Tag: insula

  • Istoria banilor: dezvoltarea sistemului financiar mondial

    Pe măsură ce timpul a trecut, sistemul financiar mondial, pentru că putem vorbi deja de aşa ceva, se dezvoltă: egiptenii pun bazele unui sistem bursier, romanii se confruntă, în timpul celui de-al doilea război punic, dintre Roma şi Cartagina, cu inflaţia generată de enorma cerere de bani pentru plata trupelor iar insula greacă Delos devine un important centru bancar. Spiritul novator chinez se manifestă şi el: apar banii din piele (de cerb), cu o valoare de 40.000 de monede de bază.

    Romanii au reacţionat cu o relativă întârziere la baterea de monedă, dar au adoptat, pe lângă aur şi argint, şi metalele mai puţin preţioase, cum ar fi arama. Împăratul Augustuts a reformat atât sistemul monetar cât şi pe cel al taxelor, impozitând tranzacţiile comerciale, deţinerea de terenuri şi câştigurile.

    În toată această perioadă, cele mai folosite unităţi monetare de către greci erau halcousul (din aramă, echivala cu o treime de obol), obolul (o şesime de drahmă), drahma (din argint), staterul (din aur, echivala cu 4 drahme) şi talantul (600 de drahme). Romanii foloseau libra şi uncia, din aramă, denarii din argint şi aureusii din aur.

    Alungarea cămătarilor din templul Ierusalimului de către Isus nu a fost decât un episod minor al dezvoltării sistemului monetar, cu bunele şi relele sale: în anul 250 conţinutul de argint al monedelor romane scade la 40% iar în 270 la numai 4%, consecinţe ale inflaţiei accelerate. Aurelian încearcă să combată acest flagel printr-o emisiune de noi monede de aur pur, cărora le ridică valoarea de două ori şi jumătate. Fără prea mare succes, pentru că inflaţia rămâne o problemă şi pentru Diocleţian. Acesta este învins de forţele pieţei, chiar dacă a introdus controlul preţurilor şi al dobânzilor, şi abdică. Pe de altă parte, Diocleţian este cel ce a introdus primul sistem de buget anual, cu succes.

    Inflaţia nu s-a lăsat învinsă nici de trecerea la creştinism a Imperiului Roman, chiar dacă, cu această ocazie, împăratul Constantin cel Mare a confiscat enormele comori acumulate în templele “păgâne”.

    Mai trebuie remarcat şi faptul că împăratul Constantin a emis o monedă de aur, solidus, în anul 306, care a fost produsă, fără a i se schimba greutatea sau puritatea timp de 700 de ani. O măsură a inflaţiei acelori timpuri este evoluţia valorii aurului: în anul 307 preţul era dublu faţă de cel stabilit de Diocleţian cu şase ani mai devreme iar în 324 preţul era de şase ori mai mare. Ceva mai târziu, în Egipt, o măsură de aur care valora 300.000 de denari ajunge să coste 2.120.000.000 de denari.

    Invaziile barbare au frânat evoluţiile monetare, activităţile bancare sunt abandonate, iar monedele emise de episcopul Mellitus în Londra sunt folosite mai mult drept bijuterii decât pentru scopuri comerciale.

  • Istoria banilor: de la cochiliile de scoici la colţii de câini

    “Cu buzunarul plin de bani, eşti înţelept, frumos şi mai cânţi şi bine”, spune un vechi proverb evreu. Este, poate, una din cele mai sugestive caracterizări a ceea ce înseamnă banul şi istoria sa pentru omenire.

    Practic, istoria banilor este istoria omenirii, cele două neputând fi separate.

    O spune chiar o personalitate a lumii moderne a banilor, Alan Greenspan, fostul preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite. “Ieri i-am spus unui amic, cam chetuitor, că trebuie să vorbesc despre istoria banilor. <Înţeleg istoria banilor. Cum am câţiva, repede devin istorie>, a răspuns acesta. Din fericire, nu toată lumea este ca prietenul meu”, spunea, în 2002, Alan Greenspan.

