BusinessMagazin

Tag: piata

  • Analiză XTB: Vând, cumpără sau aşteaptă? Investitorii, presaţi de decizii când piaţa se clatină

    Anunţurile lui Donald Trump au provocat un cutremur emoţional pe pieţe – mai întâi, au declanşat scăderi masive, la limita unei corecţii a pieţei, iar apoi au oferit una dintre cele mai bune şedinţe din istoria Wall Street.

    Este momentul potrivit ca investitorii să-şi vândă acţiunile?

    În perioade de incertitudine, investitorii au tendinţa de a căuta surse de lichiditate, ceea ce poate duce chiar la o vânzare a activelor sigure, precum aurul. Pe de altă parte, recesiunile pot reprezenta şi oportunităţi pentru mulţi investitori.

    Cu alte cuvinte, decizia de a cumpăra sau vinde acţiuni aparţine investitorului şi trebuie să se bazeze pe motive clare şi o strategie de ieşire bine stabilită. Dacă perspectivele din portofoliu s-au schimbat, o reanalizare poate fi justificată. Totuşi, vânzarea în perioade volatile este mai rar întâlnită, ceea ce sugerează că lichidarea completă a capitalului nu este întotdeauna soluţia optimă.

    La un moment dat, S&P 500 a înregistrat un declin de peste 20%, dar în aceeaşi zi, investitorii au asistat şi la o revenire notabilă. Este important să ne amintim că o scădere de peste 20% de la un vârf este considerată de obicei o piaţă de scădere. De-a lungul anilor, piaţa a asistat adesea la corecţii în intervalul 20-25%, deşi au avut loc scăderi mai severe.

    Cel mai mare declin din istoria S&P 500 a depăşit 55% şi a fost legat de criza financiară din 2007-2008. Ca atare, mişcarea actuală poate fi interpretată fie ca o corecţie urmată de o revenire, fie ca începutul unei pieţe negative mai prelungite, explică analiştii XTB.

    Strategia ideală de a vinde la vârf şi a cumpăra la minim este imposibil de anticipat cu precizie. Pe un orizont lung de timp, pieţele s-au dovedit reziliente: în ultimele decenii, S&P 500 a oferit un randament mediu anual între 6% şi 10%, iar perioadele de corecţie au fost, în general, recuperate în 5–10 ani.

    Calcularea randamentelor anuale poate părea complicată, de aceea randamentul cumulat oferă o imagine mai clară. De exemplu, o investiţie de 1.000 de dolari în S&P 500 la începutul lui 2015 ar fi ajuns la 2.620 de dolari până în prezent, reprezentând un randament de 162%, fără a include taxele şi dividendele care ar fi crescut şi mai mult câştigul.

    Analiza pieţelor descendente majore din ultimii 75 de ani arată că, după atingerea unui minim, S&P 500 a avut în medie un randament de 40% într-un an. Chiar şi cele mai slabe recuperări au depăşit 21%, iar cele mai bune au atins 75%.

    În general, revenirea după o scădere de 20% a durat aproximativ 70–75 de zile, însă actuala corecţie s-a încheiat în doar 48 de zile. Spre deosebire de perioada pandemiei, când au existat intervenţii masive din partea guvernelor, investitorii se confruntă acum cu o incertitudine generată de tensiunile comerciale globale, subliniază specialiştii XTB.

    Să fie acesta cel mai scăzut nivel?

    Incertitudinea încă domină piaţa, iar deciziile lui Trump au potenţialul de a transforma complet peisajul. Este important de reţinut că anunţul de a suspenda tarifele nu înseamnă că preşedintele american a renunţat complet la acest scenariu.

    În plus, deşi au fost acordate anumite scutiri tarifare pentru electronice (în special din China), optimismul iniţial al pieţei a fost mai târziu temperat după ce a devenit clar faptul că tarifele nu au fost eliminate complet – ci doar reduse reciproc la o rată de 20%, punctează XTB.

    Indicatori precum VIX (sau indicele fricii) pot oferi semnale privind atingerea unui minim al pieţei. Recent, VIX a urcat la 65, peste intervalul obişnuit de 10–30, sugerând o posibilă supravânzare. Din perspectivă istorică, astfel de niveluri au coincis adesea cu puncte de revenire ale pieţei.

