Tag: pierdere

  • Companiile pierd contactul cu realitatea din România: un furnizor de asigurări medicale consideră 14 euro pe zi “o sumă relativ mică”

    Opinie Bogdan Angheluţă, editor Business Magazin


    “O familie cu patru membri poate beneficia de asigurare medicală privată cu doar 14 euro pe zi” este titlul unui comunicat de presă pe care l-am primit astăzi.

    Compania în cauză explică apoi: “Cu numai 14 euro pe zi sunt acoperite investigaţiile şi tratamentele pentru eventualele afecţiuni ale fiecărui membru al familiei, indiferent de gravitatea acestora”.

    “Numai” 14 euro pe zi în România, unde salariul mediu net pe zi este de aproximativ 19 euro. Sigur, vorbim de o familie cu patru membri, prin urmare costul per adult (luăm în calcul scenariul cel mai probabil – doi adulţi şi doi minori) ar fi de “numai” 7 euro pe zi.

    În Bucureşti, cea mai bogată zonă a ţării, salariul mediu net este de aproximativ 4.000 de lei. Prin urmare, presupunând că din cei patru membri ai familiei doi sunt minori, neavând surse de venit, dar şi că cei doi adulţi câştigă ambii salariul mediu pe economie, rezultă că cei doi părinţi din Capitală trebuie să plătească “doar” 25% din salariu.

    Dar să analizăm şi alte zone, pentru că nu toată populaţia activă a României trăieşte în Bucureşti. În Cluj, asigurarea medicală privată oferită de companie ar trage între 28 şi 30% din salariu.

    În Iaşi, unde salariul mediu e de aproximativ 2.700 de lei, plata asigurării ar însemna 37% din salariu. Situaţia e similară la nivel naţional, salariul mediu net în România fiind în jur de 2.800 de lei.

    Fie unele companii au început să piardă contactul cu realitatea din România, fie sănătatea a devenit un bun din categoria celor pe care puţini şi le permit.

  • Naomi Osaka a fost eliminată în optimile turneului de la Birmingham şi poate pierde locul 1 WTA

    Liderul mondial nu s-a regăsit nici în debutul din sezonul de iarbă şi a avansat un singur tur la Birmingham. Osaka a trecut doar de Maria Sakkari (33 WTA), cu emoţii, eliminând-o în set decisiv. Joi, Putintseva a oferit surpriza competiţiei şi a trecut pe niponă, după o oră şi 10 minute de joc.

    Odată cu eliminarea de la Birmingham, Naomi Osaka poate pierde şi poziţia de lider în clasamentul mondial feminin. Diferenţa dintre japoneză şi Ashleigh Barty este de doar 207 puncte, după eliminarea lui Osaka, iar australianca poate trece în premieră pe primul loc mondial în cazul în care se va impune la turneul din Marea Britanie.

    Ashleigh Barty se află pe locul secund şi s-a calificat în sferturile de finală de la Birmingham, joi, după ce a trecut de americanca Jennifer Brady (66 WTA), scor 6-3, 6-1. În runda următoare, australianca va întâlni câştigătoarea duelului Qiang Wang (15 WTA) – Venus Williams (55 WTA).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum se infiltreazã cleptocraţia rusească în America – partea I

    Publicaţia The Atlantic descrie pe larg efectele pe care această ignoranţă o are asupra politicului şi businessului american. Mai grav este că politicul şi businessul se împletesc acum la conducerea SUA mai mult ca niciodată.

    Timp de doi ani, la începutul anilor 1990, Richard Palmer a fost ofiţerul CIA detaşat la ambasada SUA din Moscova. Evenimentele care se desfăşurau în jurul său – colapsul Uniunii Sovietice şi ascensiunea Rusiei – au fost atât de haotice, traumatizante şi palpitante, încât cele mai multe au depăşit analizele făcute la rece. Din toate informaţiile care treceau prin biroul său, Palmer a dobândit o înţelegere clară a spiritului acelor vremuri. O mare parte din restul lumii striga de bucurie că istoria a căpătat o traiectorie frumoasă, spre pieţele libere şi spre democraţia liberală. Raportul lui Palmer despre evenimentele din Rusia a venit ca un baros. În toamna anului 1999, el a depus mărturie în faţa unei comisii a Congresului pentru a-i readuce cu picioarele pe pământ pe membrii acestuia şi pentru a-i avertiza cu privire la ceea ce avea să vină.

