BusinessMagazin

Tag: mediu

  • Cine sunt cei 400.000 de români care sunt plătiţi mai prost decât restul ţării şi de ce

    „În cel mai fericit caz, anul acesta salariile vor rămâne la fel. Un muncitor din România nu va putea fi plătit la fel ca unul din Germania sau Austria atâta timp cât productivitatea este mai scăzută pentru că lucrează cu utilaje învechite.“

    Mai mult de 403.000 de români care muncesc în hoteluri şi restaurante, în fabrici de îmbrăcăminte şi de mobilă şi în industria tăbăcirii şi finisării pieilor, fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie au câştigat un salariu mediu net mai mic de 2.000 de lei, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Salariul mediu net pe economie a fost de 3.294 de lei în luna martie, ceea ce înseamnă că angajaţii din aceste patru industrii câştigă cu aproximativ 40% sub media na­ţională.

    „Motivele variază de la un domeniu la altul, dar principalul motiv este legat de lipsa calificărilor. Nivelul salarial din aceste industrii este mai mic deoarece majoritatea angajaţilor sunt muncitori necalifi­caţi. Angajaţii blue-collar din pro­ducţie câştigă destul de puţin compa­rativ cu alte domenii dacă nu au anu­mite cursuri la activ sau specializări“, spune Sorina Faier, managing partner în cadrul companiei de executive search Elite Search.

    Cele mai mici salarii le-au avut angajaţii din hoteluri şi restaurante – 1.605 lei mediu net în martie 2020, chiar mai mic decât cel câştigat în aceeaşi perioadă a anului trecut. Salariul mediu net din HoReCa a fost cu aproape 150 de lei mai mic în martie 2020 decât în aceeaşi lună a anului 2019.

    „Veniturile sunt mici şi în HoReCa, dar aici se adaugă şi câştigurile din bacşiş, pe lângă salariul de bază. Cu toate acestea, angajatorii din domeniu ar trebui să aibă politica salarială adaptată la experienţa angajaţilor, lucru care nu se prea întâmplă. Nu este în regulă să plăteşti acelaşi salariu şi pentru un angajat cu experienţă, şi pentru unul fără experienţă şi să spui că oricum îşi cresc veniturile din bacşiş“, spune expertul în resurse umane.

    În hoteluri şi restaurante lucrau 213.700 de persoane în luna martie a acestui an, cu 5.000 mai mulţi decât în aceeaşi lună a anului trecut. De altfel, industria HoReCa a fost prin­tre cele mai afectate de criza creată de pandemia de COVID-19. Dintre cei 213.700 de angajaţi, 87.686 erau în şomaj tehnic pe 15 mai, la sfârşitul stării de urgenţă, conform datelor de la Ministerul Muncii.

    Al doilea cel mai mic salariu de pe piaţa muncii din România este câştigat de angajaţii din fabricile de îmbrăcăminte. Aici, în martie 2020, salariul mediu net a fost de 1.813 lei, în creştere cu doar 57 de lei com­parativ cu luna martie a anului trecut. În industria fabricării artico­lelor de îmbrăcăminte din România lucrau 96.300 de angajaţi în luna martie, cu 11.700 mai puţini decât în aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Sorina Faier afirmă că în multe domenii din România firmele au costuri mai mari din cauza lipsei unei infrastructuri performante şi, astfel, le rămân mai puţini bani pentru modernizarea şi dezvoltarea capacităţii de producţie, crearea de noi locuri de muncă şi măriri de salarii.  Costurile suplimentare reprezintă un dezavantaj competitiv, iar companiile urmăresc obţinerea producţiei la costuri cât mai mici.

    „Un muncitor din România nu va putea fi plătit la fel ca unul din Germania sau Austria atâta timp cât productivitatea este mai scăzută pentru că lucrează cu utilaje înve­chite sau firma are costuri suplimen­tare. Spre exemplu, o firmă de producţie de mobilier sau articole vestimentare din România are costuri mai mari cu transportul produselor pe o distanţă de 300 km pe drumurile din România faţă de o firmă din Germania, unde infra­structura este mai dezvoltată şi livrările se pot face mai rapid şi cu costuri mai mici pe aceeaşi distanţă“, explică ea.

    În fabricile de mobilă din România, salariul mediu net era de 1.978 de lei în luna martie a acestui an, cu doar 58 de lei mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului 2019. În aceste fabrici lucrează 55.700 de angajaţi, în scădere cu 2.200 de persoane faţă de luna martie a anului trecut, conform datelor de la INS.

    Cei circa 37.700 de români care lucrează în tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnasamentelor şi încălţămintei; prepararea şi vopsirea blănurilor câştigau un salariu mediu net de 1.989 de lei în martie, un salariu cu 8 lei mai mic decât cel pe care îl primeau în aceeaşi lună din 2019. Numărul de angajaţi din această industrie a scăzut cu 5.400, de la 43.100 în martie 2019, la 37.700 în aceeaşi lună a acestui an.

    Sorina Faier crede că aceste patru industrii nu vor beneficia de creşteri salariale anul acesta, ci este posibil chiar ca salariile angajaţilor să scadă.

    „În cel mai fericit caz, anul acesta salariile vor rămâne la fel. Scăderi salariale vor exista în multe industrii, depinde de fiecare companie cum va gestiona criza şi resursele. Din păcate, în continuare mulţi angajaţi riscă să rămână fără locuri de muncă după revenirea din şomajul tehnic deoarece multe firme vor intra în insolvenţă. Este posibil ca, din cei 400.000 de angajaţi în cele patru industrii menţionate, să rămână numai 350.000, cel puţin pe timpul crizei“, adaugă ea.

     

  • Adoptat de Senat: Salariului de bază minim brut pe ţară va creşte până la 60% din salariul mediu brut pe economic

    Senatul a adoptat la începutul acestei săptămâni, în data de 12 mai 2020, propunerea legislativă pentru completarea art.164 din Legea nr.53/2003 care prevede creşterea salariului de bază minim brut pe ţară. 

    Propunere legislativă pentru completarea art.164 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, care prevede anumite modificări ale 164 din capitolul II care reglementează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată a fost depusă la Senat la sfârşitul lunii februarie. 

