BusinessMagazin

Tag: intalnire

  • Fetiţa de 13 ani care câştigă zeci de mii de dolari după ce a pornit o afacere de la o idee foarte simplă

    Pentru anul acesta, ea previzionează venituri de 100.000 de dolari, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes. (Estimările pentru 2016 vizau 70.000 de dolari şi au fost cât se poate de realiste, ajungând la 69.128 de dolari). Mai mult decât atât, ea a reuşit să pregătească 40 de copii din Detroit să devină şi ei antreprenori.

    Ce a atras-o pe Newson spre antreprenoriat? Acelaşi lucru care alimentează visurile multor alţi fondatori: libertatea.

    Newson a început afacerea când avea cinci ani – aceasta a evoluat de la vânzarea directe, spre punctul de a vinde produsele online pe site-ul superbusinessgirl.com. Potrivit celor care au avut şansa să îi fie potenţiali clienţi, strategia ei se bazează pe puterea sa de a ajunge la inimile oamenilor, potrivit ABC News.

    Un reporter ABC News a spus despre ea că are puterea “să vândă praf în deşert”, în timp ce o altă persoană citată de ABC News a caracterizat-o ca fiind neînfricată. Flerul său de business şi talentul nativ de marketing sunt punctele forte ale fetiţei. Ea a reuşit să câştige admiraţia propriterului echipei NBA, Dan Gilbert, cât şi susţinerea financiară a fondatorilor Bamboo Detroit ce i-au oferit spaţiul în care să îşi vândă produsele şi o conexiune la internet gratuită, astfel încât să îşi conducă afacerea mai eficient. De asemenea, echipa Bamboo Detroit îi oferă gratuit sfaturi despre cum să îşi îmbunătăţească afacerea.

    Chiar dacă a fost în centrul atenţiei presei americane, cu interviuri acordate ABC News 2020, Ellen şi Tedx Talk, ea a continuat să bată străzile pentru a face ceea ce ştie mai bine: vânzări directe. De asemenea, în timp ce alţii se mulţumesc cu îmbunătăţirea propriei afaceri, Newson antrenează şi alţi copii pentru a fi antreprenori, sfătuindu-i să îşi exploateze la maximum potenţialul, potrivit Financial Juneteenth. De fapt, Newson visează să deschisă şcoli în toată lumea, unde tinerii vulnerabili să fie învăţaţi lecţiile de bază ale antreprenoriatului. Îşi doreşte totodată să îşi extindă afacerea într-un lanţ de magazine pentru produsele sale.

    “Detroit este un loc minunat. Chiar dacă au existat multe ştiri negative despre acesta. Am reuşit chiar să trecem prin faliment”, a declarat Newson. “Detroit este în continuare un loc bun pentru a începe o afacere. Avem oameni minunaţi care încurajează iniţiativele de acest tip. Până la urmă, îmi vând lumânările aici şi câştig bine”.

    Tatăl fetiţei, Michael Newson, este atât partenerul ei, cât şi mentorul fetiţei şi o însoţeşte în timp ce îşi face prezentările de vânzări oamenilor de pe trotuare, din pieţe, din oraşe sau din suburbii. Potrivit ABC News, profitul pe care îl câştigă din vânzarea lumânărilor este donat în scopuri caritabile.

  • Surorile care primesc 75.000 de lire doar pentru că publică poze online, pe reţelele sociale – GALERIE FOTO

    Cum au reuşit cele trei surori această performanţă? Doar din simplu fapt că publică poze online, pe reţelele sociale.

    Se pare că acest lucru, dăruirea de bunuri către diferite personalităţi din online, este un trend care acaparează Marea Britanie. Fetele nu sunt mulţumite doar de “like-uri” sau “reteewt-uri”, ci fani au la dispoziţie un “wish list”, o listă de produse alese de surori pe care fani le pot cumpăra pentru ele.

    “Nu ne-am întâlnit niciodată admiratorii. Nu este ceva sexual. Iubitul meu nu are nicio problemă cu asta. I se pare amuzant. Deşi îi este dificil ce să-mi dăruiască de Crăciun, având în vedere că am atâtea lucruri”, a spus Sophie.

