BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Streaming-ul va transforma jocurile video aşa cum Netflix a schimbat televiziunea

    Streaming-ul va transforma industria jocurilor video aşa cum Netflix a revoluţionat televiziunea şi cinematograful, potrivit şefului Ubisoft, după ce compania franceză a încheiat un acord cu Microsoft pentru cloud-gaming, conform Financial Times.

    Ubisoft, creatorul unor francize renumite, printre care Assassin’s Creed şi Tom Clancy’s Rainbow Six, a acceptat luna trecută să achiziţioneze drepturile de streaming pentru portofoliul de jocuri al Activision Blizzard, ca parte a ofertei Microsoft de a obţine aprobarea autorităţilor de reglementare pentru preluarea Activision, în valoare de 75 de miliarde de dolari.

    “Când Netflix a spus pentru prima dată că va intra în streaming, acţiunile lor au scăzut foarte mult şi au fost criticaţi pe scară largă”, a declarat directorul executiv al Ubisoft, Yves Guillemot, pentru Financial Times.

    “Astăzi vedem ce au devenit”, a adăugat el. “Va fi la fel şi cu jocurile video, dar va dura ceva timp. Dar când va decola, se va întâmpla foarte repede.”

    Vestea acordului cu Microsoft a făcut ca acţiunile Ubisoft să crească cu până la 9 procente într-o singură zi. Cu toate acestea, acţiunile sale au pierdut aproape două treimi din valoarea lor de la cel mai recent vârf atins la începutul anului 2021, în urma unei serii de lansări întârziate, a unor jocuri cu performanţe scăzute şi a interesului scăzut pentru serviciului său de abonament, Ubisoft+.

    Până în prezent, jocurile în cloud au decolat mai greu decât au prezis mulţi din industrie, din cauza provocărilor tehnice şi de afaceri. În urmă cu un an, Google şi-a închis ambiţiosul serviciu de jocuri în cloud Stadia, după ce nu a reuşit să atragă utilizatori.

    Omdia, un grup de cercetare, estimează că serviciile compatibile cu jocurile în cloud, precum Xbox Game Pass Ultimate şi PlayStation Plus Premium, vor genera 3,2 miliarde de dolari în 2023, reprezentând doar 2% din totalul cheltuielilor consumatorilor pentru jocuri. Analiştii preconizează că această cifră se va dubla cel puţin în următorii cinci ani.

    “Credem cu tărie că în următorii cinci până la zece ani, multe jocuri vor fi transmise în flux şi vor fi produse şi în cloud”, a declarat Guillemot. “Asta ne-a împins să mergem mai departe cu acordul”.

    Mişcarea Microsoft de a ceda o mare parte din drepturile Activision pentru jocurile în cloud către Ubisoft a fost un pas făcut de companie pentru a obţine aprobarea din partea Autorităţii pentru Concurenţă şi Pieţe din Marea Britanie. Aprobarea ar deschide calea pentru ca cea mai mare achiziţie din istoria industriei jocurilor video să fie finalizată luna viitoare. Se aşteaptă o decizie finală din partea autorităţii de reglementare din Marea Britanie.

    Guillemot nu a dorit să dezvăluie detalii financiare pentru acordul de streaming, care va implica o “plată unică” către Microsoft pentru a achiziţiona drepturile de cloud gaming în afara spaţiului economic european pentru toate jocurile de succes ale Activision, inclusiv Call of Duty, în următorii 15 ani.

    Guillemot a declarat că aceste drepturi de streaming, plus lansarea unei tehnologii mobile mai puternice, cum ar fi cel mai recent iPhone 15 de la Apple, vor fi esenţiale pentru a creşte penetrarea pieţei Ubisoft în regiunile cu creştere rapidă din afara Europei şi a SUA, unde jocurile pe console nu sunt la fel de înrădăcinate.

    “Ţările care trebuie să progreseze foarte rapid sar adesea la noile tehnologii şi sar peste vechile metode ale vechilor sisteme”, a spus el, arătând adoptarea de către Africa a plăţilor mobile. “Aşa că noi credem că aceste regiuni vor trece mai repede la streaming şi la cloud decât altele”.

    Ubisoft, cu sediul la Paris, iese după câţiva ani dificili, în care cifra de afaceri netă a scăzut şi datoriile au crescut. În 2020, compania s-a confruntat, de asemenea, cu acuzaţii de hărţuire sexuală şi proceduri deficitare în sectorul resurselor umane, ceea ce a dus la mai multe concedieri la nivel înalt.

    “Au avut un mare impact”, a declarat Guillemot despre acuzaţiile legate de comportamentul sexual neadecvat. “Aveam sisteme care nu erau suficient de eficiente”.

    Compania mizează pe faptul că marile lansări de jocuri din acest an, cum ar fi Assassin’s Creed Mirage în octombrie, creşterea resurselor concentrate pe francizele sale de succes şi un program de reducere a costurilor de 200 de milioane de dolari vor schimba situaţia.

    Unii analişti au prezis că mult aşteptata finalizare a achiziţiei Activision de către Microsoft va declanşa un nou val de consolidare a industriei jocurilor video.

    Ubisoft a încheiat un parteneriat cu Tencent din China pentru a se fortifica împotriva tentativelor de preluare. Un acord încheiat anul trecut pentru creşterea pachetului de acţiuni deţinut de Tencent în holdingul familiei Guillemot a consolidat controlul partenerilor asupra grupului. Injecţia de capital în valoare de 300 de milioane de dolari a conferit Tencent şi familiei Guillemot, împreună, 25% din capitalul social şi 30% din drepturile de vot, dar a spulberat speranţele investitorilor că Ubisoft ar putea fi cumpărată.

    Guillemot a declarat că “ar putea exista posibilităţi” de a creşte această cotă în viitor, dar că acestea sunt limitate la acel plafon de 30 la sută în prezent. “Am vrut să lucrăm cu Tencent pentru a ne asigura că administraţia are un control bun asupra capitalului companiei. Dar asta nu împiedică consiliul să asculte propunerile”, a spus el.

     

  • Creatorul ChatGPT pregăteşte o nouă revoluţie a industriei tech

    OpenAI se află în discuţii avansate cu fostul designer Apple, Sir Jony Ive, şi cu Masayoshi Son de la SoftBank pentru a lansa o companie care să construiască „iPhone-ul inteligenţei artificiale”, un dispozitiv AI care va revoluţiona întreaga industrie tech, raportează Financial Times. 

