BusinessMagazin

Tag: model

  • Telekom şi banking de tip polonez

    Alior Bank, unul dintre cei mai noi jucători ai industriei bancare poloneze, specializat pe furnizarea de servicii digitale, a mizat agresiv pe zona de retail, unde a semnat parteneriate cu operatorul telecom T-Mobile, echivalentul lui Telekom pe piaţa poloneză, dar şi cu retailerul Tesco. Şi a ajuns în câţiva ani în top 10 după active pe piaţa bancară din Polonia.

    Intrată de curând pe piaţa românească, Alior Bank s-a aliat deocamdată cu Telekom România – unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de servicii de comunicaţii fixe şi mobile – şi au lansat împreună servicii bancare digitale sub umbrela Telekom Banking. Serviciile bancare digitale includ pentru moment doar conturi curente, carduri de debit şi servicii de schimb valutar online. Dar urmează produse de creditare, cum ar fi credite de nevoi personale fără garanţii sau facilitatea overdraft.

    ”Creşterea nu va fi una de natură tradiţională pentru că nici modelul nostru de business nu este tradiţional. Creşterea va fi direct corelată în segmentul de vânzare cu deschiderea de puncte de lucru. Avem locaţii în Bucureşti în şase puncte şi 60 de angajaţi. în următorul an ne propunem să ajungem până la 120 de locaţii – cifra reprezintă cam 50% din reţeaua pe care ne propunem să o utilizăm cu partenerul nostru, Telekom. Adică unu din două magazine să beneficieze şi de un angajat bancar tocmai pentru a răspunde potenţialelor întrebări sau nevoi de confort ale clienţilor români atunci când discutăm despre produse bancare“, spune Claudia Butac, care conduce din toamna anului trecut sucursala de la Bucureşti a Alior Bank. Sedii exclusiv Alior nu vor exista. Dar banca ia în calcul şi alte variante de extindere, cum ar fi de exemplu forţa mobilă.

    De ce a fost aleasă, totuşi, România de polonezii de la Alior? ”Dacă ne uităm în zona ţărilor din blocul ex-comunist – Europa Centrală şi de Răsărit – Polonia a reprezentat o piaţă atractivă date fiind mărimea – mărimea face un business scalabil –, populaţia şi dinamica din punct de vedere macroeconomic. Şi, din această perspectivă, România a urmat. Suntem a doua ţară ca mărime şi populaţie, deci cred că am fost o alegere firească. Tot ceea ce vedem că a funcţionat în piaţa din Polonia şi este vârf de tehnologie vrem să aducem şi pentru consumatorul român“, explică Claudia Butac. Ţinta este de a atrage o jumătate de milion de clienţi în decurs de patru ani pentru Telekom Banking – entitatea locală sub care vor fi furnizate serviciile financiare.

    ”România este o piaţă foarte atractivă pentru noi. După ce am făcut cercetarea de piaţă pe segmentul bancar, ne-am dat seama că vom fi foarte competitivi. în perioada următoare estimăm că vom atrage câteva sute de mii de clienţi pentru Telekom Banking, ţinta pentru următorii patru ani fiind de a ajunge la o jumătate de milion de clienţi“, după cum a declarat Celina Waleskiewicz, director executiv adjunct al Alior Bank.

    În Polonia, T-Mobile Bank – parteneriatul dintre T-Mobile şi Alior Bank – are în prezent circa 600.000 de clienţi, compania lansând serviciile în 2012. Separat, banca A-lior are 4 milioane de clienţi pe piaţa poloneză.

    Noua entitate din România – Telekom Banking – mizează pe gradul mare de acoperire a serviciilor de internet, fixe şi mobile, precum şi pe rata ridicată de penetrare a smartphone-urilor în România.

    Prin intermediul Telekom Banking pot fi deschise conturi curente în lei, euro, dolari şi lire sterline, pot fi ataşate carduri de debit acestor conturi şi există acces 24/7 la fonduri, prin intermediul soluţiilor de internet şi mobile banking.

    Contul curent poate fi solicitat online, pe www.telekombanking.ro, fie direct prin aplicaţia pentru mobil, fie în magazinele Telekom şi Germanos. Procesul iniţiat online de deschidere a unui cont poate fi finalizat prin transmiterea gratuită prin curier a documentelor necesare deschiderii contului. Tot prin curier, şi tot gratuit, banca poate livra cardurile de debit. în cazul deschiderii unui cont în magazin, solicitantul primeşte cardul pe loc şi îl poate utiliza imediat, după semnarea unui acord.
    Prin intermediul Telekom Banking, clienţii care îşi deschid un cont curent pot beneficia, timp de trei ani, de retrageri gratuite de la orice bancomat, în ţară şi în străinătate, şi de transferuri în lei gratuite, la orice bancă din România, prin intermediul serviciilor online de internet şi mobile banking.

