BusinessMagazin

Tag: istorie

  • La film ca pe vremuri

     Recent însă, ele au început să fie apreciate de tineri, mai ales la New York, scrie Wall Street Journal. În acest oraş există diverse organizaţii, cum ar fi Film Forum, care  oferă vizionări de filme mute cu acompaniament de pian ca la matineurile din cinematografele de altădată, iar înainte de proiecţie publicul are parte şi de un moment de istorie a cinematografului.

    Interesul pentru filmele mute, consideră cei implicaţi în domeniu, se datorează mai ales Internetului şi unor site-uri ca YouTube, care aduc în atenţia tinerilor titluri de care altfel n-ar fi aflat niciodată. 

  • Cum se reinventează viitorul plăţilor?

    “Momentul plăţii devine invizibil, dar responsabilităţile sunt din ce în ce mai vizibile”, sumarizează Charlotte Hogg, CEO al Visa Europe, un concept care descrie industria în care activează. Am întâlnit-o pe Hogg în cadrul evenimentului Money2020 organizat la începutul verii în Amsterdam, destinat deopotrivă marilor jucători din industria financiară, dar şi fintech-urilor. Tema evenimentului s-a concentrat în jurul evoluţiei banilor: care au fost lecţiile din trecut care să contureze aşteptările utilizatorilor în viitor şi care este rolul companiilor din industria financiară pentru a le îndeplini?

    „Cerinţele în această lume nouă sunt: siguranţa, simplitatea – la fel ca în cazul monedelor, care erau incredibil de uşor de folosit şi astfel au fost rapid adoptate – şi transparenţa – chiar dacă momentul plăţilor este invizibil, utilizatorii trebuie să deţină informaţii referitoare la modul în care sunt cheltuiţi banii lor şi să deţină controlul asupra vieţii lor financiare”, răspunde Charlotte Hogg. Într-un astfel de ecosistem, rolul unei companii precum Visa este, din punctul ei de vedere, să îşi asume misiunea de a conecta lumea „într-o manieră sigură, astfel încât consumatorii să fie fericiţi, iar afacerile să înflorească”.  În acest context, compania pe care o reprezintă la nivel european şi-a propus să fie mai deschisă în ceea ce priveşte colaborarea cu fintech-urile.

    Potrivit CEO-ului Visa Europe, în urma discuţiilor cu reprezentanţii fintech-urilor, au ajuns la concluzia că principala lor problemă se leagă de complexitatea, timpul şi costul necesare integrării lor în reţeaua companiei de plăţi digitale. „Am discutat cu multe fintech-uri în ultimul an, suntem conştienţi că nu este uşor să lucrezi cu companii care cresc foarte rapid – de aceea am anunţat doi piloni de dezvoltare a acestor colaborări.” Astfel, compania a lansat în vara aceasta un fond de investiţii de 100 de milioane de euro, dedicat fintech-urilor europene care sunt inovatoare în banking, dar şi celor care folosesc tehnologii emergente care au potenţialul de a dezvolta experienţele de cumpărături şi a le face mai sigure.

    „Nu ne concentrăm pe un anumit profil de companie, ci pe un spectru larg de companii care să aibă un rol în îmbunătăţirea şi simplificarea reţelei Visa. Începem acum, începem în Europa şi învăţăm pe parcurs, suntem flexibili”, explică Charlotte Hogg.

    SolarisBank, un start-up fintech cu sediul central în Berlin, care oferă servicii de Banking as a Platform (BaaP), despre care presa internaţională scrie că a atras într-o primă rundă de finanţare fonduri de 26,3 milioane de euro, este unul dintre exemple.

    Compania de tehnologie de plăţi Payworks este un alt fintech în care Visa Europe şi-a anunţat investiţia: la începutul acestui an, compania a anunţat obţinerea unei finanţări de 14,5 milioane de euro într-o a doua rundă de finanţare, în care a fost implicată şi Visa. Compania a fost fondată în 2012 şi a dezvoltat o tehnologie de plată operată în cloud şi oferită drept software as a service furnizorilor de plăţi.

