bazează pe un model sustenabil – ingrediente certificate organic, ambalaje biodegradabile, colaborare cu furnizori locali. Ceaiurile sunt împărţite în colecţii şi completate de accesorii şi seturi cadou.

    • Tonic-Blend este un brand bazat pe etică şi sustenabilitate, fiind adresat celor care caută mereu să se dezvolte şi să ofere valoare în grupurile din care face  parte, precum şi să trateze oricare altă persoană aşa cum îşi doresc să fie  trataţi. Inspiraţi de cultură Kombucha, care creşte continuu într-o simbioză perfectă, fondatorii au reuşit să creeze o băutură răcoritoare şi sănătoasă, obţinută doar din ingrediente organice, care ajută în final la echilibrarea florei intestinale.

    • 5minApp este o aplicaţie no-code App dedicată industriei HORECA

    • Minibites este un producător de semifabricate -fonduri minitarte, coji savarine , micro-burgeri, bază pizza precoapta şi congelată.

    • Eastride este o companie de logistică urbană prezenţa în patru oraşe din ţară. Viziunea companiei este să ajute oraşele în procesul de tranziţie spre un viitor accesibil, sigur şi mai curat.

    Programul HoReCa Business Accelerator, desfăşurat în perioada 5 martie – 5 iulie 2020, oferă fondatorilor şi proiectelor selectate o experienţă practică de învăţare şi de accelerare, împreună cu mentori şi experţi din domeniul HoReCa şi au acces direct la antreprenori, plus manageri din in-dustria ospitalităţii. De asemenea, startup-urile selectate au acces la mentorat şi expertiză din domenii cheie, precum marketing, PR, juridic şi financiar.

    Toţi antreprenorii acceptaţi în program vor primi 100 de ore de know-how pentru conceptualiza-rea modelului de business şi accelerarea afacerii, vor interacţiona cu mentori şi vor avea acces la cea mai mare reţea de antreprenori şi furnizori din industria HoReCa.
     

  • Cum arată, în opinia Laurei Ţeposu, CEO Libris, un management echilibrat

    Inclusă recent în catalogul 105 Cele mai puternice femei din business – ediţia 2020, realizat de Business Magazin, Laura Ţeposu, fondator şi CEO Libris, spune că una dintre cele mai recente realizări pe care le-a avut alături de echipa sa este construcţia depozitului de carte cu o suprafaţă de 5.000 mp, care a permis eficientizarea fluxului logistic şi a scăzut timpul de livrare al comenzilor. O altă reuşită, adaugă ea, este şi dezvoltarea proiectelor de încurajare a lecturii, desfăşurate atât intern, în cadrul companiei, cât şi în şcoli.

    „Pentru anul acesta, ne propunem ca Libris.ro să menţină trendul ascendent, punând accent pe investiţii în tehnologie care vor îmbunătăţi experienţa cititorilor. Dezvoltarea secţiunilor cu cea mai mare creştere, cum sunt cele de limba engleză unde vizăm listarea a peste 500.000 titluri, sau cartea pentru copii, continuarea seriilor de volume semnate de autori, precum şi un portofoliu de titluri disponibile în exclusivitate pe Libris.ro se numără printre direcţiile lui 2020. De asemenea, ne dorim să punem la dispoziţia clienţilor mai multe opţiuni de livrare, cum ar fi pick-up points, lockere în zone centrale, uşor accesibile, în toate marile oraşe”, îşi descrie ea obiectivele pentru acest an.

    Laura Ţeposu este de părere că un management care combină calităţi de tip feminin cu calităţi de tip masculin este unul echilibrat, atât timp cât membrii sunt maturi, asumaţi şi fără prea multe orgolii. „Aş putea spune că femeile se descurcă mai bine cu comunicarea şi relaţiile interpersonale, bărbaţii completează cu minte structurată, focus. Dar evident acestea sunt doar generalizări, e o medie statistică, am întâlnit în business şi bărbaţi buni comunicatori, şi femei foarte raţionale.” 

    În opinia sa, faptul că munceşti mult nu înseamnă neapărat că eşti şi eficient. „E important să acorzi timp tuturor lucrurilor importante din viaţa ta şi să îţi stabileşti nişte reguli simple de la care nu te abaţi decât în situaţii excepţionale – timp de calitate pentru weekenduri, vacanţe în familie, fără mailuri şi telefoane după orele de program. Desigur, există în business perioade în care este nevoie de imersiune totală, dar e bine ca acestea să fie excepţii.”

  • Ce se va întâmpla cu cea mai tânără generaţie de angajaţi din România în contextul generat de coronavirus

    Dacă cele cinci generaţii contemporane născute înainte de 1995 au trecut deja printr-o serie de evenimente mondiale care le-au schimbat mentalitatea, comportamentul de consum şi mai ales viitorul, pentru membrii Generaţiei Z (1995-2010) schimbările aduse de actuala criză globală reprezintă o noutate pe toate planurile. 
     

    Indiferent că vorbim despre un elev de liceu care urma să susţină examenul de bacalaureat, de un student care căuta cel mai bun program de master peste hotare, de un proaspăt angajat aflat la primul job ori de un cuplu tânăr care urma să se căsătorească în vara aceasta sau să îşi cumpere prima casă, pandemia a dat peste cap toate aceste planuri şi, mai mult, a schimbat fundamental modul în care vor putea fi refăcute. Cum arată viitorul Generaţiei Z în context pandemic?

     

    Îmi amintesc dezamăgirea din vocea unei prietene, studentă la facultatea de medicină, când mi-a spus că balul şi ceremonia de absolvire au fost anulate din cauza pandemiei, dezamăgire însoţită de stresul de a se adapta la noul format al examenelor, susţinute online, şi la celelalte schimbări venite „peste noapte” în rândul celor  din generaţia sa, Generaţia Z, a celor crescuţi „cu tehnologia, cu internetul, cu social media, identificaţi uneori cu stereotipuri precum «dependenţi de tehnologie», «antisociali» sau «luptători pentru justiţie socială»”, după cum îi descriau într-un articol colegii noştri de la Business Insider. Ce spun specialiştii despre schimbările cu care se confruntă cei mai tineri dintre cei care sunt sau ar putea să intre în câmpul muncii în curând?
    „Când spunem «Generaţia Z» gândim involuntar că avem de-a face cu o masă compactă, cu caracteristici ce se manifestă identic pentru întreaga populaţie cuprinsă de această definiţie, cu interese convergente. Totuşi, dacă ne gândim că Generaţia Z înseamnă, conform definiţiei, tinerii născuţi după 1995 şi până în 2010 (chiar puţin peste), deci cei care acum au între 10 şi 25 de ani, realizăm dintr-o dată că ne uităm la un grup atât de divergent din punctul de vedere al intereselor, activităţilor, socializării, încât este imposibil să-i evaluăm uniform. Cred că este mult mai eficient să-i împărţim în minimum trei grupuri şi să ne uităm la ele punctual”, notează Romulus Oprica, sociolog şi consultant senior în programul Advice for Small Businesses al BERD în România.


