BusinessMagazin

Tag: dobanzi

  • Povara datoriei: Statul plăteşte în 2023 dobânzi la credite de aproape 8 mld. euro, în vreme ce datoria publică a ajuns la 150 miliarde de euro

    ♦ Datele privind execuţia bugetară arată că Trezoreria statului a plătit, pe primele patru luni din an dobânzi la creditele publice de 12,7 mld. lei (2,5 mld. euro) ♦ Dacă lucrurile vor continua aşa, atunci totalul de plată pentru 2023 va fi de 38 mld. lei (7,6 mld. euro).

    România va depăşi în acest an un PIB de 300 de miliarde de euro (318 mld. euro este estimarea Comisiei Naţionale de Prognoză), la o creştere economică estimată, pe medie, de 3%. Ar fi o creştere bună dacă privim în jur – de plidă Banca Centrală Europeană (BCE) estimează o încetinire a economiilor Europei, Germania este deja în recesiune tehnică (una mică, este drept).

    Guvernul României spune că, faţă de alţii, Italia, Grecia, Franţa, are o datorie mică – 50% din PIB. Doar că ceea ce uimeşte este viteza cu care creşte această datorie. Practic, datoria publică s-a dublat în doar câţiva ani: de la 330 de miliarde de lei în 2018 la 660 de miliarde de lei în 2022. În primele două luni din 2023 (ultimele date privind datoria publică), datoria a mai făcut un salt de 46 de miliarde de lei, până la 706 miliarde de lei.

    La fel s-a întâmplat şi cu dobânzile plătite la credite. Ele au crescut de la 12,9 miliarde de lei în 2019, anul de dinaintea pande­miei, la  29 de miliarde de lei în 2022 şi, dacă lucrurile continuă aşa, vor ajunge la 38 de miliarde de lei în 2023. Din 2018 până în 2022, doar dobânda la creditele statului a fost de 74,4 mld. lei (15 mld. euro). Or, presupunând că deficitul bugetar va fi anul acesta de 4,4% din PIB, cum speră guvernul, înseamnă că, la un PIB estimat la 300 mld. euro, doar necesarul estimat pentru acoperirea deficitului este de 13 mld. euro, nemaivorbind de banii pentru rostogolirea datoriei, bani caree vor fi împrumutaţi la dobânzi de 6-7%.

    „Efectul real al creşterii dobânzilor care cresc încă nu se vede în execuţia bugetară. Pentru că noi plătim acum dobânzi pentru împrumurile ieftine din trecut. Dar împrumuturile trebuie înlocuite, iar rata de dobândă de azi este mult mai mare. Aşa că nu există nicio şansă, pe termen scurt, ca dobânzile plătite de stat pentru credite să scadă, în termeni nominali”, spune Adrian Corîrlaşu, vicepreşedinte al CFA România.

    Banca Centrală Europeană se pregăteşte să majoreze din nou dobânzile, iar Codirlaşu crede că acestea vor ajunge la toamnă la 4,25% de la 3,75% în acest moment.

    Aşa că, automat, toate celelalte dobânzi vor creşte, prin urmare Ministerul de Finanţe român se va împrumuta mai scump, în euro. Acum plăteşte dobânzi la creditele contractate, în trecut, şi cu un cupon de 2-3%. Pe viitor, nu va mai vedea astfel de situaţii excepţionale. La rândul ei, Fed-ul american a majorat şi, probabil, va continua să majoreze rata de dobândă, deşi inflaţia a coborât substanţial în SUA. Dolarul devine, astfel, atractiv, pentru că dobânda devine real pozitivă şi atunci fondurile se duc spre dolar. Şi, când iese pe pieţele externe, Ministerul de Finanţe român va avea probleme pentru că nu doar euro, ci şi dolarul este mai scump.

    „Nu este nicio posibilitate pentru buget ca nivelul ratei de dobândă să scadă. BCE duce dobânzile în sus pentru a tempera inflaţia. Iar România are nevoie de împrumuturi, din cauza deficitelor mari, şi este obligată să iasă pe pieţele externe. Se va împrumuta, aşadar, mai scump, în viitor, iar asta se va vedea balanţa de plăţi”, spune economistul Laurian Lungu.

    Profesorii sunt în stradă, medicii ameninţă şi ei cu greva, asemenea poliţiştii şi alţii. Este o situaţie complicată pentru că bani nu sunt.

    Economia a crescut cu 4,7% anul trecut, dar a fost o creştere „inflaţionistă”, spune Codirlaşu. Veniturile statului au crescut. Dar veniturile statului au însemnat tot atâta gol în buzunarele oamenilor, fie că lucrează la stat sau în economia privată.

    Veniturile bugetului României au fost anul trecut cu 80 de miliarde de lei mai mari decât în 2021, la o creştere economică de 4,7%. O bună parte din aceşti bani au venit din inflaţie – cel puţin 16 miliarde de lei, dacă vedem creşterea spectaculoasă din încasările din TVA şi accize.

    „Plătim dobânzile la credite din inflaţie. Toţi le plătim”, spune Codirlaşu.

    Guvernul mai are şi o altă problemă.

    Finanţele raportează datoria la PIB, dar: România are una din cele mai mici rate de încasări bugetare, undeva la 31-32% din PIB (32% din PIB anul trecut), faţă de o medie de 42% în UE. Aici intră şi banii UE pentru că veniturile fiscale, singure, nu înseamnă decât 27% din PIB. Aşa stând lucrurile, banii sunt puţini. Dar guvernul se laudă că rata de îndatorare este doar la 50% din PIB – adică 150 de miliarde de euro -, sub media altor ţări. Doar că o ţară precum Franţa, de pildă, are venituri bugetare de 50-55% din PIB, deci îşi permite o datorie de 60% din PIB pentru că are de unde să plătească. În plus, are rating A şi deci se împrumută la dobânzi mici, faţă de România, care, fără să fie în categoria ”gunoi” plăteşte dobânzi de câteva ori mai mari.