    Klarna, o bancă suedeză care oferă servicii financiare online precum soluţiile de plată pentru magazinele online, colectarea datoriilor, plăţi de credite, a intermediat în 2017 vânzări în mediul online de 21 de miliarde de dolari. Charlotte Hogg spune că nu exclude companii de acest tip din România, însă până acum nu există discuţii concrete în acest sens.

    Un alt mod în care compania îşi manifestă deschiderea faţă de fintech-uri este prin intermediul unui program fast-track de acces la reţeaua Visa, prin intermediul căruia start-up-urile pot să se alăture reţelei Visa în doar patru săptămâni. Compania va derula parteneriate pentru a sponsoriza start-up-urile care îşi doresc să se înscrie în program, astfel încât consumatorii finali şi comercianţii să aibă parte de experienţe digitale îmbunătăţite. Pentru lansarea acestei iniţiative, compania Visa cu platforma de plăţi, banking alternativ şi procesare Contis. Lansat în iulie în Regatul Unit, programul este în proces de extindere în prezent la nivelul Europei. 

    „Vom oferi sfaturi şi acces la reţeaua noastră, astfel încât fintech-urile să se concentreze pe dezvoltarea businessului”, a spus Hogg.
    În afară de Contis, compania colaborează şi cu alte platforme pentru îmbunătăţirea experienţelor consumatorilor şi comercianţilor, cum ar fi Revolut, banca digitală lansată în Marea Britanie de rusul Nicolas Storonsky, sau furnizorul german de plăţi Wirecard.

    Interviul a avut loc la câteva zile după ce mai mulţi clienţi din diferite ţări europene s-au confruntat cu imposibilitatea de a-şi duce mai departe tranzacţiile; potrivit lui Charlotte Hogg, incidentele au fost cauzate de o eroare de hardware.

    „În zilele care au urmat am reevaluat aceste evenimente şi am concluzionat că avem de învăţat, inclusiv de la jucători noi precum Revolut, care, de pildă, sunt foarte rapizi când vine vorba de comunicarea cu clienţii – avem ce învăţa de la ei şi de la toţi partenerii noştri.”

    „România este o piaţă foarte interesantă şi am colegi direct responsabili de piaţă – cred că se întâmplă inovaţii interesante pe piaţa plăţilor electronice în România şi lucruri din care avem ce învăţa; ceea ce încercăm să facem este să ne asigurăm că pentru fiecare piaţă acele particularităţi locale sunt înţelese şi că ne gândim la consumatorii din fiecare din acele pieţe, în contextul în care vorbim despre nevoi diferite în fiecare dintre acestea. România e diferită de Grecia, de Spania şi construim resurse şi capabilităţi specifice acelor pieţe”, descrie Charlotte Hogg piaţa locală, mărturisind că România este pe lista sa de vizite în perioada urmăoare. 

    Potrivit unor date ale KPMG citate de Visa, valoarea totală a investiţiilor în fintech-uri a ajuns la 4,7 miliarde de dolari anul trecut.

    ZF scria în urmă cu câteva luni că gigantul american, lider în plăţi digitale la nivel mondial, investeşte anual în 8-9 start-up-uri, iar valoarea investiţiilor porneşte de la 500.000 de euro şi poate ajunge la 20 milioane euro. Visa a deschis recent un al doilea centru de inovaţie, în Tel Aviv (Israel), primul fiind situat în Berlin (Germania).

    În afară de cele două centre din regiune, Berlin şi Tel Aviv, Visa mai mare încă 8 centre de inovaţie situate în Dubai, Londra, Miami, New York, San Francisco, San Paolo, Singapore şi Stockholm. Gigantul american alocă bugete substanţiale pentru investiţiile în inovaţie, în condiţiile în care noile tehnologii apărute, rata de penetrare tot mai mare a smartphone-urilor şi posibilitatea de a folosi internetul la costuri accesibile transformă industria financiară, plăţile digitale fiind în centrul atenţiei.