    Proiectul a fost adoptat de Senat în data 12 mai 2020 cu 91 de voturi pentru, 43 de voturi împotrivă şi zero abţineri. 

    În prezent, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor. În cazul în care programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară la numărul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.

    Propunerea legislativă numărul B75/2020, depusă la Senat marţi, 25 februarie 2020, prevede modificări ale Legii nr.53/2003 – Codul muncii.

    Proiectul propune modificarea Codului Muncii cu următorul articol: ”Raportul dintre salariul de bază minim brut pe ţară şi salariul mediu brut pe economie va creşte în tranşe anuale egale începând cu data de 01 ianuarie 2021, urmând ca la data de 31 decembrie 2024 salariul de bază minim brut pe ţară să reprezinte 60% din salariul mediu brut pe economie”.

    Propunerea legislativă prevede creşterea raportului dintre salariul de baza minim brut pe ţară şi salariul mediu brut pe economic în tranşe anuale egale începând cu data de 01 ianuarie 2021, urmând ca la data de 31 decembrie 2024 salariul de bază minim brut pe ţară să reprezinte 60% din salariul mediu brut pe economie.

    “Respectul faţă de concetăţenii noştri si recunoaşterea valorii muncii acestora, respectiv recunoaşterea dreptului la un nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii europeni ne determină să fim, ca întotdeauna, alături de principiile şi acţiunile relevante în planul Uniunii Europene”, scrie în expunerea de motive aferentă proiectului.

    Conform expunerii de motive, scopul acestui demers normativ este complex şi include, într-o enumerare nelimitativă:

    -reducerea decalajelor între statele europene şi cetăţenii acestora;

    -garantarea asigurării standardelor şi condiţiilor minime de trai decent pentru populaţie;

    – diminuarea migraţiei forţei de muncă autohtone;

    -reducerea somajului voluntar generat de lipsa de atractivitate a salariului minim;

    – colectarea unor sume suplimentare la bugetul de stat necesare efectuării de noi investiţii;

    – distribuţia mai echitabilă a profiturilor în plan european etc.

    Pentru ca această propunre legislativă să intre în vigoare, trebuie adoptată de Camera Deputaţilor, promulgată de şeful statului şi apoi publicată în Monitorul Oficial.

     

     

  • Camelia Ene, Country chairman şi CEO, MOL România: „Succesul necesită muncă, profesionalism, pasiune, disciplină şi capacitatea de lucru în echipă”

    Camelia Ene conduce din 2016 MOL România, companie care împlineşte anul acesta un sfert de secol de prezenţă pe piaţa locală. Priorităţile companiei din anul 2020 se concentrează pe trei direcţii majore: digitalizare, dezvoltare şi diversificare. „Digitalizarea presupune eficientizarea proceselor interne, dar mai ales digitalizarea interacţiunii cu clienţii. Totodată, ne-am propus să ne dezvoltăm în continuare sistemul logistic şi reţeaua de staţii la nivel naţional prin deschiderea de noi staţii de servicii şi prin extinderea noului concept de retail, Fresh Corner. Diversificarea produselor şi serviciilor din portofoliu este o altă direcţie pe care ne concentrăm, astfel încât să răspundem nevoilor în continuă schimbare ale clienţilor noştri”, descrie country managerul MOL România obiectivele companiei. Când vine vorba despre echilibrul între viaţa personală şi cea profesională, Camelia Ene crede că acesta este strâns corelat de pasiunea faţă de profesie. „Astfel vei avea acea energie pozitivă de care ai nevoie pentru a te simţi bine în viaţa ta de zi cu zi, atât profesională cât şi personală.” Pe de altă parte, ea sesizează că este important ca angajatorul să creeze un cadru potrivit pentru existenţa unei armonii între viaţa de la birou şi cea privată. Ea spune că la MOL încurajează obţinerea acestui echilibru de către angajaţi, printr-o serie de măsuri integrate într-un cadru mai larg de operare cu scopul de a oferi un mediu de lucru cât mai bun, sub egida conceputului de wellbeing. „Credem cu tărie că atingerea acestui echilibru este benefic atât pentru individ, cât şi pentru organizaţie şi, nu în ultimul rând, pentru societate.” Pe o tânără la început de carieră o sfătuieşte „să-şi păstreze curiozitatea, să ţină pasul cu noutăţile şi să fie atentă la tendinţele consumatorului din aria sa de activitate. Cred că acestea sunt trei ingrediente de bază pentru o carieră de succes, la care aş adăuga un al patrulea element foarte important: spiritul de echipă”.

     

    Profilul CAMELIEI ENE a apărut în catalogul 105 CELE MAI PUTERNICE FEMEI DIN BUSINESS, a cărui varianta digitală o puteţi răsfoi aici.

  • Salariul mediu net din construcţii s-a triplat în ultimii zece ani, înainte de instalarea pandemiei

    ♦ Planurile de business ale companiilor se scriu acum de la o zi la alta, astfel că deciziile vor depinde de evoluţia lucrărilor pe şantiere şi de apetitul dezvoltatorilor imobiliari.

    Ultimii zece ani au adus o triplare a salariului mediu net din domeniul cons­truc­ţiilor, comparând doar lunile fe­brua­rie ale fiecărui an, astfel că în februarie 2020 acest indicator s-a situat la 3.036 de lei, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică. Spre comparaţie, în februarie 2010 salariul mediu net era de 1.116 lei în acelaşi sector.

    Avansul se explică prin prevederile Ordonanţei 114/2018, care a impus, printre altele, un salariu minim brut de 3.000 de lei pentru angajaţii din acest domeniu.

    În acest moment, în care salariile din construcţii se află la maxime istorice pentru industria de profil, se pune însă problema dacă pandemia de Covid-19 prin care trece România şi întreaga lume va afecta nivelul veniturilor, în condiţiile în care piaţa imobiliară dă semne de slăbiciune.

    „Forţa calificată de muncă este în continuare o problemă în domeniul construcţiilor, iar competiţia se menţine. Astfel, nu cred că patronii iau în calcul să umble la nivelul salarial, pentru că ei trebuie acum să încerce să-şi consolideze personalul”, spune Laurenţiu Plos­ceanu, preşedintele ARACO (Asociaţia Antreprenorilor în Construcţii).