    Un alt produs Telekom Banking este platforma de Schimb Valutar Online, prin intermediul căreia clienţii au acces la un curs de schimb pentru zece valute, actualizat în timp real, la un interval de maximum 10 secunde (în timpul zilelor lucrătoare). Clienţii pot stabili în detaliu condiţiile în care vor să efectueze schimburile valutare – îşi pot seta data şi ora la care doresc să efectueze schimbul valutar şi nivelul cursului de schimb la care doresc să se efectueze tranzacţia. Totodată, opţiunea ”Pay later“ (Plăteşte mai târziu) permite realizarea unor schimburi valutare fără a avea întreaga sumă disponibilă – este necesar să deţină cel puţin 5% din suma tranzacţionată, urmând ca în maximum două zile lucrătoare să asigure diferenţa necesară pentru finalizarea tranzacţiei.

    ”Platforma de schimb valutar online nu este o promoţie pe care să o ţinem un an sau doi – şi pe care să o transformăm în altceva. Ea este o imagine live a modului în care operează cele 10 valute şi a modului în care ele sunt cotate“, a explicat Claudia Butac.

    Telekom Banking are în plan să extindă treptat produsele şi prin lansarea serviciilor de creditare, inclusiv pentru achiziţia de echipamente din magazinele operatorului telecom şi ale partenerului acestuia – Germanos.
    ”Vrem ca produsele de creditare să fie disponibile pentru clienţi de la finalul acestui an – descoperit de cont, credite şi carduri de credite. Intenţia noastră este să oferim credite pentru toate produsele comercializate în magazinele Telekom şi Germanos“, a precizat Celina Waleskiewicz. 

    Odată cu lansarea serviciilor de creditare, Telekom Banking va avea spaţii special amenajate în cadrul reţelelor de magazine Telekom şi Germanos. Pe lângă colaborarea cu Telekom, am putea să vedem în perioada următoare şi o colaborare a Alior şi în România cu marii retaileri, cum se întâmplă în Polonia? ”Nu aş putea să vă dau o dată concretă despre această posibilitate. Nu avem astfel de planuri imediate. Asta nu înseamnă că excludem sau că nu suntem deschişi dacă apar oportunităţi“, a explicat Claudia Butac, şefa Alior în România.

    Ea deţine această funcţie din toamna anului trecut, iar anterior timp de aproape trei ani a fost vicepreşedinte la Raiffeisen Banca pentru Locuinţe, una dintre cele două bănci locale specializate pe nişa de economisire-creditare în domeniul locativ. Anterior, din 2011 până în 2013, s-a ocupat de divizia de retail, inclusiv segmentul de clienţi premium, la Citibank România. Claudia Butac a fost şi director de private banking în cadrul Bancpost, precum şi membru în boardurile EFG Eurobank Securities şi EFG Eurobank Corporate Finance.

    Alior Bank a înregistrat anul trecut pierderi de 5,3 milioane de lei (1,17 mil. euro) în România, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe. Anul trecut este primul în care apar informaţii la Ministerul de Finanţe despre filiala locală, în condiţiile în care informaţii oficiale despre venirea polonezilor în România au apărut prima dată în 2015.

     

  • Compania care cheltuieşte 500.000 de dolari în fiecare oră

    Dacă Tesla continuă ritmul de cheltuire de 8000 de dolari pe minut (aproape 500.000 de dolari într-o oră), compania americană va rămâne fără bani până în august 2018, potrivit Bloomberg.

    În acest context, Musk a anunţat Tesla Roadster, o maşină ce ajunge la 100 km în doar 1,9 secunde. Un un model Founders Series Roadster costă 250.000 de dolari (bani ce trebuie daţi acum), chiar dacă livrarea ar începe abia peste doi ani de zile. Numărul acestor maşini este limitat la 1000, dar chiar şi aşa asta înseamnă 250 de milioane de dolari dintr-un foc. Rezervarea ediţiei normale de Roadster costă 50.000 de dolari.

    O mare parte din banii cheltuiţi de Tesla merg către îndeplinirea obiectivului ambiţios pentru producerea Tesla Model 3. Compania a promis că va produse 5000 de unităţi pe săptămână până la finalul anului, dar a rămas în urmă.

    Tesla are nevoie să strângă finanţare de cel puţin 2 miliarde de dolari până la mijlocul anului 2018. Până va începe să aibă profit compania “va rămâne dependentă de răbdarea şi entuziasmul bursei şi de buzunarele adânci ale bogaţilor”, conform Bloomberg. 

  • Noul Dacia Duster poate fi comandat de astăzi. Preţul în România este cu 2.000 de euro mai mic decât cel practicat în Franţa

    Confortabil şi cu un comportament performant în off-road, SUV-ul Dacia poate fi comandat în România de astăzi la un preţ începând de la 12.350 de euro (TVA inclus).

    Gama cuprinde două versiuni de echipare (Essential şi Comfort) pentru motorizările pe benzină şi trei versiuni de echipare (Essential, Comfort şi Prestige) pentru motorizările Diesel.

    Preţurile variază între 12.350 de euro (TVA inclus) pentru versiunea Essential 1.6 SCe 115 CP în configuraţia 4X2 şi 18.750 de euro (TVA inclus) pentru versiunea Prestige 1.5 dCi 110 CP în configuraţia 4X4.
    Pentru cei care doresc un model echipat cu cutia automată cu dublu ambreiaj EDC, preţul acestuia este de 16.800 de euro (TVA inclus) pentru versiunea Comfort şi de 18.450 de euro (TVA inclus) pentru versiunea Prestige.

