Tag: Imagine

  • O zonă secretă a fost făcută publică cu ajutorul Google Earth. Ce testează aici în mare taină americanii – FOTO

    De curând, circulă pe internet o imagine în care apare o bază militară secretă amplasată în deşertul din statul american Nevada.

    În fotografia captată cu ajutorul Google Earth apare o fâşie de asfalt, în cadrul aşa-numitei “Area 6”, parte a complexului de testare Yucca Flat, situat la doar 12 km nord-est de binecunoscuta Area 51. După cum se poate vedea în imagine, pista se află în prelungirea unor hangare.

    Pista de la Yucca Flat este folosită în momentul de faţă atât de armată şi de Departamentul pentru Securitate Naţională al SUA.

    Vezi ce testează aici în mare taină americanii – FOTO

  • Ţi-a fost afectată reputaţia? Ce instrumente există pentru a-ţi îndrepta imaginea pe internet

    Vă propun un mic experiment: deschideţi un browser şi tastaţi, în bara de sus, numele dumneavoastră. Apăsaţi „enter“. Ştiţi în mare măsură, ce urmează să afişeze motorul de căutare; nu vă e totuşi puţin teamă?

    Un celebru citat al lui Warren Buffett este în continuare corect: „Ai nevoie de 20 de ani ca să-ţi construieşti o reputaţie bună şi doar de 5 minute să o strici“, dar singurul lucru care s-a schimbat acum este durata. Nu mai e vorba de 5 minute, e vorba de cele câteva secunde de care are nevoie cineva pentru a-ţi strica imaginea. Câteva secunde pe Facebook, Twitter, LinkedIn sau vreun blog personal – iar informaţia, fie ea corectă sau nu, a intrat în patrimoniul universal al internetului.

    Iar aici intervin ei: cei care ştiu cum să reacţioneze, cum să ascundă informaţiile false şi cum să le contracareze pe cele corecte. Ei sunt cei care te ajută să-ţi pierzi urma online. „Urma“ de care am amintit în titlu nu se referă la identitatea unei persoane, ci la informaţii care se pot deovedi dăunătoare. Ce instrumente există pentru a-ţi îndrepta imaginea într-un mediu care se schimbă de la o secundă la alta şi în care informaţia circulă cu cea mai mare viteză?

    Un studiu al Microsoft a descoperit că 14% dintre adulţi s-au confruntat cu consecinţe negative ca urmare a activităţii online. Dintre aceştia,  21% şi-au pierdut locul de muncă, 16% au ratat angajarea pe un post dorit, 16% şi-au pierdut asigurarea medicală, 14% nu au putut intra la universitatea dorită, iar 15% nu au mai putut accesa un credit. Datele sunt valabile pentru Statele Unite, dar comportamentul utilizatorilor de internet nu suferă modificări majore în funcţie de zonă. Iar în cazul companiilor, după cum veţi putea citi în paginile următoare, consecinţele pot fi mult mai grave.

    REVOLUŢIA UNUI SPANIOL CARE VOIA SĂ FIE UITAT

    În 1998, ziarul spaniol La Vanguardia publica două anunţuri legate de executarea silită a unor proprietăţi; anunţurile veneau de la Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale din Spania, având ca scop atragerea unui număr cât mai mare de participanţi la licitaţie.

    În noiembrie 2009, un bărbat pe nume Mario Costeja Gonzales, care deţinuse una dintre proprietăţi, a contactat ziarul pentru a le cere să elimine numele său din anunţurile care ajunseseră, între timp, pe pagina de internet a publicaţiei. Motivaţia sa a fost simplă: la o căutare a numelui, primele rezultate duceau exact la acele anunţuri, dar informaţiile în cauză deveniseră irelevante din moment ce executarea silită se încheiase cu mulţi ani în urmă. Publicaţia a refuzat, aşa că bărbatul s-a adresat celor de la Google Spania, cerând eliminarea legăturilor către anunţurile celor de la Vanguardia.
    Povestirea de mai sus a marcat începutul unuia dintre cele mai controversate procese din scurta istorie a internetului. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene dat un verdict; atunci când a fost dat, el a surprins pe toată lumea. Curtea a decis că „O companie ce operează un motor de căutare de pe internet este responsabilă pentru procesarea datelor pe care le afişează, chiar dacă acestea sunt publicate de o terţă parte. Un individ poate cere ştergerea unor hiperlinkuri din indexul motorului de căutare.“

