BusinessMagazin

Tag: muzica

  • Găsim pe cineva 
căruia să-i pese?

    Pe coperta acestui număr al revistei am preferat să punem un procent simplu, 5%. Însuşită corect de români, cu rang sau fără, o creştere economică anuală de 5% ar putea scoate România din coada clasamentelor europene şi ar rezolva chestiuni majore, sociale şi economice. Pentru asta ne trebuiesc, în primul rând, oameni cărora să le pese.

    Josè Antonio Abreu este un om căruia îi pasă. Ideea de bază a lui Abreu, dirijor, pianist, economist  şi educator, a fost să înveţe copiii săraci să cânte la un instrument şi să facă parte dintr-o orchestră. A înfiinţat Fundaciûn del Estado para el Sistema Nacional de las Orquestas Juveniles e Infantiles de Venezuela. Organizaţia a traversat zece administraţii, de la Carlos Andres Perez la Hugo Chavez şi urmaşul acestuia, mizând pe puterea muzicii de a se transforma într-un agent de dezvoltare socială; Abreu a obţinut prima finanţare din partea statului în 1976, după ce orchestra sa de numai un an a triumfat într-un concurs internaţional în Aberdeen. În prezent, sub tutela autorităţilor, El Sistema a devenit o organizaţie care adună 102 orchestre simfonice formate din tineri, 55 de orchestre formate din copii, 270 de centre muzicale şi 250.000 de muzicieni.

    El Sistema l-a dat lumii pe Gustavo Dudamel, directorul muzical al filarmonicii din Los Angeles sau pe Edicson Ruiz, care la 17 ani devenea cel mai tânăr muzician primit în filarmonica din Berlin. În 2007 El Sistema a primit 150 de milioane de dolari, pentru dezvoltare, din partea Inter-American Development Bank; bancherii, cărora iniţial li se părea că muzica clasică este a elitelor şi nu pentru săracii lui Abreu s-au lăsat convinşi de studiile care arătau că în jur de două milioane de copii educaţi de El Sistema şi-au îmbunătăţit performanţele şcolare şi prezenţa la cursuri şi s-au îndepărtat de zona delicvenţei juvenile. Banca a calculat că fiecare dolar învestit in El Sistema aduce 1,68 dolari în ceea ce se cheamă dividende sociale. Experienţa lui Abreu este copiată astăzi în multe ţări ale lumii.

    Mie mi se pare o poveste uluitoare nu din perspectiva lui Aberu (care, desigur, este motorul afacerii) ci în privinţa modului în care politicienii au înţeles şi ajutat El Sistema – trebuie să ştiţi că mult hulitul Hugo Chavez a fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai proiectului (şi cine va defini asta drept populism să îşi muşte limba!).

    El Sistema araă că se poate, timp de aproape 40 de ani şi cu milioane de tineri şi cu muzică bună, din aceea pentru elite. Nu s-ar putea şi la noi, cu 5%? Cu un program naţional de combatere a sărăciei, cu sprijin pentru antrepenoriat, pentru fermieri, cu recalificare pentru şomeri, cu taxe omeneşti, cu toate chestiunile simple care formează premisele unei dezvoltări durabile. Cu bugete multianuale, cu planuri şi gândire pe termen lung, cu mai puţine studii de fezabilitate şi cu mai multe rezultate concrete, fără clientelism politic, construind, în schimb, o elită economică şi culturală. Soluţiile crizelor pe care le traversăm nu sunt ascunse în cine ştie ce formule complicate, ar fi deajuns ca oamenii să-şi facă bine treaba, să le pese. Şi nu, nu este numai problema politicienilor sau a miniştrilor, ci a tuturor.

    Leg de cele de mai sus un tablou al lui Adriaen Pietersz van de Venne, „Pescarii de suflete“ (1614). Este vorba de concurenţa dintre clericii protestanţi şi preoţii catolici în capturarea sufletelor rătăcite, o alegorie a Reformei.

  • Găsim pe cineva 
căruia să-i pese?