    În perioada 8 – 10 decembrie, va avea loc Operaţiunea Porţi Deschise în toată reţeaua de dealeri autorizaţi Dacia din România. Cu această ocazie, clienţii români vor putea descoperi pe viu Noul Duster. Pe lângă posibilitatea de a testa noul model, cei interesaţi vor putea afla informaţii despre ofertele de finanţare propuse şi despre gama completă de servicii Dacia.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Sharing economy: un model pentru o lume digitală

    April Rinne, prezentă ca speaker la Microsoft Summit, conduce grupul de lucru pentru economie colaborativă al Forumului Economic Mondial (WEF), sfătuind companii, autorităţi, antreprenori sau investitori în legătură cu modelul de implementare a acestui sistem. A vizitat până în prezent peste 100 de ţări – nimic ieşit din comun, având în vedere că lucrează majoritatea timpului peste hotare.

    ”Eu nu încerc să conving pe nimeni de ceva, nu vreau să convertesc oamenii la economia colaborativă“, spune râzând April Rinne. ”Mă uit la lumea din jurul meu şi la locul în care am ajuns, din punct de vedere economic, social, al mediului înconjurător, şi mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat după revoluţia industrială; da, avem mult mai multe lucruri disponibile în acest moment, dar am ajuns într-un punct destul de înşelător, în care mulţi oameni trăiesc peste nivelul pe care şi-l pot permite şi în care multe bunuri nu sunt folosite îndeajuns.“

    Termenul ”economie colaborativă“ (sharing economy) a apărut la începutul anilor 2000, odată cu noi modele de afaceri bazate pe tehnologii sociale şi o teamă tot mai mare faţă de ideea de epuizare a resurselor naturale. Profesorul Lawrence Lessig a fost primul care a folosit sintagma, în anul 2008, cu toate cu ideea de a folosi resurse la comun prin intermediul unor platforme era deja prezentă. În anul 2011, revista Time a numit economia colaborativă una dintre cele 10 idei care vor schimba lumea. Conceptul consumului colaborativ a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, iar companii precum Uber sau Airbnb reflectă perfect beneficiile. Este şi motivul pentru care cele două entităţi sunt utilizate pentru a descrie cum ar trebui să funcţioneze economia colaborativă; nu sunt singurele, evident, dar sunt cele mai valoroase companii bazate pe ideea împărţirii bunurilor.

    Din nou, conceptul de consum colaborativ există de foarte mult timp: întotdeauna a fost o practică comună între prieteni, rude sau vecini, însă acest concept a ieşit din zona de comunitate, odată cu expansiunea internetului, către un model de business. Prin dezvoltarea tehnologiei şi globalizare, oamenii pot face schimb de idei, bunuri, finanţe sau resurse. Economia colaborativă este un sistem care are potenţialul de a schimba în mod revoluţionar modelul de afaceri al multor activităţi, care sporeşte potenţialul de creştere a economiei mondiale şi poate în timp să determine schimbări majore în comportamentul de consum şi acumulare al oamenilor.

    Împărţirea, şi nu deţinerea unui bun, scăderea costurilor şi o mai bună perspectivă în ceea ce priveşte mediul înconjurător, precum şi dezvoltarea comunităţilor – acestea sunt cele trei principii care ar trebui să stea la baza economiei colaborative, explică April Rinne.

    ”Câţi dintre noi avem o maşină care este parcată în acest moment? O maşină stă parcată, în medie, 23 de ore pe zi. Acel bun are o eficienţă de doar 5%, dar plătim pentru el tot timpul. Dacă te gândeşti puţin, e de-a dreptul ridicol“, spune ea ”Am putea face lucrurile mult mai bine decât le facem acum, ca societate. Dacă eu o să deţin toate lucrurile de care am nevoie, dacă tu o să deţii toate lucrurile de care ai nevoie, atunci nu mai e necesar să ne cunoaştem. Nu am nevoie să apelez la tine pentru nimic, iar asta duce la slăbirea şi chiar pierderea ideii de comunitate.“

    Dorinţa de a deţine lucruri nu e ceva specific românesc, spune economista, remarcând totuşi faptul că în statele fost socialiste acest fenomen este mai accentuat. ”Ceea ce vedem este că atât cei cu venituri mici, cât şi cei înstăriţi sunt atraşi de ideea economiei colaborative. Cei cu venituri mari au depăşit nevoia unui statut social, în vreme ce persoanele cu venituri mici sau foarte mici înţeleg oportunităţile ce vin din acest sistem. România – lumea întreagă, de altfel – nu îşi mai poate permite ca oamenii să deţină toate lucrurile de care au nevoie. Ne îndreptăm către un dezastru în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Nu te poţi aştepta ca oraşele să se tot extindă, să se aglomereze, iar calitatea vieţii să rămână aceeaşi. Nu sunt împotriva ideii de a deţine, dar există o gamă mult mai variată de lucruri sau servicii pe care le poţi accesa prin economia colaborativă.“