    Astfel, când vine vorba de efectele pe care pandemia le-a avut asupra acestei generaţii, „dacă discutăm de cei cu vârste mici, între 10 şi 18-19 ani, aflaţi încă sub tutela părinţilor, atunci pot spune că ei sunt afectaţi mai ales din perspectiva socializării directe, interacţiunii cu prietenii lor şi sunt în mod natural mult mai puţin afectaţi de presiunea financiară”, este de părere sociologul, adăugând că „din acest grup, cei mai afectaţi sunt cei care se regăsesc în situaţia de a susţine un exemen, indiferent că discutăm de finalul ciclului gimnazial sau liceal. Este un stres suplimentar, dar diferit de teama noastră – criza economică”. Romulus Oprica observă că spre deosebire de Millennials, care la vremea crizei precedente „erau în majoritatea lor cu multe responsabilităţi asumate, fie că se aflau în plină ascensiune din punct de vedere al carierei, îşi întemeiaseră o familie şi chiar aveau copii, ori aveau credite imobiliare sau de consum, nefiind însă stabili sau realizaţi din punct de vedere financiar, aşadar foarte afectaţi de criza financiară din acel moment, cei din Generaţia Z sunt în majoritatea lor covârşitoare într-o situaţie mult mai uşoară pentru că nu au apucat să-şi asume o serie de responsabilităţi. Din acest punct de vedere, cei din Generaţia Z sunt mult mai flexibili şi cu posibilitatea de a se adapta mai uşor la perioada care urmează.”
    În schimb, adaugă el, restricţiile din această perioadă de pandemie şi cele care vor urma cu privire la apropierea şi interacţiunea fizică sunt mult mai pline de provocări pentru membrii acestei generaţii, deoarece lovesc exact în centrul vieţii lor sociale, care nu poate fi compensat de familia primară (soţ/soţie/copil) pentru că majoritatea sunt încă integraţi în familia părinţilor – chiar şi cei care s-au angajat relativ recent. „Din acest punct de vedere, cel mai afectaţi de pandemie sunt tinerii din această Generaţie Z care se află în pragul asumării unor decizii importante, precum alegerea unei facultăţi sau începerea vieţii de familie. Mai ales pentru cei din urmă impactul este major din două perspective: atât social – imposibilitatea de a interacţiona cu prietenii – cât şi economic – imposibilitatea de a planifica un parcurs.”
    În această perioadă, spune Romulus Oprica, majoritatea celor din Generaţia Z care trecuseră de perioada şcolarizării sunt, indiferent dacă doresc sau nu, nevoiţi să apeleze la sprijinul părinţilor. „Cel mai probabil această situaţie va determina o creştere a dorinţei de a obţine independenţa financiară, dar este prematur să ne formăm o opinie clară, cu atât mai mult cu cât nu ştim cât de abruptă va fi criza economică sau cât de rapidă va fi revenirea.”


    Experienţa primei crize
    În urma unui studiu coordonat de Lavinia Ţânculescu, lector univ. dr. în cadrul Departamentului de Psihologie a Universităţii Hyperion şi Masterului de Comunicare Managerială şi Resurse Umane (SNSPA) şi senior manager în consultanţă axată pe capitalul uman, care a investigat modul în care au fost percepute dificultăţile în pandemie, a reieşit faptul că respondenţii născuţi între 1995 şi 2002 (cel mai tânăr respondent având vârsta de 18 ani) au, pe majoritatea secţiunilor analizate, percepţii foarte diferite asupra unei situaţii de criză faţă de cei născuţi în generaţiile precedente. „Din perspectiva personalităţii, aceştia sunt mai anxioşi şi mai vulnerabili decât persoanele de peste 25 de ani, dar şi mai deschişi în a-şi exprima propriile emoţii pozitive. De asemenea, au o capacitate de rezilienţă – adică rezistenţă psihică, vigoare, capacitate de repliere – mai scăzută faţă de ceilalţi. E ceea ce s-ar putea încadra în expresia «copii de sticlă», care au tot felul de frici”, notează Lavinia Ţânculescu. Există două tipuri de anxietate investigată în rândul acestora: de perspectivă – „îşi fac griji legat de ce se întâmplă în viitor”, dar şi inhibitorie – „anxietatea îi paralizează şi în momentul acesta sunt lipsiţi de direcţie”. În ambele cazuri, tinerii au scoruri mai ridicate decât respondenţii cu vârste mai mari de 26 de ani.

    Una dintre explicaţii, spune Lavinia Ţânculescu, ar putea fi lipsa de modele, faptul că nu au trecut prin perioade dificile, precum comunismul. „Persoanele născute până în ’89 au o mai mare capacitate de a se replia – pe vremuri se învăţa la lumânare, se mergea mult pe jos, se aştepta o scrisoare zile în şir –, au experimentat carenţarea de resurse, de limitare a libertăţii, lucruri pe care tinerii nu le-au experimentat vreodată, aşa că e normal să nu le cunoască, cu excepţia celor care provin din familii în care s-au pus foarte multe limite, cu educaţie, mai curând, de tip spartan. Generaţia aceasta nu are exerciţiul experimentării limitărilor reale.” O altă categorie care îi diferenţiază pe respondenţii din această grupă de vârstă faţă de ceilalţi este îngrijorarea cu privire la relaţii. „Cei de sub 25 de ani s-ar teme mai degrabă că vor avea de suferit mai degrabă în registrul relaţiilor, îngrijorându-se că ar putea pierde din prietenii apropiaţi sau că vor pierde relaţiile deja stabilite, ori că familia se va supăra că nu au respectat diverse reguli.” Lipsa de încredere în sine sau neîncrederea că pot gestiona o situaţie dificilă este resimţită, de asemenea, mai acut în rândul celor de sub 26 de ani, iar „viitorul fără scop, fără perspective bune” este la rândul său o temere mai proeminentă a aceleiaşi categorii; scorul înregistrat în rândul respondenţilor din celelalte marje de vârstă, deşi asemănător, a fost mai mic. În cadrul studiului s-a remarcat în rândul celor 100 de respondenţi din această categorie de vârstă şi o mai mare incertitudine legată de serviciu, de competenţa la locul de muncă, teama că nu vor avea lucrurile făcute la zi, precum şi temerea legată de aspectul financiar, că nu îşi vor permite unele lucruri, că nu îşi vor mai putea plăti facturile sau că problemele financiare le vor restricţiona concediile şi călătoriile. În legătură cu interesul Generaţiei Z faţă de călătorii, publicaţia internaţională Forbes, citând un raport realizat de cei de la Booking.com, remarca faptul că utilizatorii cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani consideră că independenţa este o prioritate maximă, 34% dintre cei interogaţi spunând că preferă să călătorească singuri. Una dintre marile probleme pe care Lavinia Ţânculescu o remarcă în rândul tinerilor de sub 26 de ani, şi cu care spune că se vor întâlni şi de acum încolo, este lipsa răbdării. „Va fi nevoie ca tinerii să îşi antreneze mai mult răbdarea şi amânarea gratificărilor, respectiv să fie capabili să îşi amâne rezolvarea lucrurilor neimportante şi nu neapărat urgente, până când situaţia este un pic mai stabilă.”

    O dimensiune foarte interesantă, adaugă ea, se leagă de acceptarea a ceea ce se întâmplă – „tinerii acceptă ce se întâmplă, însă doar persoanele mai în vârstă învaţă să trăiască şi să se adapteze unei situaţii noi. În rândul tinerilor există un tip de pasivitate în această acceptare: deşi acceptă ce se întâmplă şi că nu au cum să schimbe lucrurile, pentru că nu au cele mai exersate mecanisme pentru a gestiona tipul acesta de frustrare, au această tensiune interioară, această impulsivitate de moment. Vor să acţioneze, nu se resemnează, nu se liniştesc. Nu învaţă să trăiască cu situaţia stresantă. Acceptă să respecte regulile, dar nu şi să îşi creeze mecanismele de adaptare la o situaţie de criză.” O altă problemă, spune ea, vine din faptul că tinerii din această categorie de vârstă se plâng foarte des şi pentru orice. Iar unii dintre ei par a fi foarte îndârjiţi. Explicaţia? „Nu au avut ocazia să trăiască vremuri cu adevărat dificile. Nu au fost restricţionaţi mai niciodată. Faptul că au la discreţie lucruri destul de sofisticate nu îi face să aprecieze ceea ce au şi /sau ceea ce sunt. Şi ar mai fi vorba şi de faptul că nu se pot desprinde de copilărie, faţă de alte generaţii, care la 25 de ani aveau copii şi, implicit, responsbilităţi, trebuia să gestioneze situaţiile. Ei se plâng, cel mai probabil, pentru că nu au o greutate reală.”