    Pentru a demara proiectului, cele două parţi negociază cu SoftBank o finanţare de 1 miliard de dolari, necesară efectuării primilor paşi pentru concretizarea viitoarei revoluţii tehnologice.

    Sam Altman, şeful OpenAI, a apelat la compania lui Ive, LoveFrom, pe care designerul a fondat-o când a părăsit Apple în 2019, pentru a dezvolta primul dispozitiv de consum al creatorului ChatGPT, potrivit a trei persoane familiare cu planul.

    Altman şi Ive au condus o serie de sesiuni de brainstorming la studioul designerului din San Francisco, menite să creioneze noul produs de consum centrat pe tehnologia OpenAI, potrivit surselor citate.

    Aceştia speră să creeze o experienţă de utilizare mai naturală şi mai intuitivă bazată pe interacţiunea cu tehnologia AI, cu un impact similar inovaţiilor aduse de Apple pe piaţa tech.

    Procesul de identificare a unui design sau a unui dispozitiv rămâne într-un stadiu incipient.

    Son, fondatorul şi directorul executiv al SoftBank, a fost, de asemenea, implicat în unele dintre discuţii, propunând un rol central pentru Arm – designerul de cipuri la care conglomeratul japonez deţine o participaţie de 90 % – şi oferind sprijin financiar solid.

    Son, Altman şi Ive au discutat despre crearea unei companii care să se bazeze pe talentul şi tehnologia celor trei grupuri, au declarat persoanele menţionate, iar SoftBank ar urma să investească peste 1 miliard de dolari în acest proiect.

    În pofida seriozităţii tuturor părţilor implicate în negocieri, un acord final este departe de a se concretiza.

    Ive a jucat un rol central în crearea primului iPhone, care a fost lansat în 2007, punând piatra de temelie a noi ere tehnologice care domină astăzi industria.

  • Un avertisment pentru investitorii de energie solară: Din cauza importurilor chinezeşti, industria europeană de panouri solare este în pragul falimentului

    Industria europeană a energiei solare a avertizat că o abundenţă de importuri chinezeşti ieftine a împins unii producători în pragul falimentului, împiedicând eforturile UE de a stimula producţia locală de tehnologii ecologice, scrie Financial Times.

    SolarPower Europe, un grup comercial al industriei, a scris luni Comisiei Europene că stocurile în creştere şi „concurenţa acerbă” dintre producătorii chinezi pentru a câştiga cotă de piaţă în Europa au dus la scăderea preţurilor modulelor solare cu mai mult de un sfert în medie de la începutul anului.

    „Acest lucru creează riscuri concrete pentru companii de a intra în insolvenţă, deoarece stocul lor va trebui să fie devalorizat”, se arată în scrisoare.

    Norwegian Crystals, un producător de lingouri utilizate în celulele solare, a depus deja cererea de faliment luna trecută. Norsun, o altă companie norvegiană de energie solară, a declarat luna aceasta că va suspenda producţia până la sfârşitul anului.

    UE urmăreşte ca până în 2030, 45% din energia utilizată la nivel comunitar să provină din surse regenerabile – un obiectiv care urmează să fie votat de Parlamentul European în această săptămână.

    Produsele chineze din lanţul de aprovizionare cu energie solară a Uniunii reprezintă aproximativ trei sferturi din importurile de energie solară ale blocului comunitar, ceea ce provoacă temeri că UE dezvoltă o dependenţă faţă de China, asemănătoare cu dependenţa sa faţă de gazul rusesc, menţinută până la invazia la scară largă a Moscovei în Ucraina.

    Costul de fabricare a unui modul solar în Europa este dublu faţă de preţul spot actual, a declarat SolarPower Europe.

    UE a încercat deja să limiteze concurenţa neloială din partea Chinei prin impunerea de tarife la importurile chinezeşti în 2012, după ce Beijingul a alocat subvenţii masive industriei sale solare. Dar blocul comunitar le-a ridicat din nou în 2018 pentru a stimula instalaţiile de energie regenerabilă, cu doar un an înainte ca Comisia să declare China un „rival sistemic” al Uniunii.

    Scăderea dramatică a preţurilor a însemnat că obiectivul UE de a fabrica 30GW din lanţul de aprovizionare cu energie solară în Europa până în 2030 este acum „în mare pericol”, se arată în scrisoare. Industria eoliană a adresat apeluri similare Bruxelles-ului, temându-se că producătorii de turbine sunt, de asemenea, subcotaţi de rivalii chinezi.

  • Producătorii de băuturi răcoritoare critică introducerea unei eventuale taxe pe zahăr: Reprezintă o măsură profund discriminatorie, care ignoră conţinutul similar de zahăr din produsele alimentare; încurajează involuntar piaţa neagră şi comerţul ilegal

    Asociaţia Naţională pentru Băuturi Răcoritoare, care reuneşte cei mai mari producători de băuturi răcoritoare din România, atrage atenţia că introducerea unei noi taxe pentru băuturile răcoritoare va avea un impact negativ atât asupra consumatorilor, prin scumpiri semnificative ale produselor, cât şi asupra întregului lanţ valoric al industriei.

    Declaraţia vine în contextul discuţiilor legate de măsurile care ar urma să fie luate de Guvern pentru creşterea încasărilor şi reducerea deficitului.

    În opinia ANBR, introducerea unei taxe pe zahăr ar fi o măsură disproporţionată şi discriminatorie, care va conduce la creşterea preţurilor, scăderea vânzărilor şi, implicit, la diminuarea încasărilor la bugetul de stat. 

    “Sectorul nostru a fost deja penalizat cu o aşa-zisă taxă pe zahăr, mascată printr-o mărire a cotei de TVA de la 9% la 19%, aplicată de la 1 ianuarie doar pentru industria noastră, fie că vorbim de băuturi răcoritoare cu sau fără zahăr. Această nouă taxă propusă reprezintă o măsură profund discriminatorie, care vizează din nou băuturile răcoritoare, în timp ce ignoră conţinutul similar de zahăr din produsele alimentare. Aceasta impune o povară disproporţionată asupra consumatorilor români, care se confruntă deja cu o putere de cumpărare redusă din cauza inflaţiei generale în creştere, la care inflaţia alimentară are o contribuţie majoră. Mai mult, ea încurajează involuntar piaţa neagră şi comerţul ilegal, subminând economia locală. Consumatorii pot ajunge să opteze pentru variante mai ieftine şi de calitate inferioară sau chiar pentru alcool, agravând deja îngrijorătoarea problemă a consumului de alcool în rândul românilor. O taxă suplimentară – indiferent de forma pe care ar lua-o – nu ar aduce încasări suplimentare la bugetul de stat, din contră, ar împovăra şi mai mult industriile care au răzbit crizelor din ultimii ani şi ar avea efect multiplicator, cu impact negativ sever asupra consumatorului şi a economiei, în ansamblul său”, a declarat Alice Nichita, preşedinte ANBR.