    Oficialii americani, credea Palmer, au judecat greşit Rusia. Washingtonul şi-a pus încrederea în elita noului regim; a crezut-o pe cuvânt atunci când şi-a exprimat angajamentul faţă de capitalismul democratic. Însă Palmer a văzut de aproape cum interconectarea tot mai mare a lumii – mai ales a finanţelor globale – ar putea fi folosită pentru rău. În timpul Războiului Rece, KGB-ul a devenit expert în înţelegerea căilor lăturalnice ale sistemului bancar din Occident, iar ofiţerii de spionaj au devenit maeştri în ceea ce priveşte transmiterea de cash către agenţii lor din străinătate. Acest talent a facilitat acumularea de noi averi. În zilele de agonie a URSS, Palmer privea cum vechii lui adversari din serviciile de informaţii sovietice deturnau fonduri de miliarde de la trezoreria statului lor spre conturi private din Europa şi din SUA. Acesta a fost unul dintre cele mai mari jafuri din istorie.

    Washingtonul şi-a făcut o poveste reconfortantă care a minimalizat importanţa acestei erupţii de cleptomanie: aceştia erau răufăcători din afara sistemului şi oportunişti necinstiţi care se grăbeau să exploateze slăbiciunea noului stat. Această situaţie l-a înfuriat pe Palmer. El a vrut să trezească Congresul, să-l facă să-şi dea seama că hoţii erau chiar elita care conducea fiecare colţ al sistemului. „Pentru ca SUA să fie unde Rusia este astăzi“, a explicat el în faţa comisiei Congresului, „ar avea o corupţie masivă la care să ia parte majoritatea membrilor Congresului, precum şi departamentele de justiţie şi trezorerie şi agenţi ai FBI, CIA, DIA, IRS, poliţia federală, patrulele de frontieră, ofiţeri de poliţie locali, Rezerva Federală, Curtea Supremă de Justiţie.“ În mărturia sa, Palmer l-a menţionat chiar pe primul-ministru al Rusiei, recent instalat şi puţin cunoscut (pe care l-a numit în mod eronat Boris Putin), acuzându-l că „ajută la prădarea Rusiei“.

    Statele Unite, a subliniat Palmer, au devenit un complice în acest jaf. Aprecierea lui era nemiloasă. Vestul ar fi putut respinge sumele furate; ar fi putut opri fluxurile de bani către firme paravan şi paradisuri fiscale. În schimb, băncile occidentale şi-au etalat prada rusească adăpostită în seifurile lor. Furia lui Palmer se concentra pe provocarea unei introspecţii – şi pe alimentarea anxietăţii cu privire la pericolul pe care ascensiunea cleptocraţiei l-ar prezenta pentru Occident. La urma urmei, ruşii ar avea un interes puternic să-şi protejeze activele relocate. Ar dori să-şi protejeze aceste averi de politicienii americani moralizatori care ar putea să încerce să le confişte.

    Cu optsprezece ani inainte ca procurorul special Robert Mueller să înceapă investigaţia privind interferenţele externe în alegerile din SUA, Palmer a avertizat Congresul cu privire la donaţiile politice ruseşti către politicienii americani şi partidele politice făcute cu scopul de a obţine influenţă. Miza ar fi putut fi o contagiune sistemică: valorile ruseşti ar putea infecta şi apoi slăbi sistemele de apărare morală ale politicii şi afacerilor americane.