    Planurile de business ale companiilor se scriu acum de la o zi la alta, astfel că deciziile vor depinde de evoluţia lucrărilor pe şantiere şi de apetitul dezvoltatorilor imobiliari.

    „Este foarte important de văzut care este capacitatea guvernului de a menţine proiectele pe care le-a demarat. S-ar putea să fie probleme privind finanţarea. Să sperăm însă că mixul de măsuri legislative care vor fi luate va permite continuarea activităţii şi în semestrul al doilea al anului”, mai spune Laurenţiu Plosceanu.

    Criza complet neaşteptată cauzată de epidemia de Covid-19 i-a adus înapoi acasă pe mulţi români plecaţi să muncească în străinătate, în special în Italia şi Spania. O pondere semnificativă a celor care plecaseră peste graniţe lucrau acolo în domeniul construcţiilor, iar acum companiile din această industrie se gândesc să profite de oportunitatea de a-i avea înapoi acasă pentru a-i recruta pe şantierele din România. Companiile spun însă că rămâne de văzut câţi dintre cei reveniţi acasă sunt profesionişti în meseriile lor.

    „În Germania, există multe proiecte de construcţii care nu pot fi realizate doar cu forţa de muncă existentă acolo, aşa că sunt solicitaţi muncitori din România. De aceea, patronii români trebuie să aibă grijă de angajaţii lor”, adaugă Laurenţiu Plosceanu.

    Recent, Victor Căpitanu, managing director al dezvoltatorului imobiliar One United Properties, spunea că, cel mai probabil, costurile de construcţii nu vor mai creşte anul acesta, aşa cum era de aşteptat, cu 5-10, cum se întâmplă de regulă în fiecare an. Ca urmare a pandemiei, costurile vor stagna, crede el.

  • Şcolile nu se mai deschid până la toamnă. Cine suferă cel mai mult când copiii stau acasă?

    Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat, săptămâna trecută, că şcolile, grădiniţele şi universităţile nu se vor redeschide în acest an şcolar, după ce cursurile au fost suspendate din cauza pandemiei de COVID-19. Singurii elevi care se vor întoarce la şcoală vor fi cei care vor susţine examenul de bacalaureat şi evaluarea naţională. Cursurile se vor încheia pe 12 iunie, iar până atunci elevii vor continua orele în mediul online.
    Asociaţiile de părinţi susţin că măsura luată de autorităţi era una previzibilă pentru că părinţii se tem că există un risc mare de contaminare pentru copiii lor dacă se întorc în şcoli.
    „Este o decizie foarte grea pe care autorităţile au luat-o. Indiferent de decizia pe care o luau, întotdeauna ar fi existat oameni nemulţumiţi. Este o decizie previzibilă, majoritatea părinţilor spuneau că nu vor să îşi mai trimită copiii la şcoală de frica de a nu se contamina. Acum sunt 3 milioane de elevi care nu se pot întoarce la şcoală. Pericolul de contaminare există şi după 15 mai, după ce ne vom întoarce la muncă, şi nu va dispărea nici din toamnă. Trebuie să ne învăţăm să trăim cu acest virus şi de aceea trebuie să legiferăm predarea şi evaluarea online”, spune Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi – Învăţământ Preuniversitar (FNAP-IP).
    FNAP-IP a susţinut ca evaluarea naţională şi bacalaureatul să fie date în format fizic, spune el, pentru că nu există cadru legal care să permită evaluarea în mediul online. „Unii părinţi spuneau că examenele ar fi trebuit echivalate cu rezultatele şcolare de până acum, dar nota 5 de la o şcoală nu reflectă nota 5 de la o alta. Sunt şi şcoli unde evaluarea se face pe repede înainte. Pentru evaluarea naţională, clasamentul trebuie să reflecte cunoştinţele elevilor. La bacalaureat nu contează atât de mult nota de la examen, contează diploma, pentru că unele facultăţi dau ele examen de admitere, iar altele organizează concursuri pe bază de dosar”, spune Cristache. El crede că impactul financiar cu care se vor confrunta părinţii care se vor întoarce la muncă pe 15 mai, după ce starea de urgenţă va trece, este o mare problemă.
    „Pe lângă părinţii care va trebui să se întoarcă la muncă şi va trebui să plătească pe cineva să stea cu copiii, vorbim şi despre creşe şi grădiniţe private aici. Trebuie făcută o excepţie, să găsim o soluţie şi pentru aceştia. Avem probleme şi cu legea 19/2020 pentru că părinţii nu îşi pot încasa banii, cei 75% din salariul mediu brut pe economie, dacă firma are datorii la stat. Teoretic, după ce trece starea de urgenţă nu mai pot beneficia de zile libere plătite pentru a sta cu copiii acasă. Trebuie să discutăm această problemă şi să căutăm soluţii”, crede Cristache.
    Asociaţia „Părinţii cer schimbare” afirmă că decizia autorităţilor de a nu mai deschide şcolile în anul acesta şcolar este una corectă, dată fiind situaţia epidemiologică existentă, însă acum autorităţile trebuie să găsească o serie de măsuri prin care să sprijine părinţii care va trebui să se întoarcă la muncă şi va trebui să plătească pe cineva pentru a supraveghea copiii în acest timp. „Aceasta este o problemă cu care, din păcate, se vor confrunta o parte dintre părinţi. Guvernul poate să gândească programe care să includă fie facilităţi de natură fiscală pentru companiile care acordă zile libere angajaţilor nevoiţi să stea cu copiii acasă, fie să acorde o sumă de bani ca ajutor social părinţilor şi aparţinătorilor care sunt nevoiţi să stea acasă cu copiii, ca efect al acestei situaţii nedorite”, spun reprezentanţii asociaţiei Părinţii cer schimbare.
    În viziunea lor, soluţiile pot fi multiple, dacă se merge pe înţelegere şi colaborare – înţelegere din partea angajatorilor şi colaborare din partea guvernului, care poate să vină cu programe şi dispoziţii care să ajute şi să susţină această categorie socială.
    „Până acum s-a făcut apel la flexibilizarea programului de muncă din partea angajatorilor, la promovarea telemuncii şi a muncii de acasă, acolo unde acest lucru este posibil. Dacă se doreşte ceva, cu siguranţă că se vor găsi soluţiile şi resursele necesare. Credem că, aşa cum au fost ajutate şi alte categorii sociale şi profesionale, acum este timpul ca şi părinţii să fie ajutaţi, şi prin ei copiii. Ajutând acum părinţii şi copiii, sprijinim de fapt educaţia şi viitorul acestor copii. Nu ne permitem o altă generaţie uitată pe lista de priorităţi ale guvernanţilor”, spun aceştia. Asociaţia Şcolilor Particulare (ASP) consideră că decizia autorităţilor de a închide toate unităţile de învăţământ până în luna septembrie condamnă majoritatea unităţilor particulare de învăţământ la faliment. Asociaţia a creat o petiţie prin care cere sprijin pentru susţinerea financiară a grădiniţelor şi şcolilor particulare.
    „Părinţi, profesori, elevi, solicităm guvernului sprijin pentru susţinerea financiară a grădiniţelor şi şcolilor particulare. În spatele instituţiilor particulare sunt oameni care au investit în educaţie, sunt oameni care au investit în peste 150.000 de elevi şi preşcolari care au dreptul să îşi continue studiile în condiţii similare după reluarea cursurilor în luna septembrie”, scrie Asociaţia Şcolilor Particulare în petiţie.
    Asociaţia cere guvernului elaborarea unor măsuri specifice pentru a putea realiza în perioada verii tabere, ateliere şi şcoli de vară pentru elevi şi preşcolari. „Astfel părinţii vor avea posibilitatea de a se întoarce la muncă. Amintim că toate recomandările de specialitate subliniază că în septembrie, la revenirea în şcoli şi grădiniţe, se vor lua măsuri exprese de siguranţă a elevilor şi preşcolarilor – cel mai probabil aceleaşi măsuri pe care unităţile particulare de învăţământ sunt pregătite deja să le pună în aplicare de la mijlocul lui iunie sau mai devreme”, mai spune petiţia elaborată de ASP.
    Reprezentanţii grădiniţei private cu predare în limba germană Schnuffelgarten spun că nu vor supravieţui până în septembrie dacă nu vor primi ajutor de la autorităţi.
    „Nu vom supravieţui până în septembrie fără ajutor. Părinţii sună continuu că nu au cu cine lăsa copiii. Angajaţii sunt disperaţi că vor muri de foame. Proprietarii sediilor nu vor accepta să nu fie achitată chiria 6 luni şi va trebui să golim de mobilier şi materiale sediile. Cine va mai putea să o ia de la capăt în septembrie? Părinţii nu mai plătesc taxele din aprilie. Nu ai cum să le ceri bani pentru ceva ce nu prestezi. Şi lor le este greu financiar şi îşi riscă locul de muncă pentru că nu au cu cine lăsa copiii, nu au cum să mai şi plătească”, a declarat Raluca Niţă, managerul grădiniţei private Schnuffelgarten.
    Angajaţii grădiniţei sunt acum în şomaj tehnic, dar managerul instituţiei de învăţământ se întreabă ce se va întâmpla după 15 mai, când vom ieşi din starea de urgenţă şi statul nu va mai deconta şomajul tehnic pentru companii. „Angajaţii sunt în şomaj tehnic, dar se plăteşte foarte greu. De exemplu, şomajul tehnic pentru 16-31 martie a intrat abia azi (27 aprilie – n.red.) în contul firmei şi abia mâine ajunge la angajat. Cum să stea omul peste o lună fără venit? Şi oare vor mai plăti şomaj tehnic după 15 mai? Faceţi ceva să se impună reguli stricte de funcţionare, ca să nu închidem tot. Nu se pune problema aici de câştig, ci doar de supravieţuire”, spune Raluca Niţă.
    Managerul grădiniţei Schnuffelgarten atrage atenţia că salariile din grădiniţele de stat sunt suportate de stat, iar grădiniţele private nu sunt sprijinite deloc.
    „Trebuie făcute demersuri de a nu confunda învăţământul privat cu cel de stat. Cel de stat  nu oferă condiţii securizate în timpul pandemiei, dar salariile sunt suportate de statul român. Sistemul privat se poate pregăti pentru orice măsură potrivită pandemiei (de exemplu grupe de 5 copii), iar angajaţii nu rămân fără loc de muncă. Nimeni nu ne sprijină, doar ne obligă să punem lacătul pe sedii”, afirmă Raluca Niţă.
    În România sunt 1.560 de unităţi particulare de învăţământ, dintre care 46% sunt la nivel preşcolar – adică grădiniţe şi creşe, 14% sunt instituţii de învăţământ primar şi 11% sunt instituţii de învăţământ liceal, conform datelor de pe site-ul Asociaţiei Şcolilor Particulare. Aproape 33% dintre unităţile particulare de învăţământ sunt în Bucureşti, conform aceleiaşi surse.
    Efectele negative ale închiderii şcolilor nu se văd doar în companiile private din învăţământ care se tem că nu vor supravieţui, ci şi în cazul copiilor care s-au plictisit să stea acasă, sunt apatici şi au stări de anxietate.
    „Situaţia asta creează o mare incertitudine printre părinţi şi copii. Cei din clasele a VIII-a vor să vadă cum să organizeze banchetele de final de an, să respecte toate tradiţiile acestea legate de finalul anului şcolar. Ei sunt pe pierdere emoţională din cauza asta. Copiii au asistenţă tehnică, dar sunt singuri şi se plictisesc. Oricât de captivantă este tehnologia, tot relaţiile interumane oferă cele mai mari recompense”, spune Daniela Trubiansky, psihoterapeut de familie şi sistemic şi consilier şcolar. Psihoterapeutul spune că atât copiii, cât şi părinţii erau foarte speriaţi de gândul că anul şcolar ar fi putut fi îngheţat. „Copiii sunt apatici şi anxioşi. Erau timoraţi şi părinţii, şi copiii de frica de a nu se îngheţa anul şcolar pentru că au investit foarte mult în acest an în pregătire, în meditaţii. A fost o uşurare din acest punct de vedere că nu s-a îngheţat anul. Părinţii sunt iritaţi că Ministerul Educaţiei bâjbâie, dar sunt uşuraţi de faptul că se dau examenele”, explică ea.
    Daniela Trubiansky crede că modul în care se ţin acum cursurile online nu este suficient pentru a le oferi o educaţie bună copiilor. „Ce se întâmplă acum este instrucţie, nu este educaţie. Copiilor le place că se trezesc mai târziu, că au o anumită libertate în ceea ce priveşte temele, dar este mult mai mult de lucru. Acum, profesorii aruncă responsabilitatea lecţiilor în curtea elevilor. Noi ne prefacem că facem şcoală, dar nu este ce ar trebui. Ar fi foarte util dacă s-ar investi în educaţia profesorilor, în dezvoltarea lor personală, pentru a îi pregăti mai bine. Acum ei se tem şi de faptul că trebuie să îşi justifice activitatea. A fost o eroare să se vină cu obligativitatea cursurilor online”, afirmă Daniela Trubiansky. Această criză a pandemiei de COVID-19 poate fi şi o oportunitate pentru ca sistemul de învăţământ din România să se schimbe, să se revoluţioneze, susţine psihoterapeutul. „După această situaţie, mi-ar plăcea să nu ne întoarcem în punctul în care eram înainte de pandemie, ci să schimbăm modul în care interacţionăm cu copiii. Îmi doresc ca aceste experienţe să se mute într-o zonă didactică mai distractivă, mai atractivă, mai vie. Este o oportunitate de schimbare, dar trebuie să avem şi un cadru care să o permită de la Ministerul Educaţiei”, explică Daniela Trubiansky.

