Tag: Datorii

  • Locuinţele a zeci de localnici, scoase la licitaţie de ANAF fără ca oamenii să aibă datorii

    Aproape o sută de persoane din localitatea argeşeană Mărăcineni ar putea ajunge în stradă după ce ANAF a emis o decizie de executare a locuinţelor în care ele stau de zeci de ani, după ce Institutul Pomicol din localitate, proprietarul imobilelor, nu şi-a plătit datoriile către stat, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Chiriaşi şi chiar proprietari care locuiesc de zeci de ani în garsoniere şi apartamente care aparţin Institutului Pomicol de la Mărăcineni, din Argeş, riscă să ajungă în stradă în plină iarnă.

    “De 50 de ani suntem aici. Copiii noştri aici s-au născut. De 50 de ani noi aici decartăm. Ce aşteaptă dumnealor de la noi acum, să murim să le vândă la alţii? Noi, pe toată perioada de iarnă, plătim întreţinerea 9 milioane de lei. Demonstrăm cu acte. Aici e o mafie! Se strecoară nişte greşeli extraordinar de mari. Aceşti bani pe care i-am dat noi s-au dus nu se ştie unde. Cineva a mâncat aceşti bani. Noi murim, dar copiii noştri n-au unde să stea”, a spus unul dintre bărbaţii care se află pe lista celor care urmează să rămână fără locuinţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A crezut 12 ani în ideea ei, iar în cele din urmă a ajuns la o avere de 7 milioane de dolari. Cum a reuşit

    Samantha Wills, designer de bijuterii şi antreprenor australian, a început afacerea acum 12 ani, când şi-a împachetat lucrurile şi a părăsit oraşul natal din Port Macquarie şi a condus până la Sydney cu ambiţia de a deveni cineva. Succesul ei nu a venit peste noapte, dar Samantha a reuşit să treacă peste toate. Afacerea ei a crescut de la o afacere locală la una internaţională, pornind de la o piaţă din Sidney.

    La vârsta de 26 de ani a reuşit să obţină, în urma afacerilor pe care le avea, primul milion de dolari. Astăzi, opt ani mai târziu, designerul de bijuterii are o afacere cu sediul în New York şi o cifră de afaceri de peste zece milioane de dolari cu echipe în Japonia, Franţa şi în ţara sa de origine, Australia.

    Afacerea antreprenorului australian a debutat înainte de apariţia platformelor Facebook şi Instagram. ,,Prima încercare prin care am trecut a fost să creez un brand prin care să le dau posibilitatea oamenilor să se implice, să facă parte din el”, a declarat Samantha Wills. În 2004 ea a început să vândă bijuterii realizate manual în faimoasele pieţe locale din Bondi Beach;  patru ani mai târziu s-a trezit că are şi mai multe datorii. A investit fiecare dolar pe care îl obţinea în inele, coliere , cercei şi brăţări, dar nu a reuşit să scape de datoriile pe care le avea.

    Piesele realizate de designerul australian au reuşit însă să fie validate la nivel internaţional; stiliştii au promovat bijuteriile Samanthei oferindu-le unor vedete internaţionale precum Eva Mendes, Rihanna şi Drew Barrymore. O pereche de cercei aparţinând antreprenorului australian au fost prezentaţi în al doilea episod din Sex & the City.

    Munca pe care a depus-o pentru a ajunge la succes este unul dintre motivele pentru care ea a lansat Fundatia Samantha Wills la începutul acestui an. Prin această fundaţie a încercat să ajute la consolidarea rolului femeilor în afaceri, prin schimbul experienţelor sale. “Primul tău milion de dolari este cea mai grea piatră de hotar”, a spus Wills. “Trebuie să înveţi câteva lecţii dacă vrei să faci un milion de dolari: trebuie să te aştepţi la neaşteptat; trebuie să-ţi ştii punctele slabe; să creezi un vis de echipă;  să canalizezi eforturile tale de fondator”.  Samantha Wills are o avere estimată la peste 7 milioane de dolari.

  • Cum arată Kviabryggja, închisoarea ocupată de bancheri

    Camera de interogatoriu în care s-a scris istoria recentă a Islandei este austeră, mobilată doar cu o masă, câteva scaune şi un computer. O cameră de luat vederi este prinsă de un perete, iar ferestrele duble blochează complet vuietul furtunilor care lovesc Golful Faxafloi şi Reykjavikul. 