    Din fericire, pentru ca prietenul lui Greenspan să poată face istorie, cineva, în zorii omenirii s-a gândit să schimbe greoiul sistem al schimburilor comerciale bazat pe troc. Sarea, condimentele, ceaiul, vitele sau grânele au fost primii bani ai omenirii, bunuri din păcate greu de mânuit şi perisabile. Între 3000 şi 2000 înainte de Hristos, în Mesopotamia, se pun bazele sistemului bancar de astăzi, templele şi palatele dovedindu-se locuri sigure pentru depozitarea bunurilor – produse agricole sau metale preţioase.

    Câteva sute de ani mai târziu, Codul lui Hammurapi legifera activităţile bancare, în Babilon. Ceva mai departe, în China, cu circa 1.200 de ani înainte de Hristos, cochiliile de scoici erau folosite pentru schimburile comerciale; în timp scoicile s-au dovedit extrem de rezistente pe pieţele monetare, fiind folosite în unele zone din Africa, chiar până la jumătatea secolului XX.

    Chiar din zorii tranzacţiilor, banii au avut şi adversari: o legendă greacă vorbeşte de legislatorul Solon, care ar fi bătut monede cât roata carului, pentru a-i dezvăţa pe cetăţeni de acumulările monetare.

    Monedele din piatră se regăsesc şi în insula Yap din Arhipelagul Carolinelor din Pacific: acestea erau găurite la mijloc şi puteau fi transportate, înşirate pe o prăjină, de doi oameni. Cercetătorii nu precizează cum erau transportate monedele de valoare maximă, care aveau 3,5 metri în diametru şi cântăreau până la cinci tone. Un amănunt: insula nu are cariere de piatră, materia primă pentru bani fiind transportată cu plutele, de la mare distanţă. Banii erau ţinuţi în faţa casei, ca semn al averii. Un purcel costa o monedă de jumătate de metru, iar o nevastă una de 1,3 metri.

    Alte forme de bani neobişnuite mai sunt colţii de câine, folosiţi în insula Salomon din Pacific, brăţările folosite pe Coasta de Fildeş, clopoţeii de bronz din Zimbawe sau cuţitele în China.

  • Fondatorul Facebook a cumpărat o insulă din Hawaii. Zuckerberg a plătit 100 de milioane de dolari

    Zuckerberg nu este primul miliardar care să investească în Hawaii; Larry Ellison, fostul CEO al Oracle, a cumpărat insula Lanaii pentru 300 de milioane de dolari.

    Conform celor de la Private Islands Inc., preţul unei insule poate varia între câteva sute de mii de dolari şi câteva sute de milioane. Dezvoltarea unor facilităţi pe terenul respectiv poate însemna însă o investiţie mult mai mare.

    Reţeaua socială Facebook are 1,3 miliarde de utilizatori în întreaga lume, 300 de milioane dintre aceştia folosind, de asemenea, şi aplicaţia Facebook Messenger. WhatsApp, care oferă o soluţie ieftină pentru înlocuirea mesajelor trimise pe telefon, are 600 de milioane de utilizatori la nivel mondial.

    Preluarea WhatsApp de către Facebook pentru 21,6 miliarde de dolari, anunţată în februarie, este cea mai mare achiziţie a unui start-up în ultimii ani, cu mult peste tranzacţia de un miliard de dolari prin care Facebook a preluat Instagram în 2012 sau achiziţia pentru 8,5 miliarde de dolari a Skype de către Microsoft.

  • DHL face prima livrare cu drone înaintea giganţilor Amazon şi Google

    Divizia DHL a Deutsche Post AG, cel mai mare furnizor de servicii poştale din Europa face astăzi primele livrări cu drone în Europa. DHL va livra medicamente locuitorilor Juist, o mică insulă din nord-vestul Germaniei.

    Zborul de astăzi va dura până la 30 de minute, iar evenimentul marchează şi începutul unui program pilot de testare de 30 de zile prin care se va decide dacă livrările prin intermediul dronelor – denumite “parcelocoptere” sunt mai eficiente decât metodele tradiţionale de livrare, potrivit Entrepreneur.com. Pe durata perioadei de probă, DHL va trimite medicamente pe insulă de două ori pe zi prin intermediu unei drone, modalităţi de transport precum aernovele sau feribotul, nu sunt valabile. DHL a obţinut aprobarea autorităţilor statale, a celor de trafic aerian şi a ministerelor federale de transport pentru a funcţiona într-o zonă cu trafic aerian restricţionat.