    Care sunt lucrurile care se potrivesc cel mai bine în peisajul economiei colaborative? Lucrurile care sunt extrem de scumpe şi cele pe care nu le foloseşti în mod curent, explică April Rinne. ”De aici şi succesul unor companii ca Uber sau Airbnb, ce au în centru maşini şi case. În tot mai multe oraşe există aşa-numitele biblioteci de unelte, de unde poţi să împrumuţi maşini de tuns iarba sau bormaşini – din nou, obiecte pe care nu le foloseşti tot timpul şi care sunt extrem de costisitoare de cumpărat. În mod uzual, acestea funcţionează pe baza unei taxe iniţiale de înscriere şi a uneia anuale, care îţi permite să foloseşti câte unelte vrei.“

  • Care sunt cele mai bune modele de anvelope pentru iarnă

    Nokian Weatherproof a fost declarată de către publicaţia auto Automobilismo cea mai bună anvelopă all-season a sezonului de iarnă al acestui an. În total au fost evaluate şapte anvelope all-season, pe care reprezentanţii publicaţiei le-au supus la diferite teste pe carosabil uscat, umed şi bineînţeles pe zăpadă. Modelul Nokian Weatherproof în dimensiunea 225/45 R 17 a reţinut cel mai mult atenţia juriului prin reacţiile sale stabile la virare şi rezistenţa scăzută la rulare. Aceste caracteristici au atras binemeritatele laude ale juriului, după ce acesta  a realizat comparaţia între caracteristicile anvelopelor all-season testate şi cele ale veritabilelor anvelope de iarnă de la diferiţi producători. Anvelopa Nokian Weatherproof oferă siguranţă de primă clasă şi maximum de performanţă şi rezistenţă pentru utilizarea pe întreg parcursul anului. Aceasta prezintă simbolul fulgului de nea 3PMSF care indică faptul că este omologată pentru utilizarea pe timpul iernii şi  îmbină siguranţa pe care te poţi baza pe timp de iarnă cu stabilitatea precisă a şofatului şi manevrabilitatea fermă a anvelopelor de vară Nokian Tyres.

    Anvelopa all-weather Nokian Weatherproof a obţinut rezultate excelente şi în Germania. După câştigarea locului întâi anul trecut, în cadrul testului ACE Lenkrad, aceasta a fost inclusă de către publicaţia Auto Bild Allrad într-un test comparativ cu opt anvelope all-season destinate echipării vehiculelor tip SUV. Nokian Weatherproof s-a clasat pe locul al treilea şi a obţinut calificativul „Bine” pentru dimensiunea 225/50 R17. Dintre toate anvelopele concurente, aceasta a obţinut cele mai bune rezultate pe zăpadă, acestea fiind comparabile cu cele ale unei anvelope de iarnă standard.  În plus, a obţinut rezultate excepţionale pe carosabil umed şi a punctat şi la capitolul silenţiozitate.

    Autoritatea germană ADAC a conferit modelului Nokian WR D4, dimensiunea 215/65 R16, locul doi în testele dedicate anvelopelor de iarnă de anul acesta, în care au fost testate în total 16 anvelope de la diferiţi producători. Aderenţa desăvârşită şi tracţiunea remarcabilă pe care o oferă pe zăpadă au fost factorii principali care au condus la evaluarea foarte bună a anvelopei Nokian WR D4, a Nokian Tyres, cel mai nordic producător de anvelope din lume,. ADAC a apreciat de asemenea caracteristicile de performanţă pe carosabil uscat şi eficientizarea foarte bună a consumului de combustibil ale acestui model.

    Publicaţia italiană Al Volante a efectuat testele sale dedicate anvelopelor de iarnă pe anvelope de la 6 branduri premium, în cea mai populară dimensiune, 205/55 R16, recunoscând faptul că modelul Nokian WR D4 are caracteristici premium şi premiindu-l cu Medalia de Aur pentru eficientizarea consumului de combustibil, Medalia de Argint pentru performanţele pe carosabil acoperit cu zăpadă şi încă o Medalie de Argint pentru performanţa excepţională la frânarea pe carosabil uscat.

    Anvelopa de iarnă Nokian WR D4 a obţinut, de asemenea, o evaluare solidă în testele realizate de clubul auto austriac, ÖAMTC, şi cel eleveţian, TCS, în dimensiunea 195/65 R15, destinată vehiculelor mai mici. Rularea pe carosabil acoperit de zăpadă în condiţiile meteorologice schimbătoare, specifice vremii din Europa Centrală, este extrem de facilă pentru modelul Nokian WR D4, aderenţa sa optimă  datorându-se compusului special de cauciuc, tehnologiilor moderne şi inovaţiilor pe care le înglobează.

    În Suedia, Nokian WR D4 a înregistrat o altă „victorie” în testele dedicate anvelopelor de iarnă pentru condiţiile specifice Europei Centrale, efectuate de publicaţia Teknikens Värld pe dimensiunea 205/60 R16. Potrivit publicaţiei, Nokian WR D4 este fără niciun dubiu o anvelopă de iarnă excelentă atât pe carosabilul uscat, cât şi pe cel umed, obţinând, de asemenea, cele mai bune rezultate din punct de vedere al caracteristicilor de manevrabilitate pe zăpadă.