    Sunt acţiunile mai ieftine în prezent?

    Scăderile recente de pe bursă pot reprezenta oportunităţi de cumpărare, însă trebuie avut în vedere că S&P 500 şi Nasdaq 100 se aflau recent la maxime istorice, în condiţii de supracumpărare. Deşi indicele S&P 500 a înregistrat pierderi semnificative faţă de începutul anului şi chiar faţă de aceeaşi perioadă din 2024 – un fenomen rar – piaţa pare să fi ajuns în zona de supravânzare.

    Nu doar variaţiile de preţ contează, ci şi raportul preţ-câştiguri (P/E). Recent, raportul P/E a scăzut de la aproximativ 28 de puncte la 23 de puncte. Din punct de vedere istoric, acest lucru îl apropie de medie, aşa cum arată graficul de mai jos. Între timp, raportul previzionat a scăzut de la 26 la 20. În trecut, intervalul cuprins între 25 şi 30 a semnalat adesea condiţii de supracumpărare, astfel încât s-ar putea spune că, în raport cu câştigurile, acţiunile nu mai sunt scumpe, dar cu siguranţă nu sunt nici foarte ieftine.

    Aşadar, deciziile de a cumpăra sau de a vinde trebuie adoptate cu atenţie, ţinând cont de strategia personală şi de toleranţa la risc deoarece condiţiile de pe piaţă se pot schimba dinamic, în special în perioade imprevizibile, cum este cea pe care o traversăm în prezent, subliniază analiştii XTB.

  • Tranzacţie. Ungurii de la Train Europe preiau controlul Petroutilaj-3DRD într-o mişcare strategică pe piaţa feroviară din România

    Compania franceză Chemins de Fer Départementaux (CFD) a cedat 76% din acţiunile Petroutilaj-3DRD, companie românească cu o istorie îndelungată în industria feroviară locală, către Train Europe din Ungaria, în urma unui acord de vânzare finalizat în ianuarie 2025.

    Cu o prezenţă puternică în Europa Centrală şi de Est, Train Europe va prelua operarea sitului industrial din Prahova, vizând extinderea şi modernizarea acestuia, în timp ce CFD îşi va concentra activitatea pe producţia de noi utilaje feroviare, care vor continua să fie fabricate la Petroutilaj, transmite compania franceză într-un anunţ pe site-ul instituţiei.

    Fondată în 1899, Petroutilaj-3DRD a fost specializată iniţial în reparaţii pentru echipamente petroliere, extinzându-şi activitatea către sectorul feroviar în perioada interbelică. În 1948, compania a fost naţionalizată, devenind o uzină de stat, iar în 2002 a fost privatizată şi listată pe Rasdaq.

    Ulterior, în ianuarie 2016, 3DRD, companie românească specializată în proiectare şi inginerie feroviară, înfiinţată în 2001 de către grupul francez CFD, a preluat activităţile feroviare şi uzina companiei Petroutilaj din Câmpina.

    În 2024 compania a înregistrat afaceri de 3,5 milioane lei şi un profit net de peste 664.000 lei, având un număr mediu de 51 de angajaţi, conform datelor disponibile la Ministerul Finanţelor.

     

  • Cât câştigă un CEO în România în 2025?

    Salariile executivilor de top din România nu au înregistrat scăderi mari în ultimul an, însă piaţa a început să manifeste ajustări subtile – nu doar în cifre, ci şi în abordare. Cristina Postolache, expert în executive search, partener al Amrop România, observă o maturizare a modului în care candidaţii şi companiile se raportează la pachetul de compensaţii. „Am văzut candidaţi dispuşi să accepte o ofertă cu 10–15% mai mică dacă simt că au găsit locul potrivit. Şi, sincer, cred că asta este o abordare sănătoasă”, a observat ea în cadrul unui interviu BUSINESS Magazin.

    La nivel de CEO, salariul de bază se situează, în medie, între 8.000 şi 15.000 de euro net pe lună, ceea ce se traduce printr-un total brut anual cuprins între 164.160 şi 307.800 de euro, incluzând toate taxele. Pe lângă aceste venituri fixe, se adaugă un bonus anual de performanţă, care variază între 30% şi 100% din salariul de bază, precum şi un plan de incentivare pe termen lung (LTIP) – disponibil în anumite companii sub forme precum Restricted Stock Units, Stock Options sau Profit Sharing Plans.