    Fetele au o legiune de fani online, numai Lucy are peste 90.000 de fani pe Twitter.

    “Bărbaţii care ne trimit cadouri sunt inofensivi. Poate se simt singuri sau le lipseşte încrederea. Nu au o fată acasă pe care să o răsfeţe cu cadouri”, a adăugat şi Lucy.

    Însă nu totul e roz, unul dintre fani, a fost atât de insistent, încât fetele au cerut un ordin de protecţie pentru hărţuire.

    Fetele deţin un salon de frumuseţe în  St Albans, Herts.

    “Vreau să am o viaţă frumoasă. De ce să nu accept cadourile? Unii oameni ne critică, dar dacă cineva vrea să ne resfeţe cu o pereche frumoasă de pantofi, de ce să îi returnez?”, a încheiat Lucy.

  • Surorile care primesc 75.000 de lire doar pentru că publică poze online, pe reţelele sociale – GALERIE FOTO

    Surorile, Lucy, Sophie şi Stacie Brooks, au dezvăluit că au câştigat în jur de 75.000 de lire doar din donaţiile fanilor, care au constat în haine, pantofi sau genţi, scrie Daily Mail.

    Cum au reuşit cele trei surori această performanţă? Doar din simplu fapt că publică poze online, pe reţelele sociale.

    Se pare că acest lucru, dăruirea de bunuri către diferite personalităţi din online, este un trend care acaparează Marea Britanie. Fetele nu sunt mulţumite doar de “like-uri” sau “reteewt-uri”, ci fani au la dispoziţie un “wish list”, o listă de produse alese de surori pe care fani le pot cumpăra pentru ele.

    “Nu ne-am întâlnit niciodată admiratorii. Nu este ceva sexual. Iubitul meu nu are nicio problemă cu asta. I se pare amuzant. Deşi îi este dificil ce să-mi dăruiască de Crăciun, având în vedere că am atâtea lucruri”, a spus Sophie.

    Fetele au o legiune de fani online, numai Lucy are peste 90.000 de fani pe Twitter.

    “Bărbaţii care ne trimit cadouri sunt inofensivi. Poate se simt singuri sau le lipseşte încrederea. Nu au o fată acasă pe care să o răsfeţe cu cadouri”, a adăugat şi Lucy.

    Însă nu totul e roz, unul dintre fani, a fost atât de insistent, încât fetele au cerut un ordin de protecţie pentru hărţuire.

    Fetele deţin un salon de frumuseţe în  St Albans, Herts.

    “Vreau să am o viaţă frumoasă. De ce să nu accept cadourile? Unii oameni ne critică, dar dacă cineva vrea să ne resfeţe cu o pereche frumoasă de pantofi, de ce să îi returnez?”, a încheiat Lucy.

  • De la Pasunnic la Hike: cele mai amuzante fake-uri de pe piaţă – GALERIE FOTO

    Unii producători nu vor să aibă însă probleme cu legea, aşa că preferă să schimbe unul sau două detalii faţă de ideea originală. În continuare, o listă a celor mai amuzante “fake-uri” de pe piaţă.

  • Premierul Grindeanu se întâlneşte la Paris cu noul prim-ministru francez Édouard Philippe

    “Prim-ministrul Sorin Grindeanu se va afla pe 7 şi 8 iunie 2017 într-o vizită de lucru la Paris. Joi, 8 iunie, premierul va avea o întâlnire bilaterală cu omologul său francez, Édouard Philippe”, a anunţat luni Executivul.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: Fate of the furious (Fast and Furious 8)

    Rar mi-a fost dat să văd atât de mulţi actori buni (sau cel puţin decenţi) într-un film lipsit de orice fel de logică. Sigur, când te duci să vezi un nou episod din franciza Fast and Furious nu ai aşteptări foarte mari în ceea ce priveşte credibilitatea scenelor; dar acum parcă au dus totul prea departe.

    |nainte de a demonta filmul, trebuie să recunosc că scenele de acţiune sunt spectaculoase – total nerealiste şi destul de stupide, dar spectaculoase. Dacă asta căutaţi, atunci poate că Fate of the Furious nu va fi o experienţă atât de dezamăgitoare. Dar trebuie să vă avertizez că al optulea episod se îndepărtează destul de mult de ideea de bază, şi anume cursele de maşini: nu cred că maşinile apar mai mult de 20-25 de minute în film.