    Programul pilot al DHL este similar cu testările cu drone făcute de giganţii din Sillicon Valley Amazon şi Google. Reprezentanţii ambelor companii au declarat  că folosirea dronelor pentru livrările comerciale este la ani distanţă de concretizare, mai ales din cauza regulilor stricte impuse de Administraţia Federală Aviatică Americană (AFAA). Instituţia a interzis o livrare de bere cu drone pentru pescarii din Minnesota şi folosirea dronelor pentru fotografii de către echipa de baseball Washington Nationals.

    Reprezentanţii DHL cred că livrările cu drone pot fi făcute, cel puţin în ţările din afara Statelor Unite ale Americii.

     

     

  • DHL face prima livrare cu drone înaintea giganţilor Amazon şi Google

    Divizia DHL a Deutsche Post AG, cel mai mare furnizor de servicii poştale din Europa face astăzi primele livrări cu drone în Europa. DHL va livra medicamente locuitorilor Juist, o mică insulă din nord-vestul Germaniei.

    Zborul de astăzi va dura până la 30 de minute, iar evenimentul marchează şi începutul unui program pilot de testare de 30 de zile prin care se va decide dacă livrările prin intermediul dronelor – denumite “parcelocoptere” sunt mai eficiente decât metodele tradiţionale de livrare, potrivit Entrepreneur.com. Pe durata perioadei de probă, DHL va trimite medicamente pe insulă de două ori pe zi prin intermediu unei drone, modalităţi de transport precum aernovele sau feribotul, nu sunt valabile. DHL a obţinut aprobarea autorităţilor statale, a celor de trafic aerian şi a ministerelor federale de transport pentru a funcţiona într-o zonă cu trafic aerian restricţionat.

    Programul pilot al DHL este similar cu testările cu drone făcute de giganţii din Sillicon Valley Amazon şi Google. Reprezentanţii ambelor companii au declarat  că folosirea dronelor pentru livrările comerciale este la ani distanţă de concretizare, mai ales din cauza regulilor stricte impuse de Administraţia Federală Aviatică Americană (AFAA). Instituţia a interzis o livrare de bere cu drone pentru pescarii din Minnesota şi folosirea dronelor pentru fotografii de către echipa de baseball Washington Nationals.

    Reprezentanţii DHL cred că livrările cu drone pot fi făcute, cel puţin în ţările din afara Statelor Unite ale Americii.

     

     

  • Capitalistul săptămânii: William Wrigley jr.

    La 29 de ani, William Wrigley a plecat din Philadelphia cu doar 32 de dolari în buzunar pentru a-şi deschide propria sa afacere în Chicago. El a continuat să vândă săpun, oferind mici cadouri comercianţilor care erau de acord să îl expună pe rafturile magazinelor.
    Într-o bună zi, Wrigley a avut ideea de a oferi două pachete de gumă de mestecat la fiecare zece batoane de săpun vândute. Ideea a avut atât de mult succes, încât omul de afaceri a lansat, în 1893, guma de mestecat Juicy Fruit. Compania a devenit astfel cunoscută în regiune, iar Wrigley a continuat să lanseze diverse sortimente ale produsului.

    În 1907, Statele Unite au fost lovite de o gravă criză financiară, iar Wrigley a luat o decizie extrem de riscantă: a ipotecat tot ceea ce deţinea şi a investit banii într-o campanie publicitară de 1,5 milioane de dolari. În urma acesteia, Wrigley a devenit un brand cunoscut de toţi americanii, iar vânzările l-au ajutat să îşi recupereze banii în mai puţin de 12 luni.

    Omul de afaceri s-a implicat activ în dezvoltarea insulei Catalina, situată în apropierea oraşului Los Angeles din California. El a cumpărat pachetul majoritar al companiei Santa Catalina Island în 1919 şi a primit în concesiune şi insula. El a adus utilităţi publice pe insulă, a construit un hotel, un cazino şi a încurajat dezvoltarea plantaţiilor de arbori şi flori. Astăzi, produsele tradiţionale din Catalina sunt cunoscute în toată America.

    În 1916, Wrigley a cumpărat o parte din acţiunile clubului de baseball Chicago Cubs. Principalul acţionar, Charles Weeghman, a fost forţat în următorii doi ani să vândă tot mai mult din participaţie, având dificultăţi financiare, astfel încât Wrigley a devenit unic acţionar în 1918. În anul 1921, stadionul celor de la Cubs a fost redenumit Wrigley Field în onoarea proprietarului.