    În prezent, TVA-ul pentru băuturile răcoritoare are o cotă de 19%, indiferent dacă acestea conţin zahăr sau nu, în timp ce pentru alimente, care pot avea un conţinut de zahăr similar sau mai mare decât cel din băuturile răcoritoare, cota de TVA este de 9%. ”Nu există nicio diferenţă între zahărul din băuturi şi zahărul din alimente, iar băuturile răcoritoare reprezintă doar 3% din aportul mediu zilnic de calorii al unei persoane, conform unor studii realizate la nivel european”, se arată în comunicatul asociaţiei.

    Producătorii estimează că o astfel de taxă va duce la creşterea preţului mediu pe litru la raft între 15-25%.

     În plus, ea ar favoriza comerţul transfrontalier ilegal pentru a evita taxele şi impozitele, conducând la un deficit în comerţul local şi o scădere a încasărilor la buget.

    Piaţa băuturilor răcoritoare s-a contractat cu peste 6% în primele 6 luni ale acestui an, iar o taxă suplimentară ar putea duce la o scădere cumulată de aproximativ 15% a volumelor.

    În perioada 2017-2020, contribuţia industriei la economia naţională s-a ridicat la peste 3,65 miliarde euro, din care peste 1 miliard de euro valoare adaugată brută directă.

    Din ANBR fac parte cei mai importanţi producători de băuturi răcoritoare din industria românească, precum Coca-Cola HBC România, Coca-Cola România, PepsiCo, Romaqua Group Borsec, Maspex România, Parmalat, Red Bull, Pfanner, dar şi operatori din industrii conexe, precum furnizori de arome sau ambalaje ca Dohler şi Tetra Pak.

     

  • Povstea executivului cu o carieră complexă, construită în mai multe industrii şi definită, după cum spune chiar el, de îndrăzneală

    Cu o carieră complexă, construită în mai multe industrii şi definită, după cum spune chiar el, de îndrăzneală, Cosmin Ulmean a descoperit retailul de modă în urmă cu peste 15 ani, Iar din 2017 conduce operaţiunile jucătorului de modă german Takko Fashion pe mai multe pieţe din regiune. Şi o face, potrivit lui, nu ca „un solist care seară de seară performează aceeaşi partitură”, ci ca „un dirijor al unei «orchestre» bine alcătuite”. Ce lecţii a învăţat executivul de la mentorii săi şi de la crizele străbătute pe parcurs de industria în care activează?

    Cosmin Ulmean a preluat rolul de country manager & managing director al Takko Fashion pe pieţele din România, Serbia, Croaţia şi Slovenia în 2017, după o experienţă de aproape un deceniu în cadrul companiei, unde evoluase de la un simplu angajat care se ocupa inclusiv de aranjarea hainelor pe umeraşe într-un magazin din Germania al grupului în rolul de head of sales pe pieţelor la a căror cârmă avea să fie numit, lui datorându-i-se şi extinderea operaţiunilor companiei pe plan local, la scurt timp după debutul în companie, potrivit unui interviu acordat ulterior pentru BUSINESS Magazin.

    Activitatea în cadrul retailerului german a fost întreruptă, în 2016-2017, de o scurtă experienţă ca group COO & executive board member la Noriel România, anterior schimbând mai multe domenii, de la advertising la electro-IT&C, industrie în care a lucrat ca angajat al Flanco, unde i-a cunoscut, de altfel, şi pe doi dintre cei care i-au ghidat parcursul profesional: Marius Ghenea şi Ovidiu Dimbean-Creta, cel de-al doilea fiindu-i şi profesor-coordonator la lucrarea de disertaţie din cadrul EMBA-ului urmat în cadrul ASEBUSS. „De la fiecare am preluat un bagaj de experienţă şi moduri de a rezolva situaţii şi contexte care apar des în businessul nostru de retail, un domeniu foarte dependent de timing, logistică, volume de mărfuri. Ceea ce mi-au transmis poate cel mai important: răbdarea, spiritul analitic şi atenţia la detalii”, atribute pe care le include în stilul de leadership, pe care îl deschrie mai degrabă ca fiind unul colaborativ, nu subordonativ. „Îmi place să mă înconjor de oameni pricepuţi în domeniul lor şi mai degrabă vreau să fiu un dirijor al unei «orchestre» bine alcătuite decât un «solist» care seară de seară performează aceeaşi partitură.”

    „Curiozitatea cred că e motorul principal al unei cariere în retailul de fashion. Cei care vor să înceapă o carieră în această industrie trebuie să se înarmeze cu răbdare şi să înveţe foarte bine domeniul – de la branduri, trenduri, mentalităţi şi contexte socio-economice diferite.”

    COSMIN ULMEAN, country manager & managing director, România, Serbia, Croaţia & Slovenia, Takko Fashion

    Executivul este totodată de părere că puterea şi valoarea unei echipe vin din diversitate, iar prin prisma faptului că el coordonează activitatea Takko Fashion în mai multe ţări, spune că oamenii dine chipa sa, „colegii mei sârbi, croaţi, români sau sloveni mă ajută să mă simt în fiecare zi şi mai european!”. Ulmean notează, totodată, că de obicei, în relaţiile cu colaboratorii şi colegii, lucrurile pe care nu le tolerează sunt lipsa de comunicare şi lipsa asumării unor decizii. Potrivit lui, o influenţă reală în cariera sa spune că au avut-o şi o serie de autori, doi dintre ei fiind Philip Kotler, cu „Principiile marketingului” – „o carte la fel de actuală şi astăzi ca acum 30 de ani, când eram în facultate”, şi Peter F. Drucker – „cu toate cărţile despre management”.