    Revenind la soarta furioşilor, regizorul F. Gary Gray ne aruncă de la început pe străzile din Cuba, acolo unde Dom Toretto (Vin Diesel) a devenit un fel de vedetă în lumea ilegală a maşinilor tunate. Consumăm 5 minute din cele 25 alocate curselor.

    O întâlnire cu Cypher (Charlize Theron) îl face pe Dom să se întoarcă brusc împotriva tuturor celor pe care îi cunoaşte şi să înceapă să fure diverse arme care mai de care mai letale.

    Fără alte explicaţii, trecem apoi în Statele Unite, unde Hobbs (The Rock) antrenează o echipă de fotbal de copii. O altă întâlnire, de data asta cu un agent guvernamental pe care îl cheamă dl Nimeni (serios, nu e o glumă), îl convinge pe Hobbs să plece în Germania, la Berlin, pentru a recupera de la terorişti o armă de distrugere în masă.

    Probabil vă gândiţi acum: ”Ia uite şi la ăsta, ne-a povestit tot filmul“; nu vă temeţi, pentru că nu am dezvăluit decât primele 10 minute ale filmului. Celelalte 2 ore şi 5 minute aduc un fel de alergătură prin tot felul de ţări, culminând cu o confruntare undeva prin Rusia.

    Franciza Fast and Furious a început în 2001, atunci când filmul cu acelaşi nume a făcut o radiografie cel puţin interesantă a curselor ilegale de maşini de pe străzile din Los Angeles. Nu a fost un film cu buget mare, dar reacţia publicului a făcut ca studioul de producţie să dea undă verde unei continuări. Din păcate însă pentru fani, franciza s-a transformat uşor-uşor într-una de acţiune fără prea mare legătură cu maşinile.

    Furious 7 s-a întors puţin spre tema centrală, poate şi pentru a găsi o formulă acceptabilă de a-l scoate din poveste pe Paul Walker (care şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină, în timpul filmărilor); a fost un film primit bine atât de critici, cât şi de fani şi mi-e greu să înţeleg de ce producţia de anul acesta a luat-o pe alt drum. Dincolo de dilemele mele, sunt convins că banii vor curge şi de data asta.

    Revin la concluzie: Fate of the Furious e un film lipsit de orice fel de logică, pe care nu l-aş recomanda decât în locul unui show prezentat de Dan Negru.

    Notă: 4/10

     

  • ÎNDRĂZNEŢ Ce nu s-a văzut la întâlnirea Macron-Putin. Ce libertate şi-a luat noul lider francez la prima întâlnire cu Putin. Nici liderului de la Kremlin nu a înţeles

    Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, s-a impus în faţa liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, pe subiectele Siria şi drepturile comunităţii gay, în prima întâlnire oficială dintre cei doi, de luni, de la Versailles. Macron a venit cu mesaje ferme pe aceste subiecte, şi nu numai. 

     

  • Povestea femeii de afaceri care în tinereţe a făcut parte din haremul unui traficant de arme

    Dodd spune că s-a îndrăgostit de Khashoggi, care era cu 24 de ani mai în vârstă, iar acesta obişnuia să o răsfeţe cu numeroase cadouri scumpe, de la diamante la coliere din aur. Un singur inconvenient exista,  trebuit să-şi împartă noul iubit cu restul haremului.  Khashoggi a câştigat o notorietate internaţională pentru rolul său în afacerea Iran-Contra, unde a acţionat ca intermediar în schimbul de arme şi prizonieri.