    William Wrigley Jr. a murit pe 26 ianuarie 1932 în casa sa din Phoenix, Arizona. A fost înmormântat într-un turn creat special în cadrul grădinii botanice Wrigley Memorial, în apropiere de insula Catalina. Wrigley a lăsat averea sa de 34 de milioane de dolari celor doi copii, Dorothy Wrigley Offield şi Philip K. Wrigley.  Acesta din urmă a rămas la conducerea companiei pentru următorii 45 de ani, până la moartea sa în 1977. Nepotul omului de afaceri, William Wrigley Jr. II, a fost CEO al companiei până în anul 2008, atunci când Wrigley Company a fost vândută către Mars pentru suma de 23 de miliarde de dolari.

  • Fericirea se află pe o insulă

    Nu am fost niciodată atrasă de Grecia, ţară unde majoritatea prietenilor mei preferau să-şi petreacă concediile de vară şi de unde mereu se întorceau cu poveşti despre plaje cu nisipuri fine şi cu ape de un albastru nemaivăzut. Vara aceasta, pentru că nu-mi pregătisem concediul din timp dar şi dintr-o oarecare comoditate, am decis să mă conving cu ochii mei dacă Grecia chiar este un colţ de paradis, aşa cum auzisem. Am dat cu banul, la propriu, pentru a alege o destinaţie grecească şi m-am ales cu Zakynthos.

    „Floarea Levantului“ sau „Veneţia Sudului“, aşa cum a fost numită de-a lungul timpului insula Zakynthos, aflată în Marea Ionică, în vestul peninsulei Peloponez, nu se lasă descoperită din prima. Odată ce păşeşti în afara aeroportului de pe insulă, te loveşte din plin ariditatea peisajului, unde la sfârşit de iulie abia dacă simţi o adiere lină de vânt. O insulă prăfuită, unde din loc în loc apar palmieri şi câteva smocuri de flori de un roşu turbat, aceasta este prima imagine cu care te primeşte Zakynthos în mijlocul verii. Nu fiţi dezamăgiţi, pentru că odată ce vă depărtaţi de aeroport şi mergeţi către staţiunile de pe insulă, aproape de mare, peisajul se schimbă la 180 de grade.

    Prima întâlnire cu adevăratul spirit al insulei a avut loc pentru mine în Laganas, staţiunea în care am şi stat de altfel, situată în partea de sud. Considerată polul distracţiei din Zakynthos, pentru că este frecventată în special de turiştii tineri, Laganas este şi cea mai mare staţiune din insulă. Chiar dacă de multe ori am auzit că în Grecia te simţi ca acasă datorită numărului mare de români care aleg această ţară ca destinaţie de vacanţă, în Laganas de puţine ori am auzit limba română printre turişti. În schimb, cuvinte în engleză, suedeză, italiană sau germană se auzeau la tot pasul, fie pe plaja cu nisip mărunt şi apă cristalină din golful care mărgineşte staţiunea, fie pe străzile largi, înţesate de magazine cu suveniruri sau cu baruri, restaurante şi cluburi din Laganas.

    Laganas mai este vestită şi pentru că în apropiere de această staţiune trăiesc celebrele broaşte ţestoase Caretta Caretta, pe care le puteţi vedea dacă vă îmbarcaţi într-un vaporaş Glass Bottom (cu podea de sticlă, prin care se vede fundul apei), dar puteţi şi înota alături de ele, având în vedere că de multe ori se apropie de malul golfului. Iar dacă vreţi să fiţi şi mai aproape de faimoasele ţestoase, puteţi ajunge cu vaporaşul sau cu o barcă cu motor pe insula Marathonisi din apropierea Laganas, care are două plaje, una cu nisip fin şi auriu unde Caretta îşi depun ouăle, alta cu pietricele fine şi cu două mici grote ce pot fi vizitate.