    Prin urmare, dacă, dacă raportăm datoria publică nu la PIB ci la venituri, putem vedea că cel puţin 8-10% din buget merg, anual, doar spre plata dobânzilor la credite. Iar aşteptările viitoare nu sunt optimiste. Cum arată economiştii, dobânzile cresc şi situaţia se com­plică.

    „Dobânzile cresc, dar mai este un factor ce nu este luat în seamă. Anume că economia lumii scade. Anul trecut lucrurile au mers binişor. Construcţiile au susţinut economia, dar constatarea BCE este că o scădere abruptă nu este de neluat în seamă. Acum, la noi, cu grevele anunţate, situaţia poate fi, cumva, rezolvată la rectificarea bugetară. Dar o rectificare bugetară nu poate vindeca o economie în scădere – industria suferă, construcţiile sunt aşa şi aşa, consumul nu scade deocamdată, dar creşterea nu mai este cea din trecut”, spune Laurian Lungu.

    Dacă vorbim de procentul pe care Finanţele îl plătesc pentru dobânzi, atunci trebuie să ne uităm în execuţia bugetară la venituri şi cheltuieli.

    „Oportunitatea este că sunt resurse importante pe partea de reduceri de cheltuieli, astfel încât deficitul bugetar să se reducă şi datoria să nu crească puternic. Sunt resurse, nu din salarii, dar sunt. Doar că guvernanţii trăiesc într-o altă lume. Consiliul Fiscal a spus, încă din decembrie 2022 că bugetul, cum este el construit, va avea «o gaură» de 20 de miliarde de lei. Nimeni nu a luat înseamă acest avertisment. Am ajuns în iunie şi suntem unde suntem. Puteau fi luate măsuri de restrângere a cheltuielilor din martie. Nu s-a făcut nimic. Şi cu cât se întârzie, cu atât totul va fi mai neplăcut”, spune Laurian Lungu.

  • Paradoxal, problema principală în această criză este că băncile raportează un profit prea mare, ceea ce le face să fie o ţintă în mişcare pentru toată lumea şi încă nu a început anul electoral 2024

    Subiectele săptămânii trecute au fost:

    • Greva profesorilor care cer salarii mai mari – de 7 zile elevii nu mai fac cursuri şcolare.
    • Rotativa guvernamentală şi împărţirea posturilor în noul guvern – Nicolae Ciucă de la PNL, actualul premier, trebuie să demisioneze iar în locul lui să vine Marcel Ciolacu, preşedintele PSD
    • Frauda de la CNICR – Compania Naţională pentru Controlul Gazelor, Instalaţilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune – nu ştiu câţi dintre voi ştiaţi că există o astfel de companie de stat – unde conducerea în frunte cu directorul general Ioana Timofte, fostă nepoată a unui director SRI, este acuzată de o fraudă de 10 milioane de lei.
    • Sentinţa definitivă şi trimiterea la ani grei de închisoare a lui Sebastian Vlădescu, fost ministru de Finanţe, şi Ionuţ Costea, fost preşedinte de bancă, fost reprezentant al României la BERD şi cumnatului lui Mircea Geoană, numărul doi din NATO, într-un dosar de mită de 20 milioane de euro.
    • Războiul declanşat între ANPC şi bănci.

     

    Disputa dintre ANPC şi bănci are ca subiect acuzaţiile aduse de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului împotriva băncilor pe motiv că acestea îşi înşelă clienţii, persoanele fizice, prin modul de calcul al ratelor la bancă.

    https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/11-banci-amendate-550-000-lei-anpc-calculul-ratelor-horia-21877287

    ANPC acuză băncile că impun clienţilor un scadenţar al plăţii ratelor prin care la început se plăteşte mai mult dobândă şi mai puţin din principalul creditului, ceea ce face ca acestor clienţi să le scadă soldul creditului mai greu.

    De asemenea, în discuţie este şi faptul că băncile nu au anunţat clienţii în momentul acordării creditului că dobânzile vor creşte, ceea ce le vor pune mari probleme în rambursarea ratelor.

    În replică, băncile acuză ANPC de vendetă, susţinând că acestor clienţi care solicită un credit li se prezintă variantele de rambursare, respectiv în rate fixe sau rate descrescătoare, iar decizia finală aparţine clientului.

    Când cineva vrea să ia un credit primul lucru pe care îl întreabă nu este cât este dobânda, ci câţi bani poate să ia cu veniturile pe care le are.

    90% dintre clienţi nu ştiu cât este dobânda la creditul pe care îl au. Ei primesc pe telefon cât este rata de plată (poate ar fi bine ca băncile să spună în mesajul în care anunţă cât este rata, cât este dobânda în procente, cât înseamnă dobânda în valoare nomonală şi cât înseamnă principalul).

    Pentru un client cel mai important lucru este care este suma maximă pe care poate să o ia cu veniturile pe care le are, având în vedere că rata formată din principal şi dobânda nu poate să fie mai mare de 40% din veniturile clientului.

    În aceste condiţii, băncile vin cu doua variante: plata unor rate lunare egale sau plata unor rate lunare descrescătoare. În prima variantă, la rate lunare, suma maximă pe care cineva o poate lua este mai mare decât suma pe care o poate lua dacă ar plăti rate descrescătoare.

    La rate lunare egale, dobânda este mult mai mare la început, iar principalul este mult mai mic.

    La rate descrescătoare, principalul este egal pe toată durata creditului, iar dobânda are o pondere mai mică în rata lunară de plată.

    Dar prima rată este mult mai mare decât rata la rate lunare egale.