    Provocările întâmpinate de-a lungul carierei, care crede că ar fi descrisă cel mai bine de termentul „îndrăzneală”, spune că au fost diverse, de la crize economice, probleme cu aprovizionarea ori cu personalul. Nu au lipsit nici lecţiile: cumpătarea, evitarea luării unor decizii pripite şi abilitatea de a învăţa mereu lucruri noi, metode de management, sisteme de analiză şi interpretare mai complexă.

    Despre agenda sa zilnică spune că este destul de stufoasă, dar se declară norocos că activitatea sa nu suferă de monotonie. „Bineînţeles, există pericolul unei rutine care te uzează în timp, de asta mă bucur de sprijinul zilnic al familiei şi al prietenilor.”

    Potrivit lui, motorul principal al unei cariere în retailul de fashion este curiozitatea, iar tinerilor care vor să aleagă un parcurs profesional în acest domeniu le recomandă să se înarmeze cu răbdare şi să înveţe foarte bine domeniul – de la branduri, trenduri, mentalităţi şi contexte socio-economice diferite.

     

    Loialitatea clienţilor, colacul de salvare în criză. Vorbind şi despre provocările aduse de ultimele evenimente mondiale la nivelul industriei în care activează, Cosmin Ulmean spune că Takko Fashion a continuat să crească puternic în ultimii ani, în ciuda circumstanţelor macroeconomice nefavorabile, a pandemiei şi a lanţurilor de aprovizionare grav compromise, lucru datorat „în primul rând loialităţii foarte puternice a clienţilor noştri”. „Cred că Takko Fashion are în ADN-ul său o capacitate de adaptare şi evoluţie care îl face să fie prezent cu succes, de exemplu, de 16 ani pe piaţa din România”, spune executivul. Fără a furniza cifre la nivel local, el menţionează că la nivel de grup, în anul financiar început la 1 februarie 2022 şi încheiat la 31 ianuarie 2023, Takko Fashion a generat un venit net ajustat de 1,223 de milioane de euro, în creştere cu 17% faţă de anul precedent, „cel mai mare venit anual din istoria Takko Fashion”. Jucătorul a înregistrat şi o profitabilitate solidă pentru anul financiar 2022/2023, cu un EBITDA ajustat de 156 de milioane de euro şi o marjă EBITDA ajustată de 13%, în creştere cu 26% faţă de anul precedent, creşterile EBITDA ajustate fiind obţinute „în ciuda unei creşteri a costurilor de exploatare cu 17%, cauzată de inflaţia la nivelul întregii industrii, inclusiv de creşterile salariului minim în Germania şi de costurile mai mari la nivel internaţional cu utilităţile şi transportul spre sfârşitul anului financiar”. În România, piaţă pe care compania funcţionează cu 76 de unităţi şi o echipă formată dintr-un număr mediu de 363 de salariaţi, potrivit datelor publice disponibile, publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, retailerul a închis anul 2022 cu o cifră de afaceri netă de 188,2 milioane de lei, în creştere de la 170,6 mil. lei în 2021 şi 142,1 milioane în 2020, înregistrând totodată un profit în creştere cu peste 50%, de la 5,6 milioane de lei în 2021 la 13 milioane de lei în 2022.

    Preţul rămâne definitoriu. Potrivit executivului, profilul ţintă al clienţilor companiei include în primul rând femei cu vârste cuprinse între 25 şi 50 de ani, care fac cumpărături pentru ele şi pentru familiile lor.

    „Sortimentul nostru constă din ţinute basic şi fashion pentru întreaga familie: femei, bărbaţi, copii şi bebeluşi, precum şi lenjerie şi accesorii. Oferim colecţiile noastre la un raport preţ-calitate foarte bun şi, astfel, ne adresăm în primul rând clienţilor care pun accent pe un preţ avantajos. Având în vedere că majoritatea magazinelor noastre se află în parcuri de retail, în apropierea pieţelor alimentare sau a magazinelor pentru necesităţile zilnice, le oferim clienţilor noştri o experienţă de cumpărături foarte convenabilă, deoarece aceştia pot combina o vizită la Takko cu cumpărăturile zilnice de la supermarketurile locale.”

    În ceea ce priveşte tendinţele observate în industria în care activează, Ulmean menţionează în primul rând interesul acordat de clienţi sustenabilităţii, „chiar dacă preţul rămâne în continuare în centrul atenţiei atunci când ne referim la clienţii noştri”.

     

    Un viitor (şi) digital. Pe viitor, obiectivele companiei includ continuarea strategiei de creştere, cu focus în special pe  extinderea reţelei de magazine. „În 2023 am deschis deja două magazine noi la Dej şi Baloteşti, am relocat magazinul din Giurgiu şi avem planificate şi alte deschideri pentru România. În timp ce reţeaua noastră de magazine creşte, bineînţeles că şi echipa noastră este în creştere. Prin urmare, suntem în continuă căutare de viitori colegi care doresc să se alăture echipei noastre de vânzări.” Potrivit ZF, compania plănuieşte în acest an financiar o creştere organică a reţelei de magazine cu circa 10%, acest obiectiv depinzând însă de numărul de noi proiecte de tip parcuri de retail de pe piaţa din România.

    În paralel cu planurile de expansiune, jucătorul a demarat procesul de reamenajare a magazinelor cu un nou concept de design. „De asemenea, în acest an aşteptăm cu nerăbdare publicarea pentru prima dată a unui raport de sustenabilitate, care joacă un rol foarte important pentru compania noastră. În viitor, intenţionăm să ne consolidăm măsurile de sustenabilitate, deoarece credem că moda de calitate şi sustenabilă ar trebui să fie accesibilă tuturor.”