    Compania Visa, înfiinţată în urmă cu 60 de ani, colaborează cu peste 16.000 de instituţii financiare din 200 de ţări, operând peste 3 miliarde de carduri la nivel mondial.

  • Povestea omului care a creat una dintre cele mai cunoscute companii auto din lume, a reuşit să anticipeze nevoile pieţei, însă nu a trăit suficient încât să se bucure de lansarea primului autoturism produs de compania sa

    Adam Opel s-a născut pe 9 mai 1837 în Rüsselsheim, Germania. Antreprenorul a învăţat meseria de lăcătuş de la tatăl său, iar la vârsta de 20 de ani a obţinut un permis de liberă practică, aşa că a plecat să lucreze în Belgia, la Liège şi Bruxelles. În 1868, s-a mutat la Paris.
    În timp ce lucra în Franţa ca lăcătuş, Opel a devenit interesat de producţia maşinilor de cusut. În 1859 s-a angajat ca ucenic pentru un producător de astfel de maşini, pentru a învăţa dedesubturile acestei meserii. După un timp, fratele său, George, a venit în Franţa pentru a învăţa noua tehnologie.

    Trei ani mai târziu, Opel s-a întors la Rüsselsheim pentru a pune în practică ce învăţase de la maistrul parizian. Aici, unchiul său i-a oferit un grajd părăsit pe care să îl folosească pentru a-şi construi propria maşină de cusut. Pe 21 ianuarie 1862, antreprenorul a înfiinţat compania Opel.  Un an mai târziu, fratele său s-a întors acasă pentru a-l ajuta în noul business.

    După moartea tatălui său, în aprilie 1867, Opel s-a căsătorit cu Sophie Scheller, moştenitoarea unei averi importante. Ea şi-a investit întreaga zestre în businessul soţului său. În 1870, antreprenorul a lansat o nouă maşină de cusut pe care a numit-o Sophie, după soţia sa. În 1880 producţia de maşini de cusut a luat avânt şi s-a dezvoltat constant, astfel că până în 1889 existau pe piaţă peste jumătate de milion de bucăţi, iar în 1911 numărul acestora ajunsese la un milion de exemplare.

    Deoarece pe piaţă intrau din ce în ce mai mulţi producători şi produsul era acum accesibil pretutindeni, fraţii Opel au decis să renunţe la fabricarea maşinilor de cusut şi s-au orientat spre un nou domeniu, mult mai profitabil: producţia bicicletelor.
    Ideea de a produce biciclete i-a venit antreprenorului după ce a văzut la Paris o bicicletă cu roţi neobişnuit de mari. Intrigat, a comandat un set de părţi componente din Anglia, pe care le-a montat singur, însă rezultatul a fost dezastruos.

    Iniţial, a vrut să renunţe, însă a realizat că bicicletele se vindeau mult mai uşor şi cu un profit mult mai mare decât cel obţinut din vânzarea maşinilor de cusut, dar a fost convins şi de rugăminţile fiilor săi de a le produce biciclete pentru uz personal.  
    În 1886, Opel a realizat o bicicletă producţie proprie. Anul următor, unul dintre fiii investitorului, Carl, a plecat în Anglia pentru a studia noua industrie, iar la întoarcere a adus cu sine câteva dintre ultimele modele lansate. Până la sfârşitul lui 1887 lansaseră deja bicicletele cu trei roţi, dar şi alte modele.

    Adam Opel a murit în 1895, înainte ca automobilele produse de compania sa să fie lansate. Înainte de moartea sa, a reorganizat compania astfel că, la dorinţa sa, Sophiei i-au revenit principalele acţiuni, restul fiind primite de fiii săi mai mari, Carl şi Wilhelm.
    Soţii Opel au avut cinci fii: Carl, Wilhelm, Heinrich, Friedrich şi Ludwig, care s-au dedicat la rândul lor businessului familiei. Împreună cu Sophie, devenită principalul acţionar al companiei după moartea soţului său, ei au condus compania pe o nouă traiectorie, aceea a producţiei de automobile.
    Familia Opel a vândut businessul către General Motors Corporation într-o serie de tranzacţii care au avut loc între 1929 şi 1931. În total, compania a produs de-a lungul timpului peste 2,5 milioane de biciclete. În martie 2017, grupul auto PSA a cumpărat compania Opel de la General Motors într-o tranzacţie de 2,2 miliarde de euro. Cu peste
    1,2 milioane de vehicule vândute în 2016, Opel are afaceri anuale de circa 18,7 miliarde de dolari şi în jur de 37.000 de angajaţi.