    La solicitarea ZF, Exim-Banca Românească a venit cu un exemplu legat de cele două variante.

    https://www.zfcorporate.ro/banci-asigurari/arata-scadentarul-credit-ipotecar-300-000-lei-30-ani-rambursat-rate-21900054

    Diferenţa fundamentală dintre ele este că dacă ai rate egale, adică dobânda are o pondere mult mai mare la început, suma pe care poţi să o iei este mai mare, având în vedere că analiza de scoring se face la prima rată a creditului, respectiv la ponderea ratei în totalul veniturilor din momentul acordării creditului.

    Bineînteles că clienţii vor alege o rată lunară de plată mai mică ca să poată să ia o sumă mai mare de credit.

    Este adevărat că în această variantă, când dobânda este mai mare la început, acest lucru înseamnă şi venituri mai mari pentru bănci, iar dacă principalul scade mai lent în rate descrescătoare, soldul creditelor băncilor este mai mare, ceea ce le conferă un avantaj mai mare pe termen scurt.

    Dar în esenţă, la finalul unui credit, un client va plăti aceeaşi sumă, indiferent dacă rambursarea se face în rate descrescătoare sau egale.

    Oricum, această modalitate de rambursare în rate egale, ceea ce înseamnă că principalul scade mai lent, nu este o invenţie românească, a băncilor din România pentru aş înşela clienţii.

    Poate ar fi bine ca băncile să aibă semnătura clientului când accesează un credit pentru cele două variante de rambursare, astfel încât să nu mai existe discuţii.

    Când este criză toata lumea se uita cu mânie către bănci, bancherii fiind principalii responsabili, alături de politicieni, de ceea ce se întâmplă rău, de creşterea inflaţiei, de război, de explozia dobânzilor, băncile sunt de vină şi când clienţii nu mai plătesc creditele (unii chiar nu mai pot să plătească din varii motive, dar alţii chiar nu mai vor să plătească, iau banii şi fug cu ei), băncile sunt de vină când firmele nu mai obţin profit ca înainte pentru că trebuie să plătească dobânzi mai mari, băncile sunt de vină când resping dosarele de creditare şi nu îndeplinesc visul antreprenorilor de a face o afacere fără să pună  un ban, băncile sunt de vină că fac profit împrumutând statul şi mai puţin companiile, băncile sunt de vină că duc profitul în afară şi nu îl împart cu poporul, etc.

    Aceste acuzaţii sunt peste tot în lume la adresa băncilor, nu numai în România.

    Am asistat la finalul anului trecut la o discuţie între premierul Ciucă şi principalii oameni de afaceri, antreprenori români, în care, nici mai mult nici mai puţin, o parte din aceştia cereau naţionalizarea băncilor, să avem noi băncile noastre ca să putem să luăm credite mai ieftine (nu contează că tot aceeaşi antreprenori cereau dobânzi cât mai mari la depozitele bancare, pentru că avem inflaţie mare şi valoarea  banilor scade, dar dobânzi cât mai mici la credite. Şi cine să acopere diferenţa? Statul, Banca Naţională, că are bani).

    Problema este, ironic, că băncile fac acum profit prea mare, ceea ce atrage atenţia asupra lor în actualul context de criză.

    Anul trecut, un an de criză cu explozia inflaţiei şi a dobânzilor la credite, băncile au facut un profit de 10,4 miliarde lei, un maxim istoric. Ce să facă băncile dacă clienţii, atât personele fizice, cât si companiile reuşesc să îşi plătească ratele la bancă. Unde să ascundă băncile acest profit?

    Apropo de cât profit fac băncile: Dedeman, cea mai mare afacere românească, deţinută de fraţii Pavăl, a raportat pentru 2022 un profit net de 1,7 miliarde lei, adică 346 milioane euro, exact cât a raportat şi BCR, deţinută de grupul austriac Erste, a doua bancă de pe piaţă. Banca Transilvania a raportat un profit de 2,5 miliarde de lei.

    În aceste condiţii, bineînteles că bancherii sunt făcuţi cămătari, sug sângele poporului, bagă firmele care suferă în faliment şi iau toţi banii oamenilor prin creşterea ratei la credit,  astfel încât aceştia nu mai rămân cu nimic după salariu.

    Nu ai cum să discuţi raţional pe marginea acestui subiect, iar faptul că ANPC vine cu acuzaţiile legate de modul de rambursarea a creditelor, dă şi mai mult apă la moară criticilor băncilor.

    Având în vedere criza, având în vedere ascensiune naţionalismului, populismului, patriotismului poate ar fi mai bine ca băncile să nu mai facă profit, ca să nu existe motiv de nemulţumire. Mai ales ca la anul vom avea alegeri extrem de tensionate iar băncile vor fi în prima linie, ca ţap ispăşitor.

     

  • Marea Britanie luptă cu inflaţia până la sânge: Cancelarul britanic, Jeremy Hunt, e gată să accepte o recesiune dacă majorarea dobânzilor va reduce preţurile

    Jeremy Hunt este pregătit să accepte o recesiune dacă majorarea dobânzilor va contribui la reducerea inflaţiei, a semnalat cancelarul britanic, potrivit Politico.
     
    Într-un interviu acordat vineri postului Sky News, Hunt a insistat că „singura cale către o creştere sustenabilă” este reducerea costului bunurilor esenţiale.
     
    Întrebat dacă se simte confortabil cu noile creşteri ale ratei dobânzii, chiar dacă acestea riscă să împingă Marea Britanie în recesiune, Hunt a spus: „Da, pentru că, în cele din urmă, inflaţia este o sursă de instabilitate”.
     
    „Dacă vrem să avem prosperitate, să creştem economia, să reducem riscul de recesiune, trebuie să sprijinim Banca Angliei în deciziile dificile pe care le ia”, a adăugat Hunt.
     