    Exodul studenţilor din Generaţia Z în context pandemic
    „În cursul următorului an universitar, din cauza coronavirusului, la Universitatea Cambridge nu vor avea loc prelegeri faţă în faţă”, scria BBC în urmă cu aproape două săptămâni. O decizie istorică pentru o universitate cu o tradiţie de peste opt secole. Cum se situează însă studenţii români dornici să urmeze universităţi de peste graniţe în noul context al învăţământului?
    Potrivit unor informaţii recente furnizate de platforma de consultanţă educaţională IntegralEdu, care cita un sondaj internaţional realizat în rândul tinerilor care îşi doresc să studieze în străinătate, 75% dintre aceştia nu vor să schimbe această opţiune în contextul actual dominat de evoluţia pandemiei de COVID-19. „La sfârşitul lunii martie peste 400 de respondenţi au completat cerinţele studiului. În ceea ce priveşte nivelul de îngrijorare al acestora legat de studiile în afară, 84% se arată foarte îngrijoraţi în legătură cu restricţiile privind deplăsările, 67% dintre cei care au răspuns la chestionar spun că sunt îngrijoraţi de faptul că economiile părinţilor pentru studiile copiilor vor avea de suferit, în timp ce 60% consideră că actuala criză le va afecta propriul buget”, notau reprezentanţii platformei. Ana Maria Papp, business developement manager al IntegralEdu, spune că momentan nu au înregistrat schimbări referitoare la  cerinţe de amânare sau anulare a plecării la studii din partea clienţilor cu care platforma colaborează. „În acest moment clienţii noştri continuă pregătirea pentru plecarea la studii, continuând procedurile de obţinere a împrumutului studenţesc şi a completării formularelor de cazare. Lucrurile se desfăşoară normal, fiind pregătiţi de asemenea de o posibilă începere a anului academic în mediul online. Nici la această potenţială propunere din partea universităţilor, care este încă la nivel de decizie ce va fi comunicată ulterior, nu înregistrăm reţineri din partea elevilor români.”
    În ceea ce priveşte o posibilă schimbare de perspectivă asupra carierei şi domeniului de studii alese, reprezentanta IntegralEdu spune că, în rândul celor cu care intră zilnic în contact, atât clienţi care deja au primit răspunsurile de la universităţile la care au candidat prin intermediul platformei, dar şi elevi care adună informaţii în vederea admiterii la studii în străinătate, nu au înregistrat schimbări decizionale precum o reorientare în carieră in contextul COVID-19, şi nu consideră că actualul context ar trebui să impacteze o asemenea decizie importantă, precum aceea a alegerii unui alt domeniu de studiu, „clienţii IntegralEdu beneficiind de suport în determinarea domeniului de studiu potrivit acestora, prin administrarea testărilor de orientare profesională.”
    Potrivit Anei Maria Papp, universităţile europene, chiar şi în noul context al pandemiei, au sprijinit demersurile elevilor români în procesul de admitere la studii în afară ţării, unul dintre planurile de încurajare a mobilităţii fiind de a prelungi chiar termenele finale de admitere dar şi de transmitere a documentaţiei finale în vederea finalizării procesului de admitere. „Observăm un trend de încurajare a mobilităţii studenţilor prin prezenţa în mod activ în mediul online a universităţilor din străinătate prin activităţi de promovare, acestea organizând tururi virtuale ale universităţilor, webinarii cu diferite tematici oferite în mod gratuit atât candidaţilor admişi cât şi potenţialilor studenţi – pentru a-i informa despre programele lor de studiu, facilităţile pe care le pun la dispoziţia studenţilor, oportunităţile pe care le oferă în general.” Numărul aplicanţilor români din acest an versus anul precedent, adaugă ea, s-a păstrat la acelaşi nivel, firma de consultanţă educaţională IntegralEdu neînregistrând o scădere în numărul de aplicaţii comparativ cu anul trecut, în aceeaşi perioadă; aşadar, „interesul studenţilor români s-a menţinut constant”.


    Generaţia Z în câmpul muncii
    Un sondaj realizat de platforma de recrutare eJobs în intervalul 1-15 mai arăta că în perioada respectivă au fost înregistrate aproximativ 650.000 de aplicări pentru joburile disponibile pe platformă, o creştere importantă fiind remarcată şi în rândul candidaţilor foarte tineri: aproximativ 150.000 de aplicări venind din partea persoanelor cu vârste cuprinse 18 şi 24 de ani, „categoria care s-a mobilizat cel mai repede”, după cum a remarcat la vremea publicării sondajului Bogdan Badea, CEO al eJobs, el punând acest aspect pe seama faptului că „această perioadă i-a schimbat cel mai mult pe tineri atunci când vine vorba de felul în care abordează piaţa muncii”.  Astfel, potrivit lui Badea, dacă până nu de mult aceştia aveau suficientă încredere în numărul mare de joburi disponibile în piaţă şi amânau momentul primei angajări chiar până după absolvirea facultăţii sau a masteratului, lucrurile stau acum diferit, deoarece ei „văd că lupta este destul de acerbă între candidaţi şi nu vor să mai piardă timp”.


    Mădălina Bălan, managing partner al firmei de consultanţă în resurse umane Hart Consulting, spune că unele studii generaţionale longitudinale ar demonstra faptul că nu există diferenţe de personalitate majore între generaţii şi de fapt diferenţele dintre acestea ţin de diferenţele de etapă de vârstă şi de experienţele formatoare din mediul în care au crescut. „Desigur că Generaţia Z s-a născut şi a crescut cu internetul, este mai deschisă, chiar dependentă de mediul digital faţă de cei din generaţia Millennials, având în vedere că au crescut cu mobilul sau tableta părinţilor. Generaţia Z este mai preocupată de imagine, Instagramul lăsând o amprenta asupra acesteia. Au dificultăţi poate şi mai pronunţate decât predecesorii lor în a se concentra un timp îndelungat asupra unor sarcini «monotone», dar sunt mai antreprenoriali în abordare. Este generaţia care s-a născut, dacă vorbim de România, însă nu numai, într-o perioada de convulsii şi transformări sociale şi economice, o parte dintre ei (cei născuţi la începutul perioadei care defineşte generaţia aceasta) fiind la vârsta la care puteau înţelege anxietatea părinţilor lor atunci când a lovit criza economică din 2008-2010.”
    Cât de greu a fost însă pentru Generaţia Z să se adapteze la conceptul de work/study from home (munca sau studiul de acasă)? „(Generaţia Z) caută securitate în job, comunică uşor pe telefon sau tabletă cu text, voce şi imagine. În perioada de remote work «forţată» de carantină, mulţi tineri angajaţi s-au adaptat foarte repede la lucrul virtual, fiind practic o a doua natură. Ceea ce au resimţit Millennials sau Generaţia X ca fiind mai dificil în tranziţia de lucru de acasă, şi anume faptul că nu mai vedeau fizic colegii, că nu mai puteau socializa în acelaşi spaţiu, lua masă împreună, bea cafeaua în timp ce stau în grupuri faţă în faţă, cei din Generaţia Z au convertit rapid în virtual”, remarcă Bălan.
    Potrivit ei, mulţi membri ai acestei generaţii trăiesc acut visul antreprenoriatului şi îşi doresc propria afacere. „Unii chiar încep de foarte devreme să experimenteze acest statut, ceea ce este bine pentru că pot pune în practică abilităţi ce le vor fi utile şi pe viitor, inclusiv în formula în care se vor angaja sau în viaţa lor în general (de exemplu, managementul financiar, comunicarea eficientă cu ceilalţi, planificarea, rezilienţa etc). Mai ales zona antreprenoriatului social este pregnant atractivă pentru aceştia. Însă şi partea de tehnologie, cercetare, biotehnologie este de interes pentru unii, din păcate o parte dintre aceştia plecând spre ţări unde educaţia şi apoi piaţa forţei de muncă în aceste industrii complexe sunt mai atractive.”
    Totuşi, adaugă ea, atunci când vorbim despre meseriile spre care se îndreaptă trebuie să ţinem cont şi de realitatea din piaţa forţei de muncă existentă într-o ţară, adică ce pot face ei acolo cu acele meserii, mai ales dacă cele mai multe joburi entry level sunt în shared services, BPO, call center, support center.
    Despre „fidelitatea” faţă de acelaşi loc de muncă, Mădălina Bălan spune că ţinând cont de faptul că reprezentanţii acestei generaţii sunt la primul lor job sau printre primele, este greu de spus dacă cei care pleacă o fac pentru că aşa sunt ei structuraţi, să experimenteze continuu, sau pentru că este un comportament al multora în primii ani de carieră, indiferent de generaţie, un fel de tatonare până când găsesc locul potrivit. Migraţia mai rapidă (sub doi ani) de la o companie la alta, cum se remarcă în ultimii ani destul de mult în piaţa locală în rândul celor din generaţia Millennials şi Generaţia Z, ţine totuşi şi de un specific aparte, spune ea, de la creşterea economică la care am asistat, la numărul mare de noi joburi care apăreau de la an la an. „Acum este de văzut în noul context dictat de pandemia de COVID-19 cât va mai continua această dinamică de piaţă”, adaugă Bălan.
    În opinia sa, etapa în care ne aflăm este una foarte diferită în sensul în care este un soi de „traumă” colectiv trăită. „Mulţi angajaţi, antreprenori, manageri, părinţi cu care noi am stat de vorba în ultima perioada resimt cât de greu a fost «lockdownul», de brusc, şocant, cum le-a apăsat pe temeri fundamentale (de boală şi moarte), cum a schimbat reacţile lor de conexiune cu ceilalţi. Mulţi s-au plâns de ştergerea graniţelor personal versus business, prin video conferinţe simţind că se «revarsă» toţi colegii în livingul lor. Dintr-o dată mulţi oameni nu au mai ştiut când se termină o realitate sau alta, li s-a rupt o rutină bine împământenită a modului de a-şi trăi vieţile proprii, ale partenerilor şi copiilor.” Este foarte greu de prezis concret ce se va întâmpla cu cei din această generaţie care sunt la momentul unei alegeri importante, notează Mădălina Bălan. „Cred că va depinde de toleranţa părinţilor lor şi a lor, apoi de ambiguitate, stres şi de rezilienţa personală. Cred că unii vor fi influenţaţi şi de acest context înspre a merge către domenii umaniste, pentru că în ultimele luni s-a apăsat pe un buton al altruismului, de asemenea. Este posibil ca unii să şi amâne decizia aceasta importantă.”