    Acest spion a fost un profet, iar el a vorbit într-un moment de cotitură al istoriei corupţiei mondiale. America nu şi-a putut permite să se amăgească presupunând că ar putea reprezenta un model de virtute, cu atât mai puţin să apară ca un spectator inocent. Cu toate acestea, atunci când Iegor Gaidar, un prim-ministru rus reformist din primele zile postcomuniste, a cerut Statelor Unite să ajute la găsirea miliardelor pe care KGB le ascunsese, Casa Albă a refuzat. „Ieşirile de capital sunt ieşiri de capital“ a fost modul în care un fost oficial al CIA a rezumat raţionamentul american pentru a rămâne în aşteptare. Însă acestea au fost ieşiri de capital la o scară fără precedent şi doar prologul unei epoci de furt excesiv. Când economistul Gabriel Zucman de la Berkeley a studiat problema în 2015, el a constatat că 52% din avuţia Rusiei era în afara ţării.

    Prăbuşirea comunismului în celelalte state postsovietice, împreună cu orientarea Chinei spre capitalism au adus aportul lor la averile cleptocratice care au fost duse în străinătate pentru păstrarea lor în siguranţă. Oficiali din întreaga lume au prădat întotdeauna bugetele ţărilor lor şi au acumulat averi din mită. Însă globalizarea bancară a făcut ca exportul banilor lor iliciţi să fie mult mai convenabil decât a fost înainte – ceea ce, desigur, a încurajat şi mai mult furtul. După o estimare, peste 1.000 de miliarde de dolari părăsesc acum ţările în curs de dezvoltare din întreaga lume în fiecare an sub formă de bani spălaţi şi evaziune fiscală.

    La fel ca în cazul Rusiei, o mare parte din această avere obţinută prin jaf se află în Statele Unite. New York, Los Angeles şi Miami s-au alăturat Londrei în grupul celor mai dorite destinaţii din lume pentru banii spălaţi. Acest boom a îmbogăţit elita americană care l-a făcut posibil – şi a degradat valorile politice şi sociale ale naţiunii americane în acest proces. În timp ce toţi ceilalţi lăudau naşterea unei lumi globalizate care va adopta cele mai bune valori ale Americii, Palmer a văzut pericolul opusului: ca valorile cleptocraţilor să devină ale Americii. Această viziune sumbră se apropie acum de împlinire.

    Contaminarea s-a răspândit remarcabil de rapid într-o ţară bântuită de la fondarea ei de pericolul corupţiei. Statele Unite au avut atacuri de conştiinţă pe drumul spre topul noii ordini globale – lucru consemnat de jurnalistul britanic Oliver Bullough în cartea sa „Pământul banilor: De ce hoţii şi escrocii guvernează lumea şi cum să le-o luăm înapoi“. În lunile care au urmat mărturiei lui Palmer, spiritul vremii a urmat direcţia arătată de el, cel puţin pentru un timp. Articolele de ziar din toamna anului 1999 au arătat cum miliarde de dolari din bani ruseşti, o parte dintre ele aparent având legături cu un presupus şef al crimei organizate, au aterizat la Bank of New York. Aceste sume au luat prin surprindere administraţia lui Bill Clinton, care a pregătit norme anti-spălare de bani mai dure, menite să întărească reglementările bancare. Însă administraţia se afla în ultimul an de guvernare, iar adoptarea oricărei legi noi ar fi necesitat un efort legislativ şi calmarea lobbyiştilor gălăgioşi, aşa că planurile au stagnat.

    Propunerile din epoca Clinton ar fi rămas o curiozitate nebăgată în seamă  în arhivele naţionale dacă Osama bin Laden nu ar fi atacat SUA. În zilele de după prăbuşirea turnurilor gemene, administraţia lui George W. Bush a cerut furios Washingtonului idei pe care să le înghesuie în proiectul de lege de 342 de pagini care avea să devină The Patriot Act. Un sentiment de panică naţională a creat pentru un moment o oportunitate pentru birocraţi să pună în practică planurile lăsate până atunci la păstrare. Titlul III din The Patriot Act, legea privind oprirea spălării banilor şi cea privind finanţarea terorismului, au fost promulgate la aproape o lună după 11 septembrie.