    În această cameră procurorul special Olaf Hauksson, un om înalt şi bine făcut, cât un urs, şi-a petrecut ultimii şase ani cercetând tranzacţiile care au adus economia islandeză în pragul falimentului în toamna anului 2008. Pe aici s-au perindat unii dintre cei mai puternici bancheri din Islanda, executivi şi investitori pentru a răspunde întrebărilor lui Hauksson. În toamna anului 2008 cele mai mari trei bănci islandeze s-au prăbuşit în doar trei zile, în parte din cauza aranjamentelor ilegale făcute de executivii lor pe burse.

    „Manipularea pieţei“, explică Hauksson pentru Süddeutsche Zeitung. Întrebat ce s-a întâmplat până la urmă cu şefii celor trei bănci, Hauksson, fost poliţist într‑un oraş mărunt, obişnuit cu beţivii şi scandalagiii, schiţează un zâmbet sfidător: „Toţi sunt la închisoare. Au stat chiar aici“. Prin acest lucru este surpinzătoare Islanda. A condamnat la închisoare 29 de bancheri şi alte personaje din lumea financiară pentru infracţiuni care au condus la severa criză din 2008. Nicio altă ţară din lume nu are un astfel de palmares, nici măcar SUA, unde a izbucnit criza financiară mondială. De aceea Kviabryggja, închisoarea bancherilor, a căpătat o atenţie specială. Jurnaliştii de la Bloomberg i-au făcut o vizită.

    Kviabryggja nu este o închisoare clasică. Nu are nevoie de ziduri, de garduri de sârmă ghimpată sau de turnuri de observaţie pentru a-i împiedica pe puşcăriaşi să fugă. Izolată într-un peisaj bătut de vânturi, vechea fermă este străjuită de îngheţatul Atlantic de Nord pe de o parte şi de câmpurile de lavă acoperite de zăpadă pe de cealaltă. La est orizontul este dominat de Snaefellsjokull, un vulcan adormit sub acoperământul unui gheţar. Spre civilizaţie duce doar un drum.

    Kviabryggja este acum casa lui Sigurdur Einarsson, fostul preşedinte al băncii Kaupthing, şi a lui Hreidar Mar Sigurdsson, fost director financiar. Kaupthing este cea mai mare bancă islandeză. Bancherii îşi petrec acum timpul spălând rufe, făcând exerciţii în sala de gimnastică a închisorii şi navigând pe internet. Ei şi alţi doi colegi de breaslă întemniţaţi aici – Magnus Gudmundsson, fostul CEO al subsidiarei din Luxemburg a Kaupthing, şi Olafur Olafsson, acţionar important al băncii când aceasta s-a prăbuşit – pot face şi excursii afară, aşa cum au voie şi ceilalţi 19 „oaspeţi“ ai închisorii. Toţi au fost condamnaţi pentru infracţiuni fără violenţă.

    Pentru un om de rând s-ar putea să nu fie o viaţă prea grea, însă este ceva cu totul diferit faţă de zilele de dezmăţ când bancherii găzduiau petreceri pentru clienţi pe iahturi în Monte Carlo şi angajau cântăreţi legendari precum Tom Jones pentru a-şi încânta invitaţii la galele londoneze.

    Einarsson, Sigurdsson, Gudmundsson şi Olafsson s-ar putea să aibă noi colegi. Procurorul Hauksson va avea grijă de asta. În martie biroul său a pus sub acuzare cinci persoane pentru fraudă şi manipularea pieţei. Unul dintre ei este Larus Welding, fostul CEO al băncii Glitnir. Hauksson mai are în lucru încă vreo şase cazuri care au legătură cu criza financiară.

    Tragerea la răspundere a bancherilor vinovaţi ar fi trebuit să fie un rezultat satisfăcător pentru cei 333.000 de locuitori ai Islandei. Însă un scandal privind vânzări secrete de acţiuni de către cea mai mare bancă a ţării trezeşte temeri că încă nu a fost eradicat capitalismul de cumetrie, cel care a adus economia la dezastru. Ascensiunea unei formaţiuni politice antisistem denumite Partidul Piraţilor arată că furia persistă sub suprafaţa revenirii economice.

    „Societatea încă nu are încredere. Nu are încredere în politicieni, nici în instituţii şi nici în partide“, explică Stefan Olafsson, profesor de sociologie la Universitatea Islandeză. 

    O fi Islanda o ţară la capăt de lume cu o populaţie cât un oraş de mărime medie, dar ea trece prin acelaşi tip de revoltă populistă care zdruncină guvernele din Occident.

    „Politicienii au dezamăgit. Au permis să se întâmple aceste lucruri, tot acest exces şi toată această lăcomie, şi ca datoriile să se adune“, adaugă Olafsson.