    Irina−Elena Câmpanu, 20 de ani, viitor student

    Unde ţi−ai propus să studiezi şi de ce?
    Am finalizat studiile anul trecut, promoţia 2015-2019, specializarea Filologie, Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, Iaşi. Nu prea am cochetat cu ideea de a studia în străinătate din pricina situaţiei financiare, aşa că ideea de a studia în Marea Britanie a fost spontană. După finalizarea studiilor eram foarte debusolată în legătură cu ce facultate voi urma, ba îmi doream să studiez la Facultatea de Litere Babeş – Bolyai din Cluj-Napoca, ba îmi doream medicină, ba îmi doream asistenţă medicală. Eu nu mi-am dorit să fac o facultate doar de dragul de a o face, aşadar am renunţat la gândul de a merge la o facultate de care nu eram sigură. După bac, am plecat la mare şi am lucrare la o pensiune pe timp de vară. Marea mi-a adus numai linişte în gânduri, iar odată cu liniştea din mintea mea au venit şi oportunităţile. Ştiam că anul respectiv e pierdut, aşa că am decis să caut joburi în afara ţării pentru a mă acomoda cu viaţa din străinătate şi să strâng ceva bani. A fost foarte greu, dar după ceva timp lucrurile s-au aliniat, iar eu mi-am început aplicaţia pentru facultate prin intermediul platformei Edmundo. Am luat această hotărâre pentru viitorul meu, pe care eu nu prea îl văd în România. Marea Britanie mi-a oferit mai mult decât mă aşteptam, aşa că nu am de gând să renunţ. Am ales specializarea criminology din cadrul Colegiului Liberal Arts and Sciences al University of Westminster din Londra.

    Ţi−a influenţat pandemia în vreun fel decizia de a studia peste hotare?
    Pandemia nu m-a influenţat în niciun fel. Sunt o fire puternică, aşa că nu am renunţat la visul meu de a studia în străinătate.

    Cum ţi−a influenţat criza provocată de pandemie planurile la nivel financiar?
    Pentru finanţarea studiilor am optat pentru împrumut la guvernul britanic. Am lucrat aproape un an în Marea Britanie, astfel criza nu m-a afectat prea tare. Eu nu am avut pe cine să mă bazez pe partea financiară, aşa că am fost nevoită să ma descurc singură. E mult mai OK ca buget să împarţi cu cineva o cameră sau un apartament deoarece cheltuielile se împart la doi, însă depinde şi cu cine locuieşti. În urma căutărilor şi studiilor pe care le-am făcut pe piaţă am decis să locuiesc singură, astfel că nimeni nu îmi va influenţa nici studiile şi nici pe mine ca persoană.

    Vrei să te întorci şi să lucrezi în România sau ai alte planuri? 
    Nu am de gând să mă întorc în România. România nu-mi oferă nimic altceva decât stresul că nu am ce să fac cu o diplomă internaţională, sunt 101% sigură că nimeni nu-mi va face loc în ţară pentru a lucra ca şi criminolog sau măcar să prelevez nişte amprente. Sunt oameni care au plecat de jos şi au uitat, oameni care te iau peste picior, oameni care nu investesc în tineri, oameni care au căpătat o funcţie şi au impresia că au lumea la picioare. În Marea Britanie am întâlnit oameni cu o gândire deschisă şi cu o dorinţă extraordinară de a te ajuta să creşti şi să evoluezi. Aşadar îmi doresc să cresc şi să evoluez aici. Peste ani mă voi întoarce, doar în vizită, iar dacă se va schimba ceva, poate voi reveni, însă dacă în atâţia ani nu s-a produs nicio schimbare, nu am încredere că se va schimba ceva acum. Ofer toată încrederea mea tinerilor din România. Doar ei mai pot schimba ceva.


     

    Abel Bejan,
    24 de ani, specialist în marketing

    Ce ai studiat şi cum ai ajuns să lucrezi în marketing?
    Am studiat un an la Facultatea de Litere, apoi am început Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei pe care am absolvit-o, în 2019. În prezent lucrez în marketing, nu este neapărat domeniul meu de activitate, dar psihologia este foarte importantă dacă vrei să fii un bun specialist în marketing.

    Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ţi-a schimbat în vreun fel perspectiva şi planurile de viitor?
    În primă instanţă am fost nevoiţi, ca şi mulţi alţi angajaţi din întreaga lume, să muncim de acasă. După un timp, însă, am fost anunţat că mi se va scurta şi programul.  Deoarece tocmai îmi schimbasem jobul, mă aşteptam chiar să fiu disponibilizat, fiind încă în perioada de training. Am apreciat că s-a dorit să nu se renunţe la nimeni, mai ales în această perioadă, chiar dacă programul a fost redus la numai două ore. Lucrez la o firmă de IT, mai exact la o firmă specializată în softuri ERP. Aceste softuri sunt utile pe timp de criză, ceea ce teoretic ar fi însemnat pentru mine o mai multă stabilitate. În plan personal, pandemia nu a contribuit în mod esenţial în vreun fel, poate doar m-a ajutat să apreciez mai mult spaţiul deschis şi libertatea. Nu mi-a influenţat nici decizia de a-mi schimba locuinţa în vara acestui an, mai ales că preţurile locuinţelor au scăzut puţin. Spun acest lucru deoarece vreau să mă mut tot în chirie, deci nu depind de un credit. Per total, sunt mulţumit de felul cum am gestionat această situaţie, chiar am reuşit să economisesc nişte bani pentru viitoarea locuinţă.

    În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
    În această perioadă am lucrat de acasă. Îmi place acest mod de lucru pentru că nu mai pierd timp pe drum, mă trezesc mai târziu şi sunt mai relaxat. Pe de altă parte, mi-au lipsit colegii de la locul de muncă şi cred că plictiseala poate fi foarte dăunătoare. De asemenea, acasă sunt mai uşor distras şi mai ineficient, poate şi din cauza plictiselii. Cu siguranţă nu mi-aş fi dorit să intru în şomaj tehnic. Cu toţii avem nevoie de o cantitate normală, sănătoasă de stres. Plictiseala, dacă se cronicizează, poate duce uşor la depresie.
    Ţi-a schimbat în vreun fel pandemia perspectiva şi planurile de viitor?
    Pot spune că situaţia din primăvara aceasta m-a determinat să acţionez mai precis. Rămânând aproape complet fără loc de muncă, am decis să îmi iau un al doilea job, care să îmi permită să îmi plătesc facturile. Am acceptat să lucrez într-un callcenter şi pot spune că a fost o experienţă interesantă şi mi-am şlefuit multe zone, ca să le numesc aşa.
    Cred că voi încerca mai mult să mă bucur de momentul prezent. Am ieşit recent la o plimbare în parcul Herăstrău şi nu mi-a venit să cred cât de bine mă simţeam. Cred că acest lock down a crescut mult setea de viaţă a oamenilor. Sunt convins că oamenii îşi doresc mai mult ca niciodată să iasă în oraş, să viziteze şi să se bucure de soare. Probabil că în această vară voi ieşi destul de mult în oraş pentru că îmi este dor de locurile mele favorite.