    Cu alte cuvinte, decizia Curţii înseamnă că o persoană poate cere ca anumite informaţii să nu mai apară la căutare. La prima vedere, având în vedere că decizia nu făcea referire la paginile ce găzduiau informaţia, ci doar la motorul de căutare, care este până la urmă un soi de intermediar, lucrurile nu păreau să aibă o atât de mare importanţă; analizând ceva mai în profunzime, decizia din cazul Gonzales vs. Google reprezintă de fapt reglementarea legală a „dreptului de a fi uitat“. Argumentul în această direcţie este unul cât se poate de simplu: marea majoritate a utilizatorilor de internet verifică informaţii pe motoarele de căutare.

    „Dreptul de a fi uitat“ nu a fost însă inventat în 2014: prima variantă a acestui act a fost redactată în 1995, intrând în vigoare trei ani mai târziu. „Directiva de protecţie a datelor“, aşa cum era numit documentul, reprezenta mai mult un set de reglementări cu privire la modul în care o entitate poate folosi datele personale ale unei persoane, cum ar fi adresa sau numărul cardului de credit. În 2012, actul a fost modificat pentru a se aplica şi companiilor din afara spaţiului european ce procesează date ale cetăţenilor europeni; următorul amendament şi cel mai recent datează din 2014, ca urmare a deciziei din procesul Gonzales vs. Google.

    Totuşi, Curtea a făcut diferenţa între informaţii care-i privesc pe simplii cetăţeni şi datele referitoare la persoane publice, considerate de interes public. „Eliminarea unor linkuri de pe lista de rezultate ar putea avea, în funcţie de informaţia în cauză, repercusiuni asupra interesului legitim al utilizatorilor de internet potenţial interesaţi de a avea acces la această informaţie“, se menţiona într-un comunicat al instanţei. Curtea arată că, deşi drepturile persoanei vizate prevalează, trebuie avut în vedere şi interesul publicului de a dispune de informaţia respectivă, „care poate varia în special în funcţie de rolul jucat de persoana menţionată în viaţa publică“.

    Concluzia este că Gonzales vs. Google a scos în evidenţă lupta din mediul virtual dintre susţinătorii liberei exprimări şi cei care invocă dreptul la intimitate. Aceştia din urmă susţin că oamenii au nevoie „să fie uitaţi“, ceea ce înseamnă că au dreptul să li se înlăture urmele digitale de pe internet. Aşadar, dreptul la uitare este una dintre opţiunile pe care o persoană le are atunci când vrea ca anumite informaţii să „dispară“ de pe internet. Cât de eficientă este însă această variantă?

  • Dan Ghiţă, preşedintele Rombet, despre industria de gambling din România: “Suntem în plin proces de schimbare a imaginii acestei industrii”

    Noul cadru legislativ, dezvoltarea unui mediu de business corect al jocurilor de noroc, eradicarea pieţei negre şi creşterea siguranţei pentru jucători – sunt doar unele dintre principalele subiecte dezbătute în cadrul celei de a şasea Conferinţe Române de Gambling, care a avut loc miercuri, 2 martie, la Palatul Parlamentului.

    La eveniment au fost prezentă  Odeta Nestor, preşedintele Oficiului Na’ional pentru Jocuri de Noroc, reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale de Protecţie a Consumatorului şi ai Consiliului Concurenţei.

    “Suntem mândri că autorităţile au început să acorde importanţă industriei jocurilor de noroc şi suntem în plin proces de schimbare a imaginii acestei industrii, iar desfăşurarea conferinţei la Palatul Parlamentului cred că reprezintă un mesaj cu o puternică încărcătură simbolică”, a declarat în deschiderea evenimentului Dan Ghiţă, preşedinte Rombet.