    Această secţiune a proiectului de lege a fost o realizare legislativă monumentală. Neabătuţi de norii de fum ai crizei, reprezentanţii marilor bănci au hărţuit Senatul, încercând să oprească schimbarea. Oficialii de la Citibank au intrat în conflicte verbale cu angajaţi ai Congresului în sala mare. Această furie reflectă forţa pe care o are Patriot Act. Dacă o bancă descoperă bani dubioşi transferaţi din străinătate, acum este obligată să raporteze transferul către guvern. De asemenea, banca ar putea face obiectul unor acuzaţii penale dacă nu a stabilit garanţii suficiente împotriva fluxului de cash ilegal. Nu e de mirare că băncile au luptat ferm împotriva impunerii unui număr atât de mare de reguli noi, ceea ce le-a obligat să-şi întărească diviziile de conformitate – şi, mai mult decât atât, le expune la pedepse scumpe pentru permisivitate.

    O mare parte din ceea ce a cerut Palmer a devenit brusc legea pământului. Însă cuibărită în Patriot Act stă lucrarea altor lobbyişti. Fiecare district de locuinţe din ţară are proprietăţi imobiliare, iar reprezentanţii grupurilor de interese pentru acest gen de afaceri au cerut scutirea de la monitorizarea tranzacţiilor străine dubioase la care obliga noua lege. Toţi au înfăţişat imagini cu mame din cartiere mărginaşe care înfig semne cu „De vânzare” pe peluze, uşor de păcălit de către cumpărători. Lobbyiştii au convins în cele din urmă Congresul să acorde industriei o scutire temporară de la obligaţia de a aplica noua lege.

    Scutirea s-a bazat pe o lacună legislativă – o oportunitate extraordinară de creştere pentru afaceri cu proprietăţile imobiliare scumpe. Cu toate zorzoanele noi cu care a fost împopoţonat sistemul financiar, străinii tot puteau cumpăra apartamente sau vile de lux în mod anonim şi cu uşurinţă, ascunzându-se în spatele companiilor paravan înfiinţate în state americane precum Delaware şi Nevada. Aceste state, alături de altele, au transformat înregistrarea companiilor fantomă într-o afacere extrem de profitabilă – şi era uimitor de simplu de făcut astfel de aranjamente în numele unui dictator, unui traficant de droguri sau unui oligarh. Potrivit Global Witness, un ONG anticorupţie din Londra fondat în 1993, achiziţionarea unui card de bibliotecă necesită mai multe proceduri de identificare în multe state decât crearea unei companii paravan anonime.

    O mare parte din banii care s-au strecurat în bănci înainte ca Patriot Act să devină lege erau acum folosiţi pentru a cumpăra proprietăţi. New York Times a descris fenomenul într-o serie de anchete publicate în 2015, numite Towers of Secrecy. Reporterii au descoperit că apartamentele din ultraluxosul Time Warner Center din Columbus Circle, Manhattan, erau deţinute de o constelaţie de cleptocraţi. Unul dintre aceste apartamente aparţinea familiei unui fost senator rus, ale cărui posibile legături cu crima organizată l-au împiedicat să intre în Canada în mod legal timp de câţiva ani. Un alt apartament de la acelaşi etaj a aparţinut unui om de afaceri grec care a fost arestat recent într-o  campanie împotriva corupţiei din guvern. Familia unui fost guvernator columbian, închis pentru că a profitat de funcţie pentru a se îmbogăţi, avea o locuinţă pe care nu o mai putea vizita.