  • Unde şi cum vor munci corporatiştii din România după perioada de izolare: acasă, la birou sau altundeva?

    După o lungă perioadă de muncă la domiciliu, angajaţii din România vor avea parte de mai multă muncă remote, din orice alt loc în afara biroului, nu neapărat de acasă, cred reprezentanţii unei mese rotunde organizate recent pe tema segmentului office al imobiliarelor, cum altfel decât în mediul virtual. Care sunt câştigătorii acestei flexibilităţi şi cum va evolua piaţa de birouri în continuare?

    „Am avut multe apeluri video şi nu a existat o delimitare clară între viaţa de la birou şi cea personală – sentimentul general este că toată lumea aşteaptă să se întoarcă la birou într-un fel sau altul. Munca de acasă este grozavă, dar trebuie să fie limitată la 1-2 zile pe săptămână, ai copii, ai alte aspecte ale vieţii personale care vin peste tine, este totul în ceaţă când vine vorba despre trasarea limitelor între viaţa de la birou şi spaţiul personal”, descrie Aurelia Luca, executive vice president operations România la Skanska Commercial Development Europe, cele câteva săptămâni de telemuncă.

    Toţi angajaţii din birourile Skanska au lucrat de acasă zilele acestea, excepţie de la această regulă fac cei care trebuie să fie prezenţi pe siturile de construcţie, pe şantierele care nu şi-au oprit activitatea în această perioadă. De altfel, potrivit Aureliei Luca şi celorlalţi participanţi la o masă rotundă organizată în mediul virtual pe tema segmentului de birouri al pieţei imobiliare, toate proiectele începute continuă încă; întârzierile ar putea veni pentru noile proiecte de pe segmentul office.

    Şi o mare parte dintre angajaţii Globalworth au lucrat în regim de telemuncă, iar Mihai Zaharia, director de investiţii şi pieţe de capital al dezvoltatorului, se aşteaptă ca revenirea să se facă de acum gradual, ca mai multe companii să implementeze programe de muncă flexibile şi să permită angajaţilor să îşi înceapă programul la intervale de timp diferite: „Nu avem o statistică exactă, dar estimez că mai mult de jumătate din companiile care sunt chiriaşe în portofoliul nostru au implementat aceste programe flexibile prin care permit echipelor să îşi desfăşoare activitatea la intervale de timp diferite”.

    Mike Hapoianu, general manager al Mindspace, spune că discută constant cu reprezentanţii firmelor care sunt membri ai spaţiului de coworking pe care îl conduce şi observă că starea generală a tuturor este de aşteptare pentru a se întoarce la birou. Perry Zizzi, managing partner la Dentons, chiar dacă se numără printre cei care merg în continuare la birou, observă că criza accelerează trenduri pe care le aşteptau: „La finalul anului trecut vorbeam despre muncă flexibilă, acum suntem forţaţi să facem asta. Cred că 20% dintre companii erau pregătite pentru acest regim de muncă, iar restul au fost forţaţi să facă acest lucru”.

    „Ne aşteptăm la termene de închiriere mai scurte. Deja în vest acestea au scăzut. Ne îndreptăm către o perioadă cu mai multe clauze de întrerupere a contractului, cu mai multă flexibilitate şi termene mai scurte”, crede Tim Wilkinson, partener capital markets în cadrul companiei de consultanţă imobiliară Cushman & Wakefield Echinox.
    În ceea ce priveşte portofoliul de clienţi, Aurelia Luca spune că cei care şi-au suspendat contractele de închiriere sunt restaurantele aflate la baza clădirilor Skanska: „Cu siguranţă pentru o perioadă vor fi nişte schimbări legate de mixul de servicii de la parter – restaurantele de la parter vor funcţiona în online”.

    „Serviciile oferite de unităţile de la parterul clădirilor de birouri au venit ca un beneficiu pentru angajaţii chiriaşilor acestei clădiri – pe măsură ce se vor adapta vieţii după pandemie, spaţiile de la parter se vor adapta şi ele pentru a răspunde acestor nevoi. Cât despre restaurante, se va pune mai mult accent pe norme de igienă şi siguranţă alimentară – măsurile de distanţare socială vor duce la mai puţine mese, la o fragmentare a spaţiului de servire, chiar modul de servire va fi diferit, poate vesela va fi altfel, vor fi puse la dispoziţia clienţilor mai multe moduri de igienizare. Mă aştept ca din ce în ce mai multe restaurante să ofere soluţii de livrare a produselor”, crede Mihai Zaharia. Fără să ofere prea multe detalii, atât reprezentantul Globalworth, cât şi Skanska spun că au primit solicitări de amânare a plăţilor, de reduceri pentru o anumită perioadă, solicitările variind în funcţie de specificul activităţii.