    Deşi aceste niveluri salariale rămân ridicate, atingerea obiectivelor care activează bonusurile a devenit mai dificilă. Cristina Postolache remarcă faptul că obiectivele s-au transformat în ţinte mai ambiţioase, acceleratoarele s-au plafonat în unele organizaţii, iar planurile de incentivare pe termen lung au suferit ajustări. Discreţionarul, odinioară un instrument flexibil pentru recompensarea performanţei, a devenit astăzi o excepţie şi nu mai reprezintă o regulă.

    Pentru poziţia de CFO în companiile de dimensiuni medii, salariul de bază variază între 5.500 şi 9.000 de euro net lunar, ceea ce înseamnă un venit brut anual cuprins între 112.860 şi 184.680 de euro. Ca şi în cazul poziţiei de CEO, companiile oferă şi un bonus anual de performanţă, situat în medie între 25% şi 50%, iar în unele cazuri includ şi componente de tip LTIP.

    Un alt aspect care câştigă tot mai mult teren este importanţa beneficiilor nonfinanciare. Pachetele extinse de asigurări medicale internaţionale, care acoperă şi membrii familiei, devin din ce în ce mai căutate. Cerinţele executivilor sunt tot mai sofisticate, iar furnizorii de servicii medicale din România răspund prin produse premium, personalizate pentru acest segment.

    În acelaşi timp, companiile internaţionale care intră pe piaţa locală se confruntă adesea cu decalaje între aşteptările salariale ale candidaţilor şi realitatea din România. Specialiştii în recrutare strategică au un rol esenţial în calibrarea acestor diferenţe. „Îi ajutăm să înţeleagă valoarea reală a candidaţilor. Îi întrebăm: cu pachetul pe care îl propui, ce profil poţi atrage? Şi ce profil îţi doreşti cu adevărat, pe termen lung?”, explică Cristina Postolache.

     

  • Avertisment fără precedent de la Jamie Dimon, şeful JPMorgan, cel mai puternic bancher din SUA: Războiul comercial al lui Trump ar putea decredibiliza SUA

    Jamie Dimon, directorul executiv al JPMorgan Chase, a avertizat că războiul comercial declanşat de preşedintele american Donald Trump ar putea afecta credibilitatea internaţională a Statelor Unite, potrivit publicaţiei Financial Times.

    Într-un interviu acordat presei, Dimon a afirmat că Statele Unite continuă să fie un „refugiu sigur”, graţie prosperităţii, statului de drept şi puterii sale economice şi militare. Totuşi, el a subliniat că încercarea lui Trump de a remodela comerţul global ar putea periclita avantajul economic al Americii.

    „Există o mulţime de incertitudini care pun sub semnul întrebării această poziţie. Este posibil să continuăm să vedem ştiri legate de acest subiect până când tarifele şi conflictul comercial vor fi atenuate, iar lumea va putea spune: «Da, putem avea încredere în Statele Unite»”, a declarat Dimon.

    Pe 2 aprilie, Trump a anunţat impunerea aşa-numitelor „tarife reciproce” pentru aproape toţi partenerii comerciali ai SUA, numind acea zi „Ziua eliberării”.

    Măsura a declanşat o nouă rundă a războiului comercial şi a provocat turbulenţe pe Wall Street. Ca reacţie, săptămâna trecută Trump a decis suspendarea, pentru 90 de zile, a tarifelor pentru majoritatea ţărilor, menţinând însă un tarif de bază de 10%.

    Această incertitudine a dus la vânzarea masivă de obligaţiuni ale Trezoreriei SUA, ceea ce a determinat cea mai mare creştere a randamentului obligaţiunilor pe 10 ani din ultimele decenii. Imprevizibilitatea politicii comerciale a preşedintelui şi atacurile la adresa agenţiilor independente de reglementare i-au făcut pe unii investitori să-şi piardă încrederea în stabilitatea Statelor Unite ca piaţă majoră la nivel global.

    „Trebuie să rămânem vigilenţi. Nimeni nu ar trebui să ia succesul ca fiind garantat şi nici să devenim autosuficienţi”, a avertizat Dimon.