    Aceşti locatari – şi toţi neagă că ar fi făcut ceva rău – au efectuat achiziţiile într-un mod care a devenit obişnuit. La nivel naţional, aproape jumătate din locuinţele în valoare de cel puţin 5 milioane de dolari, a constatat The Times, au fost cumpărate folosind companii paravan. Proporţia a fost mai mare în Los Angeles şi Manhattan (unde mai mult de 80% din vânzările Time Warner Center se încadrează în această descriere). După cum a arătat Departamentul de Trezorerie în 2017, aproape una din trei achiziţii imobiliare high-end pe care le monitorizează implică un individ pe care guvernul îl urmăreşte ca fiind „suspect“. Cu toate acestea, se face că prezenţa unui număr atât de mare de cumpărători obscuri nu a tulburat niciodată industria imobiliară sau, după caz, pe politicieni. În 2013, primarul oraşului New York, Michael Bloomberg, a întrebat: „Nu ar fi minunat dacă i-am convinge să se mute aici pe toţi miliardarii ruşi?“.

    Primirea călduroasă a creat o disonanţă ciudată în politica americană. Luaţi cazul magnatului aluminiului Oleg Deripaska, un personaj cu multiple apariţii în investigaţia privind intervenţia rusă în alegerile prezidenţiale din 2016. Departamentul de Stat, preocupat de conexiunile lui Deripaska cu crima organizată rusească (pe care acestea le-a negat), i-a limitat deplasările în Statele Unite ani de zile. Astfel de temeri nu au stat în calea obţinerii unui conac de 42,5 milioane de dolari în partea superioară a Manhattanului şi a unei alte proprietăţi în apropierea zonei în care sunt concentrate ambasadele şi misiunile diplomatice din Washington – Embassy Row.

    De-a lungul timpului, decalajul dintre intenţiile nobile ale Patriot Act şi realitatea murdară de pe piaţa imobiliară a devenit prea largă pentru a fi ignorată. În 2016, administraţia lui Barack Obama a testat un program pentru a aduce industria imobiliară în linie cu băncile, obligându-i pe brokeri să-i raporteze şi pe cumpărătorii străini. Programul, implementat mai întâi în Miami şi Manhattan, ar fi putut deveni scheletul unui regim de aplicare a legii cu adevărat robust. Dar apoi preşedinţia americană s-a schimbat, iar la putere a venit un baron imobiliar. Succesorului lui Obama i-a plăcut să vândă apartamente de lux cumpărătorilor străini anonimi – şi astfel s-ar putea ca acesta să fi devenit dependent de banii lor. (Sfârşitul primei părţi.)

  • Variantele pe care le are ALDE, după condamnarea lui Liviu Dragnea şi pierderea alegerilor europarlamentare

    Potrivit datelor parţiale, ALDE a obţinut 4,2% la alegerile europarlamentare, insuficient pentru a desemna un eurodeputat în următorul legislativ european.

    Şedinţa de miercuri este prima în contextul rezultatelor slabe. Totodată, discuţiile din cadrul formaţiunii vin şi după condamnarea lui Liviu Dragnea la 3 ani şi jumătate de închisoare.

    Călin Popescu Tăriceanu nu a avut nicio declaraţie după decizia instanţei. În spaţiul public au apărut zvonuri că ALDE ar lua în calcul chiar ieşirea de la guvernare, dar acest lucru nu a fost confirmat de niciun reprezentant ALDE.

    Liviu Dragnea, l-a nominalizat ca variantă, duminică seara, după aflarea rezultatelor exit-poll-urilor, pe Călin Popescu Tăriceanu ca fiind un posibil prezidenţiabil comun al coaliţiei de guvernare.

  • Încep să cadă fiefurile PSD. Numărătoare paralelă partide – PSD a pierdut alegerile în Vrancea

    Potrivit numărătorilor paralele făcute de partide, în Focşani, PSD a obţinut doar 8.290 de voturi (21,82 %), faţă de PNL, care a obţinut 10.843 voturi (28,55 %). De asemenea, USR a primit 8.092 voturi (21,30 %).
    Situaţia pe judeţ (după numărarea a 90% din voturi) era următoarea: PNL – 51.835 de voturi, PSD – 42.072 de voturi, USR – 17.464 de voturi, respectiv PNL – 37,5 %, PSD – 30 %, USR – 12 %.