    Mai mult coworking, dar fără happy hours

    „Nu cred că WFH va fi continuată, ci mai degrabă acest remote work care se poate întâmpla în spaţiile de birouri flexibile; cred că majoritatea companiilor vor funcţiona cu un sediu permanent, dar vor avea o parte din angajaţi în aceste spaţii flexibile”, spune Aurelia Luca.

    De altfel, spaţiile de birouri de tip coworking s-ar putea număra printre câştigătorii din noua normalitate a segmentului office al pieţei imobiliarelor. Mike Hapoianu spune că în ultimul an şi jumătate de când Mindspace există în piaţă, şi-au petrecut majoritatea timpului în educarea pieţei, or acum crede că odată cu această perioadă oamenii au înţeles mai bine conceptul de coworking şi pe termen lung aceste spaţii vor fi văzute mult mai favorabil. 

    „Ultimele şase săptămâni au reprezentat o perioadă în care companiile au înţeles mult mai bine ce înseamnă flexibilitatea, să creşti sau să scazi numărul de oameni din echipă, de ce e bine să ai un plan de contingenţă, să nu pui toţi oamenii într-un singur loc. Eu cred că reducerea riscului şi mărirea flexibilităţii vor fi ceva la care foarte multe companii se vor gândi – şi mari şi mici”, spune general managerul de la Mindspace.

    El observă că oamenii voiau să lucreze de acasă şi înainte, dar nu neapărat fiindcă voiau să fie acasă, ci fiindcă nu voiau să fie la birou. Flexibilitatea pe care o ai în spaţiile de coworking ar putea face ca mai multe companii să îşi îndrepte atenţia asupra acestor spaţii. Totuşi, şi acestea va trebui să se adapteze la noua piaţă: „Acum încercăm să vedem ce se cere, ce ar vrea să aibă clienţii în spaţiu şi ce nu – cred că mulţi vor fi learning by doing, având în vedere că mindpsace este în 7 ţări, există şi diferenţe culturale, ne uităm la alte pieţe care sunt acolo.

    Clar este nevoie de ajustare, dar se va pune accent pe curăţenie, igienă, vizavi de spaţiul în sine, noi avem birouri private pentru reprezentanţii companiilor, spaţiul este oricum delimitat, zona de lounge este folosită pt meetinguri”. Vor renunţa însă la activităţi precum „happy hour”, când între 10 şi 150 de persoane se adunau pentru networking în spaţiul comun: „Probabil că vom începe cu happy hours puţin diferite – lumea nu va fi confortabilă să socializeze cu alte zeci de persoane după prima săptămână – întrebarea este cât timp va rămâne situaţia aşa?”. 

    Dincolo de comportamentul clienţilor-companii şi orientarea mai mare înspre munca în regim remote, spaţiile de birouri vor cunoaşte transformări majore, atât în ceea ce priveşte construcţia spaţiului în sine, cât şi în ceea ce priveşte planificarea biroului, dar şi a oamenilor şi a echipelor. „Când vine vorba despre layout, acesta depinde de fiecare companie în parte”, crede Aurelia Luca.

    Chiar dacă crede că este încă prea devreme să stabilim cum vor arăta noile spaţii de birouri, Mihai Zaharia este de părere că măsurile de distanţare socială vor influenţa modul în care vor arăta viitoarele spaţii de birouri. „Mă aştept la un spaţiu mai fragmentat, dar este devreme să spunem că au companiile acum noua reţetă pentru cum vor opera birourile. Încă se fac analize, vom vedea cum va impacta această pandemie”.

    Când îşi va reveni piaţa?
    „Aşteptările noastre pentru o revenire a pieţei sunt la începutul anului viitor sau spre finalul acestuia, dar chiar dacă se va reveni la birou, cu siguranţă multe companii îşi vor regândi planurile pentru următoarele luni. Vor fi cu siguranţă ca activitate mult mai multe extinderi, apetitul pentru relocări va fi mai scăzut, în ceea ce priveşte stocul în general, şi aici vom asista la modificări, probabil unele proiecte care nu au început se vor regândi puţin şi în funcţie de cererile care vor exista, chiriaşii dacă vor dori o relocare se vor uita la clădiri în stadiul avansat, preînchirierile nu vor fi populare,  cel puţin  anul acesta, este greu de făcut predicţii fiindcă încă suntem pe o pantă ascendentă, nu am ajuns la vârful epidemic”, descrie Aurelia Luca perspectivele de dezvoltare a pieţei în perioada următoare. Aurelia Luca observă că proiectele de birouri aflate în dezvoltare pe piaţă nu s-au oprit, iar dezvoltatorii fac eforturi să livreze. Situaţia este diferită însă în ceea ce priveşte proiectele viitoare. „Va exista o diferenţă între cei care au equity şi restul, cred că se vor face scenarii referitoare la viitor, iar aşteptările mele sunt că vor apărea efecte în proiecte care vor apărea anul viitor, cred că vor fi împinse cel puţin un trimestru, sunt limitări pe materiale, pe disponibilitatea forţei de muncă, o dezvoltare implică mult mai multe lucruri decât ce vedem la final, o clădire frumoasă.” „Pe termen mediu mă aştept să văd relocări din clădiri clasa B sau C în clădiri clasa A – asta am văzut în trecut şi cred că acest trend va fi accentuat în viitor”, crede Mihai Zaharia. El este de părere că încetinirea va fi una pe termen scurt: „Pe termen mediu cred că va fi o relocare în spaţii moderne, multe servicii care deserveau piaţa globală se vor întoarce pe continent, iar România ar putea beneficia de asta, cât timp vom dispune de infrstructură şi de oameni”. Iar când vine vorba despre lecţiile acestei experienţe, Zaharia conchide: „Trebuie să fim mereu pregătiţi de schimbări, în detrimentul unor reţete de business care au dat rezultate în trecut. Managerii ar trebui să se concentreze pe termen scurt asupra factorilor pe care îi pot controla, fără pariuri uriaşe despre cum va arăta viitorul – acum sunt multe de învăţat şi învăţăm în continuare”. 