    Pe coperta acestui număr al revistei am preferat să punem un procent simplu, 5%. Însuşită corect de români, cu rang sau fără, o creştere economică anuală de 5% ar putea scoate România din coada clasamentelor europene şi ar rezolva chestiuni majore, sociale şi economice. Pentru asta ne trebuiesc, în primul rând, oameni cărora să le pese.

    Josè Antonio Abreu este un om căruia îi pasă. Ideea de bază a lui Abreu, dirijor, pianist, economist  şi educator, a fost să înveţe copiii săraci să cânte la un instrument şi să facă parte dintr-o orchestră. A înfiinţat Fundaciûn del Estado para el Sistema Nacional de las Orquestas Juveniles e Infantiles de Venezuela. Organizaţia a traversat zece administraţii, de la Carlos Andres Perez la Hugo Chavez şi urmaşul acestuia, mizând pe puterea muzicii de a se transforma într-un agent de dezvoltare socială; Abreu a obţinut prima finanţare din partea statului în 1976, după ce orchestra sa de numai un an a triumfat într-un concurs internaţional în Aberdeen. În prezent, sub tutela autorităţilor, El Sistema a devenit o organizaţie care adună 102 orchestre simfonice formate din tineri, 55 de orchestre formate din copii, 270 de centre muzicale şi 250.000 de muzicieni.

    El Sistema l-a dat lumii pe Gustavo Dudamel, directorul muzical al filarmonicii din Los Angeles sau pe Edicson Ruiz, care la 17 ani devenea cel mai tânăr muzician primit în filarmonica din Berlin. În 2007 El Sistema a primit 150 de milioane de dolari, pentru dezvoltare, din partea Inter-American Development Bank; bancherii, cărora iniţial li se părea că muzica clasică este a elitelor şi nu pentru săracii lui Abreu s-au lăsat convinşi de studiile care arătau că în jur de două milioane de copii educaţi de El Sistema şi-au îmbunătăţit performanţele şcolare şi prezenţa la cursuri şi s-au îndepărtat de zona delicvenţei juvenile. Banca a calculat că fiecare dolar învestit in El Sistema aduce 1,68 dolari în ceea ce se cheamă dividende sociale. Experienţa lui Abreu este copiată astăzi în multe ţări ale lumii.

    Mie mi se pare o poveste uluitoare nu din perspectiva lui Aberu (care, desigur, este motorul afacerii) ci în privinţa modului în care politicienii au înţeles şi ajutat El Sistema – trebuie să ştiţi că mult hulitul Hugo Chavez a fost unul dintre cei mai importanţi susţinători ai proiectului (şi cine va defini asta drept populism să îşi muşte limba!).

    El Sistema araă că se poate, timp de aproape 40 de ani şi cu milioane de tineri şi cu muzică bună, din aceea pentru elite. Nu s-ar putea şi la noi, cu 5%? Cu un program naţional de combatere a sărăciei, cu sprijin pentru antrepenoriat, pentru fermieri, cu recalificare pentru şomeri, cu taxe omeneşti, cu toate chestiunile simple care formează premisele unei dezvoltări durabile. Cu bugete multianuale, cu planuri şi gândire pe termen lung, cu mai puţine studii de fezabilitate şi cu mai multe rezultate concrete, fără clientelism politic, construind, în schimb, o elită economică şi culturală. Soluţiile crizelor pe care le traversăm nu sunt ascunse în cine ştie ce formule complicate, ar fi deajuns ca oamenii să-şi facă bine treaba, să le pese. Şi nu, nu este numai problema politicienilor sau a miniştrilor, ci a tuturor.

    Leg de cele de mai sus un tablou al lui Adriaen Pietersz van de Venne, „Pescarii de suflete“ (1614). Este vorba de concurenţa dintre clericii protestanţi şi preoţii catolici în capturarea sufletelor rătăcite, o alegorie a Reformei.