    Potrivit estimărilor formaţiunilor politice, PNL a câştigat în toate localităţile din Vrancea în care are primari PNL, cu excepţia Băleştiului, adică Focşani, Adjud, Odobeşti, Bordeşti, Câmpineanca, Fitioneşti, Garoafa, Goleşti, Dumbrăveni, Milcovul, Năneşti, Popeşti, Rugineşti, Sihlea, Suraia, Tănăsoaia, Vânători, Vidra şi Vulturu, toate aceste localităţi fiind conduse de primari PSD (situaţie specială la Băleşti unde nu este primar).

    Cu toate acestea, vicepreşedintele PSD, Marian Oprişan, a declarat, duminică seara, la ieşirea din sediul PSD, că i-a cerut personal demisia lui Liviu Dragnea, iar acesta i-a răspuns că o să se mai gândească. În opinia liderului PSD Vrancea, ar trebui convocat în zilele următoare un CEx pentru a discuta rezultatele alegerilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fierbere la sediul PSD. Oprişan, ultimatum pentru Dragnea: Dacă PSD pierde alegerile, evident că trebuie să plece acasă

    „Cine munceşte mai şi greşeşte. (…) PSD, normal, ar trebui să câştige alegerile din ce a făcut la guvernare. Dacă nu câştigă alegerile, înseamnă că a greşit undeva. Dacă pierde, şeful partidului trebuie să plece acasă. (…) Dacă PSD obţine un rezultat sub 30% şi pierde alegerile, evident Dragnea că trebuie să plece acasă”, a declarat Marian Oprişan.

    Liderul PSD Vrancea a mai spus că un partid primeşte „ceea ce merită”.

    Ora 8.30 Dăncilă a ajuns la sediul PSD. Premierul a exclus prelungirea programului de vot în Diapora: Nu se poate da OUG


    Premierul Viorica Dăncilă a declarat duminică, întrebată despre prelungirea programului de vot în străinătate, după ora 21.00, că Guvernul nu poate da ordonanţă de urgenţă în acest sens.

    „Nu se poate da ordonanţă de urgenţă”, a afirmat Viorica Dăncilă înainte de a intra în sediul PSD, întrebată de ce Guvernul nu emite o OUG legat de acest subiect.

    Biroul Electoral Central (BEC) a stabilit că nu va prelungi programul de vot, după ora 21.00 în secţia de votare într-o secţie din Roma.

    Decizia BEC vine în urma unei solicitări făcute de preşedintele secţiei de votare 148 din Roma.

    Biroul Electoral Centra invocă două articole din legislaţia în domeniu.

    Potrivit articolului 46, alineatul (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată cu modificările ulterioare: „Votarea începe la ora 7.00 şi se încheie la ora 21.00. La sediile secţiilor de votare se afişează la loc vizibil ora la care începe, respectiv se încheie votarea”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Proiect: Metrorex va înregistra în acest an pierderi de 304 milioane lei

    Din pierderea anului trecut 188 milioane lei reprezintă cheltuieli de judecată definitive în cadrul obiectivului Magistrala V, Secţiunea Râul Doamnei – Haşdeu, precizează nota de fiundamentare.

    Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2019 al Metrorex prevede venituri de 1,991 miliarde lei şi cheltuilei de 2,295 miliarde lei, compania primind de la buget 1,016 miliarde lei.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dezastru pentru una dintre cele mai mari companii farmaceutice: Acţiunile scad cu 10% în fiecare zi

    Acţiunile companiei farmaceutice Kangmei Pharmaceutical scad cu circa 10% în fiecare zi după ce a ieşit la iveală faptul că gigantul a raportat că are deţineri de cash de aproximativ 4,4 miliarde de dolari care nu există, potrivit CNBC.

    În data de 30 aprilie, Kangmei Pharmaceutical a scris într-un raport că nivelul de cash raportat în 2017 a fost exagerat. Acţiunile au scăzut cu 10% imediat după publicarea raportului, înainte ca pierderile să fie oprite de mecanismul de tranzacţionare din China.