    Chiar dacă volatilitatea pieţei a crescut semnificativ după introducerea tarifelor, Dimon a remarcat că performanţa generală a pieţei a rămas în limite normale. „Piaţa este foarte volatilă, ceea ce creează, într-adevăr, o panică generalizată”, a adăugat el.

    Aflat la conducerea JPMorgan Chase din 2006 şi considerat una dintre cele mai influente voci de pe Wall Street, Dimon a avertizat anterior că politicile tarifare ale lui Trump ar putea duce economia SUA într-o recesiune. Când Trump a anunţat suspendarea tarifelor, a invocat inclusiv opiniile lui Dimon.

    Dimon, văzut de unii ca un posibil candidat la funcţia de secretar al Trezoreriei, şi-a exprimat încrederea în actualul titular al funcţiei, Besant, despre care a spus că are capacitatea de a ghida SUA prin actualele provocări economice.

    În cercul apropiat al preşedintelui Trump, Besant este considerat o voce moderată, fiind împotriva aplicării unor politici tarifare agresive asupra tuturor ţărilor. Deşi anterior fusese marginalizat în procesul de elaborare a politicilor comerciale, Besant şi-a recâştigat influenţa odată cu apariţia crizei de pe pieţele financiare.

  • Lovitură pentru gameri: Sony scumpeşte PlayStation 5 în Europa. Tarifele impuse de Trump ameninţă şi piaţa din SUA

    Sony majorează preţul consolei PlayStation 5 în mai multe regiuni, inclusiv în Europa, în contextul în care analiştii anticipează că tarifele impuse de preşedintele american Donald Trump ar putea duce la scumpirea consolei şi în Statele Unite, raportează Financial Times.

    Compania japoneză a invocat „un mediu economic dificil, caracterizat de inflaţie ridicată şi fluctuaţii ale cursului valutar” ca principale motive pentru această „decizie dificilă”. Astfel, preţul PS5 va creşte la 500 de euro în Europa şi la 430 de lire sterline în Marea Britanie, începând de luni.

    Potrivit unei analize realizate de Bloomberg Intelligence săptămâna trecută, atât Sony, cât şi Nintendo ar putea fi nevoite să majoreze preţurile cu până la 30%, ca urmare a noilor tarife. Sony produce o parte considerabilă a consolelor PlayStation 5 în China, ţară afectată de tarife vamale impuse de SUA, care ajung până la 145%.

  • Pieţele de acţiuni globale şi-au revenit luni, în ciuda avertismentelor din partea SUA că scutirea de tarife pentru unele electronice de consum va fi temporară

    Pieţele de acţiuni globale şi-au revenit luni, în ciuda avertismentelor din partea SUA că scutirea de tarife pentru unele electronice de consum va fi temporară, investitorii sperând că grupurile din domeniul tehnologic şi consumatorii americani ar putea fi feriţi de cele mai grave efecte ale războiului comercial al lui Donald Trump, scrie FT. 

    Futures-urile bursiere din SUA şi Europa au crescut, iar pieţele asiatice au avansat după ce Casa Albă a exceptat smartphone-urile, laptopurile şi alte dispozitive de la aşa-numitele tarife reciproce impuse de Trump, inclusiv o taxă de 145% pe importurile din China.

    Aceste excepţii au fost considerate un avantaj pentru Apple şi alte companii tehnologice care se bazează masiv pe fabricile din China pentru producerea iPhone-urilor şi a altor bunuri.

    Trump şi alţi oficiali americani au minimalizat ideea unei scutiri şi au declarat că tarifele sectoriale pentru electronice vor fi totuşi aplicate, ca parte a unei investigaţii guvernamentale privind semiconductoarele, care vor fi vizate de o rundă separată de tarife.

    Preşedintele american a scris pe platforma sa Truth Social: „NIMENI nu scapă nepedepsit pentru dezechilibrele comerciale incorecte şi barierele tarifare non-monetare pe care alte ţări le-au folosit împotriva noastră – în special China, care ne tratează cel mai prost, de departe!”

    În declaraţii ulterioare făcute jurnaliştilor la bordul Air Force One, Trump a spus că administraţia sa va arăta „flexibilitate” pentru unele produse şi a transmis pieţei că va discuta cu companii importante despre aceste tarife.