    În viitor vrei să rămâi în ţară sau iei în calcul să te muţi în străinătate?
    În momentul de faţă este dificil să spun dacă îmi doresc să plec din ţară. Cu toţii ne dorim să ne fie mai bine, iar copiii noştri să trăiască într-o ţară mai bună decât cea în care ne-am născut noi. Cred însă că putem face acest lucru în România, şi cred că ţara aceasta dispune de mulţi oameni care ar putea schimba lucrurile în bine. Cred că este timpul să nu mai aşteptăm nimic de la nimeni şi să ne implicăm cu toţii pentru binele comun.


    Ionela Ercuş,

    23 ani, referent bancar

    După absolvirea studiilor ţi-ai găsit de lucru în domeniul tău sau te-ai reorientat spre un altul?
    Am urmat cursurile Facultăţii de Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi un master în marketing şi comunicarea în afaceri în cadrul aceleiaşi instituţii. În prezent mă aflu în febra pregătirii lucrării de disertaţie, a cărei susţinere se apropie cu paşi repezi. Am căutat de lucru în domeniul meu însă nu am găsit ceva potrivit, aşa că m-am reorientat rapid către domeniul financiar-bancar. Cumva, faptul că am studiat în primii doi ani materii din cadrul tuturor facultăţilor din ASE mi-a permis să mă reorientez uşor. Lucrez în acest domeniu de la finalul anului I – licenţă.

    Cu ce provocări a venit, pentru tine, această pandemie? Ţi-a schimbat în vreun fel perspectiva şi planurile de viitor?
    Pandemia a reprezentat încă de la început o adevărată provocare pentru mine, deoarece mă aflam în plin proces de căutare a unui job. Revenită recent din Franţa, unde am studiat pentru o perioadă de timp şi neavând un loc de muncă, a trebuit să încep căutările. La început, acestea nu au reprezentat o prioritate, însă în momentul în care mi-am dat seama cât de greu este, am început să mă alarmez. La un moment dat m-am gândit chiar la o reconversie profesională, însă am abandonat destul de repede acest gând. După mai multe oferte refuzate şi „n” aplicaţii, am reuşit să mă angajez. Procesul a fost unul foarte diferit şi aş putea spune chiar ciudat. Mare parte s-a realizat online, mai puţin interviul şi protecţia muncii. Primul s-a desfăşurat în parametrii normali, dar nu şi cel
    de-al doilea act (protecţia muncii), care s-a desfăşurat în condiţii de distanţare fizică, cu protecţie şi într-un ritm extrem de alert. După ce am fost efectiv angajată, adică de pe 8 aprilie, am lucrat de acasă.
    Tot în această perioadă a trebuit să îmi schimb şi domiciliul. Căutarea unei noi chirii nu a fost atât de dificilă pe cât mă aşteptăm. Deşi în plină pandemie, agenţii imobiliari şi-au continuat activitatea, astfel că am reuşit într-un timp relativ scurt să găsesc o nouă locuinţa pe placul meu. Preţurile pentru chirii au scăzut uşor în această perioadă, astfel că m-am putut bucura de un raport calitate-preţ foarte avantajos.

    În ce regim de lucru ai lucrat în timpul pandemiei?
    În perioada pandemiei am lucrat de acasă. Mi-a fost foarte greu, deoarece am început chiar în plină criză. În cadrul instituţiei nu există un program de mentorat, iar până la revenirea la birou a trebuit să învăţ singură. Acest regim de lucru consider că este foarte benefic mai ales pentru persoanele care locuiesc departe de sediul în care îşi desfăşoară activitatea, deoarece economisesc foarte mult timp şi sunt de părere şi că eficienţa lor este mult mai ridicată. Dintre aceste persoane fac şi eu parte. Aş prefera ca, după finalizarea procesului de învăţare, să lucrez de acasă.

    Cum ţi-a modelat criza actuală aşteptările referitoare la un job?
    Pretenţiile mele salariale au scăzut, a trebuit să accept un job pentru care salariul nu este unul tocmai satisfăcător însă, ţinând cont că în această perioadă foarte multe dintre firme
    şi-au trimis angajaţii în şomaj tehnic sau chiar i-au rugat să îşi dea demisia, a trebuit să mă mulţumesc, dacă pot spune aşa, cu acest salariu. Este unul decent, dar aşteptările mele erau altele. În plus, sediul instituţiei este foarte departe de casă. Drumul până acolo şi înapoi este foarte obositor şi îmi ocupă timp mult.
    Cele mai importante criterii ale unui loc de muncă sunt: nivelul salarial, apropierea de casă, respectiv de mijloacele de transport în comun, stabilitatea, oportunităţile de dezvoltare profesională, mediul de lucru, echilibrul între viaţă personală şi cea profesională, precum şi relaţia cu superiorul.

    Crezi că le va fi mai uşor celor din generaţia ta să facă faţă noii crize sau celor din generaţiile anterioare, care au înfruntat deja criza din 2008?
    Deşi tind să spun că le va fi mai uşor celor care deja s-au confruntat cu criză din 2008, până la urmă afirm că totul depinde şi de modul în care ne raportăm la această criză. Într-adevăr, despre cei care au deja experienţa crizei precedente, putem afirma că au un avantaj, ştiind deja cum s-a manifestat şi ce a presupus. Totodată, crizele nu sunt identice, astfel că în cadrul fiecăreia regăsim elemente definitorii şi astfel abordările pot fi diferite. Generaţia mea consider că se poate adapta cu uşurinţă noilor provocări şi va putea face faţă acestora, fie prin reconversie profesională, fie prin însuşirea unui al doilea job sau poate prin punerea în valoare a hobby-urilor, câştigând şi de pe urma acestora sume importante.

    Cum crezi că ţi se va schimba comportamentul financiar în urma acestei crize provocate de pandemie?
    Cu siguranţă voi fi mai atentă la cheltuieli şi voi încerca pe cât posibil să fac unele economii. Probabil că nu voi renunţa la prea multe lucruri, nefiind o persoană căreia îi plac extravaganţele sau luxul, dar voi încerca să profit de reduceri, să îmi achizitionez vacanţele cu mult timp înainte pentru a beneficia de un preţ mult mai accesibil.

    În viitor vrei să rămâi în ţară sau iei în calcul să te muţi în străinătate?
    Deşi părinţii mei sunt stabiliţi într-o altă ţară, nu iau deloc în considerare varianta mutatului în străinătate, fie în acelaşi loc cu ei, fie în altul. Nu am luat niciodată în calcul această posibilitate, iar după experienţa Erasmus, care a fost una dezamăgitoare, cu atât mai mult refuz ideea plecării. Nu este uşor în România însă nici în  afara ţării traiul nu este mai roz. Totul depinde de fiecare dintre noi; „cum ne aşternem aşa dormim”.


     

    Victor Balaniuc,
    25 de ani, antreprenor −cofondator Front Row Events

    Care sunt avantajele şi dezavantajele pe care le are un antreprenor din generaţia ta faţă de cei din generaţiile anterioare?
    În România, generaţiile anterioare au avut oportunitatea de a trece prin perioada anilor ’90, reprezentată de mari oportunităţi de afaceri, pentru cei care au reuşit să le identifice. Acum, aceste oportunităţi au fost înlocuite de cele din zona tech. Oricine are acces oricând şi oriunde în lume să îşi dezvolte ideea de afaceri.

    Ce impact crezi că va avea această criză asupra mediului de business?
    Eram prea tânăr în criza din 2008 ca să fi putut să îmi formez propria opinie referitoare la criza anterioară, dar această criză pare că va genera foarte multe pagube în lumea de business, iar cei mai puternici, bine organizaţi şi pregătiţi vor supravieţui. Ca în orice perioadă de criză, vor fi şi câţiva care vor câştiga de pe urma ei.

    Cu ce provocări a venit această pandemie la nivelul activităţii businessului pe care îl coordonezi şi ce ai învăţat din această experienţă?
    Dezvoltând afaceri în special în domeniul evenimentelor şi fitnessului, suntem în „prima linie”, în grupul ţintă al afacerilor închise. Primele închise şi ultimele deschise. Aceste businessuri sunt evident, în stand-by, iar focusul este orientat spre activităţi care încă funcţionează în acestă perioadă şi ne generează venituri. De asemenea, suntem în continuă căutare de moduri prin care să ne reinventăm; planurile de viitor s-au schimbat total. Ne concentrăm atenţia pe reinventare personală şi profesională, să ne adaptăm noului mod de viaţă şi de lucru.