    Noua sa  soţie de plăceri şi  o altă fată, pe nume Sabine, s-au mutat la scurt timp după întâlnirea celor doi la reşedinţa sa din Marbella, Spania. Dodd a aflat mai târziu că Sabine era, de asemenea,  una dintre soţiile lui de plăceri.  Deşi la început şi-a acceptat statutul, pe măsură ce lunile treceau  Dodd începea să se simtă din ce în ce mai puţin importantă pentru Khashoggi, care, spune ea, era mereu înconjurat de femei. Între timp, Khashoggi continua să-i aducă daruri şi să o răsfeţe; la un moment dat i-a oferit un inel cu diamant de 20 de carate pe care la refuzat, spunând că era prea opulent. În tot acest timp, magnatul i-a plătit şi cursurile la Fashion Institute of Design & Merchandising. Dar, spre sfârşitul lui 1981, ea a început să se simtă inconfortabil cu relaţia neobişnuită, iar pe de altă parte se temea tot mai mult că ar fi putut lua HIV. Aşa că s-a hotărât să-şi recâştige independenţa.

    Relaţia lor s-a încheiat pe cale amiabilă în vara anului 1982, iar şapte ani mai târziu, Dodd a pus bazele brandului Roxy. Astăzi, femeia locuieşte în California împreună cu al treilea soţ şi are trei copii. Declară că îi e ruşine să recunoască faptul că a fost soţie de plăceri, fiindcă oamenii ar judeca-o. „Dar nu mi-am pierdut niciodată independenţa, ambiţia sau creativitatea cât am fost soţia lui Adnan şi nu am niciun regret”, declară aceasta sursei citate.

     

  • Opinie Rareş Măcinică: Madagscar – Smile & Wave Boys, Smile and Wave…

    De fapt nici nu se întâmplă asta, pentru că exporturile României sunt făcute de multinaţionale. În top 100 exportatori, doar 2% sunt companii cu capital românesc. Ce înseamnă asta? Păi arată că economia României este una de tip „lohn”. Doar forţa de muncă ieftină este principala raţiune a investiţiilor străine aici. Aducem materie primă, producem bunuri finite şi exportăm către alte ţări. Noi nu avem producţie autohtonă, asta înseamnă că orice criză într-un context geopolitic care implică Europa, va destabiliza economia României.

    Dar am fi oare pregătiţi de ieşirea pe pieţe externe? Un exemplu banal, dar sugestiv, ne spune că avem IT-işti mulţi şi buni în ţară, însă firmele româneşti, conform Eurostat, se află pe ultimul loc în Europa în clasamentul celor care au un site propriu, în jur de 42%, faţă de Danemarca (92%), Suedia (89%), Austria (86%). Suntem pe penultimele locuri în Europa când vine vorba de prezenţa pe social media şi bloguri. Un lucru de bază în ziua de azi pentru un antreprenor care doreşte să îşi prezinte oferta pe pieţe externe…

    Exporturile în Africa şi Orientul Mijlociu, Asia, America au cunoscut din 1990 încoace un trend abrupt descendent (peste 50-60% scădere). În ţările din aceste regiuni, nu contează valoarea exporturilor, ci Marja mare, Valoarea Adăugată! Mai mult, realizarea unei balanţe comerciale excedentare, ne ajută la echilibrarea deficitului extern. De exemplu, în Orientul Mijlociu şi Apropiat avem un excedent comercial de aproximativ 1,8 miliarde euro. Aproape de această cifră suntem şi în statisticile exporturilor către Africa. În total, avem comerţ în 17 ţări non UE, cu balanţă comercială pozitivă, rezultând un excedent de peste 20 miliarde euro. Atenţie, asta reprezintă cu 50% mai puţin faţă de acum 27 de ani. Să realizăm ce înseamnă scăderea: în 2015 deficitul balanţei comerciale a României a fost de 8,4 miliarde de euro.