  • Clipul care a reuşit să depăşească recordul de 2 miliarde de vizualizări pe YouTube (VIDEO)

    Clipul “Gangnam Style”, al cântăreţului sud-coreean Psy, a strâns până în prezent 5,18 milioane de comentarii, 8,33 milioane de aprecieri şi pozitive şi 1,03 milioane de aprecieri negative.

    Gangnam Style: dansul controversat care produce milioane de euro

    În ianuarie 2013, compania Google, care deţine YouTube, anunţa că “Gangnam Style” a generat venituri de 8 milioane de dolari pentru YouTube, după ce a fost vizionat de peste un miliard de ori.

    “Gangnam Style” face ravagii la bursă

    Psy, al cărui nume real este Park Jae-Sang, este cu adevărat adulat în ţara lui pentru succesul planetar al piesei sale şi a fost decorat în luna noiembrie 2012 cu una dintre cele mai prestigioase recompense naţionale, Ordinul Meritului Cultural Okgwan.

  • ROMÂNII AU TALENT. Brio Sonores, marii câştigători ai finalei sezonului 4 (GALERIE FOTO, VIDEO)

    În urma voturilor telespectatorilor, pe locul al treilea s-a clasat Andrei Cerbu (VIDEO).

    Pe locul al doilea s-a situat Leon Magdan (VIDEO).

    Brio Sonores au fost cei care au obţinut titlul concursului şi premiul cel mare (VIDEO).

    Formaţia Brio Sonores s-a înfiinţat în anul 2009, în cadrul Seminarului Teologic “Sfinţii Trei Ierarhi” de pe lângă Mănăstirea Zăbriceni, iniţial fiind un cor bisericesc. În 2013 au inceput sa abordeze genul pop-opera, iar de atunci au început sa cunoască succesul, participând la diferite concursuri şi festivaluri naţionale şi internaţionale.

    Valeriu, Adrian şi Alexei sunt solişti ai Teatrului de Operă şi Balet, iar restul sunt studenţi ai Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Membrii grupului au vârste între 22 şi 35 de ani.

    Marea finală “Românii au talent” este disponibilă integral pe VOYO.ro

  • Austria a câştigat finala Eurovision. România s-a clasat pe locul 12 (GALERIE FOTO, VIDEO)

    Reprezentanta Austriei a interpretat piesa “Rise Like A Phoenix”, care a adunat de la cele 37 ţări participante la vot punctajul maxim – 290 de puncte.

    Conchita Wurst, “femeia cu barbă”, este numele de scenă al lui Thomas Neuwirth, 25 de ani. Wurst doar cântă în travesti, nefiind transsexual, spre deosebire de Dana International (Yaron Cohen) din Israel, care a câştigat ediţia din 1998 cu piesa “Diva” şi cu care vedeta austriacă a fost frecvent comparată.

    “Această noapte este dedicată tuturor celor ce cred într-un viitor al păcii şi al libertăţii. Ştiţi cine sunteţi fiecare – suntem unitate şi suntem de neoprit”, a declarat Wurst la primirea trofeului.

    Comentatorii de pe Twitter, invitaţi să-şi exprime opiniile sub hashtagul #eurovision, au calificat victoria vedetei austriece drept “un mare pas înainte pentru comunitatea LGBT” sau, după caz, “o nouă dovadă a decadenţei Europei”. Ei au remarcat, de asemenea, că numai patru ţări nu au acordat puncte Austriei: Armenia, Belarus, Polonia şi Estonia.

    În finală au fost reprezentate 26 de ţări, iar concursul a fost urmărit în direct de peste 120 de milioane de telespectatori.

    Pe locul al doilea s-a clasat Olanda, cu 238 de puncte, reprezentată de The Common Linnets cu melodia “Calm After The Storm”.

    Pe locul al treilea s-a clasat Suedia, cu 218 de puncte, reprezentată de Sanna Nielsen cu “Undo”.

    România s-a clasat pe locul 12, la egalitate de scor cu Finlanda, cu 72 de puncte. Reprezentanţii României au fost Paula Seling şi Ovidiu Cernăuţeanu, care au interpretat piesa “Miracle”.