    În cadrul politicii monetare din Marea Britanie, puterea de a creşte ratele dobânzilor aparţine băncii centrale independente. Ca parte a încercării sale de a combate inflaţia ridicată, banca a majorat rata de bază la cel mai înalt nivel de la mijlocul crizei financiare globale din 2008.
     
    În pofida faptului că a scăzut recent sub 10% pentru prima dată în ultimele luni, rata inflaţiei în Regatul Unit, care se ridică la 8,7%, rămâne în continuare deosebit de imprevizibilă. De asemenea, preţurile alimentelor în Marea Britanie continuă să crească în cel mai rapid ritm din ultimii aproape 45 de ani.
     
    Una dintre principalele promisiuni ale premierului britanic Rishi Sunak este de a înjumătăţi rata inflaţiei, care se situa la momentul declaraţiilor la 10,1%.
     
    Partidul Laburist din opoziţie a ripostat la declaraţiile lui Hunt privitoare la asumarea unei recesiuni.
     
    „Niciun guvern nu ar trebui să se mulţumească vreodată cu o recesiune”, a declarat pentru Sky News secretarul pentru comerţ, Nick Thomas-Symonds. „Constat că acest guvern nu are niciun plan credibil pentru a restabili creşterea economică a ţării”.

  • Cu economia in recesiune şi consumul anemic, banca centrală a Ungariei a dat startul reducerilor de dobânzi în UE. În Polonia, unde anul acesta vor fi alegeri parlamentare, discuţiile despre ieftinirea creditului se încing

    Ungaria este prima ţară din UE unde banca centrală reduce dobânzile după ce explozia inflaţiei a aruncat regiunea şi Europa întreagă într-o criză a costului vieţii şi a forţat scumpirea creditării până la cote nemaivăzute de decenii. Tot această instituţie a fost şi prima care a pornit ciclul de majorări în 2021.

    Este un pas deciziv spre normalizarea unei politici monetare în care dobânda de referinţă a fost dusă la cel mai ridicat nivel din Uniune în efortul de a stopa cele mai puternice creşteri de preţuri. Decizia nu a fost uşoară deoarece banca naţională a Ungariei, ca toate celelalte bănci centrale din Uniune, trebuie să cântă­reas­că bine ce sacrifică, avansul economic sau puterea de cumpărare a populaţiei.

    Însă ea a fost conformă aştep­tă­rilor, urmând unor paşi pre­gătitori, semn că fur­tuna de incertitudini se domoleşte, şi a fost lua­tă într-un con­text favorabil. Creş­te­ri­le de dobânzi sunt principalul instru­ment de frânare a inflaţiei, dar ele în­seamnă şi scumpirea creditului, un efect secundar fiind frânarea creşterii economice.

    Economia maghiară este în re­cesiune tehnică, iar consumul slăbeşte. Pentru reducerea dobânzilor presiuni mari face guvernul premierului Viktor Orban. În Polonia, despre ieftinirea creditului în viitorul apropiat vorbesc oficiali de rang înalt din gu­vern, care se pregăteşte de alegeri. Spre exem­plu, ministrul dezvoltării Waldemar Buda a menţionat chiar două reduceri de dobânzi a­nul acesta, el fiind încrezător că inflaţia va co­borî sub 10% şi se va apropia de 8% la începutul anului viitor.

    Însă o parte din cei care de­cid dobânzile la banca centrală sunt mai prudenţi. Joanna Tyrowicz, membru independent al consiliului de politică monetară, a declarat, ca reacţie la comentariile lui Buda, că ea nu va vota pentru aceste micşorări de dobânzi. În Ungaria, banca centrală este condusă de un fost ministru şi fost aliat al guvernului Orban devenit între timp un critic înverşunat al politicilor acestuia.

    În Polonia, preşedintele băncii centrale este un prieten al omului care conduce din um­bră ţara, Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului de guvernământ Lege şi Justiţie. Economia po­loneză este cea mai mare din regiune, diver­sifi­cată şi rezistentă la crize. Cea maghiară este mai instabilă. Inflaţia, ajutată de deprecierea forin­tului şi de importuri, s-a dus rapid la cel mai ridicat nivel din UE. Rezultatul este că şi banca centrală s-a dus cu dobânzile la cele mai ridicate cote din Uniune. Acum economia are nevoie urgentă de fonduri europene, blocate pentru că guvernul Orban încalcă principiile statului de drept. Deficitul bugetar a intrat în atenţia inves­titorilor în condiţiile în care serviciul datoriei a crescut la echivalentul a 4% din PIB-ul ţării anul acesta, scrie Financial Times.

    Pe de altă parte, balanţa comercială se îm­bunătăţeşte de câteva luni, dar din motive cu conotaţii negative: din cauza inflaţiei şi dobân­zilor uriaşe a scăzut cererea pentru importuri. Analiştii de la ING descriu cererea internă – con­sum şi investiţii – ca fiind „extrem de slabă“. Partea cu adevărat pozitivă este că sectoarele industriale orientate spre export evoluează bine, iar preţurile energiei s-au redus simţitor.

    În acest mediu, banca centrală a modificat ieri o serie de dobânzi introduse în octombrie pentru ajustarea fină a politicii monetare şi stabilizarea forintului pentru că dobânda de bază era deja la cote periculos de ridicate. Do­bânda pentru depozite overnight a fost dimi­nuată de la 18% la 17%. Dobânda de bază a fost menţinută la 13%, dar analiştii de la ING cred că instituţia va interveni şi asupra aces­teia, reducând-o, în decembrie.

    Un semn prevestitor va fi ajustarea cu o lună înainte a coridorului în care oscilează dobânda astfel încât acesta să fie simetric în jurul indicatorului. Astfel de acţiuni au şi rolul de a oferi un ghidaj pieţelor şi de a le semnaliza că banca centrală are situaţia sub control. În Polonia, ministrul Buda a adus vorba despre reducerea dobânzilor când a discutat despre creşterea alocaţiilor în cadrul programului Familie 500plus de la 500 de zloţi la 800 de zloţi (180 euro) pentru un copil din ianuarie 2024, când inflaţia ar trebui să ajungă la 8-8,5%, iar banca centrală va fi aplicat deja una sau două reduceri de dobânzi.