    Noul cadru legislativ oferă ocazia unei concurenţe loiale operatorilor pe piaţa jocurilor de noroc, cu eliminarea operatorilor de pe piaţa neagră, şi creşterea siguranţei jucătorilor. Doar în 2015, Oficiul Naţional al Jocurilor de Noroc din cadrul Guvernului României, a efectuat peste 8.000 de controale, cu o valoare totală a amenzilor aplicate de peste 8 milioane de lei.

    “Astfel, la sfârşitul lui 2015 erau înregistraţi cu drept de licenţă 488 de operatori de jocuri land based şi 19 operatori de jocuri online. Numărul operatorilor land based este mai mic decât în 2014 ca urmare a controalelor Oficiului Naţional pentru Jocurile de Noroc din cadrul Guvernului (ONJN). Cadrul reglementat va oferi o siguranţă operatorilor licenţiaţi şi va crea un mediu de business corect”, a intervenit în cadrul conferinţei Odeta Nestor, preşedinte ONJN.

    Noua legislaţie diferenţiază România în sens pozitiv de alte state europene cu economii mai dezvoltate, au subliniat reprezentanţii industriei. „Mă gandesc la Polonia, la Republica Cehă…, unde piaţa neagră a jocurilor de noroc a înflorit, în condiţiile unei legislaţii deficitare. Noile norme de aplicare a legislaţiei din ţara noastră ne vor ajuta la eradicarea pieţei negre în această industrie şi, implicit, la creşterea siguranţei jucătorilor, care merg să se distreze într-un mediu reglementat, sigur, şi nu într-o locaţie clandestină/ilegală/neautorizată. Dacă anii trecuţi nu existau operatori licenţiaţi în domeniul jocurilor online, în prezent sunt înregistraţi, cu acte în regulă, 19 astfel de operatori, care se supun unor reguli clare, care protejează jucătorii”, a declarat Dan Iliovici, prim-vicepreşedinte Rombet.

    Normele de aplicare a legii jocurilor de noroc au fost adoptate de Guvern, după luni întregi de suspans, în data de 24 februarie 2016. Normele cuprind condiţiile tehnice de licenţiere a operatorilor, precum şi cele de acordare a licenţelor de gradul doi, pentru toţi cei care oferă servicii conexe jocurilor de noroc.

  • Oscar 2016: “Spotlight” câştigă premiul pentru cel mai bun film. Alejandro Iñárritu, din nou, cel mai bun regizor, pentru filmul “The Revenant”. Lista câştigătorilor

    “Spotlight”, de Tom McCarthy, a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film, la cea de-a 88-a gală de decernare a acestor distincţii, care a avut loc la Los Angeles. Iar Leonardo DiCaprio câştigă primul său Oscar din carieră. Mad Max: The Fury Road a câştigat cele mai multe premii (şase), dar nici unul la categoriile importante.

    Cel mai bun film: Spotlight

    Cel mai bun regizor: Alejandro Iñárritu

    Cel mai bun actor: Leonardo DiCaprio

    Cea mai bună actriţă: Brie Larson

    Cel mai bun actor într-un rol secundar:Mark Rylance, “Bridges of Spies”

    Cea mai bună actriţă într-un rol secundar: Alicia Vikander, “The Danish Girl”

    Cel mai bun film de animaţie: Inside Out

    Cel mai bun scenariu: Spotlight

    Cel mai bun scenariu adaptat: The Big Short

    Cea mai bună imagine: Emmanuel Lubezki, “The Revenant”

    Cele mai bune efecte vizuale: Ex-Machina

    Cea mai bună editare audio: David White, Mad Max: The Fury Road

    Cel mai bun mixaj audio: Mad Max: The Fury Road

    Cel mai bun film documentar: Amy

    Cel mai bun film străin: Son of Saul

    Cea mai bună coloană sonoră: Hateful Eight

    Cel mai bun montaj video: Mad Max: The Fury Road

    Cel mai bun cantec: Writing’s on the Wall-Sam Smith-Spectre

    Cele mai bune costume: Mad Max: The Fury Road

    Cel mai bun machiaj si coafuri: Mad Max: The Fury Road

    Cel mai bun scurtmetraj animat: „Bear Story” – Gabriel Osorio şi Pato Escala

    Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: „Stutterer”, de Benjamin Cleary şi Serena Armitage

  • Atracţie unică în România. Un lac de poveste din judeţul Bihor

    Zona barajului de pe Valea Vida este celebră pentru pâlnia din mijlocul lacului, un deversor unic în lume, iar imaginea lacului a devenit foarte populară pe internet.