  • Medicul care la 98 de ani nu renunţă să ajute oamenii care au nevoie în timp ce îşi pune propria viaţă în pericol: „Soţia mea este îngrozită că aş putea aduce virusul acasă şi are dreptate”

    Mediul Christian Chenay continuă să lucreze în pofida riscurile de îmbolnăvire cu COVID-19 pentru cei de vârsta lui, potrivit unui articol publicat de BBC.

    Cel mai în vârstă medic al Franţei face în continuare vizite săptămânale la domiciliul pacienţilor pentru a oferi îngrijire. Decizia lui de a lucra în continuare ţine parţial de lipsa de medici de familie cu care se confruntă Franţa.

    „Sunt foarte atent. Soţia mea este îngrozită că aş putea aduce virusul acasă şi are dreptate”, a spus el în interviul acordat BBC.

    Medicul a fost nevoit să închidă cabinetul pe care îl avea în Paris, dar ţine şi consultaţii în mediul online pentru pacienţi şi face vizite săptămânale chiar şi la un azil de bătrâni. „Nu îi pot abandona în mijlocul epidemiei cu acest virus. Nu ar putea să se descurce pe cont propriu.”

    „Am aproape 99 de ani, ar trebui să îmi reduc activitatea din mai multe motive. Lucrez într-un ritm mai lent decât înainte, trebuie să am grijă”, a mai spus medicul.

  • Medicul care la 98 de ani nu renunţă să ajute oamenii care au nevoie în timp ce îşi pune propria viaţă în pericol: „Soţia mea este îngrozită că aş putea aduce virusul acasă şi are dreptate”

    Mediul Christian Chenay continuă să lucreze în pofida riscurile de îmbolnăvire cu COVID-19 pentru cei de vârsta lui, potrivit unui articol publicat de BBC.

    Cel mai în vârstă medic al Franţei face în continuare vizite săptămânale la domiciliul pacienţilor pentru a oferi îngrijire. Decizia lui de a lucra în continuare ţine parţial de lipsa de medici de familie cu care se confruntă Franţa.

    „Sunt foarte atent. Soţia mea este îngrozită că aş putea aduce virusul acasă şi are dreptate”, a spus el în interviul acordat BBC.

    Medicul a fost nevoit să închidă cabinetul pe care îl avea în Paris, dar ţine şi consultaţii în mediul online pentru pacienţi şi face vizite săptămânale chiar şi la un azil de bătrâni. „Nu îi pot abandona în mijlocul epidemiei cu acest virus. Nu ar putea să se descurce pe cont propriu.”

    „Am aproape 99 de ani, ar trebui să îmi reduc activitatea din mai multe motive. Lucrez într-un ritm mai lent decât înainte, trebuie să am grijă”, a mai spus medicul.

  • Mai contagios decât Covid-19 trebuie să fie speranţa repornirii economiei. Cine o să fie în linia întâi în mediu privat?

    Daca in mediul sanitar in linia intai sunt medicii, asistentele si infirmierii, in mediu privat ne bazam pe antreprenori, angajatati si colaboratori (freelancerii). Coloana vertebrala a economiei unei tari sunt afacerile private. De aici trebuie inceputa reconstructia post-coronavirus.

    Suntem in razboi cu un virus, dar, mai important este ca am fost si vom fi in razboi deschis cu toti concurentii, pe o piata libera, europeana. Nu conteaza daca esti contribuabil mare sau mic, daca ai o afacere mai veche sau mai noua. In opinia mea, ceea ce conteaza este ca fiecare om care nu depinde de bugetul statului sa-si asume promovarea si responsabilitatile unei economii de piata sanatoase.

    Eu vad 5 repere prin care trebuie sa ne respectam intre noi, ca romani care  activeaza in business si sunt cei mai avizati sa ofere sprijin pentru repornirea motoarelor financiare:

        1. Sa nu pierdem startul noii economii

    Nimeni nu stie acum cum va arata economia nationala, europeana sau globala peste 6 luni sau 1 an. Linia de start o va trasa Covid19. Pana atunci, toti actorii economici, privati sau publici, se gandesc la solutiile viitorului. Startul este extrem de important intr-o competitie si pe o piata nesigura. Guvernul si companiile private mari din Romania trebuie sa se sprijine reciproc, sa gaseasca solutii impreuna, printr-un parteneriat cerut intr-o situatie exceptionala. Pentru IMM-uri solutia individuala nu mai este o solutie. Unitatea la nivel de afaceri cu interese comune poate fi o sursa de eficientizare si de depasire a crizei.

        2. Sa nu ne tragem in jos unii pe altii

    Daca incepem cu vaicareli si ne gandim exclusiv la propriul buzunar, avem sanse mari sa ne scufundam economic impreuna. Arta negocierii cere acum sa te pui si in locul celuilalt. Sa nu-i faci partenerului de afaceri, angajat sau colaborator, ceea ce nu ti-ar placea sa ti se intample tie. Cine vrea sa negocieze poate sa gaseasca solutii bune pe termen scurt sau mediu. Inainte de a fi in afaceri sa ramanem oameni. Panica si reaua credinta nu ne vor ajuta pe termen lung.

        3. Sa fim corecti fata de statul roman

    Ne place sau nu, suntem multumiti sau nemultumiti fata de ceea ce a facut Romania pentru noi, pana la urma tot aici vom trai si trebuie sa ne descurcam. In criza din 2009, statul si-a facut datoria. De bine de rau, economia si-a revenit si, cel putin in anumite domenii (constructii, agricultura, industrie etc.), interventia statului si-a aratat beneficiile si pentru mediu privat. Acum 3 luni economia duduia. Acum e la terapie intensiva. Sa nu uitati ca pentru multi dintre noi, ultimii 2-3 ani au fost cu profituri record! Daca aveti lichiditati si amanati sa platiti darile catre stat la timp sa nu mai aveti pretentii de la stat vreodata.