    El a apărat astfel programul, spunând că acesta va fi suplimentat când inflaţia va fi în curs de decelerare. Potrivit biroului central de statistică, inflaţia din Polonia s-a retras de la 16,1% în martie la 14,7% în aprilie. Premierul Mateusz Morawiecki a declarat şi el recent că există şanse ca dobânzile să fie reduse între lunile septembrie şi decembrie. Preşedintele băncii centrale Adam Glapinski a precizat că „ar putea accepta“ opiniile anumitor membri ai consiliului monetar care cred că la sfârşitul anului sau în ultimul trimestru conjunctura va permite reducerea dobânzilor. Însă, a spus Glapinski, în prezent sunt premature astfel de discuţii. Banca centrală a majorat dobânda de bază între octombrie 2021 şi septembrie 2022, de la 0,1% la 6,75%.

     

     

     

     

     

     

     

  • Cu economia in recesiune şi consumul anemic, banca centrală a Ungariei a dat startul reducerilor de dobânzi în UE. În Polonia, unde anul acesta vor fi alegeri parlamentare, discuţiile despre ieftinirea creditului se încing

    Ungaria este prima ţară din UE unde banca centrală reduce dobânzile după ce explozia inflaţiei a aruncat regiunea şi Europa întreagă într-o criză a costului vieţii şi a forţat scumpirea creditării până la cote nemaivăzute de decenii. Tot această instituţie a fost şi prima care a pornit ciclul de majorări în 2021.

    Este un pas deciziv spre normalizarea unei politici monetare în care dobânda de referinţă a fost dusă la cel mai ridicat nivel din Uniune în efortul de a stopa cele mai puternice creşteri de preţuri. Decizia nu a fost uşoară deoarece banca naţională a Ungariei, ca toate celelalte bănci centrale din Uniune, trebuie să cântă­reas­că bine ce sacrifică, avansul economic sau puterea de cumpărare a populaţiei.

    Însă ea a fost conformă aştep­tă­rilor, urmând unor paşi pre­gătitori, semn că fur­tuna de incertitudini se domoleşte, şi a fost lua­tă într-un con­text favorabil. Creş­te­ri­le de dobânzi sunt principalul instru­ment de frânare a inflaţiei, dar ele în­seamnă şi scumpirea creditului, un efect secundar fiind frânarea creşterii economice.

    Economia maghiară este în re­cesiune tehnică, iar consumul slăbeşte. Pentru reducerea dobânzilor presiuni mari face guvernul premierului Viktor Orban. În Polonia, despre ieftinirea creditului în viitorul apropiat vorbesc oficiali de rang înalt din gu­vern, care se pregăteşte de alegeri. Spre exem­plu, ministrul dezvoltării Waldemar Buda a menţionat chiar două reduceri de dobânzi a­nul acesta, el fiind încrezător că inflaţia va co­borî sub 10% şi se va apropia de 8% la începutul anului viitor.

    Însă o parte din cei care de­cid dobânzile la banca centrală sunt mai prudenţi. Joanna Tyrowicz, membru independent al consiliului de politică monetară, a declarat, ca reacţie la comentariile lui Buda, că ea nu va vota pentru aceste micşorări de dobânzi. În Ungaria, banca centrală este condusă de un fost ministru şi fost aliat al guvernului Orban devenit între timp un critic înverşunat al politicilor acestuia.

    În Polonia, preşedintele băncii centrale este un prieten al omului care conduce din um­bră ţara, Jaroslaw Kaczynski, liderul partidului de guvernământ Lege şi Justiţie. Economia po­loneză este cea mai mare din regiune, diver­sifi­cată şi rezistentă la crize. Cea maghiară este mai instabilă. Inflaţia, ajutată de deprecierea forin­tului şi de importuri, s-a dus rapid la cel mai ridicat nivel din UE. Rezultatul este că şi banca centrală s-a dus cu dobânzile la cele mai ridicate cote din Uniune. Acum economia are nevoie urgentă de fonduri europene, blocate pentru că guvernul Orban încalcă principiile statului de drept. Deficitul bugetar a intrat în atenţia inves­titorilor în condiţiile în care serviciul datoriei a crescut la echivalentul a 4% din PIB-ul ţării anul acesta, scrie Financial Times.

    Pe de altă parte, balanţa comercială se îm­bunătăţeşte de câteva luni, dar din motive cu conotaţii negative: din cauza inflaţiei şi dobân­zilor uriaşe a scăzut cererea pentru importuri. Analiştii de la ING descriu cererea internă – con­sum şi investiţii – ca fiind „extrem de slabă“. Partea cu adevărat pozitivă este că sectoarele industriale orientate spre export evoluează bine, iar preţurile energiei s-au redus simţitor.

    În acest mediu, banca centrală a modificat ieri o serie de dobânzi introduse în octombrie pentru ajustarea fină a politicii monetare şi stabilizarea forintului pentru că dobânda de bază era deja la cote periculos de ridicate. Do­bânda pentru depozite overnight a fost dimi­nuată de la 18% la 17%. Dobânda de bază a fost menţinută la 13%, dar analiştii de la ING cred că instituţia va interveni şi asupra aces­teia, reducând-o, în decembrie.