    Nu trebuie să mergem întotdeauna la pomul lăudat. Iată că România a reuşit relaţii comerciale cu Swaziland, unde am exportat piese de schimb pentru tractoare, rulmenţi, produse chimice. Madagascar, importuri zero!!!, doar exportăm: frigidere, anvelope, material de construcţii. Cu RS Vietnam avem relaţii economice de peste 30 de ani. Cine nu îşi mai aminteşte de creveţii vietnamezi din anii 80? Un alt exemplu este Mongolia, unde România a şi contribuit cu investiţii la Circul de Stat şi la fabrica de mobilă din Ulan Bator. Marea majoritate a relaţiilor comerciale este formată din export produse româneşti (medicamente, produse alimentare…). Nu în ultimul rând, facem afaceri şi cu Mauritius, nişte insule, de unde importăm ceai, cafea, peşte…

    Mai mult, aflăm că anul trecut programul de promovare a exportului a fost pus în pericol de nouă lege a achiziţiilor din 2016, riscând ca peste 400 de firme româneşti să nu poată participa la târguri internaţionale. Este vorba de Programul de Promovare a Strategiei de Export a României (HG 296/2007), Federaţia Română de Design Vestimentar acuzând ministrul de la acea vreme că nu a făcut nimic să deblocheze situaţia, iar banii necesari fiind bocaţi de Ministerul de Finanţe, Ordonatorul Principal de Credite…

    Avem nevoie nu numai de un program de susţinere a exporturilor, dar mai ales de o echipă de vânzări, probabil din cadrul reprezentanţelor economice din ambasadele noastre, care să meargă cu pliante, mape şi power pointuri şi să aducă “clienţi” (iată o măsurare clară a productivităţii!) pentru firmele româneşti care încă mai produc ceva. Şi nu numai clienţi, dar şi suport informaţional, câţi dintre antreprenorii noştrii au întradevăr cunoştinţele necesare relaizarii unui plan de export.

    Însă în vârful piramidei stă, ca o fată morgana, nevoia urgentă şi disperată de a avea producţie autohtonă, alături de programe masive de cercetare şi inovare. Altfel, vom rămâne cu antreprenoriat majoritar de cafenele şi florarii.

    Iar antreprenori care produc, pot avea oportunităţi şi intern. Avem din ce în ce mai mulţi bani acum (din salarii…) nu îi vom economisi în bănci, ci îi vom cheltui. Pe ce? Pe roşii, castraveţi, televizoare şi medicamente. De unde? Din import, evident.

  • Bordeaux nu este doar despre vinuri

    Clădirea este locul în care compania franceză Lectra îşi prezintă soluţiile clienţiilor din industriile fashion & apparel, automotive, de mobilă; include un amfiteatru de invidiat, un cub din sticlă pentru şedinţe, un restaurant, precum şi o imensă „sufragerie” în care sunt prezentate inovaţiile companiei. Lângă, se află chiar unitatea de producţie în care sunt realizate aceste echipamente, ce ar putea fi asemănate, printr-o analogie, cu cele mai noi modele de maşini. Asemănare valabilă şi în cazul costurilor acestor sisteme, care se plasează între 100.000 şi 2 milioane de euro.

    Amfiteatrul din campusul Lectra este plin de această dată de jurnalişti din China, SUA, Europa; personajul principal de pe scenă este francezul Daniel Harari, CEO-ul Lectra, care dezvăluie planurile legate de dezvoltarea companiei pentru următorii doi ani. Lectra are origini în Bordeaux şi o istorie de 44 de ani, perioadă în care a devenit liderul mondial în materie de soluţii de înaltă tehnologie (software de proiectare şi dezvoltare a produselor, cât şi hardware, maşini de croit şi servicii conexe) care se adresează mai ales companiilor din industria modei, auto şi cea a mobilei.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, soluţiile Lectra, specifice fiecărui sector de activitate, le oferă clienţilor posibilitatea de a automatiza şi optimiza procesele de concepere, dezvoltare şi producţie. Compania a ajuns anul trecut la venituri de peste 260 de milioane de euro, profit net de peste 30 de milioane de euro şi 1.550 de angajaţi în toată lumea, răspândiţi în cinci call centere internaţionale, trei centre internaţionale de tehnologie avansată şi mai multe birouri de vânzare. În România, Lectra este prezentă cu un birou de vânzări în Cluj şi are clienţi precum producătorul de cămăşi Braiconf şi fabrica Romaniţa din Caracal.