  • Câte salarii trebuie să cheltuiască românii pentru a achiziţiona un iPhone X

    Câştigul salarial mediu nominal net a ajuns la 2.364 de lei (607 dolari), în august 2017, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS). Astfel, un român ar trebui să cheltuiască două salarii medii lunare şi încă aproximativ 570 de lei pentru un iPhone X, varianta cu stocare de 64 GB şi două salarii medii lunare şi încă aproape 1.400 de lei pentru varianta cu stocare de 256 GB, scrie Mediafax

    iPhone X, valabil pentru precomenzi din 27 octombrie şi pentru cumpărare din 3 noiembrie, costă 1.000 de dolari în Statele Unite şi mult mai mult în alte ţări dacă preţul local este convertit în alte monede. Preţul creşte dacă utilizatorul doreşte achiziţia variantei de 256 GB, care costă 1.149 de dolari, în Statele Unite, conform publicaţiei Quartz.

    În India şi China, unde Apple încearcă să se extindă, un iPhone X costă mult mai mult decât salariul mediu lunar local. În India, noul model va costa aproape la fel de mult cât salariul anual al unui cetăţean.

    În India, preţul unui iPhone X, varianta de 64 de GB, este de 89.000 de rupee, adică 1.373 de dolari. Salariul mediu lunar, în India, este de 148 de dolari. Astfel, un indian ar trebui să cheltuiască peste nouă salarii medii pentru ultimul model iPhone.

     

  • Legenda ceasului fără nume şi milioanele de dolari – cel mai scump Rolex vândut vreodată!

    Rolex Chronograph a fost realizat doar in 12 unitati si a fost estimat la 680.000 de dolari, insa in cazul unei licitatii pretul acestuia a crescut la 1.5 milioane de dolari. Iar Daytona detinut de Eric Clapton a fost vandut pentru 505.000 de dolari, scrie crystaltime.ro

    Insa, totusi, cel mai scump Rolex este de fapt o adevarata legenda.

    Cunoscut precum Bao Dai, ceasul ce face referire la Rolex 6052, a fost vandut pentru aproximativ  250.000 de dolari, in anul 1954. Acesta a fost insa pretul de baza de la care a plecat ceasul. Acesta a fost vandut ultimului imparat din Vietnam, Bao Dai (de unde si provenienta numelui), acesta fiind ultimul pretendent la tron din dinastia Nguyen.

    Ceasul nu a parasit niciodata dinastia, fiind cedat insa in anul 2002. Astfel, acest ceas a fost purtat doar de catre doua persoane in intreaga sa existenta.

    Cum a ajuns totusi sa fie cel mai scump?

    Ei bine, datorita legendei si in primul rand datorita numelui celui ce l-a purtat, ceasul a ajuns sa fie vandut din nou, anul acesta. La o licitatie Phillips in Geneva, anul acesta, in mai, ceasul a fost vandut pentru suma record de 5 milioane de dolari.

    Numai 3 modele in istorie

    Specialistii spun ca ar fi existat numai 3 astfel de modele cu exact aceleasi specificatii in lume. Acest lucru l-a facut unul dintre cele mai dorite ceasuri. Asadar, asa cum multi se asteptau, anul acesta a doborat orice record detinut de Chronograph si de celelalte piese de muzeu din gama Rolex, devenind unul dintre cele mai scumpe ceasuri din lume.

    Oricine si-ar dori un astfel de ceas. Investitia in asemenea modele de ceasuri nu este doar o placere sufleteasca. Dupa cum vedem, aceste modele de ceasuri pot reprezenta reale afaceri odata cu trecerea timpului.

    O investitie de 200.000 de dolari si o vanzare de 5 milioane cativa zeci de ani mai tarziu. Este cu adevarat incredibil! Iar cel mai surprinzator lucru este faptul ca cel care detine acum ceasul nu a fost identificat niciodata. Cumparatorul a decis sa ramana anonim.  
     

  • Gadget Review: Moto Z2 Play, şlefuirea unui concept – VIDEOREVIEW

    Motorola a reapărut, prin puterea Lenovo, pe piaţă în urmă cu câţiva ani şi în fiecare an scoate telefoane bune, utile şi care vin cu o caracteristică menită să le diferenţieze; anume Moto Mods. Moto Z Play a fost una din vedetele de anul trecut datorită bateriei excelente, preţului bun şi funcţionalităţii modulelor. Moto Z2 Play nu arată prea diferit de original, este ceva mai subţire şi calitatea materialelor a fost îmbunătăţită.

    Telefonul are o construcţie premium, e plăcut de ţinut în mână şi fin la atingere, iar cadrul mare şi rotund din jurul camerei foto îi dă un aer retro. Pentru că este un telefon compatibil cu modurile Moto, Moto Z2 Play are pe spate câţiva pini vizibili ce trebuie protejaţi cu o carcasă sau cu un modul. Când am testat în februarie telefonul Moto Z (fără Play) am notat faptul că ”bărbia“ telefonului (partea de sub ecran) era prea mare şi că logo-ul ar fi putut fi mutat de deasupra butonului în partea de sus, sub difuzor. Exact asta au făcut pentru Modelul Z2 Play, iar acum telefonul arată mai bine.

    Aşadar, chiar dacă nu are ecran curbat sau până în margini, designul telefonului îmi place şi nu pare să se confunde cu alte telefoane de pe piaţă.