    Un semn prevestitor va fi ajustarea cu o lună înainte a coridorului în care oscilează dobânda astfel încât acesta să fie simetric în jurul indicatorului. Astfel de acţiuni au şi rolul de a oferi un ghidaj pieţelor şi de a le semnaliza că banca centrală are situaţia sub control. În Polonia, ministrul Buda a adus vorba despre reducerea dobânzilor când a discutat despre creşterea alocaţiilor în cadrul programului Familie 500plus de la 500 de zloţi la 800 de zloţi (180 euro) pentru un copil din ianuarie 2024, când inflaţia ar trebui să ajungă la 8-8,5%, iar banca centrală va fi aplicat deja una sau două reduceri de dobânzi.

    El a apărat astfel programul, spunând că acesta va fi suplimentat când inflaţia va fi în curs de decelerare. Potrivit biroului central de statistică, inflaţia din Polonia s-a retras de la 16,1% în martie la 14,7% în aprilie. Premierul Mateusz Morawiecki a declarat şi el recent că există şanse ca dobânzile să fie reduse între lunile septembrie şi decembrie. Preşedintele băncii centrale Adam Glapinski a precizat că „ar putea accepta“ opiniile anumitor membri ai consiliului monetar care cred că la sfârşitul anului sau în ultimul trimestru conjunctura va permite reducerea dobânzilor. Însă, a spus Glapinski, în prezent sunt premature astfel de discuţii. Banca centrală a majorat dobânda de bază între octombrie 2021 şi septembrie 2022, de la 0,1% la 6,75%.

     

     

     

     

     

     

     

  • Când alţii dau faliment, cea mai mare bancă americană vrea să investească şi mai mult

    JPMorgan Chase este cuprinsă de o frenezie a cheltuielilor „fără egal“, urmând să aloce o sumă de peste 15 miliarde de dolari pentru noi iniţiative, un semn al felului în care cea mai mare bancă americană plă­nuieşte să devină şi mai mare, scrie Financial Times.

    Banca a anunţat recent că inten­ţionează să cheltuiască 15,7 miliarde de dolari pe noi iniţiative în 2023, aces­tea fiind legate printre altele de angajări, marketing şi investiţii în tehnologie. Suma ar fi cu 2 miliarde de dolari mai mare decât cea chel­tuită anul trecut.

    „Capacitatea noastră de investiţii este fără egal“, a declarat Marianne Lake, copreşedinte al diviziei de con­sumer a băncii. Divizia sa este de aşteptat să cheltuiască 7,9 miliarde de dolari pe noi investiţii, în creştere cu 800 milioane dolari faţă de 2022.

    „Rivalele noastre nu pot investi la niveluri similare“, a subliniat Lake, care este văzută ca numărându-se prin­tre candidaţii la poziţia de CEO deţinută în prezent de Jamie Dimon.

    Într-un semn al divergenţei din­tre băncile americane mai mari şi cele mai mici care au intrat sub presi­une în acest an, JPMorgan şi-a revi­zuit în sus estimările privind câştigu­rile pe acest an obţinute din operaţiu­nile de creditare în urma achiziţiei recente a First Republic.

    Creşterea estimărilor evidenţiază cum bănci mari ca JPMorgan au câş­ti­gat de pe urma crizei recente în care au fost prinse unele bănci regionale, compania atrăgând noi depozite şi cumpărând ce a mai rămas din First Republic într-o licitaţie guverna­mentală.

    Băncile mari au beneficiat de ase­menea de pe urma deciziilor băn­cii centrale americane de majorare a dobânzilor, decizii ce le-au permis să perceapă dobânzi mai mari pentru credite fără să treacă mai departe către deponenţi dobânzile semnifica­tiv mai mari.

    JPMorgan a raportat că depozi­tele sale, care totalizau 2.300 miliarde de dolari la sfârşitul lunii martie, au scăzut uşor în termeni anuali. Direc­torul financiar al băncii Jeremy Bar­num a indicat că se aşteaptă ca de­pozitele la nivelul întregului sistem bancar american să continue să sca­dă, în condiţiile în care clienţii urmă­resc randamente mai bune.

    JPMorgan plăteşte 1,21% în me­die deponenţilor, sub media de 1,75% a rivalelor, indică datele BankReg.

    Jamie Dimon a indicat de ase­menea că intenţionează să rămână în poziţia de director executiv al băncii, acesta conducând JPMorgan din 2005. Şeful Morgan Stanley James Gorman a anunţat recent că intenţionează să se retragă într-un an.


     

     

  • Când alţii dau faliment, cea mai mare bancă americană vrea să investească şi mai mult

    JPMorgan Chase este cuprinsă de o frenezie a cheltuielilor „fără egal“, urmând să aloce o sumă de peste 15 miliarde de dolari pentru noi iniţiative, un semn al felului în care cea mai mare bancă americană plă­nuieşte să devină şi mai mare, scrie Financial Times.

    Banca a anunţat recent că inten­ţionează să cheltuiască 15,7 miliarde de dolari pe noi iniţiative în 2023, aces­tea fiind legate printre altele de angajări, marketing şi investiţii în tehnologie. Suma ar fi cu 2 miliarde de dolari mai mare decât cea chel­tuită anul trecut.

    „Capacitatea noastră de investiţii este fără egal“, a declarat Marianne Lake, copreşedinte al diviziei de con­sumer a băncii. Divizia sa este de aşteptat să cheltuiască 7,9 miliarde de dolari pe noi investiţii, în creştere cu 800 milioane dolari faţă de 2022.

    „Rivalele noastre nu pot investi la niveluri similare“, a subliniat Lake, care este văzută ca numărându-se prin­tre candidaţii la poziţia de CEO deţinută în prezent de Jamie Dimon.

    Într-un semn al divergenţei din­tre băncile americane mai mari şi cele mai mici care au intrat sub presi­une în acest an, JPMorgan şi-a revi­zuit în sus estimările privind câştigu­rile pe acest an obţinute din operaţiu­nile de creditare în urma achiziţiei recente a First Republic.