    Executivul menţionează, totodată, internaţionalizarea abordării de marketing digital şi pentru alte pieţe, după ce Takko Fashion a lansat deja magazinul online în Germania şi Austria, următoarele pe lista expansiunii digitale fiind Olanda, Franţa, Cehia şi Slovacia. „Extinderea paneuropeană a ofertei noastre digitale este o componentă cheie a strategiei noastre omnichannel, care are ca scop interconectarea puternică a canalelor noastre de vânzare şi de comunicare. Omnichannel înseamnă că suntem disponibili pentru clienţii noştri pe toate canalele relevante, care sunt conectate inteligent între ele, întrucât cumpărăturile în magazinele fizice vor rămâne activitatea noastră principală. În plus, pentru expansiunea noastră folosim tehnologii digitale, bazate pe date: în prezent, suntem în curs de programare a propriului nostru instrument digital pentru a permite o analiză bazată pe date pentru deciziile privind locaţia. În plus, în vânzări, începem să folosim sprijinul inteligenţei artificiale pentru a face sugestii zilnice cu privire la produsele care ar trebui să aibă o reducere.”    ■

     

    Carte de vizită:

    Cosmin Ulmean, country manager & managing director, România, Serbia, Croaţia & Slovenia, Takko Fashion

    1. S-a specializat în business internaţional şi managemenetul turismului în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara şi a urmat ulterior un Executive MBA la ASEBUSS;

    2. A activat, de-a lungul timpului, în marketing, PR, vânzări, retailul electro-IT&C şi retailul de fashion şi jucării;

    3. S-a alăturat echipei Takko Fashion în 2007, iar înainte de a prelua rolul actual, în 2017, a fost membru al boardului şi head of sales pe mai multe pieţe din regiune, exceptând perioada iulie 2016 – octombrie 2017, când a activat ca group COO & executive board member la Noriel România, potrivit profilului său de LinkedIn.

  • Întrebările rămân aceleaşi ca în 2019: cine plăteşte tranziţia verde şi cum se păstrează competitivă industria europeană cu alte industrii care nu se uită la normele de poluare?

    ♦ Agenda verde a Uniunii Europene revine în prim-plan, după ce pandemia şi mai apoi războiul din Ucraina au furat primele poziţii în priorităţile europene ♦ O întrebare ce rămâne: cum păstrezi competitivitatea industriei europene în tranziţia ei spre o economie verde.

    Industria europeană, care în acest moment este responsabilă de un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din Europa, trebuie să devină „verde” până în 2050, conform ambiţiilor Uniunii Europene de a fi neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon, adică gazele emise să poată fi asimilate în totalitate de natură. Este nevoie de investiţii majore pentru a atinge acest obiectiv şi, la finalul zilei, şi investiţiile au un preţ. Industriaşii europeni caută soluţii şi dialog cu autorităţile astfel încât industria europeană să nu rămână în urma Chinei, Indiei sau Turciei.

    Francois Michalet, secretarul general al ESTA (European Steel Tube Association – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Ţevi de Oţel), vorbeşte de două problematici în acest sens: costul generat de politica de protejare a mediului şi investiţiile necesare.

    „Aş spune că există două aspecte legate de regulamentele de mediu generate de Agenda Verde a Uniunii Europene. Unul se referă la costuri, iar celălalt la investiţii. În ceea ce priveşte costurile, avem acum legislaţie şi regulamente care impun plata pentru emisiile de CO2. Acest aspect afectează costurile de producţie şi, în mod clar, va avea un impact asupra marjelor dacă nu reuşim să reflectăm aceste costuri în preţurile produselor”, spune el, care adaugă că executivul european gândeşte acum soluţii, cum ar fi taxe vamale pentru produsele din ţări care nu se supun normelor „verzi”.

    De asemenea, se pune şi problema investiţiilor: „A doua latură, pe care aş numi-o decarbonizarea industriei, implică faptul că oamenii sunt încurajaţi să investească în producţie mai ecologică, cu emisii mai reduse de CO2. Acest lucru înseamnă că va trebui să generăm suficient profit pentru a permite să investim în optimizarea procesului de producţie în scopul reducerii emisiilor de CO2”, subliniază el, într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului Financiar.

    Sandip Biswas, CEO primary mining la Liberty Steel Group, la conferinţa ZF/Liberty Galaţi Green Valley

    Hidrogenul este cheia decarbonizării în general şi este cheia pentru decarbonizarea industriei noastre.  Lumea are nevoie de hidrogen pentru că oţelul are nevoie de hidrogen, iar lumea are nevoie de oţel. (…)  Aici, în regiunea Galaţi, putem produce hidrogen verde  şi prin alimentarea unităţilor noastre siderurgice în mod direct putem evita problemele de depozitare şi transport. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm astăzi pe dezvoltarea Galaţiului într-un “Green Valley“

    Companiile locale se confruntă cu aceleaşi probleme. Pentru industria siderurgică, cheia înverzirii este trecerea de la furnalele clasice, unde se arde cocs şi minereu de fier, în cuptoare electrice care folosesc fierul vechi ca materie primă. Problema este că şi cuptoarele cu arc electric consumă mult combustibil, astfel încât ca oţelul produs de acestea să fie verde este nevoie de alimentarea cu hidrogen. De asemenea, ca producţia de hidrogen să fie curată, este nevoie de producţie de energie electrică regenerabilă, cum este cea din centralele eoliene. Un întreg ecosistem, aşadar, care trebuie să fie configurat pentru producţia oţelului verde, care este un material esenţial şi care este 100% reciclabil.

    În acest sens, Liberty Galaţi, unul dintre cei mai mari jucători din economie şi unul dintre principalii exportatori ai ţării, vrea să transforme Galaţiul într-o zonă de producţie de hidrogen. Este esenţial ca hidrogenul să fie produs aproape de locul de consum, explică specialiştii, pentru că transportul său implică alte investiţii şi tehnologie.

    „Hidrogenul este cheia decarbonizării în general şi este cheia pentru decarbonizarea industriei noastre.  Lumea are nevoie de hidrogen pentru că oţelul are nevoie de hidrogen, iar lumea are nevoie de oţel. (…)  Aici, în regiunea Galaţi, putem produce hidrogen verde  şi prin alimentarea unităţilor noastre siderurgice în mod direct putem evita problemele de depozitare şi transport. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm astăzi pe dezvoltarea Galaţiului într-un “Green Valley”, a spus Sandip Biswas, CEO primary mining la Liberty Steel Group, la conferinţa Conferinţa ZF/Liberty Galaţi Green Valley.

    Liberty vrea să devină neutru din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2030, cu 20 de ani înaintea Uniunii Europene şi în acest sens are un plan de investiţii de 1 mld. de euro la Galaţi.