    “Este un caz unic cu astfel de construcţie cu pâlnie. Are efectul de a micşora presiunea apei în situaţie de ploi abundente asupra digului”, explică un localnic pentru digi24.ro.

    „Culoarea exotică, turcoaz, a apei contribuie la farmecul aparte al zonei. La aceasta se adaugă stâncile impresionante din împrejurimi şi cele aproximativ 300 de peşteri nemarcate, dar numai bune pentru drumeţiile turiştilor curioşi.”, se arată pe site-ul ghiduri-turistice.info

    Câţiva tineri din localitate s-au gândit că frumuseţea locul trebuie văzută de cât mai multă lume şi s-au gândit să promoveze Lacul Vida pe internet.

    “Avem o pagină pe un site de socializare prin care promovăm zona, punem filmuleţe, fotografii, ca să atragem câţi mai mulţi turişti”, spune Gabriela Popuş, promotor zonă turistică, pentru digi24.ro

    “Pe viitor vrem să facem şi noi un proiect pentru o pensiune a primăriei. Ne trebuie foarte multe fonduri pentru investiţii, n-o să primim bani în plus la buget, ci din contră, ni se reduc”, susţine Florin Copos, viceprimarul comunei Dobreşti.

  • ”Ţara NIMĂNUI!”. Deputatul Remus Cernea a oferit luni imaginea zilei din Parlament – FOTO

    Deputatul susţine faptul că au fost în jur de 30-35 de aleşi prezenţi în sală, deşi dezbatarea a fost una extrem de importantă pentru toţi românii.

        „Pentru ca, desi tema de dezbatere de azi era importanta (constructia de autostrazi) iar sala de plen a Camerei Deputatilor era aproape goala, am luat cuvantul si pe fondul temei, dar am facut si aceste doua selfie-uri pentru a arata ca sala este dezolant de nepopulata cu deputati (doar vreo 30-35 de alesi fiind prezenti)…
        Politicienii si partidele vor cere votul cetatenilor in acest an, dar iata ca dupa ce il obtin, nici macar nu participa la sedinte!”, a transmis Remus Cernea pe pagina lui de Facebook.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Adevăratul motiv pentru care oamenii cumpără apă îmbuteliată

    Majoritatea americanilor vor să fie mai sănătoşi, să aibă grijă ce mănâncă şi ce bea.  Companiile speculează acest fapt şi-şi vând produsele ca fiind „sănătoase”, scrie Business Insider.

    În 2013, 42% dintre oamenii care au cumpărat produse de la McDonalds au declarat că se simt ruşinaţi să fie văzuţi cu o pungă de McDonalds.

    Mai mult, companiile din industria băuturilor răcoritoare scot produse noi care sunt denumite ca fiind „sănătoase” pentru publicul consumator. Giganti precum Coca-Cola sau Pepsi investesc în branduri de apă îmbuteliată, o industrie estimata la 13 miliarde de dolari. Companiile încearcă să transmită acest mesaj prin intermediul produselor de apă îmbuteliată Dasani şi Aquafina. Aquafina, brandul lui Pepsi, va fi principalul sponsor al festivalului de modă de la New York, iar Coca-Cola şi-a asociat imaginea brandului de apă Smartwater cu cea a actriţei Jennifer Aniston.

    “Perrier a devenit un simbol. Cand ţii în mâna o sticla de Perrier spune ceva despre tine, spune ca eşti sofisticat. Asta a facut din acest brand o campanie publicitară de succes”, spune Michael Bellas, preşedinte al Beverage Marketing Corporation.