    Creşterea estimărilor evidenţiază cum bănci mari ca JPMorgan au câş­ti­gat de pe urma crizei recente în care au fost prinse unele bănci regionale, compania atrăgând noi depozite şi cumpărând ce a mai rămas din First Republic într-o licitaţie guverna­mentală.

    Băncile mari au beneficiat de ase­menea de pe urma deciziilor băn­cii centrale americane de majorare a dobânzilor, decizii ce le-au permis să perceapă dobânzi mai mari pentru credite fără să treacă mai departe către deponenţi dobânzile semnifica­tiv mai mari.

    JPMorgan a raportat că depozi­tele sale, care totalizau 2.300 miliarde de dolari la sfârşitul lunii martie, au scăzut uşor în termeni anuali. Direc­torul financiar al băncii Jeremy Bar­num a indicat că se aşteaptă ca de­pozitele la nivelul întregului sistem bancar american să continue să sca­dă, în condiţiile în care clienţii urmă­resc randamente mai bune.

    JPMorgan plăteşte 1,21% în me­die deponenţilor, sub media de 1,75% a rivalelor, indică datele BankReg.

    Jamie Dimon a indicat de ase­menea că intenţionează să rămână în poziţia de director executiv al băncii, acesta conducând JPMorgan din 2005. Şeful Morgan Stanley James Gorman a anunţat recent că intenţionează să se retragă într-un an.


     

     

  • Alexandru Păunescu, primul oficial al BNR care recunoaşte: mulţi consumatori au trecut de la ROBOR la IRCC şi au reuşit să salveze sume importante din valoarea ratei lunare, preţ de câteva luni

    „Perioada de dobânzi ridicate se va menţine cel puţin în acest an”, anticipează Alexandru Păunescu, director în BNR şi reprezentant al BNR în CSALB.

    Mulţi consumatori au trecut de la ROBOR la IRCC şi au reuşit să salveze sume importante din valoarea ratei lunare preţ de câteva luni, susţine Alexandru Păunescu, director în BNR şi reprezentant al BNR în cadrul Centrului de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în domeniul bancar (CSALB).

    Păunescu este primul oficial din cadrul BNR care recunoaşte că au făcut bine românii care au trecut de la ROBOR la IRCC odată cu explozia ROBOR spre 7-8%, deşi în ultimul an au existat voci din mediul bancar care nu recomandau debitorilor să treacă de la ROBOR la IRCC. „Consumatorii şi băncile au reacţionat bine la situaţiile complicate care se manifestă, din păcate, de peste un an pe piaţa financiar-bancară. Mulţi consu­matori au trecut de la ROBOR la IRCC şi au reuşit să salveze sume importante din valoarea ratei lunare preţ de câteva luni. Alţii au trecut la o dobândă fixă chiar în timpul creşterii dobânzilor variabile“, a declarat Alexandru Păunescu.

    „Cei care aveau economii făcute în perioada pandemiei au rambursat anticipat. Nu în ultimul rând, peste 3.500 de consumatori s-au adresat CSALB începând cu luna martie 2022 în încercarea de a negocia cu banca modificarea contractelor şi diminuarea efortului de plată“, a declarat Alexandru Păunescu.

    După creşterile masive înre­gistrate de indicele ROBOR s-a ajuns chiar la dublări ale ratelor. Iar indicele IRCC s-a menţinut simţitor sub nivelul ROBOR.

    Dacă românii care aveau credite ipotecare legate de ROBOR s-ar fi mutat pe IRCC încă din luna iulie 2021, ar fi economisit din diferenţa ratelor legate de cei doi indici aproximativ 8.800 lei în cazul unui credit ipotecar de 250.000 lei, pe o perioadă de 30 de ani, potrivit simulărilor realizate de ZF în luna aprilie 2023.

    Analizând fiecare lună din ultimii doi ani, se poate observa că cea mai mică sumă economisită într-o lună în urma trecerii de la ROBOR la IRCC ar fi fost de circa 133 lei, pe când în perioada mai – septembrie 2022, când nivelul ROBOR a „sărit calul“, sumele economisite ajung şi la peste 800 lei.

    În general, analiştii şi bancherii au susţinut că IRCC este un indice cu o întârziere de 6 luni, care în cele din urmă urmează traseul dat de ROBOR şi că IRCC va fi mai mare decât ROBOR. Însă până acum ROBOR a rămas mai mare decât IRCC.

    De exemplu, media nivelului pentru indicele ROBOR în perioada iulie 2022 până în martie 2023 a fost între 8,14%, şi 6,91% în timp ce nivelul IRCC din T2/2022 până în prezent a fost între 4,06% şi 5,98%. Baza de pornire a creşterii indicelui ROBOR a fost de 1,5% în luna iulie 2021, ajungând la 6,66% în prezent. Comparativ, baza de pornire a creşterilor pentru IRCC a fost de 1,08% în T2/2021 şi estimările arată un nivel de 5,97% pentru T3/2023.

    Din perspectiva dobânzilor variabile, nivelul de creştere al dobânzilor variabile început anul trecut s-a oprit, odată cu temperarea inflaţiei, dar perioada de dobânzi ridicate se va menţine cel puţin în acest an, a explicat Alexandru Păunescu, reprezentantul BNR în cadrul CSABL în cadrul unui podcast realizat de Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar.

    „După ce inflaţia a depăşit 16 procente, cel mai înalt nivel din ultimii 20 de ani, BNR a fost nevoită să majoreze rata de politică monetară de la minimul istoric de 1,25% înre­gistrat în perioada pandemiei, până la 7%. Turbulenţele economice şi financiare sunt resimţite, din păcate, de consumatori. Cei cu credite cu dobânzi variabile au suportat majo­rări importante ale ratelor lunare. Cei mai protejaţi au fost consu­matorii care au contractat împrumuturi cu dobândă fixă până la începerea războiului din Ucraina şi beneficiază pe o perioadă de cel puţin 5 ani de un cost predictibil al împrumutului“, susţine Alexandru Păunescu.