     

    Sandip Biswas, CEO primary mining la Liberty Steel Group, la conferinţa ZF/Liberty Galaţi Green Valley

    Hidrogenul este cheia decarbonizării în general şi este cheia pentru decarbonizarea industriei noastre.  Lumea are nevoie de hidrogen pentru că oţelul are nevoie de hidrogen, iar lumea are nevoie de oţel. (…)  Aici, în regiunea Galaţi, putem produce hidrogen verde  şi prin alimentarea unităţilor noastre siderurgice în mod direct putem evita problemele de depozitare şi transport. Acesta este motivul pentru care ne concentrăm astăzi pe dezvoltarea Galaţiului într-un “Green Valley“

     

  • Raport la jumătatea anului: industria României este în picaj şi cu perspective şubrede de revenire

    ♦ Industria românească, îngenuncheată de preţurile la energie şi de problemele de pe lanţurile de aprovizionare, merge în 2023 pe al cincilea an de scădere, pentru că principalul client, zona euro, pierde viteză, dacă nu chiar va scădea în 2023.

    Producţia industrială a României a scăzut cu 4,8% în primele şase luni din 2023, prin comparaţie cu aceeaşi perioadă de anul trecut, conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Scăderea în cauză este cu atât mai complicată cu cât nici primele şase luni din 2022 nu au fost bune deloc pentru industrie, care a fost tot în scădere. De fapt, industria românească merge, în 2023, pe al cincilea an de scădere.

    „Credem că producţia industrială din România va fi negativă în 2023”, sunt de părere economiştii de la Erste, proprietarul BCR, care menţionează că este al doilea an consecutiv de scădere a producţiei industriale. Este adevărat că în 2021 producţia a fost pe plus, dar plusul este înregistrat prin comparaţie cu 2020, care a fost un dezastru, iar creşterea firavă a sectorului industrial a fost departe de a compensa scăderea din 2020.

    Industria face acum mai puţin de un sfert din economia României dar, în continuare, majoritatea exporturilor. Astfel, cum zona euro este principalul partener la export pentru România, mersul industriei din această zonă este unul dintre principalii indicatori pentru evoluţia sectorului industrial din România.

    ”Statisticile exprimă consolidarea tendinţei de ajustare din industrie în a şasea lună a anului curent, evoluţie determinată de climatul dificil din comerţul internaţional şi din economia zonei euro (principalul partener economic) şi de nivelurile ridicate ale costurilor de finanţare şi incertitudinilor”, scrie Andrei Rădulescu, directorul departamentului de analiză macroeconomică de la Banca Transilvania. Economiştii BCR remarcă înrăutăţirea perspectivelor din industria germană: „Componenta de producţie a Indicelui Climatului de Afaceri Ifo pentru Germania s-a înrăutăţit semnificativ în ultimele luni, cu aşteptările înregistrând o scădere deosebit de accentuată.”

    Cum arată datele actuale şi prognozele, industria nu va contribui sau va contribui marginal la PIB-ul din 2023. Aceasta este însă imaginea mare, de ansamblu, pentru că anumite sectoare industriale sau companii au mers foarte bine, în ciuda problemelor de pe lanţurile de valoare, a creşterii preţurilor la energie de anul trecut sau a războiului din Ucraina.

    „Industria vehiculelor motorizate a fost un punct luminos în iunie (Ă7,5% an/an), deoarece reducerea presiunilor din lanţul de aprovizionare a permis companiilor să facă faţă cererii anterioare din partea clienţilor. Celelalte sectoare de producţie au înregistrat scăderi severe în termeni anuali în luna iunie”, mai notează economiştii de la Erste.

    Datele la semestrul întâi arată că PIB-ul a crescut cu doar 1,7%, faţă de o aşteptare de 2,8% pe întreg anul. Aşa că analiştii economiei reduc prognozele: o creştere de 1,5%-2%, în acest an. Datele la jumătate de an nu surprind evoluţia din agricultură. Iar agricultura merge bine şi, cu aportul ei, creşterea PIB ar putea atinge 2%.

     

  • XTB: Unele sectoare din economia României s-ar putea simţi ca într-o recesiune în perioada următoare. Industria pierde tracţiune

    Produsul intern brut al României se menţine pe o creştere uşoară, însă evoluţia industriei şi a construcţiilor, la pachet cu deficitul bugetar şi cel comercial, oferă motive de îngrijorare. Potrivit lui Claudiu Cazacu, consultant de strategie la XTB România, o analiză mai atentă a datelor economice arată că unele sectoare ar putea începe toamna de pe o poziţie vulnerabilă.

    Economia României a oferit al doilea cel mai bun ritm de creştere anuală din UE, în trimestrul al doilea, de 2,7% pe date ajustate sezonier, după Irlanda. Avansul a fost de 0,9% faţă de trimestrul trecut, comparativ cu un salt trimestrial în T1 faţă de T4/2022 de 0,5%, conform datelor revizuite de INS. Diferenţele notabile între seria brută şi cea ajustată sezonier ar putea lăsa totuşi loc unor revizuiri ulterioare, spune Claudiu Cazacu.

    „Imaginea economiei schiţează o potenţială pierdere de viteză în perioada următoare, ducând la o revizuire a estimării pentru întregul an. Consumul este frânat de dobânzile ridicate comparativ cu anii trecuţi, dar şi de multe incertitudini, iar industria pierde tracţiune”, precizează analistul.

    Producţia industrială s-a contractat cu 2,1% în luna iunie faţă de mai şi cu 6,4% faţă de aceeaşi lună a anului trecut. A fost a şaptea cea mai mare scădere industrială din Europa, unde ritmul lunar a fost de +0,4% , iar cel anual de -1,2%.

    Creşterea economică este în scădere vizibilă. La jumătatea anului economia a crescut cu doar 1,7%, sub prognoze, dar economiştii cred că nu este un dezastru având în vedere situaţia de criză de astăzi a lumii. Ce spun principalii economişti

    Chiar dacă sectorul serviciilor profesionale, pentru companii, încă susţine economia locală, iar agricultura poate contribui favorabil în perioada următoare, turaţia mai slabă a altor sectoare nu aduce motive de optimism. Autorizaţiile de construire au scăzut în iunie cu aproape 25% faţă de aceeaşi lună din 2022, iar apetitul pentru domeniul imobiliar e temperat de incertitudini privind economia şi impozitarea. Având în vedere convergenţa IRCC – ROBOR la trei luni în zona 5,7 – 6,4%, niveluri ridicate faţă de anii trecuţi, dar şi creşterile aşteptate de taxe, e posibil ca presiunea pe sectorul construcţiilor şi cel imobiliar să se menţină.

    Potrivit analistului XTB, deficitul bugetar al României, mai mare decât estimările, impune ajustări semnificative.