    Compania antreprenorială a fost înfiinţată în 1973, de inginerii Jean şi Bernard Etcheparre, iar în prezent acţionariatul acesteia se împarte între Daniel şi André Harari (36%), investitorii instituţionali şi de retail (63%) şi angajaţii companiei (1%). De-a lungul timpului, a trecut prin mai multe momente esenţiale pentru dezvoltarea businessului, de la vânzarea primului sistem de design computerizat (CAD) pentru industria textilă din lume: în 1976, când avea 10 angajaţi şi vânzări de 0,25 de milioane de euro, până la decizia fraţior Daniel şi André Harari să finanţeze dezvoltarea businessului prin compania de investiţii Compagnie Financière du Scribe şi transformarea acesteia în principalul acţionar al Lectra. Drumul s-a dovedit a nu fi însă mereu lin, ci şi marcat de decizii grele. Fraţii Harari au preluat managementul companiei în 1990. Iniţial, Daniel Harari era managerul companiei, iar fratele său, André Harari, se ocupa de managementul acţiunilor Compagnie Financière du Scribe deţinute în alte companii. Ei au decis să vândă aceste acţiuni şi să fuzioneze cu Lectra; astfel, acţionarii Compagnie Financière du Scribe au devenit proprietarii direcţi ai companiei cu originile în Cestas. „A fost o decizie luată pentru îmbunătăţirea afacerii noastre”, explică Daniel Harari.

    În 2005, a fost luată o altă decizie esenţială pentru dezvoltarea companiei. Concurenţa cu produsele low-cost ale competitorilor internaţionali care şi-au relocat activităţile de producţie în China s-a ascuţit; la fel şi cea reprezentată de competitorii asiatici. Creşterea competitivităţii în contextul unui raport scăzut de schimb dolar/euro, dar şi necesitatea îmbunătăţirii marginilor de profit pentru supravieţuire au adus în discuţie mutarea producţiei din Franţa. „După analizarea tuturor acestor aspecte, am simţit că putem depăşi toate aceste obstacole prin păstrarea centrului de dezvoltare şi cercetare şi a producţiei în Franţa. Uitându-ne astăzi în urmă, a fost alegerea potrivită”, descrie Daniel Harari decizia de a păstra producţia Lectra în Cestas, lângă Bordeaux. Spune că este mândru că a luat această decizie în contextul în care timp de doi ani, la mijlocul anilor 2000, trei dintre colaboratorii Lectra au studiat oportunitatea de mutare parţială sau chiar totală a producţiei şi departamentului de cercetare şi dezvoltare a companiei în China. „Concluzia a fost că o astfel de decizie ne-ar fi ajutat să economisim 28% din costurile noastre. La vremea aceea, scăzusem deja costurile cu 30% din tehnologii, am fi putut să dublăm această valoare. Pentru mine şi fratele meu era de neimaginat ca ADN-ul Lectra să dispară şi să ne despărţim de colaboratorii care şi-au dedicat eforturile şi timpul vreme de 20 de ani acestui proiect.” El precizează că în prezent costurile lor sunt cu 25% mai scăzute decât acelea pe care le-ar fi obţinut prin mutarea producţiei în China.

    Următoarea provocare a venit în 2009, în perioada crizei economice, când majoritatea competitorilor au decis să reducă dimensiunea afacerilor. În 2008 şi 2009, criza economică globală afectase toate segmentele de piaţă cărora li se adresează compania. Vânzările anuale stagnaseră la 153 de milioane de euro şi erau mai scăzute cu 23% comparativ cu 2008. Antreprenorii francezi au decis totuşi, contrar curentului general din industrie, să facă investiţii majore în intervalul 2009-2012 pentru dezvoltarea de noi echipamente tehnologice şi produse software, pentru a fi pregătiţi pentru următoarea etapă din evoluţia companiei. Rezultatele deciziei s-au văzut în anii ce au urmat: veniturile au crescut de la 211 milioane de euro în 2014 şi un profit net de 19,8 milioane de euro la 260,2 milioane de euro şi profit net de 37,3 milioane de euro anul trecut. Potrivit lui Harari, una dintre componentele rezultatelor din prezent a fost decizia de a investi anual 9% din venituri în business.