    La rândul ei Danei Dima, vicepreşedinte al BCR, susţine într-un podcast al CSALB că scăderea inflaţiei, aşteptată în a doua parte a anului, ar avea un impact pozitiv asupra costurilor pe care le au clienţii băncilor, în special cei care au contractat în trecut credite cu dobândă variabilă, dar chiar dacă sunt semnale că s-a oprit creşterea abruptă a inflaţiei şi dobânzilor, este nevoie în continuare de atenţie şi echilibru.

    „Optimismul trebuie dozat bine. Odată cu scăderea inflaţiei, creşte apetitul de a lua credite noi. Important este să luăm cea mai înţeleaptă decizie pentru finanţele noastre şi ale familiei, inclusiv în perioadele în care suntem optimişti şi încrezători. Noi am început să construim un model preventiv încă de acum 10 ani. Mulţi dintre clienţii noştri au fost protejaţi prin dobânzile fixe şi de faptul că moneda naţională a rămas stabilă. Peste 85% din producţia de credite imobiliare, produsul standard al BCR, este acordată cu dobândă fixă, iar creditele de consum sunt acordate 100% cu dobândă fixă“, a spus Dana Dima.

  • O gură de aer pentru toţi românii cu credite: Analiştii prognozează că majorarea dobânzilor s-a încheiat VIDEO

    Analiştii economici sunt de părere că românii nu se vor mai confrunta cu creşteri ale dobânzilor, în contextul în care la nivel internaţional marile bănci centrale au început deja să renunţe la politica de înăsprire. Mai mult, pe fondul unui decalaj dintre deciziile de politică monetară şi efectele acestora în economie, analiştii concluzionează că BNR a pus pe pauză majorarea dobânzilor pentru a observa evoluţia economică şi pentru a nu forţa majorări care se provoace turbulenţe la nivel economic.

    „Din punctul meu de vedere, dacă urmărim ce s-a întâmplat recent şi datele din prezent, nu cred că vor mai creşte dobânzile în România. Nu cred că va mai fi vorba despre o creştere pentru că există un decalaj de 6-8 luni între deciziile de politică monetară ale  BNR şi efectele acestora în economie, iar din acest punct de vedere Banca Naţională a pus pauză pentru a vedea cum va evolua economia”, a declarat Radu Puiu, analist XTB România, în cadrul emisiunii de business ZF Live.

  • Criza imobiliară loveşte în plin Europa. Dobânzile ridicate duc la prăbuşiri de preţuri în masă, iar fondurile de investiţii pariază deja împotriva sectorului imobiliar

    Fondurile de investiţii şi-au mărit pariurile împotriva sectorului imobiliar suedez, deoarece investitorii prevăd că ratele mai mari ale dobânzilor vor afecta preţurile proprietăţilor naţionale şi vor expune vulnerabilitatea pieţei la înăsprirea creditării bancare, raportează Financial Times.

    Reticienţa traderilor s-a intensificat după ce luni S&P şi-a semnalat îngrijorarea cu privire la perspectivele SBB, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţă. SBB trebuie să-şi refinanţeze datoriile pe termen scurt care ajung la scadenţă în anul următor.

    S&P a redus ratingul SBB la categoria „junk” şi a atras atenţia asupra gradului ridicat de îndatorare şi a restrângerii lichidităţii de pe piaţă. Dar investitorii se tem că îndoielile S&P sunt un semn prevestitor pentru o industrie care se luptă cu impactul creşterii ratelor dobânzilor şi al răcirii preţurilor imobiliare.

    Timp de un deceniu, companiile imobiliare globale au profitat de creşterea valorii proprietăţilor şi de ratele scăzute ale dobânzilor pentru a se îndatora. Însă multe dintre ele vor trebui să îşi refinanţeze împrumuturile chiar în momentul în care ratele dobânzilor ating cele mai ridicate niveluri de dinainte de criza financiară din 2008.

    Analiştii şi comercianţii au pus ochii pe ţara scandinavă din cauza dependenţei industriei de datoriile pe termen scurt. Poziţiile scurte ale fondurilor speculative în sectorul imobiliar suedez au crescut vertiginos în acest an, atingând cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, potrivit furnizorului de date Breakout Point.

    Charles Boissier, şeful departamentului imobiliar european la UBS research, a subliniat că „sectorul [imobiliar] a crescut destul de agresiv în ultimii 10-15 ani, nu doar în Suedia, ci şi în Germania şi alte ţări”.

    Se preconizează, de asemenea, că randamentele imobiliare – care evoluează invers faţă de preţuri – vor creşte pe măsură ce ratele şi costul datoriei cresc. Pe baza costului actual al datoriilor disponibile pe piaţă, randamentele pentru birourile „prime” din Stockholm ar putea creşte în acest an la 4,7% de la 3,5%, a declarat Mark Unsworth, şeful departamentului de economie imobiliară de la Oxford Economics, ceea ce implică o scădere a preţurilor cu 25%.

    Datele Bloomberg sugerează că o parte în valoare de aproximativ 40 de miliarde de dolari din datoria combinată a grupurilor imobiliare suedeze sub formă de obligaţiuni va ajunge la scadenţă în următorii cinci ani, cu 10 miliarde de dolari scadente în 2023. Aproximativ 70% din emisiunile de obligaţiuni imobiliare suedeze sunt, de asemenea, cu rată variabilă, comparativ cu doar 2% în zona euro.

    „Toate acestea împreună fac ca proprietăţile suedeze şi companiile imobiliare suedeze să fie deosebit de vulnerabile la creşterea ratelor dobânzilor”, a declarat McMorrow de la Capital Economics, chiar dacă perspectivele economiei suedeze „nu par drastic mai rele decât cele ale vecinilor săi din Scandinavia sau din zona euro”.