    „Pieţele au deocamdată răbdare, aşteptând noul pachet de măsuri fiscale. Însă calmul de vacanţă nu ar trebui să ne inducă în eroare, iar apropierea de septembrie aduce câteva realităţi dure: cursul de schimb şi dobânzile ar putea prelua povara corecţiei, în cazul în care alte pârghii fiscale de ajustare nu sunt folosite. Asta a transmis recent guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, fără a asocia un interval de timp pentru aceasta”, continuă reprezentantul casei de brokeraj.

    Pentru moment, o scădere a dobânzii de referinţă nu se află pe masa posibilităţilor. Avertismentul vine chiar în sensul unor majorări impuse de piaţă, dacă alte decizii nu vor fi suficiente.

    „O scădere de viteză a economiei, investiţii reduse şi o povară fiscală mai mare, impusă de condiţiile bugetare delicate, ar însemna că, în anumite sectoare, perioada următoare s-ar putea resimţi ca o recesiune. Incertitudinile din plan extern, adăugate nevoii de a corecta dezechilibre (deficit bugetar şi de cont curent) impun măsuri de re-echilibrare bine calculate. În lipsa acestora, o schimbare bruscă a abordării pieţelor ar aduce costuri economice semnificativ mai ridicate.”

     

    Semne care invită la prudenţă

    Creşterea recentă a preţului gazului natural este urmărită cu îngrijorare în Germania, partener comercial important al României. Piaţa a răspuns la grevele care au afectat livrările de gaz natural lichefiat din Australia. Germania, care se luptă încă cu efectele energiei ultra-scumpe de anul trecut, riscă în continuare recesiunea, după o stagnare în trimestrul al doilea. Industria se află în contracţie puternică şi nu e clar dacă serviciile, aflate pe creştere, pot tracta economia în afara zonei de risc, adaugă Claudiu Cazacu.

    În China, după exporturi, şi vânzările cu amănuntul au surprins negativ piaţa, înregistrând un avans sub aşteptări –  2,5% faţă de  4,5%. În plus, piaţa dificilă a muncii creează provocări serioase tinerilor. Oprirea publicării seriei de şomaj în rândul acestei categorii sporeşte preocuparea investitorilor. Totodată, sistemul bancar a provocat agitaţie pe bursa chineză, ştiută fiind amploarea fenomenului de investiţii în produse financiare nereglementate, în condiţiile în care o instituţie a oprit plăţile produselor financiare vândute.

    În acest context, investitorii chinezi au lansat o avalanşă de întrebări către firme listate pentru a verifica expunerea la firma aflată acum în dificultate, Zhongrong. Recomandarea autorităţilor pentru fondurile mutuale de a restricţiona vânzările nete nu asigură confortul necesar. Data trecută când s-a întâmplat acelaşi lucru, indicele din Shanghai a continuat să scadă, pierzând 10%.

    În SUA, temperatura mediului politic a crescut odată cu punerea sub acuzare a fostului preşedinte Trump. Indicii bursieri au continuat miercuri secvenţa descendentă, fiind în a treia săptămână consecutivă de scăderi. Rezerva Federală vede suficiente riscuri dinspre inflaţie pentru a păstra deschisă posibilitatea unor noi majorări de dobândă.

     

  • Kim Fournais, fondator Saxo Bank: Câştiguri oportune pentru cine? Clienţii aşteaptă beneficii pe măsură ce industria se agaţă de dobânzi

    În lumea labirintică a băncilor şi a investiţiilor, în care opacitatea tinde să pretindă că e tradiţie, puţini sunt conştienţi de faptul că, în mijlocul fluxului şi refluxului pieţelor financiare, un număr semnificativ de bănci şi brokeri aleg să-şi păstreze beneficiile majorării dobânzilor băncilor centrale, mai degrabă decât transmiterea acestora către clienţii lor.

    Această practică, deşi nu este vizibilă imediat, are implicaţii semnificative pentru toţi oamenii şi este timpul să aruncăm puţină lumină asupra acestui subiect. Da, industria financiară trebuie să facă bani – la fel şi noi la Saxo – dar echilibrul trebuie să fie corect; trebuie să cultivăm relaţii de win-win cu clienţii noştri.

    Pe măsură ce navigăm pe terenul complex al finanţelor personale, ratele dobânzilor oferite de bănci pot părea un concept ezoteric, îndepărtat de preocupările cotidiene. Cu toate acestea, ceea ce trece adesea neobservat este că nu toate băncile tratează aceste dobânzi în acelaşi mod.

    În timp ce câţiva îmbrăţişează o abordare axată pe client, împărtăşind rapid beneficiile creşterii dobânzilor cu cei care le încredinţează fondurile lor, majoritatea urmează o cale diferită.

    Se pare că jocul bancar – după ani de dobânzi scăzute – este de a culege beneficiile majorărilor, adesea în detrimentul clienţilor lor. Acest lucru este evident în rezultatele trimestriale ale băncilor, unde unii chiar par surprinşi de profiturile raportate – majoritatea ca rezultat direct al luării deciziilor băncilor centrale. Acest lucru a determinat şi autoritatea de reglementare financiară din Marea Britanie să solicite instituţiilor financiare să îmbunătăţească ratele de depozit oferite consumatorilor.

    Cartea de joc pare să fie aceeaşi în toată zona euro, unde rata medie a dobânzii bancare pentru conturile de depozit cu acces instantaneu pentru retail este de doar 0,23% pe o bază anuală. Asta într-un moment în care rata oficială a depozitelor Băncii Centrale Europene (BCE) este de 3,75%!

    Băncile centrale au majorat frecvent dobânzile în ultimul an pentru a reduce inflaţia. În timp ce intenţia din spatele unei astfel de mişcări este de a reduce inflaţia şi cererea agregată, realitatea poate fi cu totul diferită pentru cei care cad victimă a ceea ce pare a fi noua normă.

    Informarea uşor de citit a BCE despre acest subiect descrie impactul negativ asupra creditorilor de la dobânzi mai mari. Dar, după cum recunosc ei, „funcţionează şi invers. Dobânda sunt banii pe care banca ţi-i plăteşte pentru economiile tale, adică atunci când banca împrumută bani de la tine.” Daca chiar aşa a fost…

    Acest lucru ne aduce în miezul problemei. La Saxo, refuzăm să acceptăm status quo-ul. Politica noastră de transmitere imediată a creşterii dobânzilor este un răspuns direct la un peisaj financiar în care interesele clienţilor nu sunt pe deplin servite.