    Piesa Finlandei, care a obţinut acelaşi punctaj cu a României, a fost “Something Better” interpretată de Softengine.

    Piesa României a primit puncte din partea juriilor din Moldova (12 puncte), Austria, Malta, Spania şi Israel (8 puncte), Azerbaidjan (6 puncte), Belgia şi Italia (5 puncte), Norvegia şi Macedonia (4 puncte), Irlanda (2 puncte), Portugalia (1 punct). România a acordat, la rândul său, 8 puncte Austriei, 10 puncte Ungariei şi 12 puncte Suediei.

    La Copenhaga a fost prezent cu ocazia finalei Eurovision şi premierul Victor Ponta împreună cu soţia sa, Daciana Sârbu. Ambii s-au pozat cu Paul Seling, Ovi şi delegaţia României.

    România a participat la Eurovision de 15 ori din 1994 până acum, reuşind să ajungă pe locul 3 de două ori: în 2005 cu Luminiţa Anghel şi Sistem (“Let Me Try”) şi în 2010 cu Paula Seling şi Ovidiu Cernăuţeanu (“Playing With Fire”). În 2006, piesa “Tornero” cu Mihai Trăistariu i-a adus României locul 4. În 2013, Cezar Ouatu a reprezentat România cu piesa “It’s My Life”, cu care a obţinut locul 13 cu 65 de puncte.

    Sursa foto, video: Eurovision; Facebook – Victor Ponta

  • Povestea Beats by Dre

    ACUM VREO ŞASE ANI, SĂTUL DE CALITATEA ÎNDOIELNICĂ A SUNETULUI REDAT DE CĂŞTILE DIN COMERŢ cântăreţul şi impresarul Dr. Dre s-a hotărât să lanseze propria marcă de căşti de înaltă fidelitate. Aşa au apărut, în 2008, exclusivistele şi deloc ieftinele, dat fiind preţul de 300 de dolari, căşti Beats by Dre, concepute să redea sunetul aşa cum îl aude un artist în studiourile de înregistrare.

    De atunci, căştile lui Dr. Dre au devenit un adevărat fenomen, nu numai pentru că sunt privite drept un accesoriu fashion, dar şi pentru că vânzările anuale de asemenea dispozitive se învârt deja în jurul a jumătate de miliard de dolari. Dr. Dre, pe numele lui Andre Young, nici măcar nu bănuia, când s-a decis să intre în acest business în parteneriat cu un butic din domeniul audio, cunoscut pentru cablurile HDMI foarte scumpe pe care le producea, cât succes va avea ideea lui. Mai puţin cunoscut este însă faptul că ideea n-a fost în totalitate a lui sau, mai bine spus, realizarea nu-i aparţine întru totul. Există încă pe piaţă modele dintre primele ale căştilor Beats care poartă emblema micuţă a partenerului, pe nume Monster, şi care spun de fapt povestea adevărată a căştilor de lux. Începuturile Beats au legătură tocmai cu Monster, companie care a semnat cel mai prost contract din istoria industriei şi care a pierdut astfel sute de milioane de dolari. Iar de Monster se leagă strâns numele lui Noel Lee.

    PENTRU NECUNOSCĂTORI, LEE ESTE UN TITAN AL CĂŞTILOR AUDIO, fiind implicat în domeniu încă din 1979, după ce absolvit o facultate de inginerie şi s-a decis să intre în businessul de componente audio pornind de la o premisă cât se poate de simplă: muzica pe care o auzeau consumatorii în căştile de pe piaţă nu suna nici pe departe la fel de bine pe cât ar fi putut. În spiritul tradiţional din Silicon Valley, Noel Lee şi-a început afacerea în garajul casei părinteşti, unde testa diverse tipuri de cabluri din cupru pentru a găsi modelul care să redea sunetul la cea mai înaltă fidelitate, scrie Gizmodo. Apoi, în acelaşi spirit tradiţional, a scos pe piaţă Monster Cable, cu o strategie răsunătoare de marketing şi un preţ destul de piperat, încercând să ofere audiofililor o calitate a sunetului despre care doar se vorbea în broşurile de marketing ale căştilor comerciale. Monster s-a extins apoi în zona cablurilor HDMI şi a soluţiilor pentru curăţat ecrane, care, pentru că aveau preţuri foarte ridicate, au creat companiei o reputaţie mai puţin strălucită.