    Întrebat care va fi rata tarifelor pentru semiconductori, Trump le-a spus reporterilor că o va „anunţa în cursul săptămânii viitoare”.

    „Este clar că îngrijorările privind activele americane persistă”, a declarat Mitul Kotecha, şeful strategiei macro pentru pieţele emergente la Barclays, adăugând că scutirea pentru electronice şi cipuri „a fost interpretată de unii investitori ca un posibil prim semn că SUA ar putea lăsa o uşă deschisă pentru un acord” cu China.

    „Pieţele profită de orice semn de alinare”, a spus el.

    Pieţele din Asia şi-au revenit, indicele japonez Nikkei 225 crescând cu 1,8%, iar indicele larg Topix cu 1,6%.

    Futures-urile pentru S&P 500 au crescut cu 0,9%, în timp ce cele pentru Nasdaq 100, dominat de sectorul tehnologic, au urcat cu 1,3% până la prânz în Asia. În Europa, contractele care urmăresc Euro Stoxx 600 au crescut cu 2,3%, iar cele pentru FTSE 100 din Marea Britanie cu 2%.

     

  • Opinie Ioana Matei: Clădiri de patrimoniu cu potenţial turistic uriaş stau goale în staţiunile româneşti, în timp ce piaţa hotelieră atinge recorduri de investiţii. De ce nu devin aceste locuri următoarele destinaţii de lux ale Europei de Est?

    Vânzarea hotelului Ambasador către familia austriacă Meinl, trecerea hotelului Athénée Palace din Bucureşti, deţinut de ANA Hotels, în  admi­nis­trarea Hilton la InterContinental Hotels & Resorts, con-strucţia primului hotel de cinci stele din Poiana Braşov – sunt doar câteva exemple din ultimele luni care vorbesc despre efervescenţa unui domeniu pe care puţini ar fi pariat antepandemie. Chiar în timp ce scriam acest text, am primit un comunicat de presă (8 aprilie 2025) referitor la faptul că Handwritten Collection, o antologie de hoteluri atent selecţionate, lansată în 2023, a anunţat deschiderea Bucharest Unirii Square, marcând debutul brandului în Europa de Sud-Est. Din cele 15 noi locaţii programate pentru 2025, Bucureştiul se află în compania unor destinaţii de top precum Italia, Albania, Grecia, Franţa, Olan-da şi Mexic. Se pare că Bucureştiul, în special, atrage un val tot mai mare de branduri internaţionale, iar exemplele recente confirmă că suntem pe harta ospitalităţii globale. Într-un an în care piaţa rezidenţială începe să încetinească, iar birourile îşi caută un nou echilibru în era hibridului, un segment din imobiliare atrage din ce în ce mai mult capital: ospitalitatea. Nu mai e doar o impresie – este o tendinţă conturată clar în cifre, în tranzacţii, în construcţii şi în reţele internaţionale care îşi fac intrarea pe piaţă. În 2024, volumul investiţiilor în hoteluri din România a ajuns la 69,3 milioane de euro, în creştere cu 56% faţă de anul anterior, potrivit unei analize Fortim Trusted Advisors, parte din alianţa BNP Parisbas. Este cea mai dinamică evoluţie dintre toate clasele de active imobiliare din ţară. În Europa, ospitalitatea e deja con-siderată cea mai performantă clasă de active – cu investiţii de 20,5 miliarde de euro, în urcare cu 70% faţă de 2023. Şi Bucureştiul joacă un rol-cheie în acest nou avânt. Capitala României va înregistra, între 2024 şi 2026, cea mai mare creştere a spaţiilor hoteliere dintre capitalele Europei Centrale şi de Est – 5,8%, echivalentul a 2.400 de camere noi, potrivit Cushman & Wakefield Echinox. Media regiunii CEE-6 (Varşovia, Praga, Bratislava, Budapesta, Sofia) este de doar 3,2%. Mai mult, piaţa hotelieră din Bucureşti se diversifică: intră în scenă branduri internaţionale precum Corinthia, Mondrian sau Adagio, în timp ce hoteluri existente – precum Radisson Blu – se reinventează prin renovări şi extinderi. Rata de ocupare în prima jumătate a lui 2024 a crescut cu 3,4%, susţinută de evenimente majore precum concertul Coldplay, iar RevPAR-ul (venitul pe cameră disponibilă) a crescut cu 9,2%, depăşind media europeană. Dar, în timp ce acest avânt este vizibil în marile oraşe şi în staţiunile vedetă, România profundă rămâne, în mare parte, pe dinafară. Recent, am fost în Sinaia – un oraş care, din punct de vedere arhitectural, pare desprins dintr-o carte poştală regală. Vilele de pe vremea Regelui Carol, foste reşedinţe aristo-cratice, pensiuni cu arcade şi faţade art nouveau – toate spun o poveste. Dar prea multe dintre ele sunt lăsate în paragină, cu pancarte „De vânzare” agăţate în ferestre prăfuite. De ce nu le cumpără nimeni? De ce nu sunt renovate, repuse în circuitul turistic, transformate în boutique hoteluri, centre culturale sau spaţii de retragere pentru turişti străini? În loc să fie bijuterii ale turismului românesc, stau uitate, încremenite în timp. Sinaia nu e un caz izolat. La Băile Herculane, clădiri de o frumuseţe unică, la fel şi la Borsec şi în alte regiuni ale ţării, stau clădiri cu aceeaşi soartă. Oare nu ar putea aceste locuri să devină următoarele staruri ale turismului est-european? O vilă istorică nu trebuie să devină mall, ci poate deve-ni hotel de patrimoniu. Un fost sanatoriu balnear nu trebuie să fie lăsat pradă umezelii, ci transformat într-un centru de recuperare sau spa. Dar pentru asta e nevoie de viziune, curaj şi colaborare între ad-ministraţii locale, dezvoltatori şi comunităţi. Hotelurile au devenit noul activ preferat al pieţei imobiliare pentru că oferă mai mult decât un randament bun: oferă un context, o poveste, o experienţă. De ce nu poate fi o poveste care nu trebuie rescrisă, doar readusă la viaţă? 