    Exemplul a fost luat şi de Evian, brand care şi-a dublat vânzările globale în perioada 1990-2000 de la 50 de miliarde de litri la 100 de miliarde anual, marşând pe această idee. 

    Astfel producătorii nu vând doar apă îmbuteliată, ci vând o imagine despre sănătate şi un mod sănătos de trai. Un truc de marketing care s-a dovedit a fi un mare succes. 

     

  • Simona Halep va deveni imaginea unei celebre firme de ceasuri de lux

    Simona Halep, a treia jucătoare din clasamentul WTA, va semna un super contract cu fima elveţiană de ceasuri de lux Hublot. Constănţeanca a mers deja la sediul companiei, acolo unde a stabilit toate detaliile contractului, înţelegerea urmând a fi oficializată în curând.

    Site-ul doartenis.ro dezvăluie că omul care a intermediat afacerea este Ion Ţiriac, managerul din umbră al Simonei Halep. Simona va deveni imaginea firmei care îi mai sponsorizează şi pe Diego Maradona, Usain Bolt sau Ilie Năstase. De asemenea, Halep intră în rândul celebrilor tenismeni care sunt imaginea unor firme de ceasuri de lux: Rafael Nadal, care joacă cu un ceas de 700.000 de dolari la mână (Richard Mille), Roger Federer (Rolex), Maria Şarapova (Tag Heuer), Serena Williams (Audemars Piguet) sau Stan Wawrinka (Audemars Piguet).

    Citiţi mai multe pe www.prosport.ro

  • Fotografii suprarealiste din Istambul – GALERIE FOTO

    Mai ţineţi minte filmul “Inception” regizat de Christopher Nolan? Fotograful turc, Aydin Buyuktas reproduce tehnica din film într-un proiect intitulat “Flatland”. Imaginile incredibile au fost realizate în urma unui proces meticulos de planificare şi fotografie aeriană cu drona, potrivit Petapixel.

    Fiecare locaţie a fost fotografiată de mai multe ori, din diferite unghiuri şi de la diferite altitudini, apoi a creat un compozit digital în Photoshop. Pentru fiecare imagine în parte Aydin Buyuktas a lucrat zile întregi.

    “Am avut foarte multe zile când m-am întors cu mâna goală din cauza vremii, problemelor tehnice şi păsări care mi-au atacat drona”, a spus el.

    Foto: Aydin Buyuktas

  • Opinie Irina Markovits, consultant de imagine: Noile reguli ale ţinutelor de birou

    Cei care lucrează într-o bancă poartă cămăşi albe, bleu sau cu dungi, dar neapărat sacou. Programatorii au hanorace, jeanşi şi sneakeri. Academicienii poartă cardiganuri. Cine lucrează în modă şi PR se îmbracă în negru.

    În orice companie merg să susţin cursuri de imagine profesională – chiar şi în cele în care s-a instituit Ziua Tricoului Haios sau Vinerea Bulinelor – există, oficial sau nu, o uniformă, un cod vestimentar, o ţinută cvasi-standardizată.

    Pentru angajaţii din cele mai multe industrii sau domenii de activitate (cu excepţia companiilor care cer ţinute formale, corporate), această „uniformă” este cea Business Casual: pentru bărbaţi, cămăşi button-down, cu mâneci lungi şi pantaloni de costum sau semieleganţi (cravată opţională); pentru femei, diverse tipuri de bluze purtate cu fuste până la genunchi sau pantaloni, sau rochii feminine cu croieli clasicizate.

    Însă pentru sectorul creativ – mai ales pentru freelanceri, antreprenori tineri, cei care sunt angrenaţi în start-up-uri, în businessuri mici şi medii -, „Business Casual” e un termen perimat. Într-un astfel de mediu profesional mai puţin convenţional, codul vestimentar adoptat cere personalitate şi personalizare. Nu exagerate, ci cât să sugereze că stilul de viaţă, domeniul ales, creativitatea individuală, bravura se reflectă în ţinuta aleasă.