  • Sfatul de business al săptămânii de la Andrei Frunză, CEO Clever Taxi: „Timpul este singura resursă pe care fiecare dintre noi o vinde cu adevărat”

    Experienţa sa profesională include, de asemenea, poziţii de management în proiecte de online payments, digital publishing şi marketplaces. În urmă cu 15 ani el şi-a început cariera la Ziarul Financiar. Clever Taxi a fost fondată în 2010 şi este prima aplicaţie de e-hailing din România care permite plata cursei cash sau cu cardul. Cu un milion de utilizatori şi peste 20.000 de şoferi înregistraţi, Clever Taxi a revoluţionat mobilitatea urbană din România. Compania are peste 50 de angajaţi şi este disponibilă în peste 20 de oraşe din România. Compania a fost fondată de Mihai Rotaru şi Alex Dumitru în 2010, iar în iunie 2017 a fost achiziţionată de mytaxi, divizie a grupului german Daimler, într-o tranzacţie de peste 10 milioane de euro. Clever Tech, compania din spatele aplicaţiei, a avut în 2017 afaceri de 3,5 mil. lei, dublu faţă de anul precedent, şi o pierdere netă de 0,6 mil. lei.
    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?
    Criza economică a fost un moment dificil. Businessuri din industrii cheie, care raportau până atunci realizări spectaculoase şi depăşiri ale ţintelor an după an, s-au regăsit dintr-o dată într-un mediu în care preţurile şi cererea au scăzut dramatic şi care nu mai semăna cu peisajul economic de până atunci. Niciun manager nu cred că a avut o asemenea criză în agendă şi puţini au fost pregătiţi pentru ce a urmat. În 2009 am învăţat cât de importantă este flexibilitatea în business.
    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?
    Eficienţa operaţională a fost atunci punctul de concentrare a tuturor managerilor, indiferent de industrie şi de companie. Practic, ADN-ul fiecărei companii a trebuit analizat în detaliu şi recalibrat conform noilor condiţii de piaţă, optimizarea devenind atunci esenţială. Încă mai avem de reconstruit după această criză, deşi parametrii macroeconomici ne spun că am atins noi maxime istorice.
    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?
    A greşi este un lucru firesc, perfect acceptabil atunci când încerci lucruri noi, când îţi asumi riscuri calculate, când te dedici proiectelor pe care ţi le-ai asumat. Cred cu tărie în modelul de învăţare bazat pe „trial and error”. Învăţarea, progresul în general sunt procese incrementale, ce implică succesiuni de încercări şi eşecuri.
    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?
    Am fost dintotdeauna pasionat de baschet şi
    mi-ar fi plăcut să fac performanţă în acest sport.
    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?
    Nu aş alege niciodată un job „călduţ”. Genul acela din care să ieşi la pensie şi unde nu te doare capul. Timpul este singura resursă pe care fiecare dintre noi o vinde cu adevărat, într-un fel sau altul. A-ţi investi timpul în proiecte care te bucură şi care te fac fericit mi se pare premisa fundamentală pentru orice alegere profesională.
    CE SFAT AŢI DA TINERILOR LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ?
    Să creadă cu tărie în visurile şi soluţiile proprii. Dar să trateze orice proiect cu seriozitate şi implicare, să înveţe constant şi să „fure” mereu lucrurile bune de la cei din jur.