    CU TOATE ACESTEA, NOEL LEE A CLĂDIT UN MIC IMPERIU ÎN JURUL CABLURILOR DE SUNET DE 200 DE DOLARI, de care foarte puţini aveau de fapt nevoie, dar pe care majoritatea consumatorilor le cumpărau pentru că era la modă. Iar când vânzările au scăzut, Monster s-a reorientat pe boxe audio pentru PC, cu toate că şi epoca acestora începea deja să apună. Aşa că şi această perioadă a trecut repede, forţându-l pe antreprenor să găsească o nouă linie de business, cea a căştilor. În perioada în care Noel lucra la prototipuri, fiul său cutreiera Los Angelesul pentru a se întâlni cu nume mari din industria muzicală. Soarta a făcut să se întâlnească acolo cu Jimmy Iovine de la Interscope Records, un “mogul” în domeniu, împreună cu care a pus pe hârtie ideea Beats.

  • Cea mai mare achiziţie Apple: Compania vrea să preia Beats Electronics pentru 3,2 miliarde de dolari

     Preluarea Beats ar putea fi cea mai mare achiziţie efectuată vreodată de Apple.

    Beats Electronics a fost fondată de rapperul Dr. Dre şi Jimmy Iovine, unul dintre cei mai influenţi executivi din industria muzicală.

    Apple şi-ar extinde astfel prezenţa pe piaţa distribuţiei online de muzică, preluând serviciul de streaming lansat în acest an de Beats. Pentru 10 dolari pe lună, clienţii Beats primesc acces nelimitat la toate piesele şi albumele din catalogul companiei, pe care le pot accesa de pe smartphone, tabletă sau de pe computerul personal.

    Distribuţia de muzică a devenit, în ultimii 10 ani, una dintre afacerile de bază ale Apple, datorită player-ului iPod şi platformei iTunes.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sergiu Biriş, fondator Trilulilu şi Zonga: „Începeţi pur şi simplu, să nu vă fie frică de insucces, faceţi totul natural şi bazaţi-vă pe intuiţie VIDEO

  • Farmecul jucăriilor retro: automatele muzicale (GALERIE FOTO)

    Aceste automate iau diverse forme, de la păsări în cuşti la dansatori, bufoni, balerine, vrăjitori ori păpuşi îmbrăcate după ultima modă a vremii, scrie The Telegraph.

    Cele mai spectaculoase sunt cele articulate, a căror “inimă” o reprezintă un mecanism de ceasornic, apărute datorită avântului industriei orologere şi produse în special de companii franceze, ca Roullet & Decamps, Lambert, Durand & Jacob, în a doua jumătate a secolul al XIX-lea şi începutul secolului XX.

    Un astfel de automat în stare bună de funcţionare şi, dacă se poate, cu hăinuţele originale pe el, poate costa de la câteva zecii de mii la sute de mii de euro.

  • Melodia zilei: Minola – “Fly, fly, fly”

    “Am lipsit aproape şapte ani de pe scenă, însă viaţa de student la Drept şi primii ani de practică m-au fascinat! Nici în această perioadă de pauză nu am abandonat însă muzica, am avut colaborări diverse, de la interpretat cover-uri pana la muzică electronică deep house”, a declarat Minola.

    “Fly, fly, fly” beneficiază de un sound inedit, perfect pentru timbrul vocal special al tinerei artiste, dar şi de un video art fresh şi colorat, realizat de o echipă creativă: Codrin Roibu – Artwork & Concept art, Iankoo Moraru – foto – video şi Ironic – producţie video.