    Recunoaştem că alegerile financiare pe care le fac clienţii noştri nu sunt doar numere pe o foaie de calcul – ele reprezintă vise, aspiraţii şi căutarea unui viitor mai bun. Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că aceste aspiraţii sunt îndeplinite prin acţiuni oportune şi transparente, mai degrabă decât un şir de beneficii întârziate.

    Politica noastră de anunţare imediată a creşterii dobânzilor nu este doar un simplu gest. Este un angajament de a redefini relaţia bancă-client – ratele mai mari ale dobânzilor ne pot aduce beneficii afacerii, dar ar trebui să beneficieze şi clienţii noştri. Credem în win-win.

    Politica arată determinarea Saxo de a pune clienţii – şi succesul acestora – în centrul operaţiunilor noastre. Sper că industria va reflecta asupra priorităţilor ei şi va îmbrăţişa o filozofie bazată pe valorile încrederii, transparenţei şi va pune clientul în centrul ei.

    Luaţi în considerare acest lucru mai mult decât un articol de opinie – este un îndemn la acţiune. Nu doar pentru industrie, ci şi pentru investitori şi cei care economisesc, care ar trebui să ceară mai mult de la băncile lor.

    A îmbrăţişa schimbarea înseamnă a trece peste curentele care sunt la modă. Pe măsură ce luăm această poziţie, invităm întregul ecosistem financiar să ni se alăture în remodelarea normelor de economisire şi investiţie – pentru că fiecare client merită să se bucure de beneficiile pe care le-a câştigat şi fiecare instituţie ar trebui să aspire să pună interesele clienţilor pe primul loc.

     


     

     

  • eJobs. Angajaţii din IT, industria alimentară, construcţii şi agricultură, domeniile care din toamnă vor rămâne fără facilităţi fiscale, câştigă, în medie, salarii cuprinse între 3.500 şi 6.300 lei net pe lună

    Angajaţii din IT, industria alimentară, construcţii şi agricultură, domenii care vor pierde din această toamnă facilităţile fiscale pe care le aveau pentru remunerarea angajaţilor, precum scutirea de la plata impozitului pe venit, reducerea CAS ori exceptarea de la plata contribuţiilor pentru sănătate, câştigă, în medie, salarii cuprinse între 3.500 şi 6.300 lei net pe lună, arată datele Salario.ro, comparatorul salarial dezvoltat de eJobs România.

    „Vorbim despre patru mari angajatori ai economiei, dar şi despre domenii care se luptă fie cu deficit de candidaţi, fie cu o rată mare a fluctuaţiei de personal, fie cum ambele. De la începutul anului şi până acum, aceste sectoare au scos în piaţă peste 80.000 de joburi noi, adică aproximativ 35% din numărul total de joburi disponibile pe eJobs.ro în acest interval de timp”, spune Bogdan Badea, CEO eJobs.ro, principala platformă de recrutare online din România.

    Potrivit analizei eJobs, cel mai mult câştigă angajaţii din IT, care înregistrează o medie salarială netă, la nivel naţional, de 6.300 de lei pe lună, în condiţiile în care aşteptările pe care le au candidaţii din acest domeniu ajung o medie netă de 9.000 de lei pe lună, conform aceleiaşi surse.

    Un software developer, spre exemplu, intră într-o medie netă, la nivel naţional, de 7.500 de lei, un programator full stack – 7.100 de lei, iar un programator Java 6.000 de lei.

    Cel mai bine plătiţi sunt arhitecţii IT, care vin cu o medie salarială de 15.000 de lei pe lună, în timp ce un QA tester poate câştiga un salariu de aproximativ 4.500 de lei, iar un web developer 5/500.

    Construcţiile sunt următorul domeniu în ordinea celor mai mari salarii oferite, cu o medie naţională netă de 5.000 de lei pe lună.

    Poziţiile cel mai des scoase în piaţă de angajatori sunt cele de inginer proiectat (5.000 de lei), inginer constructor (5.500 de lei), inginer civil (6.000 de lei) sau inginer de instalaţii (5.600 de lei).

    În ceea ce-i priveşte pe muncitorii calificaţi din construcţii, salariile arată astfel: un muncitor în construcţii încasează, în medie, 4.500 de lei pe lună, un electrician 4.000 de lei, un instalator 4.000 de lei. Media salarială pentru muncitorii necalificaţi este de 3.400 de lei.

    „IT-ul şi construcţiile sunt, totodată, două domenii care au concurenţă reală şi din afara ţării, angajatorii din străinătate fiind foarte interesaţi de candidaţii cu experienţă în aceste zone. Dacă pe partea de IT vedem mulţi specialişti care lucrează, simultan, pe proiecte locale şi proiecte internaţionale, angajatorii locali şi cei externi putând, astfel, să împartă aceeaşi resursă, când vine vorba despre construcţii, angajarea nu se poate face fără relocare şi, din acest punct de vedere, România este puternic ameninţată de ofertele pe care candidaţii le primesc din afară. Pe de altă parte, în ultimii ani am văzut şi un număr mare de muncitori străini care vin să lucreze în România în acest domeniu şi nu numai. Majoritatea vin din Asia”, explică Bogdan Badea.

    Importul de personal a devenit o soluţie la care au început să apeleze şi recrutorii din agricultură şi industria alimentară, care, de asemenea, se vor lovi, din toamnă, de eliminarea facilităţilor fiscale, măsură care ar putea duce la scăderea salariilor la nivelul acestor pieţe.

    În acest moment, media netă salarială din agricultură este de 4.200 de lei. Un inginer agronom câştigă, în medie, 4.300 de lei pe lună, un specialist în achiziţii 5.000 de lei, un chimist 3.500 de lei, un inginer zootehnist 4.000 de lei, iar un inginer silvicultor 6.000 de lei. Un mecanic de utilaj agricol încasează un salariu mediu de 4.000 de lei.

    Deşi cel mai mare angajator din cei patru menţionaţi, industria alimentară este şi sectorul cu cele mai mici salarii.

    Media la nivel de piaţă este de 3.500 de lei, potrivit datelor Salario. Un inginer în alimentaţie are un salariu mediu net de aproape 4.000 de lei pe lună, un inspector de securitate 3.500 de lei, un inginer de calitate 4.000 de lei, un bucătar 3.500 de lei, iar un brutar / patiser / cofetar 3.000 de lei pe lună.