    E suficient să participi la evenimente legate de social media, advertising, modă& beauty, sau să te învârţi în spaţiile comune de lucru, „incubatoare” de idei, şi îi observi pe cei ale căror ţinute sunt atipice, creative, relativ nonconformiste. 
    Ei se îmbracă în cămăşi cu imprimeuri şi jeanşi cu turul căzut, în cămăşi albe purtate neglijent cu pantaloni coloraţi, cu bretele sau papioane retro, în costume ajustate pe corp asortate cu sneakerşi moderni. Ele poartă cu naturaleţe o fustă conică multicoloră sau din piele, o pereche de pantofi cu tocuri stiletto şi un pulover cu un desen la modă sau o fustă-pantalon retro, o helancă minimalistă şi cele mai moderne botine.

    Dacă lucrezi într-un birou obişnuit şi în acest moment gândeşti „nu se aplică aici”, acordă-ţi încă un moment de gândire. La fel cum companiile tradiţionaliste preiau un trend organizaţional din industriile creative sau de dezvoltare a tehnologiilor, la fel codurile vestimentare „expresive” vor fi transferate, în diverse forme, în mainstream.

    În Marea Britanie, de pildă, acest stil – o combinaţie între office, eclectic, cool, modern şi tineresc – poartă deja un nume: FunkyOffish. În restul lumii – în curând şi pe meleagurile noastre –, versiunile acestui stil sunt mult mai puţin formale şi mult mai puţin îndrăzneţe stilistic. În loc de a asorta o fustă clasică din tweed cu bascheţi din pânză imprimată, e vorba de a lua piese vestimentare cu alură Business Casual şi a le purta cu atitudine, cu asumarea ieşirii din banal, chiar de a le alege din repertoriul stilistic al unui atelier de designer în loc de a face shopping în brandurile fast-fashion.

    Acest tip de îmbrăcăminte pare, la prima vedere, de birou. Sunt haine aparent clasice – cămăşi, sacouri, fuste, rochii –, dar cărora li s-au schimbat proporţiile, imprimeurile, detaliile, astfel încât au căpătat o aură evident diferită de cea a ţinutelor obişnuite corporate.
    Elementele vestimentare tradiţionale ale acestor piese continuă să comunice vizual că purtătorul sau purtătoarea este competent, de încredere, are autoritate şi experienţă profesională, în timp de micile excentricităţi – imprimeurile care atrag privirea, accesoriile supradimensionate, încălţămintea în tendinţe sau ultra-casual – îl diferenţiază de angajatul tipic, rutinat. Graficianul din biroul alăturat poate că poartă o cămaşa bleu similară cu cea a colegului de la Achiziţii, dar va încălţa pantofii Oxford argintiu-mătuit din piele ai unui gânditor creativ. Colega de la Marketing pare că a îmbrăcat nişte simpli pantaloni negri şi o cămaşă albă, dar stai aşa! – pantalonii au o suprapunere neaşteptată, un fel de jumătate de fustă, care aminteşte de fotele tradiţionale.

    Ca întotdeauna, femeile au mai multe opţiuni. Spre exemplu, de la AerWear, Adelina Ivan, Zarug şi Pas du Tout puteţi alege rochii conceptuale, bluze şi pantaloni ultra-moderni într-o paletă austeră de culori tradiţionale de business (negru, bleumarin, gri, alb, bleu), iar la Choices, Rhea Costa sau Lena Criveanu vă aşteaptă modele de inspiraţie clasică dar cu un „twist” modern şi cromatică variată.
    Paleta de expresii stilistice ale acestor noi reguli vestimentare de birou este mai diversă, mai bogată decât v-aţi imagina. Ea face loc personalităţii proprii, gusturilor cultivate, alegerilor ieşite din tipar, posibilităţii personalizării ţinutelor şi pieselor în parte.

    Însă aşa cum o masă de ping-pong nu transformă spaţiul de muncă într-un loc de joacă,  nici orice piesă vestimentară din garderoba unui adult – o rochie de inspiraţie gotică, o cămaşă bărbătească cu imprimeu floral, un pantalon galben sau adidaşii verde fluorescent – nu este potrivită pentru birou. Până la urmă, ţinuta de birou trebuie să rămână „de birou”.