    PREFERINŢE:
    CUVÂNT:
    Încredere. Pentru că reprezintă ingredientul principal al oricărei echipe.
    CARTE:
    „Idiotul”, romanul extrem de complex pe toate palierele al lui
    F.M. Dostoievski.
    PERSONALITATE:
    Elon Musk, pentru versatilitatea în antreprenoriat, viziunea fascinantă despre viitor şi business şi misiunea asumată de a schimba lumea prin inovaţie.

  • UiPath scrie istorie pe piaţa roboţilor software: primul unicorn din IT din România a fost evaluat la 3 miliarde de dolari după o finanţare record de 225 mil. $ de la giganţii Sequoia Capital şi CapitalG (Google)

    “UiPath a promit luni o finanţare care o evaluează la 3 mld., dolari, la şase luni după o altă rundă de finanţare care o evaluase la 1,1 mld. dolari”, scrie WSJ.
     
    Sequoia Capital şi Capital G au condus împreună cea mai recentă finanţare a UiPath, o rundă de 225 mil. dolari care aduce finanţările totale primite de firmă la 400 mil. dolari, după investiţii de la Earlybird Ventures şi Accel partners. CapitalG este una dintre diviziile de investiţii ale Alphabet (Google), scrie WSJ.
     
    “După ani de zile în care au funcţionat în obscuritate trei start-up-uri au dat brusc lovitura pe un segment al pieţei de software pentru companii în care este utilizată inteligenţa artificială, iar acum fiecare dintre cele trei se află într-o cursă pentru poziţia de lider de piaţă. Cele trei firme sunt UiPath, Blue Prism Group şi Automation Anywhere. Firmele au fost fondate în 2005 sau anterior dar au <<decolat>> numai în urmă cu câţiva ani”, notează publicaţia.
     

  • Cum arăta insula Ada Kaleh, una dintre cele mai valoroase comori ale României, ce a fost scufundată de comunişti

    Ada Kaleh înseamnă în limba turcă “Insula Fortăreaţă” şi a fost fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de Cyraunis despre aceasta şi o descria “lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini şi de viţă sălbatică”.
     
     
    Se pare că prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificaţiile bănăţene, care vorbeşte despre insula Saan cu 216 oameni. Din 1430, locul devine cunoscut drept Ada Kaleh şi a rămas în posesiune turcă aflată sub ocupaţie austro-ungară până în anul 1918 – 1920, când a devenit teritoriu românesc, chiar dacă era locuită în totalitate de turci.
     
    În ciuda expansiunii comunismului în România, Ada Kaleh rămăsese singurul loc unde timpul se oprise, unde oamenii trăiau după aceleaşi legi vechi de sute de ani şi se răsfăţau cu acelaşi tabieturi: un fel de cafea făcută în nisip cu o aromă deosebită, un parfum de trandafiri unic, bijuterii făcute manual la preţuri modice şi tutun de calitate 100% natural.

  • Este acesta cel mai prost hoţ din istorie? A scăpat arma şi a rămas fără pantaloni în timpul jafului – VIDEO

    Camerele de supraveghere ale unui magazin ce comercializează ţigări electronice au surprins imagini cel puţin hilare.

    În înregistrarea prezentată de DailyMail se poate vedea cum hoţul scapă arma cu care o ameninţa pe casieră, după care o ia la fugă spre ieşire.

    Hoţul purta mănuşi, dar forţele de ordine speră să îl poată identifica în urma analizei imaginilor surprinse.

     

  • Cum şi-a petrecut concediul Ufuk Tandoğan, CEO, Garanti Bank România: “Călătoria ca experienţă de învăţare” – VIDEO

    Ambele destinaţii sunt perfecte pentru vacanţele în familie, pentru că au de toate şi împacă astfel toate gusturile – de la ape limpezi la munţi acoperiţi de păduri de pini, de la plaje şi lagune la morminte antice şi locuri pline de istorie.