    Iar dacă aţi înotat în apele line din golful Laganas, pline ochi de turişti, puteţi încerca şi plaje mai pustii, unde însă încălţămintea specială este absolut necesară, din cauza aricilor de mare care nu vă vor cruţa deloc. Keri este un dintre aceste plaje. Situată în partea de sud-vest a insulei, Keri impresionează nu doar prin plaja secretă unde vă puteţi bălăci în voie, departe de ochii curioşi ai altor turişti, dar şi prin arcadele de piatră săpate de apă, prin care soarele creează jocuri de culori şi lumini. Din Laganas puteţi lua vaporaşe care vă vor duce pentru 20-25 de euro de persoană atât pe insula Marathonisi, cât şi la Keri, plimbare ce durează trei ore cu tot cu timpul pentru înot. Iar pentru 10 euro în plus puteţi face întregul tur al insulei Zakynthos, care durează 6-7 ore, cu opriri pe câteva plaje care vă vor răsfăţa privirile: Kalamaki, Tsilivi, Alikansa sau Alykes.

    Dacă vreţi totuşi să vedeţi şi altceva decât coaste dantelate şi plaje mirifice, cea mai la îndemână modalitate de a vizita interiorul insulei, care nu are mai mult de 40-50 de kilometri în lungime şi vreo 20 de kilometri în lăţime, este maşina. Dacă aţi ajuns cu avionul în Zakynthos, nu vă faceţi griji, pentru că în fiecare staţiune se găsesc la tot pasul locuri de unde puteţi închiria o maşină, de la preţuri începând de la 40-50 de euro pe zi.

    Odată ce v-aţi hotărât să închiriaţi o maşină pentru una sau mai multe zile, primul popas trebuie – neapărat – să fie capitala insulei, Zakynthos sau Zante, plină de clădiri cu două şi trei etaje, a căror arhitectură este o combinaţie de stil veneţian, dar şi francez şi englez. Centrul oraşului, în care trăiesc circa 10.000 de locuitori, este dominat de statuia lui Dionysios Solomos, poetul care a scris imnul naţional al Greciei. În portul din Zakynthos se regăseşte şi biserica Saint Dionysios, numită după sfântul protector al insulei, unde puteţi admira picturi de acum câteva secole. Mai puteţi vizita, tot în turul cu maşina, celelalte staţiuni din Zakynthos, printre care Argassi sau Planos.

    Am lăsat spre final „cireaşa de pe tort“ a insulei Zakynthos. Cu siguranţă aţi văzut imagini cu cea mai cunoscută destinaţie din Zakynthos, plaja Navagio, pe afişele de promovare a sejururilor în Grecia. Un mic golf străjuit de stânci, cu o apă de un turcoaz intens cum rar am văzut, „păzit“ de un vas naufragiat în urmă cu câteva decenii, despre care se spune că ar fi aparţinut unor contrabandişti de ţigări – imaginea îţi desfată ochii şi te face să te minunezi că un astfel de peisaj poate exista la o distanţă atât de mică de România.

    Cunoscută şi sub denumirea de Shipwreck Beach, plaja din Nagavio este accesibilă doar de pe mare, fie cu ambarcaţiuni închiriate, fie cu vase care fac croaziere zilnice. Pentru a surprinde însă o imagine panoramică a acestui colţ de rai trebuie să ajungeţi deasupra golfului, undeva la 200-300 de metri înălţime. Privind în jos, simţi un nod în stomac care nu ştii dacă este provocat de frica de înălţime sau de emoţia de a vedea un colţ de paradis.
    Destul de aproape de Navagio se găsesc şi aşa-numitele Blue Caves, sau grote albastre, în care se poate intra şi înota, alături de corali care sclipesc multicolor în apele albastre, nestingherite de lumină.

    Iar dacă despre peisaje am vorbit numai de bine, mâncarea grecească nu trebuie nici ea ratată în Zakynthos, chiar dacă în Bucureşti şi în întreaga ţară în ultimii ani numărul restaurantelor cu specific grecesc a crescut vertiginos şi ne-a făcut să ne simţim din ce în ce mai familiari cu bucătăria acesteia. Cu toate acestea, nimic nu se compară cu un gyros cu carne de pui bine rumenită, o salată grecească stropită fără pic de milă cu ulei de măsline şi cu ierburi sau un sos tzatziki dens şi aromat, toate preparate după reţeta autentică, chiar în ţara de unde provin. Nu rataţi taverna El Greco, situată pe serpentinele din Agios Sostis, în staţiunea Laganas, unde pe lângă mâncarea tradiţională grecească puteţi servi o carafă straşnică de ouzo aromat, tradiţionala băutură a grecilor.