    Z2 Play are un display AMOLED de 5,5 inchi cu rezoluţie Full HD şi cu o densitate a pixelilor de 401 ppi. Cu alte cuvinte, imaginile arată foarte bine, culorile sunt vii, unghiurile de vizualizare foarte bune şi este destul de luminos pentru a fi folosit cu brio în lumina soarelui. Ecranul este bun pentru utilizarea zilnică, dar şi pentru filme sau gaming.

    Moto Z2 Play are un procesor Qualcomm Snapdragon 626 (octa-core de 2,2 GHz), un procesor grafic Adreno 506, 64 GB stocare internă (extensibilă cu un microSD până la 256 GB) şi 4 GB RAM, ceea ce face ca telefonul să fie sprinten şi îndeajuns de puternic pentru a nu întâmpina probleme în utilizarea zilnică. Nu este comparabil, în termeni de performanţă pură, cu telefoanele high-end precum Samsung S8 sau iPhone 8, însă este perfect capabil pentru multitasking, iar dacă nu vrei să joci jocurile cu cea mai detaliată grafică, atunci nu ar trebui să ai probleme cu acest telefon.

    După cum ne-a obişnuit, toate telefoanele Motorola rulează Android curat, fără aplicaţii inutile sau interfeţe care să încetinească utilizarea. în plus, Z2 Play a păstrat ”gesturile Moto“, aşadar poţi deschide camera zgâlţâind telefonul, sau îl poţi pune în modul silent cu ecranul în jos, iar acum poţi naviga glisând degetul pe butonul home; astfel, când tragi spre stânga revii de unde ai plecat, dacă tragi spre dreapta îţi apar aplicaţiile deschise. îţi ia puţin să te obişnuieşti; la mai toate telefoanele, pentru a da înapoi trebuie să apeşi în stânga butonului de home şi pentru a vedea ce aplicaţii sunt deschise trebuie să apeşi în dreapta.

    Şi acest telefon este compatibil cu modulele Moto şi le poţi utiliza pe cele apărute în trecut (boxă JBL, camera foto Hasselblad sau proiectorul), dar şi pe cele noi (camera 360 de grade, gamepad-ul sau o baterie externă). Când am testat în februarie Moto Z am fost încântat de abilităţile modulului cameră foto Hasselblad şi de calitatea sunetului produs de boxa JBL. De data aceasta, nu am rămas foarte impresionat de modulul de cameră foto 360. Mi se pare că este un lucru de care te entuziasmezi la început, apoi te plictiseşti (câte fotografii crezi că vei face în care vrei să ţi se vadă şi mina concentrată pentru a obţine o fotografie bună?). Fotografiile sunt interesante, mai ales cele editate sunt sub formă de ”tiny planet“, însă lipirea celor două fotografii (modulul are două camere care acoperă fiecare un unghi de 180 de grade, apoi imaginile sunt lipite) nu este cea mai bună; concret, atunci când sunt lipite cele două poze obţinute de fiecare dintre camere, imaginea arată nefiresc pe marginea de unire.

    în schimb, modulul de baterie externă, Moto turbo pack, mi-a plăcut deoarece încarcă repede telefonul. Primul Z Play avea o autonomie şi mai bună datorită bateriei de 3.500 mAh, însă şi versiunea cea mai nouă se descurcă bine, chiar dacă bateria de acum este de doar 3.000 mAh. Telefonul duce o zi de muncă cu uşurinţă (browsing, messenger, câteva apeluri şi o sesiune mică de gaming), iar cu bateria externă autonomia creşte la două zile. Telefonul se îngroaşă şi devine mai greu, dar câştigi un plus de autonomie. Bateria nu este grea, fiind facil de cărat pretutindeni. Moto Z2 Play este dotat cu modulul turbo charging, ceea ce îl face să se încarce într-o oră până la 77% (cu Wi-Fi-ul pornit). Bateria ataşată (alimentată 100%) va încărca telefonul cam 40-50% în 60 de minute.

    Aceste moduluri, plus cele vechi, sunt interesante, adaugă un plus de funcţionalitate smartphone-ului şi sunt o modalitate ingenioasă a Motorola de a ieşi din anonimat, dar şi de a păstra clienţii în ecosistem (nu ai vrea să treci la un alt smartphone după ce ai investit în module). Totuşi, trebuie să ţineţi cont şi de preţ, pentru că modulele sunt în continuare destul de scumpe (camera 360 costă 300 de dolari, boxa 80 de dolari, Hasselblad True Zoom alţi 300 de dolari etc).

    Motorola a făcut modificări şi la capitolul cameră foto, înlocuind-o pe cea de 16 MP f/2.2 cu una cu un număr de megapixeli mai mic, dar cu un senzor mai mare (12 MP f/1.7). Ceea ce înseamnă în imagini mai luminoase şi că se descurcă mai bine în situaţii de luminozitate mai scăzută deoarece apertura camerei se lărgeşte mai mult. Totuşi, Moto Z2 Play nu scoate imagini foarte reuşite, de multe ori imaginile produse neavând aceeaşi claritate precum cele realizate de alte telefoane în aceeaşi categorie de preţ. De asemenea, camera nu are stabilizare optică şi asta înseamnă imagini mişcate dacă nu ai o mână fermă. Per total, camera telefonului este una decentă, însă mi-aş fi dorit ceva mai mult.