    Tot în această vară intenţionez să descopăr şi alte locuri frumoase din România, care a devenit de şase ani, de când am fost numit CEO al Garanti Bank, a doua mea casă. Bucovina este unul din locurile mele preferate, pentru că este un loc atât de plin de istorie, biserici vechi superbe, peisaje impresionante, podgorii vaste. Are câte puţin din toate. Braşov – oraşul şi judeţul – îi urmează îndeaproape.  Există, de asemenea, două ţări pe care sper că voi ajunge să le vizitez cândva – China şi Cuba.

    Întotdeauna mă întorc acasă cu tot felul de produse locale, de la dulciuri la vinuri. Îmi place să merg prin vii, să vorbesc cu viticultorii despre familie, soiuri de struguri şi peisaje, pentru că vinul este aproape întotdeauna produs în locuri care îţi taie răsuflarea.

    Călătoria însăşi este o experienţă de învăţare. S-ar putea să sune ca un clişeu, dar este adevărat − călătoriile te fac să ieşi în afara zonei tale de confort, îţi lărgesc orizonturile şi servesc ca o reamintire constantă că trăim într-o economie globală. Cu ocazia călătoriilor în ţări străine, necunoscute, putem deprinde tot felul de abilităţi. De exemplu, din tocmeala cu unii vânzători putem învăţa câte ceva despre arta negocierii. Din pierderea trenului sau a avionului putem învăţa câte ceva despre răbdare. Ambele sunt abilităţi pe care le putem deprinde şi din călătoriile cu familia şi prietenii, plus încă una, aceea de a împăca pe toată lumea. Toate aceste lecţii pot fi utile apoi în afaceri.

    Care sunt lucrurile pe care le luaţi întotdeauna în concedii?
    Nu plec niciodată în vacanţă fără iPadul meu, nişte cărţi bune şi câteva trabucuri de calitate. Am pe lista de lecturi biografia lui Alan Greenspan. Consider că este foarte relaxant să fii pe plajă şi să citeşti o carte bună în timp ce asculţi valurile. Pantofii de alergare se află, de asemenea, printre lucrurile pe care mă asigur că le am în bagaj. Îmi place să alerg dimineaţa. Îmi dă o stare bună şi mă încarcă cu energie pentru întreaga zi. Deoarece îmi place să fac o mulţime de poze şi videoclipuri, mă asigur că am întotdeauna cu mine baterii externe.

    Care sunt locurile din oraşul în care trăiţi în care vă place să petreceţi timp?
    Ceea ce am descoperit după şase ani de locuit în România este că eclectismul surprinzător al Bucureştiului este caracteristic şi pentru zona restaurantelor. Unele dintre locurile mele preferate în Bucureşti sunt restaurantele şi cafenelele din zona lacului Herăstrău, unde mâncărurile tradiţionale româneşti se amestecă cu bucătăria internaţională.

  • Locul din România unde AURUL CURGE, la propriu, în râuri

    La Almaşu Mare, în vecinătatea fostei mine Haneş, aurul aluvionar din pârâul Turnu va fi exploatat ca pe vremea dacilor, cu şaitrocul şi pătura din lână de oaie!
     
    Aurul din Munţii Apuseni a stârnit de-a lungul vremurilor războaie, a înscăunat regi şi a purtat blesteme. Aurul Apusenilor noştri a scris istorie, o istorie a sângelui şi a suferinţei locuitorilor acestor munţi. Acest metal nativ este uşor de cules din râuri şi e extrem de maleabil: dintr-un gram de aur se poate obţine o foiţă de un metru pătrat!
     
    Există date istorice care dezvăluie faptul că, pe întreaga perioadă a ocupaţiei romane în Dacia, nu mai puţin de 500 tone de aur şi 950 tone de argint au părăsit ţara pentru a consolida economic Imperiul Roman. Pentru mai multă performanţă, romanii au adus în Apuseni coloni de origine traco-iliră, specializaţi în prelucrarea aurului. Minele erau conduse de un funcţionar numit chiar de împărat, denumit Procurator Aurarium, a cărui reşedinţă era în Zlatna.
     