        4. Sa nu aruncam cu pietre in guvernanti

    Nu cred ca este vreun politician care ar putea sa faca minuni cu o bagheta magica si nu ar face, indiferent despre ce partid ar fi vorba. Stiti foarte bine cat de greu e sa conduci o afacere cu cativa zeci de angajati sau sa gestionezi un business mult mai mare. Ce efort, ce probleme, ce provocari. Va propun ca inainte sa injuram guvernantii sa ne punem o clipa in locul lor. Oare, am fi fost mai buni, mai eficienti? Daca ne simtim atat de capabili, haideti sa refacem propriile afaceri. De tara se ocupa oameni alesi sau numiti si unii chiar o fac cu seriozitate.

        5. Sa nu punem banii inaintea sanatatii

    Mai rau decat boala/moartea nu poate fi nimic. Inainte de a ne salva afacerile/joburile, trebuie sa avem grija de noi si cei dragi noua. Afacerile pot fi reluate, joburile pot fi schimbate. Se poate sa traiesti si cu mai putini bani o perioada. Viata merge inainte, dar mai presus de orice, sa ne gandim ca daca punem banii inaintea sigurantei personale si a familiei s-ar putea sa avem o problema infinit mai mare si atunci banii nu mai au nicio valoare.

        Repornirea economiei incepe cu acei oameni curajosi, demni si pregatiti pentru orice, care stiu sa ramana verticali si in vremuri grele. Caracterul individual si performanta echipelor pot si vor face diferenta in mediu privat. Nu va fi usor, dar cei care se incumeta acum sa lupte cu coronacriza in linia intai vor fi antreprenorii  noului deceniu si lista e deschisa. “Pacientul” Romania are nevoie de ei, pentru a reporni economia.

    Cine intra in linia intai ?

     

     

  • Experţi internaţionali au stabilit o agendă de muncă „de la 9 la 5” ca să fim mai eficienţi când lucrăm de acasă. Cu ce trebuie să începeţi în fiecare zi

    Munca de acasă, pe lângă faptul că vine într-un volum destul de mare şi cu mai multe provocări, generează o anumit senzaţie stranie, întrucât oamenii sunt izolaţi social şi nu mai există acum altceva pentru ei decât casă=muncă=acasă.

    Un studiu publicat de compania specializat în conţinut media Buffer, anul trecut, arată că 22% dintre cei care lucrează de acasă au probleme cu capacitatea de a se deconecta de la muncă.

    În acelaşi timp, studiul realizat pe 2.500 de angajaţi arată că 19% dintre angajaţii care au muncit de acasă au indicat singurătatea drept o problemă, urmată de lipsa colaborării şi comunicării cu colegii – cu 17% dintre respondenţi.

    „Crearea mediului potrivit pentru cei care lucrează de la distanţă pentru prima dată este un pas extre de important pentru bunăstarea angajaţilor şi pentru productivitatea companiei”, a atras atenţia Tony Anscombe, chief security evangelist, în cadrul companiei slovace de securitate cibernetică ESET.

    El a publicat o serie de recomandări pentru cei care se confruntă pentru prima dată cu un astfel de mediu de lucru, întrucât industria IT şi ele conexe, precum securitatea cibernetică, au fost printre primele care au înţeles şi încurajat eficienţa muncii de la distanţă.

    • Pregătiţi-vă de muncă ca într-o zi de lucru normală. Îmbrăcaţi-vă cu hainele pe care le luaţi în mod obişnuit când lucraţi în mediul fix de la birou, astfel pregătindu-vă mental că urmează o nouă zi de muncă.
    • Atunci când este posibil, încurajaţi oamenii din echipe să îşi creeze un spaţiu de birou în propria casă; încercaţi să lucraţi la o masă sau la un birou, folosind un scaun. Acest lucru creează, de asemenea, un mediu uşor vizibil de lucru, iar persoanele din casă vor înţelege şi respecta mai uşor faptul că lucraţi.
    • Programul normal al zilei de lucru trebuie menţinut acolo unde este posibil; dacă în mod normal începeţi între orele 8-10, iar prânzul este undeva între 12-2 PM, atunci încercaţi să menţineţi acest program. Rutina şi regulile sunt bune.
    • În conformitate cu normele actuale de izolare, vă recomandăm în micile pauze să staţi în mediul sigur al casei şi să vă relaxaţi, citind sau urmărind filmuleţe scurte.
    • Cădeţi de acord cu colegii dvs. asupra unei platforme de comunicare în afara sistemului de e-mail normal, o platforma mai puţin formală şi care oferă un stil de comunicare mai prietenos, ca de exemplu WhatsApp, Skype sau una dintre multe alte platforme de comunicare disponibile.
    • Începeţi ziua cu o verificare a echipei şi alocaţi 15 minute pentru a comunica lucrurile importante ce trebuie rezolvate pentru a vă asigura că toată lumea are informaţiile şi resursele necesare pentru a obţine rezultatele aşteptate. Acest lucru are, de asemenea, beneficiul de a oferi tuturor un program de la începutul zilei.
    • Menţineţi fluxul de comunicare pe platforma convenită, urmăriţi ce colegi nu participa şi încercaţi să restabiliţi comunicarea cu aceştia.
    • Nu vă limitaţi la aspectele mărunte, concentraţi-vă asupra imaginii de ansamblu, a rezultatului final şi evitaţi să explicaţi în mod excesiv sau doar să supravegheaţi. Pe măsură ce oamenii se adaptează la noul mod de lucru, productivitatea poate avea de suferit – dar cu îndrumarea potrivită, realitatea este că, cel mai probabil, productivitatea va creşte datorită distragerilor mai puţine.
    • Dacă aveţi deja angajaţi care lucrau în mod uzual de la distanţă, folosiţi informaţiile colectate de la ei şi rugaţi-i să împărtăşească din sfaturile lor cu ceilalţi colegi.
    • Puteţi crea prânzuri de echipă virtuale, astfel încât să aveţi discuţii despre alte subiecte în afară de cele legate de job, lucru care se întâmpla probabil la birou şi care poate continua acum la fel de normal, într-un mediu virtual.
    • Când obiectivul zilei este atins, anunţaţi-vă echipa, încurajaţi-vă colegii să îşi încheie activitatea pe ziua respectivă şi să petreacă timp cu familia, prietenii sau să facă exerciţii fizice.