    Moto Z2 Play este un telefon de mijloc care este scos din anonimat de modulele Moto. Merită să-l cumperi sau nu? Asta depinde dacă îţi place ideea de Moto Mods şi cât eşti dispus să investeşti în aşa ceva, deoarece cu aceiaşi bani pe care i-ai da pe un Moto Z2 Play ai putea să-ţi cumperi un telefon mai performant precum One Plus 5, de exemplu.

     

    CASETĂ TEHNICĂ

    PROCESOR QUALCOMM MSM8953-PRO SNAPDRAGON 626 2,2 GHZ
    PROCESOR GRAFIC ADRENO 506
    RAM 4 GB
    STOCARE INTERNĂ 64 GB (CARD MICROSD PÂNĂ LA 256 GB)
    DISPLAY SUPER AMOLED, FULL HD
    DIAGONALĂ 5,5 INCHI
    CAMERĂ FOTO PRINCIPALĂ 12 MP, F/1.7, 2.160 P@30 FPS,
    1.080 P@60 FPS
    CAMERĂ FOTO FRONTALĂ 5 MP, F/2.2, 1080 P
    BATERIE 3.000 MAH
    PREŢ 2.200-2.400 DE LEI
    GREUTATE 145 GRAME

  • Playboy a făcut anunţul care nu părea posibil! Cine va apărea pe coperat revistei în luna noiembrie. Se întâmplă pentru prima dată în 60 de ani

    Modelul ales de revista americană este Ines Rau, în vârstă de 26 de ani, un manechin francez care a mai pozat în Playboy în 2014. Este pentru prima dată în cei 64 de ani ai revistei, când pe copertă va avea un model transgender. Vogue şi Marie Claire au demarat mai devreme o iniţiativă de acest gen. În luna martie, pe coperta revistei Vogue a fost prezentată un model transgender. Ediţia spaniolă a revistei Marie Claire a făcut acelaşi lucru în 2016.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Concepte scandinave pentru băi şi bucătării

    Kuma România a fost a doua firmă daneză (primii fiind cei de la Tuborg) care a venit în România. Printre dificultăţile întâlnite la începutul activităţii pe piaţa locală, acum 18 ani, Camelia Olesen, director executiv al companiei, aminteşte de inflaţie şi birocraţie. ”La început, în 1999, a fost inflaţia, aproape de 70%, dar, cu toate acestea, partenerii danezi au avut încredere şi au investit în producţie. Apoi au fost mentalitatea şi multitudinea de formalităţi necesare pentru intrarea pe piaţa românească de la mijlocul anilor 2000“, spune ea. ”Ulterior lucrurile au intrat pe un trend ascendent, încât lăsăm în spate obstacolele şi ne amintim doar lucrurile frumoase.“

    Kuma a început producţia pe plan local însă în 2006, odată cu inaugurarea fabricii din Băneşti, în urma unei investiţii de aproape 2 milioane de euro. În 2013, compania a alocat investiţii de peste 400.000 de euro în proiecte care au vizat, printre altele, o nouă secţie de finisare, achiziţionarea unei clădiri în vecinătatea fabricii, pentru extinderea depozitului, şi dezvoltarea unui showroom cu o sală pentru conferinţe şi sesiuni de training de personal. Printre principalii clienţi ai Kuma din România s-au numărat lanţurile hoteliere Continental, Ibis şi Ramada, mallurile Băneasa Shopping Centerşi Sun Plaza, Arena Naţională, stadionul CFR Cluj, Aeroportul Henri Coandă şi diverse ansambluri rezidenţiale şi de birouri.

    Pe pieţele din Franţa, Kuma este furnizor agreat al celui mai mare constructor din Europa – Bouygues – şi se adresează proiectelor de anvergură: spitale, clădiri de birouri, malluri, stadioane sau aeroporturi. în Italia, compania lucrează pentru piaţa de feriboturi, iar în Olanda pe proiecte de utilitate publică.

    Pentru Kuma, piaţa obiectelor sanitare a avut un trend ascendent, cifra de afaceri a companiei fiind în creştere în ultimii 17 ani. Din cifra de afaceri realizată anual, 75% au fost exporturile pe piaţa scandinavă, 5% exporturile în Italia, Olanda, Ungaria, iar 20% piaţa românească.

    Cifra de afaceri pe 2016 a fost de 4 milioane de euro, iar pentru acest an compania estimează o creştere cu 18%. ”în planul nostru de afaceri, până în 2021 prognozăm o creştere anuală cu aproximativ 10%“, spune Camelia Olesen. ”Avem în plan şi o investiţie de 1 milion de euro, care va fi realizată în 2017 – 2018 şi care constă în extinderea facilităţilor de producţie şi de stoc şi achiziţia de echipamente noi.“ în prezent compania are 105 angajaţi, dublu faţă de anul 2015.