    Mai târziu, ungurii, turcii, austriecii şi ruşii au supt şi ei aurul din zăcămintele noastre. Mulţi  români uită că oraşe pe care astăzi le admiră cu un sentiment de frustrare şi invidie, precum Budapesta, Viena, Roma, Istanbul, Sankt Petersburg şi Moscova, au fost construite, în măsură mai mică sau mai mare, şi cu aur extras din zăcămintele noastre. Exploatarea zăcămintelor de către romani, i-a urmat o pauză de circa 1.000 de ani, după care regii maghiari, urmaţi de imperialii austrieci de origine habsburgică, au reluat jefuirea aurului din Apuseni şi Maramureş. Conform unor documente istorice, într-un interval de doar 64 de ani, austriecii au scos din Transilvania o cantitate de aproape 10 tone de aur.
     
    Zăcămintele aurifere apar sub două forme principale, aurul de filon şi cel aluvionar. Dacii au exploatat, în prima fază, aurul aluvionar, cu ajutorul blănurilor de oaie puse de-a curmezişul râurilor. Miţele de lână ale blănurilor aveau proprietatea de a reţine micile fragmente de aur, mai grele, lăsând să treacă majoritatea celorlalte impurităţi aduse de apă.
     
    Astăzi, majoritatea rezervelor naţionale de aur le regăsim în Cadrilaterul de Aur, o suprafaţă de aproximativ 500 kilomteri pătraţi, încadrată între localităţile Săcărâmb, Căraci, Zlatna şi Baia de Arieş. Maximul de extracţie auriferă din acest perimetru a fost atins în perioada Imperiului Austro-Ungar, în ciuda mijloacelor tehnice rudimentare.
     
    Mineritul de adâncime se practica îndeosebi în raza localităţilor Săcărâmb, Crăciuneşti, Câinel, Ruda-Bran, Căraci, Baia de Criş, Ţebea, Almaşu Mare, Zlatna – Mina Haneş, Roşia Montană, Vulcoi Corabia şi Baia de Arieş. Mineritul se făcea doar prin forţa braţelor, minereurile bogate în aur fiind desprinse cu târnăcoape din măruntaiele muntelui şi încărcate în coşuri de răchită aşezate pe catâri. Minereul era mărunţit în celebrele şteampuri cu apă, trecut prin şaitroc, după care era colectat pe ţesături din lână sau blănuri de oaie, ca pe vremea dacilor.
     
    Exploatarea industrializată a ceea ce mai rămas din rezervele de aur ale Apusenilor a luat proporţii în perioada regimului comunist. A urmat decăderea post-decembristă a industriei extractive şi prelucrătoare de minereuri din România. Apoi a urmat o nouă încercare de scormonire după aur, eşuată lamentabil, a unei companii canadiene, la Roşia Montană. În zonă, locuitorii au rămas fredonând a pagubă vechea cântare: ”munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă”.

    *În Apuseni, aurul se adună din nou cu şaitrocul şi cu blana de oaie

    Aurul, una dintre cele mai valoroase resurse naturale, curge, la propriu, în râurile din Alba. Spre deosebire de aurul din inima muntelui, cel aluvionar poate fi extras mai uşor, fără cianuri şi fără tehnologii scumpe, dar se găseşte în cantităţi mai mici. De mai bine de 24 de ani România nu a mai exploatat organizat aurul aluvionar. După 1989, în urma privatizării balastierelor, dar şi în lipsa unor reglementări din partea statului, aurul nu a mai fost sortat de nisip şi de pietriş şi a ajuns, în cele din urmă, în materiale de construcţii, în drumuri şi autostrăzi.

    Ioan Cătălina, din satul Stănija, judeţul Hunedoara fost primul căutător autorizat de metal preţios, din România post-revoluţionară. În anul 2005, a obţinut de la Agenţia de Resurse Minerale un permis de exploatare a aurului din aluviuni. Luând exemplul confratelui din Hunedoara, doi întreprinzători privaţi din Zlatna – unul din Trîmpoiele şi altul din Pirita – au obţinut luna aceasta avizul de la Agenţia pentru Protecţia Mediului pentru exploatarea aurului aluvionar de pe cursul pârâului Turnu din Almaşu Mare, din imediata vecinătate a fostei mine de aur de la Haneş. Potrivit avizelor APM Alba, SC Turnu Explorer din Pirita – Zlatna şi SC Aqua Rus Center Trâmpoiele vor exploata aurul aluvionar din pârâul Turnu de pe raza comunei Almaşu Mare.