    În fiecare zi de atunci, pe fondul vânzărilor masive din piaţa de acţiuni din China, acţiunile companiei au scăzut cu 10% imediat după deschiderea şedinţei – moment în care, în fiecare zi, tranzacţionarea era oprită, pe fondul regulamentului bursier.

    Acum acţiunile au scăzut per total cu 25% de la începutul anului.

    Ma Xingtian, preşedintele şi fondatorul companiei, a descris situaţia ca fiind „o eroare contabilă” care a venit pe fondul unei expansiuni rapide care a dus la astfel de erori în managementul financiar.

     

     

     

  • Federaţia Patronatelor din Turism spune că România pierde 5 miliarde de euro din cauza lipsei forţei de muncă în hotelurile de pe litoral

    Reprezentanţii Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR) au declarat, miercuri, la Constanţa, într-o conferinţă de presă la care a fost prezent şi ministrul Turismului, Bogdan Trif, că în ultimii ani problemele din turism s-au rezolvat, „în special pe zona de fiscalitate”.

    „Sper să nu fie o rezolvare temporară. Am obţinut vouchere de vacanţă, TVA de 5 la sută, salariul minim pe economie pentru străini e la fel ca şi pentru români… Deci pe zona de fiscalitate stăm foarte bine şi cred că suntem fruntaşi în Europa pentru că plătim cele mai puţine taxe cumulate. Dar sunt multe şi ne cam încurcă un pic”, a spus Mohammad Murad, preşedintele FPTR.

    El susţine însă că România pierde în jur de 5 miliarde de euro pentru că nu se găseşte o soluţie pentru lipsa forţei de muncă în domeniu şi a oferit şi o rezolvare: angajaţi din Etiopia.

    „Am cerut de repetate ori să încercăm să găsim soluţii pentru aşa numitul fisc unic de plată, pentru că, vă spun foarte sincer, România pierde în jur de 5 miliarde de euro pentru două decizii care trebuie să fie luate urgent. Prima privind forţa de muncă. Pentru că multe hoteluri nu deschid pentru că nu au forţă de muncă. Eu am fost personal plecat după forţă de muncă în străinătate şi vă spun că am ajuns într-o ţară unde sunt peste 20 de milioane de şomeri, în Etiopia. Costul este mic, 3-400 de dolari pe lună. Dacă ne gândim şi uman este foarte ok să vină, pentru că putem să găsim soluţii, au şi ei familie, copii”, a spus Murad.

    Potrivit preşedintelui FPTR, a doua mare problemă nerezolvată din domeniul turismului este cea referitoare la creşterea producţiei, prin eliminarea birocraţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unde vor să locuiască milionarii lumii: Cei mai mulţi se mută în Australia, SUA şi Canada

    Peste 108.000 de milionari au migrat anul trecut în altă ţară, o creştere cu 14% faţă de anul anterior, şi aproape dublu faţă de nivelul din 2013, potrivit datelor organizaţiei New World Wealth citate de Bloomberg.

    Australia, SUA şi Canada sunt noile destinaţii preferate ale bogaţilor, în timp ce China şi Rusia sunt locurile din care pleacă cei mai mulţi.

    Marea Britanie a pierdut anul trecut circa 3.000 de milionari pe fondul Brexitului.

    Potrivit datelor, circa 12.000 de milionari s-au mutat în Australia, 10.000 în SUA şi 4.000 în Canada, următoarele destinaţii favorite fiind Elveţia care a câştigat 3.000 de milionari şi Emiratele Arabe Unite cu 2.000

    Pe ultimele locuri, China a pierdut 15.000 de milionari, Rusia a pierdut 7.000, urmată de India cu 5.000, Turcia şi Franţa cu 4.000, respectiv 3.000.

    Migraţia oamenilor bogaţi conturează o parte din condiţiile prezente la nivel global, încât milionarii fug de locurile care prezintă mai puţine oportunităţi de business sau tensiuni religioase ori politice, spune Andrew Amoils, şeful cercetării în cadrul New World Wealth.