    Cum crezi că se vor schimba obiceiurile în urma pandemiei?
    Atât la nivel personal, cât şi în afaceri, vom fi mult mai precauţi în ceea ce priveşte „scenariul pentru cel mai rău caz”. Cel mai rău caz nu mai e doar un gând la care nu crezi cu adevărat că ajungi vreodată. A devenit realitatea din teren. Astfel, ne pregătim mult mai bine să facem faţă oricând unei noi situaţii de criză, care poate să modifice peste noapte total regulile jocului. De la preţul negativ al petrolului la o invazie extraterestră şi o pandemie zombie, orice a devenit posibil în noua lume în care trăim.


    Anda Sontea, mama lui Vladimir Sontea − elev în clasa a IX−a la Colegiul Naţional de Informatică Tudor Vianu

    Eraţi părinte şi când a venit criza din 2008. ​Cum credeţi că veţi resimţi criza actuală faţă de cea precedentă, când fiul dvs. era încă mic? Cum diferă provocările financiare – şi nu numai – de atunci faţă de cele de acum?
    Atunci când se complică lucrurile în societate (apare o criză) şi eşti părinte, îţi faci griji, indiferent de vârsta copilului. Criza din 2008 a fost una preponderent economică, aşadar grijile din acea perioadă aveau tentă financiară. Întrebările pe care ţi le puneai erau sub forma „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare pe termen lung?” Criza de acum a început ca una medicală şi primele griji au fost legate de siguranţa copilului. Apoi au apărut îngrijorările legate de urmările economice ale acesteia şi am ajuns din nou la întrebarea „Voi fi oare în stare să îi asigur copilului meu cele necesare până se va putea susţine de unul singur?”

    Deşi este încă în clasa a IX-a, probabil fiul dvs. are o oarecare idee despre ce vrea să facă după terminarea liceului. Spre ce facultate şi domeniu ar dori să se îndrepte, aţi luat în calcul studiile în străînătate?
    Vladimir îşi doreşte (cel puţin în această perioadă) să devină game developer. Se gândeşte să urmeze o facutate cu profil IT şi programare şi da, se gândeşte să urmeze această facultate în străînătate.

    Vi s-a schimbat în vreun fel perspectiva asupra acestor planuri în urma pandemiei?
    Nu. Pandemia va avea multiple efecte asupra vieţilor noastre, dar nu i-a schimbat lui Vladimir planurile de viitor. Şi nici mie, cel puţin deocamdată. Suntem optimişti că o să putem să ne continuăm vieţile aşa cum ne plănuiserăm înainte de criză.

    Cu ce provocări a venit „şcoala de acasă” şi cum le faceţi faţă?
    „Şcoala de acasă“ nu este o reuşită 100%. Dar nici nu poţi să nu apreciezi eforturile generale (instituţii, şcoli, profesori, părinţi) de a se adapta la o situaţie complet nouă, într-un timp foarte scurt. Nimeni nu era pregătit pentru aşa ceva. Pentru Vladimir provocarea este de a se mobiliza într-o conjunctură mai relaxată decât cea de la o orele de clasă normale. Până acum lucrurile s-au desfăşurat rezonabil, aş spune eu, având în vedere contextul.

    L-aţi sfătui pe fiul dvs. să rămână (sau să se întoarcă) în România după finalizarea studiilor sau să plece peste hotare?
    Îmi doresc pentru fiul meu să aibă experienţa studiilor în străinătate. Nu pot spune în acest moment cum vor arăta discuţiile noastre din momentul în care el va fi terminat o facultate în străi­nătate. Depinde foarte mult de cum vor evolua lucrurile până atunci.

    În privinţa independenţei financiare, aţi vrea să o dobândească din timpul facultăţii sau după ce va începe propriu-zis cariera sa, în domeniul ales? 
    În legătură cu libertatea financiară, în general, ca sfat părintesc, i-am spus întotdeauna lui Vladimir că este important să nu se grăbească „să facă bani” dacă preţul este „schilodirea” educaţiei (în perioada de acumulare). Dacă va reuşi să le combine în mod eficient, bravo lui! Oricum, domeniul către care se îndreaptă este unul care permite o astfel de abordare mai mult decât altele.

  • Programul IMM Invest se schimbă din nou. Ce trebuie să facă acum antreprenorii?

    Guvernul a dezbătut astăzi două modificări ce vor fi aduse programului IMM Invest. Astfel, se va elimina cerinţa de instituire a ipotecii legale asupra universalităţii de bunuri mobile şi imobile ce aparţin debitorului, iar companiile nu vor mai trebui să dovedească dacă au fost afectate de pandemia de COVID-19.

    ”Sunt două bariere pe care le eliminăm astăzi, în urma discuţiilor de vineri cu sistemul financiar-bancar. Se propune renunţarea la cerinţa de instituire a ipotecii legale asupra universalităţii de bunuri mobile şi imobile ce aparţin debitorului. A fost un punct pe care l-am dezbătut cu sistemul financiar – bancar şi am ajuns la această concluzie. A doua barieră este legată de un element de ambiguitate în ceea ce priveşte modul de a proba dacă ai fost afectat sau nu, acel certificat COVID-19. Am eliminat această cerinţă de a fi probat de la caz la caz. Programul susţine economia în această perioadă, este legat de COVID-19, dar nu trebuia să fi fost ca în celelalte situaţii unde am oferit ajutoare de stat celor cu certificat. Prin eliminarea acestor bariere facem un pas înainte. Vom ţine legătura şi cu clienţii, dar şi cu sistemul bancar pentru a vedea dacă mai sunt măsuri pe care să le implementăm în perioada următoare. Am notificat Comisia cu privire la alte măsuri şi le vom prezenta săptămâna viitoare”, a declarat ministrul Finanţelor, Florin Cîţu.

    Premierul Ludovic Orban afirmă că solicitarea garanţiilor de la companiile din program nu avea sens, în condiţiile în care Guvernul garantează în proporţie de 80% sau 90% creditele.

    ”Noi garantăm în proporţie de 80% sau 90%, nu are sens să soliciţi întreprinderii drept garanţie ipotecarea bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare, este o garanţie nenecesară pentru că garantează statul. Ideea este că programul nu este destinat numai companiilor a căror activitate a fost afectată direct sau indirect de epidemie, ci tuturor companiilor. Să le transmiteţi celor de la Fond (FNGCIMM) să menţină o legătură permanentă cu responsabilii din cadrul băncilor din cadrul proiectului, să aibă o comunicare permanentă astfel încât să fluidizeze toate procedurile, să grăbească viteza de aprobare a creditelor pentru că acesta este de fapt obiectivul nostru”, a spus Ludovic Orban.

     

  • Programul de Convergenţă: Creşterea cheltuielilor cu pensiile, cu un vârf de 14,4% din PIB în 2053, pune presiune pe nivelul datoriei pe termen mediu şi lung şi afectează sustenabilitatea finanţelor publice

    Ministerul de Finanţe atrage atenţia, în Programul de Convergenţă pe 2020, asupra creşterii estimate a cheltuielilor cu pensiile în următorii ani, pe fondul îmbătrânirii populaţiei, dar şi al indexărilor punctului de pensie şi recalculării pe o nouă formulă prevăzută pentru 2021.

    Astfel, proiecţiile actualizate, conform cerinţelor Comisiei Europene pentru a include prevederile legislative în vigoare, indică o creştere a cheltuielilor legate de acest sector (cheltuieli cu pensii, educaţie, sănătate şi îngrijire pe termen lung) de 6 puncte procentuale din PIB pentru perioada 2016-2070 (faţă de 2,1 pp variaţie prognozată anterior).

    Media europeană este de 1,8 puncte.

    ”Evoluţia cheltuielilor cu pensiile publice totale luând în, calcul legislaţia în vigoare, vor creşte considerabil, cu un vârf de 14,4% din PIB în 2053. Cheltuielile cu pensiile vor atinge, la sfârşitul orizontului de proiecţie, 12,5% din PIB, comparativ cu 8,7% din PIB estimat conform prevederilor legislative anterioare. Acest lucru pune presiune pe nivelul datoriei pe termen mediu şi lung şi afectează sustenabilitate finanţelor publice”, se arată în raport.