    Pentru aceste activităţi, cele două firme au concesionat suprafeţe de teren din domeniul public al comunei Almaşu Mare încă din toamna anului 2016. Conform APM Alba, cele două proiecte se încadrează în prevederile HG nr. 445/2009, anexa nr. 2, pct. 13 ”extracţia mineralelor prin dragare fluvială sau marină”. Ambele terenuri pe care se va opera sunt păşuni şi cuprind şi albia minora a pârâului Turnu, intravilan, în vecinătatea drumului comunal DC 178. Accesul la primul perimetru de exploatare se face din drumul judeţean DJ 705D Almaşu Mare – După Piatră, la care se racordează drumul comunal către fosta mină de aur Haneş.

    Volumul total de aluviuni aspirat/procesat este evaluat la 96 mc pentru primul proiect şi 568,4 mc pentru cel de-al doilea. Ambele proiecte se derulează cu avizul Serviciului de Gospodărire a Apelor Alba.

    În ambele cazuri, activitatea de extracţie a aurului aluvionar din perimetrele de exploatare va consta în separarea gravitaţională a aurului împreună cu metalele grele din aluviunile nisipoase din albia minora a pârâului Turnu. Metodologia de extracţie a aurului din nisipurile aluvionare prevede urmatoarele etape: extragerea nisipului aluvionar din albie prin intermediul unei drage mobile de aspiraţie a aluviunilor din albie dinspre aval spre amonte şi dinspre firul apei spre maluri; depunerea/sortarea gravitaţională a aluviunilor şi a apei aspirate pe şaitroc/jgeab, cu selectarea fragmentelor de aur liber şi a metalelor grele (magnetit, sfen/titan, pirită, etc.); recuperarea fracţiei grele şi a aurului liber; depunerea aluviunilor rezultate din procesul de separare gravitaţională aproximativ în aceleaşi zone din care au fost prelevate. Draga de prelevare prin aspiraţie va fi acţionată electric (optional diesel) şi va avea o capacitate de procesare de 1-3 mc/h; raportul apa/aluviuni este de cca. 1/1.

    Draga mobilă va fi prevazută cu un furtun flexibil. Sorbul va fi prevăzut cu o sită cu ochiuri de 4-5 mm. Jgheabul/şaitrocul va avea o lungime cuprinsă între 5-8 m şi lăţimea de circa 0,5 m. Acesta va fi montat cu înclinare, pe un cadru metallic prevăzut cu roţi şi/sau pe un minitrasportor prevăzut cu şenile. Peste acesta se va pune o pătură de lână sau un covor din cauciuc prevăzut cu striaţii peste care trec aluvuiunile colectate,scrie ziarulunirea.ro

  • Selfie stickurile sunt istorie. Cum se fac acum cele mai bune selfie-uri – GALERIE FOTO

    Preţurile acestora sunt accesibile, începând cu 50 de euro, dar pot ajunge şi la 700 de euro pentru decive-uri mai performante, care zboară cu aproape 50 de kilometri pe oră. 
     
    Circa 80% din utilizatorii de drone le folosesc ca amatori. În timp ce unii sunt încântaţi de snapurie pe care le fac şi pentru care primesc mii de likeuri pe reţelele de socializare, alţi turişti sunt complet nemulţumiţi de faptul că zgomotul pe care îl fac aparatele adesea le ruinează zilele de vacanţă. 
     
    Până în 2020,  aşteptările privitoare la piaţa dronelor sunt că aceasta va creşte la circa 100 de miliarde de dolari. Dronele nu sunt folosite doar în turism, ci s-au dovedit a fi utile şi în industrie, asigurări, agricultură, construcţii, securitate şi în multe alte domenii.