    Plaje care aduc aminte de zei şi de legende elene de mult uitate, apă limpede şi curată, exuberanţă la tot pasul, delicii culinare care satisfac gusturile oricărui gurmand – ce îi mai poate lipsi unei vacanţe reuşite? Cred că ştiu deja unde vreau să-mi petrec următorul concediu de vară.

  • Prăbuşirea unei insule vulcanice în erupţie ar putea provoca un tsunami în Japonia

    Această insulă situată în Pacific la 1.000 de kilometri sud de Tokyo se prezenta în primele zile sub formă aproximativ ovală cu o lungime de 400 de metri şi o lăţime de 200 de metri. Dar ea a sfârşit prin a se lipi de insula nelocuită Nishinoshima aparţinând micului arhipelag Ogasawara şi ansamblul, care continuă să se extindă, acoperă în prezent 1,26 de kilometri pătraţi.

    Craterele insulei erup în prezent 200.000 de metri cubi de lavă pe zi – suficient cât pentru a umple 80 de piscine olimpice – materie care se acumulează pe extremitatea estică a insulei.

    “Dacă lava continuă să urce astfel, o parte din versanţi ar putea să se prăbuşească şi să provoace un tsunami”, a avertizat Fukashi Maeno, profesor la Institutul de seismologie al Universităţii din Tokyo.

    Potrivit lui, o prăbuşire de 12 milioane de metri cubi de lavă ar genera un tsunami de un metru care ar putea ajunge în aproximativ 18 minute pe insula Chichijima, situată la o distanţă de 130 de kilometri.

    Chichijima, unde locuiesc circa 2.000 de persoane, este mai mare insulă a arhipelagului Ogasawara, un grup de insule administrat de Tokyo.

    “Mijlocul ideal de a supraveghea şi evita o catastrofă naturală ar fi de a pune în funcţiune un nou distem de depistare a valurilor seismice şi cutremurelor în apropiere de insulă, dar este imposibil să se ajungă acolo în situaţia actuală”, a explicat Maeno.

    Un oficial al Agenţiei de meteorologie din Japonia, care supraveghează seismele şi valurile seismice, a declarat că supraveghează orice semn precursor.

    “Am analizat o simulare în această dimineaţă şi intenţionăm să consultăm experţii în cutremure cu privire la probabilitatea producerii unui astfel de fenomen, pentru a vedea ce măsuri putem lua”, a declarat el.

    Japonia, situată la joncţiunea a patru plăci tectonice, înregistrează în fiecare an peste 20 la sută din seismele cele mai violente de pe planetă. Mai mulţi vulcani sunt activi în această zonă, iar riscul de tsunami ameninţă o mare parte a coastelor arhipelagului.

  • Povestea bărbatului care şi-a vândut viaţa pe eBay şi a luat-o de la zero în sălbăticie

    Jan Usher, un bărbat în vârstă de 50 de ani din Australia s-a săturat de viaţa sa şi a apelat la o soluţie dramatică, dar care i-a adus în cele din urmă fericirea.

    După ce a divorţat, s-a săturat de locul său de muncă şi de viaţa în Australia, a ales să îşi vândă pe eBay una dintre cele mai incredibile posesii: propria viaţă. A postat casa, maşina, jetski-ul şi chiar şi locul de muncă, împreună cu toate celelalte lucruri pe care le deţinea pe site. 

    “Nu sunt sigur dacă decizia a fost inspirată de nebunie, prostie sau o criză a vârstei de mijloc”, a declarat el, potrivit The Richest.com. Indiferent de motivele sale, vânzarea a fost a zecea cea mai mare realizată pe eBay. A primit 309.292 dolari în urma licitaţiei, bani cu care a decis să îşi înceapă viaţa de la zero pe o insulă pustie din Caraibe. Şase ani mai târziu, este mai fericit ca niciodată.

    Povestea lui va fi chiar subiectul unui documentar în care va dezvălui ce înseamnă să renunţi la tot pentru o viaţă în sălbăticie.“Am fost mereu un aventurier, am petrecut mult timp practicând activităţi în aer liber precum căţăratul, canoele şi scufundările” a declarat el pentru Daily Mail.