     

     

    Idei pentru investitori

    Sinaia este una dintre cele mai bogate staţiuni din România în clădiri istorice cu potenţial turistic uriaş, dar prea multe dintre ele zac astăzi în uitare. Vă propun cinci clădiri emblematice din Sinaia care ar putea deveni hoteluri de lux, boutique-uri culturale sau retreaturi exclusiviste – dacă ar exista interes real pentru salvarea lor:

    1. Vila Emil Costinescu

    An construcţie: începutul sec. XX

    Stil: Neoromânesc

    Status: De vânzare, vizibil degradată

    Potenţial: Cu o poziţie privilegiată, grădină generoasă şi arhitectură de epocă, ar putea deveni un bou-tique hotel, destinat turiştilor premium care caută intimitate şi autenticitate.

     

    2. Vila Take Ionescu

    An construcţie: 1895

    Stil: Eclectic cu influenţe franţuzeşti

    Status: Degradată, nelocuită

    Potenţial: Una dintre cele mai frumoase vile istorice din Sinaia, legată de o figură marcantă a istoriei României. Perfectă pentru un hotel cultural sau un centru de conferinţe istorice de lux.

    3. Vila Maria Dunca (Vila cu Lei)

    An construcţie: sfârşitul sec. XIX

    Stil: Neoclasic

    Status: Scoasă periodic la vânzare, neîngrijită

    Potenţial: Cu o faţadă impunătoare decorată cu lei sculptaţi şi o curte amplă, ar putea fi reconvertită într-un spaţiu de evenimente exclusiviste, cazare pentru retreaturi culturale sau un hotel artistic.

     4. Vila Theodoru

    An construcţie: începutul sec. XX

    Stil: Neoromânesc

    Status: Abandonată

    Potenţial: Aflată la doar câteva minute de centrul staţiunii, această vilă cu elemente arhitecturale rafinate ar putea deveni o pensiune de lux sau o galerie-hotel, cu camere tematice dedicate istoriei re-gale a Sinaiei.

    5. Vila Oteteleşeanu

    An construcţie: sec. XIX

    Stil: Clasic, cu accente romantice

    Status: Părăsită, cu urme evidente de degradare

    Potenţial: Una dintre cele mai vechi vile din Sinaia, cu o aură boemă. Ar putea fi readusă la viaţă ca un spa cultural sau hotel destinat turismului literar şi artistic.

    Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin

  • Cum se vede din perspectiva unui profesor de economie lumea după ce Donald Trump a zguduit pieţele globale cu taxele sale vamale VIDEO

    Donald Trump, preşedintele SUA, a lansat recent un val masiv de taxe vamale, care au zguduit pieţele globale, şi au alertat partenerii comerciali ai SUA. Ele fac parte dintr-un plan mai larg al administraţiei Trump de a rezolva ceea ce conducerea americană consideră a fi un dezechilibru suferit de economia SUA în raport cu partenerii de comerţ şi totodată o încercare de a aduce în ţară tot mai multe companii care să opereze acolo, să creeze locuri de muncă şi să dezvolte economia sub presiunea taxelor, care forţează producătorii din afara Statelor să scoată mai mulţi bani din buzunar pentru orice doresc să vândă către cumpărătorii americani. Turdor Gherasim Smirnă, profesor în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, este de părere că politica tarifară a lui Trump este mai degrabă un instrument dur de negociere prin care preşedintele caută să atingă anumite obiective economice.

    „Trebuie să vedem imaginea mai largă, imaginea de ansamblu. În primul rând, preşedintele Donald Trump pare destul de incoerent în privinţa politicilor economice. Pe de o parte impune aceste tarife, pe de altă parte spune că vrea să liberalizeze economia şi să scadă alte taxe. Deci, din punctul acesta de vedere trebuie privite cu reticenţă aceste măsuri şi cât de perene vor fi. Multă lume spune că măsurile sunt luate ca o formă de negociere”, a declarat Turdor Gherasim Smirnă, profesor în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, la ZF Live.

    După implementarea tarifelor, partenerii comerciali SUA s-au împărţit în mai multe tabere. Ţări precum China au decis să răspundă înapoi cu tarife, pe când UE a decis să pună pe pauză propriul răspuns ce ar fi presupus de asemenea taxarea mai agresivă a produselor americane. Totodată, naţiuni precum Argentina sau Marea Britanie au decis să nu ia nicio măsură de retorsiune ci să acţioneze pentru un acord care presupune schimburi comerciale 100% libere, lipsite deci de orice tarif vamal. Politica tarifară a lui Trump este privită cu scepticism mai ales pentru că preşedintele ar avea şi alte instrumente la dispoziţie pentru echilibrarea economiei americane şi pentru că măsuri care să ajute economia, cu excepţia tarifelor, au întârziat să apară.

    „Este adevărat că Trump a spus că «nu pun aceste tarife decât în oglindă cu taxele care îmi sunt impuse de alte ţări. Dacă ţările respective şi-ar reduce politica de taxele vamale sau de relaţiile de comenzi bilaterale, deci de deficitul pe care America îl are faţă de ţara respectivă, atunci aş scădea şi eu taxele». Este de văzut dacă face lucrul acesta, se pare că deja negociază. Marea Britanie şi Argentina deja negociază impunerea reciprocă de 0 taxe vamale”, a mai comentat profesorul Tudor Gherasim la ZF Live, emisiune realizată cu sprijinul Orange Business.

  • Săptămână roşie pe pieţele europene: Incertitudinile tarifare şi tensiunile globale lovesc în acţiuni şi aruncă pieţele într-o mare de incertitudine

    Acţiunile europene au înregistrat o scădere uşoară vineri, la finalul unei săptămâni marcate de volatilitate şi de modificări bruşte ale politicilor tarifare ale Statelor Unite, care au intensificat temerile privind impactul economic al unui posibil război comercial.

    Potrivit Reuters, indicele pan-european STOXX 600 a scăzut cu 0,3% în cadrul unor tranzacţii volatile, în jurul orei 07:58 GMT, după ce, în cursul săptămânii, atinsese un minim al ultimului an şi jumătate. Evoluţia a venit pe fondul deciziilor contradictorii ale preşedintelui american Donald Trump, care a impus iniţial tarife dure partenerilor comerciali ai SUA, pentru ca mai apoi să le suspende temporar.