    Creşterea cheltuielilor cu pensiile este determinată atât de indexările ad-hoc ale punctului de pensie, de formula de indexare mai generoasă pe termen lung dar şi de recalcularea pensiilor prin noua formulă de calcul prevăzută în anul 2021.

    În raportul de monitorizare a sustenabilităţii datoriei publice , publicat la începutul anului 2020, Comisia Europeană atrage atenţia asupra riscului pe care îl generează legislaţia în vigoare asupra indicatorilor de sustenabilitate pe termen mediu si lung.

    România înregistrează o creştere a riscului de la nivel mediu la nivel ridicat privind sustenabilitatea finanţelor publice atât pe termen mediu şi pe termen lung. Similar se înregistrează o creştere de la risc mediu la risc ridicat şi pentru sustenabilitatea datoriei publice.

    Rezultatele previziunii demografice oferite de Eurostat pentru România indică o scădere semnificativă a populaţiei, cu 4,7 milioane persoane mai puţin în 2070 comparativ cu anul 2018.

     

  • 152.000 de clienţi au cerut amânarea ratelor la creditele bancare

    152.000 de clenţi au cerut băncilor amânarea ratelor la creditele bancare angajate, valoarea totală a acestora fiind de 3,3 miliarde de lei, a declarat vineri ministrul Finanţelor Florin Cîţu la finalul unei întâlniri cu conducerea Asociaţiei Române a Băncilor. 

    Ministrul a discutat cu reprezentanţii sistemului bancar despre programul IMM Invest şi despre relaxarea procedurilor acestuia, despre solicitările de amânare a ratelor, precum şi de programul de relansare economică. Cîţu a spus că programul adresat companiilor mari a trecut într-o primă lectură în şedinţa de Guvern de joi.

    Conform celor mai recente informaţii, pe fluxul băncilor partenere proiectului IMM Invest au fost aprobate în jur de 5.000 de credite, iar acestea urmează a fi transmise către Fondul de Garantare. Un număr de 451 de credite în valoare de peste 300 de milioane de lei au fost transmise către FNGCIMM pentru acordarea garanţiei. Numărul creditelor acordate deja este mult mai redus.

    Sergiu Oprescu, preşedintele Consiliului Director al ARB, spune că cifrele comuncate tin de perioada de început în care se află programul, şi că sistemul bancar a primit într-o singură săptămână un număr de solicitări pe care în mod obişnuit îl primea în 6 luni.

  • Banca din România care şi-a lăsat 90% dintre angajaţi să lucreze de acasă în perioada pandemiei

    Dacă înainte de starea de urgenţă, 12% dintre angajaţii ING Bank lucrau în regim de telemuncă, în ultimele săptămâni, procentul acestora a urcat la 90%. Ce a înemnat această transformare din perspectiva Mihaelei Bîtu, CEO-ul ING Bank? 

    Cum vi s-a schimbat programul în ultimele săptămâni şi cum arată în prezent agenda dvs. zilnică?
    Agenda mea zilnică este cel puţin la fel de încărcată ca înainte de starea de urgenţă. Întâlnirile s-au transformat în conferinţe telefonice şi video-conferinţe, deci petrec foarte mult timp la telefon sau pe laptop, ceea ce tinde să fie mai obositor decât programul de dinainte. Numărul de ore lucrate a crescut.

    Pe de o parte pentru că desigur traversăm o perioada de criză cu provocările specifice, pe de altă parte pentru că diferenţa între viaţa personală şi lucru se estompează atunci când eşti tot timpul acasă. În plus, fiind acasă împreună cu familia, la programul de lucru se adaugă mai multe treburi casnice, ceea ce adaugă la încărcarea unei zile. Toate acestea însă sunt compensate de bucuria de a fi alături de familia mea şi de mulţumirea că suntem sănătoşi şi că, stând acasă, ne protejăm pe noi şi pe cei din  jurul nostru. În ultimele două luni am petrecut mai mult timp cu copiii mei decât oricând şi aceasta va rămâne în memoria noastră, cu siguranţă.  

    Ce vă lipseşte cel mai mult din rutina de zi cu zi de la birou şi, în general, din viaţa de dinainte de pandemie?

    Două lucruri: un ritm bine diferenţiat al zilei şi disciplina rutinei zilnice, dar cel mai mult îmi lipseşte interacţiunea cu oamenii. Mi-e dor de colegii mei! În această perioadă, am avut o singură întâlnire de serviciu faţă în faţă şi a fost o adevărată plăcere să interacţionăm fără tehnologie. Cu toţii cred că apreciem mai mult ca niciodată importanţa vieţii sociale şi a căldurii umane. Dincolo de cuceririle tehnologice, umanitatea este ceea ce ne defineşte şi tocmai această parte socială a existenţei noastre este limitată în această perioadă, ceea ce ne frustrează. M-a bucurat să văd cât de mult au interacţionat colegii mei în această perioadă – au fost concursuri virtuale, întâlniri virtuale la o bere sau un cocktail, s-a făcut un playlist ING prin contribuţia tuturor, avem chiar şi ING Got Talent virtual. Idei multe şi ingenioase de a rămâne conectaţi şi de a sparge monotonia statului în casă.

    Care sunt, în opinia dvs., soluţiile pentru a fi mai productivi când muncim de acasă?
    Stabilirea unui program clar al zilei, cu listă de acţiuni şi activităţi şi cu pauze. Ideal e să facem şi mişcare, fie ea şi în casă. Evident, nu poţi fi productiv fără o infrastructură tehnică care să îţi permită să accesezi în bună regulă sistemele de care ai nevoie, să te conectezi cu colegii, să îţi poţi desfăşura activitatea ca şi cum ai fi la birou. La ING, suntem într-o situaţie oarecum privilegiată, pentru că deja de câţiva ani am renunţat la telefoanele fixe, fiecare angajat având telefon mobil şi laptop. Ofeream posibilitatea de a lucra de la distanţă şi înainte de criza COVID-19, deci aveam infrastructura bine pusă la punct.
    Asta ne-a ajutat să trecem în regimul de muncă la distanţă de la aproximativ 12% la peste 95% într-o săptămână, este adevărat, cu efortul fantastic al colegilor noştri din IT. Am încercat să aducem puţin mai mult confort angajaţilor noştri, oferindu-le posibilitatea de le a trimite acasă monitoare sau scaune de birou. Toate acestea creează condiţii pentru a lucra bine acasă, şi observăm într-adevăr o bună productivitate a echipelor chiar şi în acest context dus la extrem. În această perioada însă, productivitatea rămâne importantă, dar în prim-plan sunt siguranţa  personalului şi buna desfăşurare a serviciilor noastre.

    Care sunt avantajele şi dezavantajele lucrului la domiciliu, potrivit experienţei dvs.? Veţi implementa acest regim de muncă în companie şi la întoarcerea din izolare?
    Avantajele sunt evidente: bucuria de a economisi timpul petrecut în trafic, timp care poate fi petrecut cu cei dragi, o mai bună concentrare şi o productivitate foarte bună. Mulţi colegi spun că sunt mai productivi în acest regim de muncă decât la birou. Iar în această perioadă, munca de acasă este cea mai bună soluţie de a preveni o eventuală răspândire a virusului şi de a nu afecta serviciile pe care le furnizăm. Dezavantajele sunt cele pe care le resimţim acum, adică lipsa socializării, iar unele întâlniri şi decizii pot fi mai fluide şi mai operative în regim de lucru la birou. Unii colegi reclamă faptul că nu se pot concentra la fel de bine acasă, ceea ce e de înţeles când ai copii mici în jur care solicită atenţie, de exemplu.
    Un lucru e sigur: situaţia de acum a demontat multe mituri şi ne demonstrează că putem lucra foarte eficient şi bine de acasă. Nu cred însă în lucrul de acasă continuu pe termen lung. Fiind încurajaţi de experienţa ultimelor două luni, suntem hotărâţi să păstrăm un procent considerabil de muncă de la distanţă chiar şi după depăşirea crizei sanitare. Ne propunem deci un nivel de 40%, care credem că poate aduce un echilibru foarte bun între avantajele ambelor regimuri de muncă.

    Ce impact a avut pandemia de COVID-19 asupra businessului pe care îl coordonaţi şi cum intenţionaţi să gestionaţi aceste efecte?