    Usher are acum suficient timp pentru a face toate activităţile sale preferate în aer liber, chiar dacă acest lucru înseamnă că trăieşte fără electricitate şi cultivându-şi majoritatea alimentelor. “Cultivăm nucă de cocos, ananas, yukka, trestie de zahăr şi arahide, dar nu am perfecţionat încă arta de a creşte alte tipuri de legume pe insulă.”

     

  • Compania care va da lovitura fatală agenţiilor de turism: plăteşti 7 euro pe noapte pentru un apartament de lux

    “Mi-am găsit cazare în Sarajevo, la zece minute distanţă de centru, cu o privelişte superbă asupra oraşului.  Apartamentul avea două dormitoare şi ne costa 28 de euro pe noapte” spune Cristina, 25 de ani, angajată într-o multinaţională şi care s-a întors recent dintr-un concediu petrecut în Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Serbia. Cristina a călătorit cu încă trei persoane, iar cazarea în apartamentul din Sarajevo a ajuns astfel să coste 7 euro/noapte. Ea este unul dintre românii care şi-au găsit cazare folosind serviciul Airbnb, care oferă oamenilor posibilitatea de a închiria propriile case turiştilor, oferind astfel o alternativă hotelurilor, de cele mai multe ori scumpe şi uneori “neprietenoase” prin calitatea serviciilor puse la dispoziţia clienţilor.

    Persoane individuale  devin astfel hotelieri şi îşi închiriază fie canapeaua, camerele, apartamentele şi casele oferind o multitudine de alternative aflate la un click distanţă de turişti din toată lumea. Gazdele stabilesc un preţ/noapte, iar Airbnb colectează banii, păstrând un procent din sumă. 

    Cristina a avut parte de aceeaşi experienţă în Belgrad: ea şi cei trei prieteni au plătit 60 de euro pentru un apartament în centru, închiriat de la un tânăr care şi-a înscris locuinţa pe site în urmă cu doi ani. Tânărul i-a aşteptat cu pliante, parola de wireless şi recomandări de restaurante şi baruri. În călătoria lor, la plecare, au stat şi într-un hotel din Belgrad, pentru care au plătit fiecare câte 20 de euro pe noapte.  « Era neîngrijit, fără prosoape şi cu Internet care mergea foarte prost. În plus, cel care ne-a întâmpinat de la recepţia hotelului nu ştia limba engleză ».

    Calitatea găzduirii pe platforma Airbnb nu este standardizată, la fel ca în cazul hotelurilor listate pe site-uri precum Priceline.com sau Booking.com, dar prin intermediul serviciului, turiştii au acces la spaţii inedite, precum o casă în copac din Hawaii, o barcă cu vedere la Turnul Eiffel sau pur şi simplu un pat mai ieftin. Unul dintre exemplele de pe site-ul Airbnb este insula Nanuku Levu din Arhipelagul Fiji. Turiştii pot rezerva întreaga insulă în schimbul sumei de 500 de dolari/ noapte în luna august. Proprietatea în care se asigură cazarea este dotată cu trei dormitoare şi o bucătărie.

    Fondat în 2008, Airbnb este un start-up care are la bază o poveste clasică din Silicon Valley. Cofondatorii, Brian Chescky şi Joe Gabbia, au început să îşi închirieze saltelele din apartament în perioada unei conferinţe pentru a reuşi să îşi plătească chiriile din San Francisco. Aranjamentul era disponibil prin site-ul Airbedandbreakfest.com. Afacerea nu a avut succes de la început, ţinând cont că Mr.Chesky, CEO-ul, de profesie designer, nu stârnea încrederea generată de profilul inginerilor web tipici şi mulţi dintre investitori nu credeau în acest model atipic de afaceri. Pentru a trece de impas, au vândut cutii de cereale prin care au reuşit să câştige zeci de mii de dolari. Mişcarea l-a impresionat pe fondatorul unui incubator din Silicon Valley ce l-a acceptat în cadrul acestuia. Compania şi-a extins de atunci serviciul de închirieri la 600.000 de listări în mai mult de 190 de ţări. Veniturile de anul trecut s-au dublat faţă de anul anterior şi au ajuns la 250 de milioane de dolari, potrivit Wall Street Journal. 

    Compania a obţinut recent o finanţare de 475 de milioane de dolari de la un fond de investiţii privat. Finanţările strânse de companie până în prezent ajung astfel la 826 milioane de dolari, iar valoarea acesteia este estimată în prezent la 10 miliarde de dolari.