    Indicele de referinţă şi-a pierdut câştigurile iniţiale după ce China a majorat tarifele la importurile de mărfuri americane, cuprinse acum între 84% şi 125%, accentuând tensiunile comerciale dintre cele mai mari două economii ale lumii. Pauza tarifară de 90 de zile anunţată de Trump nu a inclus şi China, unde nivelul tarifelor a fost majorat până la 145%.

    Performanţele indicilor bursieri regionali au fost mixte. Indicele german DAX, sensibil la evoluţiile comerciale internaţionale, a scăzut cu 0,2%, după ce în sesiunea precedentă înregistrase cel mai mare câştig procentual într-o singură zi din 2022.

    Suspendarea temporară a tarifelor de către Trump a determinat Uniunea Europeană să amâne introducerea propriilor măsuri de retorsiune. Miniştrii de finanţe din UE urmează să se întâlnească vineri pentru a decide dacă vor continua discuţiile cu Washingtonul sau vor avansa cu propriul plan tarifar împotriva SUA.

    „Trebuie să ţinem cont că pauza tarifară durează doar 90 de zile, iar multe ţări aşteaptă la rând pentru a negocia un acord comercial în această perioadă scurtă”, a declarat Nick Saunders, director executiv la Webull UK.

    Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a descris suspendarea temporară a tarifelor decisă de Trump drept o „pauză fragilă”.

    În acelaşi timp, Banca Centrală Europeană şi-a exprimat îngrijorarea faţă de riscul ca stresul financiar din sectorul instituţiilor nebancare – precum fondurile speculative – să se extindă către băncile tradiţionale, mai ales în perioadele de instabilitate de pe pieţe, a declarat joi Sharon Donnery, reprezentant al supravegherii BCE.

    Toată atenţia se va concentra asupra reuniunii de politică monetară a BCE programate pentru joia viitoare, unde pieţele se aşteaptă aproape unanim la o reducere a ratei dobânzii cu un sfert de punct procentual.

  • ​Un nou jucător pe piaţa de aviaţie locală. FlyOne, companie cu activitate în Republica Moldova şi Armenia, anunţă lansarea unor rute regulate din Bucureşti

    FlyOne, o companie cu nouă ani de activitate pe piaţa aviaţiei şi lider în Republica Moldova şi Armenia, anunţă intrarea pe piaţa din România şi lansarea unor rute regulate din Bucureşti. În vara acestui an, compania low-cost va inaugura oficial o bază operaţională la Aeroportul Internaţional Henri Coandă – Otopeni,  ceea ce marchează debutul oficial pe piaţa locală.

    Compania va aloca două aeronave de tip Airbus A320, cu o configuraţie de 180 de locuri, pe Aeroportul Internaţional Henri Coandă – Otopeni.

    „Bucureştiul joacă un rol esenţial în strategia noastră de dezvoltare. Ne dorim să oferim pasagerilor români şi oaspeţilor României, nu doar o alternativă sigură, ci şi una confortabilă şi accesibilă. Noile rute completează în mod firesc reţeaua existentă FlyOne şi reprezintă un pas important în apropierea noastră de piaţa din România,” spune Vladimir Cebotari, CEO FlyOne Airlines.

    Odată cu debutul pe piaţa locală, compania a anunţat că va lansa şi trei rute internaţionale din Bucureşti, mai exact către Verona, către Bruxelles şi Tel Aviv.

    FlyOne mizează pe un potenţial ridicat de trafic pe noile rute, în linie cu cererea actuală şi interesul crescut pentru destinaţiile propuse. În 2024, compania a înregistrat o creştere de 20% faţă de anul precedent, iar pentru 2025 îşi propune o dezvoltare accelerată prin extinderea prezenţei sale în România.

    Compania are deja activitate în România, operând zboruri charter de pe 10 aeroporturi din România.

    Compania a fost fondată în 2016 şi a devenit liderul pieţei aviatice din Republica Moldova. Din 2022, compania este membră IATA şi deţine certificatul de operator aerian emis de Autoritatea Aeronautică Civilă din România, împreună cu licenţa de operare a Ministerului Transporturilor.

    Anul trecut, compania a transportat 2,4 milioane de pasageri, a lansat 14 rute noi şi şi-a extins flota cu trei aeronave.

    ​​​