    Tehnologia folosită în procesul de producţie este continuu îmbunătăţită; ca exemplu, directorul executiv al companiei vorbeşte despre o investiţie de 300.000 de euro din 2011 pentru achiziţia unei maşini germane de turnare automată, prin care s-a îmbunătăţit aerul degajat în atmosferă. ”Lucrăm în continuare la principiul «friendly environment» atât prin educarea angajaţilor proprii, cât şi prin investiţiile interioare, realizate în sisteme de ventilaţie a aerului.“

    Camelia Olesen vede anul 2017 în creştere, dar nu se poate pronunţa asupra perioadei 2018-2020 din cauza situaţiei europene incerte. ”Cu toate că, preponderent, exportul nostru se adresează ţărilor nordice, ţări cu o economie şi monedă puternice, există temeri că economia acestora poate suferi şi în aceste zone“, spune ea. ”S-a observat în 2016 o tranziţie a pieţei nordice către obiecte sanitare standard, de dimensiuni mai mici, în defavoarea obiectelor sanitare custom made. Singura ţară care a păstrat trendul de a comanda cele mai scumpe produse a rămas Norvegia, unde creşterea vânzărilor Kuma a fost de 30% în 2017 faţă de 2016.“ în general, în regiunea scandinavă clienţii sunt exigenţi, caută design, calitate, seriozitate, explică reprezentantul Kuma.

    ”Pentru piaţa românească, principala piedică este lipsa de încredere a românilor într-o perspectivă mai bună, pe fondul unui set de «bâlbâieli» interne în relansarea unor politici adecvate de creştere a economiei“, opinează Camelia Olesen. ”Avem impresia că suntem într-un cerc vicios, în care ne lamentăm, dar nu putem face nimic. Este firesc, atât timp cât România se sufocă în birocraţie, iar criza de acum câţiva ani a dovedit că ţările «birocratice» o duc cel mai rău.“

    Produsele Kuma sunt prezente în România în showroomurile celor mai importanţi jucători în domeniul sanitarelor: Delta Studio, Romstal, Piastrelle, Bravo Grup, Ambient, dar şi în showroomuri din majoritatea oraşelor mari din ţară. ”în Scandinavia avem peste 500 de magazine care expun produsele Kuma, iar distribuţia se face în mare măsură către producătorii de mobilier de baie şi bucătărie, care la rândul lor, au lanţuri de magazine în toată Scandinavia. Este un mod de abordare foarte pragmatic, nordic, unde distribuţia este foarte clară şi taie multe costuri inutile“, mai spune Camelia Olesen.

    Designul scandinav rămîne un trend internaţional, iar Kuma produce obiecte sanitare aici, în România, care urmăresc acest trend, explică directorul executiv al companiei. ”Practic, clienţii noştri, care reprezintă segmentul interesat de design, de calitate, de seriozitate, au aceste produse scandinave aici şi considerăm un act de responsabilitate şi încredere să achiziţionezi un obiect sanitar produs în România cu un design atât de înalt.“

    Valoarea producţiei industriale de mobilă a fost de peste 2,5 miliarde euro în 2016, în creştere cu circa 7% faţă de anul precedent. Cei mai mari exportatori de mobilă din România, după valoarea exporturilor de mobilă din 2016, sunt Aramis Invest, Taparo şi Ecolor, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. Anul trecut România a exportat mobilă de 2,2 miliarde euro, de 3,6 ori mai mult decât a importat, rezultând astfel un excedent comercial de circa 1,6 miliarde euro, industria mobilei fiind printre puţinele sectoare din economia românească care înregistrează un asemenea excedent comercial.

    Retailul de mobilă a avut anul trecut al treilea an consecutiv de creştere după ce în criză vânzările interne au pierdut peste jumătate de miliard de euro, conform calculelor ZF pe baza celor mai recente date ale Asociaţiei Producătorilor de Mobilă din România (APMR). în retailul de mobilă sunt active peste 2.000 de firme, conform datelor de pe mfinante.ro.
    Investitorii străini vin şi produc mobilier în România, unde găsesc mână de lucru şi materie primă ieftină, exportând integral producţia către compania-mamă. Cu toate acestea, în piaţa de mobilă se află şi câteva dintre cele mai puternice companii antreprenoriale din România (Aramis Invest, Taparo, Casa Rusu, Lemet), dar şi jucători locali de talie mai mică precum Mobilier General Arad, care exportă mare parte din ceea ce produc.

    Primele zece ţări de destinaţie pentru mobila românească au cumpărat anul trecut mobilă în valoare de 1,7 mld. euro, ceea ce reprezintă 78% din valoarea totală a exporturilor de mobilă din România, potrivit datelor ZF. Cea mai mare parte a mobilierului produs în România ajunge în ţări precum Germania, Franţa, Italia, Cehia sau Marea Britanie, potrivit aceleiaşi surse.
    După Germania, următoarele ţări de destinaţie pentru mobilierul românesc sunt Franţa (324 mil. euro), Italia (253 mil. euro), Cehia (176  mil. euro) şi Marea Britanie (141 mil. euro). Regatul Unit al Marii Britanii este prima ţară din top 5 care a înregistrat o scădere de 10% a exporturilor de mobilă, o scădere pe care specialiştii din industrie o pun pe seama Brexitului – ieşirea Marii Britanii din UE, o mişcare care ar putea face exportul de mobilă mai scump decât până acum. Creşteri semnificative ale valorii exporturilor de mobilă, de peste 30%, s-au înregistrat în ţări precum Slovacia, Emiratele Arabe, Arabia Saudită, China, Grecia, Algeria, Canada şi Maroc, potrivit datelor APMR.