    În prima fază, a trebuit să fim concentraţi pe continuitatea serviciilor, mai ales că la nivelul sectorului bancar furnizăm servicii critice societăţii. De asemenea, ne-am mobilizat pentru a ajuta în felul nostru în această luptă, prin donaţii de echipamente şi kituri de testare, prin sponsorizarea Code4Romania, prin sponsorizarea voluntarilor. După primele săptămâni, evident, priorităţile se ajustează şi ne canalizăm eforturile pe sprijinirea clienţilor şi pe a pune umărul la relansarea economiei, în principal prin continuarea creditării. Suntem într-o cursă contra cronometru pentru a implementa în timp util toate solicitările de amânare la plată şi a pune la punct procesul de creditare pentru programul IMM Invest, astfel încât să putem veni în întâmpinarea clienţilor celor mai vulnerabili. În continuare, urmărim îndeaproape evoluţiile macroeconomice şi din zona de reglementare, astfel încât să ne ajustăm strategia de afaceri noilor circumstanţe. Echipa noastră s-a mobilizat exemplar, tocmai pentru că înţelegem foarte bine importanţa acestui moment şi avem cele mai bune intenţii pentru clienţii noştri. Desigur, criza sanitară aduce şi un impact economic, care va fi resimţit şi de bănci. Şi noi, ca orice companie, trebuie să fim agili şi să ne adaptăm noilor circumstanţe. Şi să găsim oportunităţile în situaţii de criză, căci ele întotdeauna există.

    Cum s-au schimbat priorităţile dvs. după această experienţă?
    Am trecut brusc dintr-o fază expansionară a businessului într-o situaţie de gestionare a crizei. Evident, ne menţinem direcţia strategică, inclusiv dorinţa de a ne dezvolta în continuare şi de a oferi servicii de înaltă calitate, prin talentul şi motivarea echipei noastre, dar şi folosind soluţii digitale şi inovatoare. Securitatea sistemelor, combaterea spălării banilor, ca de altfel şi alte proiecte importante derivate din cerinţele de reglementare rămân şi ele priorităţi clare pentru noi. Dar în această perioadă trebuie să venim cu soluţii eficiente pentru a ne sprijini clienţii, în special cei care trec prin dificultăţi generate de situaţia COVID. Am menţionat deja amânările la plata şi participarea în programul IMM Invest, dar sunt şi alte iniţiative relevante. De exemplu, am lansat în această perioada serviciul Round Up, care facilitează economisirea, permiţând rotunjirea fiecărei plăţi efectuate cu cardul. Noi am încurajat întotdeauna economisirea, acesta fiind un element important în asigurarea sănătăţii financiare a clienţilor pe termen lung. Cu atât mai mult în această perioadă trebuie să încurajăm clienţii să adopte un comportament prudent şi responsabil. De asemenea, programul Banometru, pe care îl sprijinim financiar de câţiva ani, ajută persoanele vulnerabile cu consiliere financiară practică pentru depăşirea unor perioade dificile din punct de vedere financiar.

    Ce aţi învăţat din această experienţă şi cum v-aţi propus să aplicaţi aceste lecţii, în business şi poate şi în viaţa dvs. de zi cu zi?

    Oamenii demonstrează de fiecare dată când sunt puşi în faţa unor situaţii dificile că sunt foarte adaptabili şi inovatori. Epidemia aceasta afectează întreaga lume şi cred că modul în care naţiunile cooperează ca să o învingă ne reaminteşte faptul că împreună putem întotdeauna face mai mult şi mai bine. Cred că şi sectorul bancar a fost mai unit în această perioadă, iar băncile arată preocupare şi solidaritate pentru binele societăţii în ansamblul său. Băncile au donat peste 23 milioane de lei sistemului sanitar în această scurtă perioadă, ceea ce demonstrează hotărârea de a acţiona, dincolo de simple declaraţii. Nu în ultimul rând, această criză ne face să reflectăm mai mult asupra priorităţilor omenirii, dar şi ale fiecăruia în parte, ne aduce un reset necesar, o întoarcere la valorile umane fundamentale.“

  • Raluca Peneş, Smartree: „O parte dintre angajaţi vor dori să permanentizeze noul mod de lucru de acasă”

    „Echilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională este un subiect despre care s-a discutat foarte mult în ultimii ani şi pe care angajaţii au început să pună din ce în ce mai mult accent. Dacă acum câţiva ani eram puşi în situaţia de a petrece mai mult timp la birou decât acasă, prioritizând cariera în detrimentul vieţii personale, noile generaţii au schimbat această abordare”, observă Raluca Peneş, HR manager al companiei de outsourcing de salarizare şi administrare de personal, recrutare şi muncă temporară Smartree. Potrivit ei, anterior pandemiei începuserăm să acordăm mai multă valoare timpului petrecut cu familia, hobbyurilor şi activităţilor extra şi să încercăm să separăm viaţa profesională de cea personală. Aceasta reprezenta un factor motivant pentru salariaţi, iar organizaţiile s-au adaptat în timp, conştientizând că acesta este unul dintre principalele criterii de selecţie ale unui candidat atunci când are în vedere schimbarea jobului.

    Dar odată cu intrarea în această perioadă de pandemie, lucrurile par a se schimba, iar modul de lucru „work from home” face ca graniţa dintre viaţa profesională şi cea personală să fie practic invizibilă şi uneori greu de gestionat, crede Raluca Peneş.

    „Faptul că nu mai există două medii diferite, şi anume cel de birou, spaţiu, comunicare directă cu colegii, şi cel de acasă, duce, nu de puţine ori, la situaţia în care timpul petrecut în faţa calculatorului acasă să nu poată fi asociat direct mediului profesional, ci personal”, observă managerul de la Smartree. De asemenea însă, lucrurile pot sta şi invers. „Fiind nevoiţi să ne petrecem timpul în casă şi ca atare să adaptăm şi programul de lucru la noul context, fără posibilitatea de a desfăşura alte activităţi în afara celor casnice, putem avea senzaţia că programul de lucru nu s-a terminat. Avem tentaţia de a rămâne logaţi pe calculator, de a răspunde e-mailurilor sau telefoanelor primite de la colegi, condiţii în care ne putem simţi stresaţi, suprasolicitaţi, dorind să revenim la birou.”

    Lipsa unei interacţiuni zilnice şi şi a lucrului în echipă ar putea conduce şi la un sentiment acut de izolare. „Pe de altă parte, lucrând de acasă, va exista, cel puţin pentru unii dintre noi, tentaţia interferării unor treburi casnice cu programul de muncă. Este recomandat să eliminăm aceste elemente care ne pot distrage atenţia, pentru că nu vom face decât să excludem barierele între viaţa profesională şi cea personală şi să nu finalizăm taskurile în niciunul dintre planuri.”

    Rezultatul? „Vom sfârşi  prin a lucra haotic, poate în unele cazuri cu mult peste media orelor de program, situaţie ce va genera din nou nemulţumiri”. Raluca Peneş precizează că în acest context, foarte important de gestionat pe termen de lucru este menţinerea concentrării pe obiective şi pe productivitatea muncii de acasă. „Acestea pot fi atinse mai uşor printr-o organizare riguroasă şi prin respectarea programului zilnic, setarea unui spaţiu dedicat activităţilor profesionale, dar şi prin ghidarea după deprinderile de la birou, inclusiv luarea pauzelor.”

    HR managerul companiei Smartree este de părere că chiar dacă organizaţiile îşi vor relua activităţile de la birou, aceasta se va realiza treptat şi „sigur vom fi puşi în continuare în situaţia de a lucra în anumite perioade şi de acasă”. În plus, o parte dintre angajaţi vor dori să permanentizeze noul mod de lucru de acasă, cu care unii dintre noi eram obişnuiţi şi înaintea epidemiei, dar într-un cadru foarte bine stabilit, adică în limita a câteva zile pe lună.

    „Referitor la clasicul program 9:00 – 17:00, putem spune că în anumite domenii sau pentru anumite tipologii de joburi, şi înaintea pandemiei, acesta era un concept depăşit, urmărindu-se în schimb un sistem care pune concentrarea pe sarcinile de realizat şi pe nivelul de energie şi creativitate al fiecărui individ în parte. Dar aici intervine modul în care fiecare dintre noi ne disciplinăm şi ne organizăm activităţile, astfel încât să ne echilibrăm viaţa profesională cu cea personală, dar şi să devenim mai productivi din punct de vedere profesional”, conchide ea.