    În urmă cu doar un deceniu, statu-quo-ul Islandei era foarte diferit. Cele mai mari trei bănci, după ce s-au scuturat de zeci de ani de disciplină financiară într-un spasm de dereglementare în anii 2000, au asaltat piaţa internaţională a datoriilor aşa cum n-au mai facut-o niciodată. Binecuvântate cu ratinguri maxime şi cu acces la Zona Economică Europeană, trioul s-a îndatorat cu 14 miliarde de euro doar în 2005, dublu faţă de 2004. Au plătit cu doar 20 de puncte de bază peste ratele de dobândă de referinţă, potrivit comisiei speciale de investigaţie a parlamentului. Băncile au devenit astfel maşini de făcut bani. Banii împrumutaţi erau daţi mai departe ca împrumuturi cu dobânzi mari. Capitalul propriu a ajuns în 2007 la o rentabilitate de invidiat, de aproape 20%. Inundate cu credite, familiile islandeze au început să-şi cumpere apartamente în Londra, să meargă în vacanţe de cumpărături la Paris şi au împânzit străzile din Reykjavik cu Range Rover-uri. În 2008 activele băncilor islandeze deveniseră de 10 ori mai mari decât economia ţării.

    Apoi a venit criza şi odată cu ea paralizia pieţelor din întreaga lume. Băncile şi-au pierdut accesul la finanţarea pe termen scurt şi nu şi-au mai putut gestiona propriile datorii. Valoarea coroanei islandeze s-a prăbuşit, făcând creditele denominate în monedă străină mult prea scumpe.

    Kaupthing, Landsbanki şi Glitnir au intrat în incapacitate de plată a unor datorii echivalente cu 85 de miliarde de dolari în octombrie 2008, iar gospodăriile şi-au pierdut mai mult de o cincime din puterea de cumpărare.

    Cetăţenii au atacat clădirea istorică parlamentului cu ouă şi pietre. Birna Einarsdottir, director de marketing al Glitnir, a fost numită în acea lună CEO al Islandsbanki, o bancă nouă creată din activele islandeze ale Glitnir după ce creditorii au preluat controlul ei.

  • Fiscul şterge din oficiu anumite datorii. Vezi dacă te afli printre norocoşi

    Creanţele fiscale restante, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului trecut, mai mici de 40 de lei, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor în primele şapte zile ale lui 2017, potrivit prevederilor legislative în vigoare.

    Reglementările legale în vigoare stabilesc că, în situaţia în care un debitor nu îşi achită obligaţiile fiscale principale la termenul de scadenţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) calculează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite prin decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.

    Potrivit art. 266 din Codul de procedură fiscală şi a Ordinului ANAF nr. 3497/2015, creanţele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului precedent, mai mici de 40 de lei, se scad din evidenţele fiscale în primele şapte zile ale anului în curs.

    Cu alte cuvinte, datoriile de până în 40 de lei, datorate la finele lui 2016 organului fiscal central, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor până la 7 ianuarie 2017

    De altfel, plafonul de 40 de lei a fost introdus, potrivit Codului de procedură fiscală, cu scopul de a a evita situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, să fie mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite.

    Deciziile privind obligaţiile fiscale accesorii, emise trimestrial de Fisc

    Pe lângă procedura anulării creanţelor bugetare de sub 40 de lei, Ordinul ANAF nr. 3497/2015 stabileşte şi procedura comunicării actelor administrative fiscale prin care se instituie dobânzi şi penalităţi de întârziere. Prin urmare, Fiscul notifică periodic, prin intermediul unor decizii, contribuabilii care au restanţe la bugetul de stat şi care datorează astfel instituţiei dobânzi şi penalităţi de întârziere.

    Mai precis, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii sunt comunicate debitorilor trimestrial, cu câteva excepţii. Concret, excepţile de la emiterea trimestrială a deciziilor sunt următoarele:   

    • debitorii care înregistrează obligaţii fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată;
    • debitorii care înregistrează obligaţii fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare în registrul comerţului;
    • debitorii cărora li s-a deschis procedura insolvenţei în baza Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, pentru care nu se calculează obligaţii fiscale accesorii pentru creanţele născute anterior procedurii;
    • debitorii declaraţi insolvabili care nu au venituri şi bunuri urmăribile.

    Cititi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • Fiscul şterge din oficiu anumite datorii. Vezi dacă te afli printre norocoşi

    Creanţele fiscale restante, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului trecut, mai mici de 40 de lei, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor în primele şapte zile ale lui 2017, potrivit prevederilor legislative în vigoare.

    Reglementările legale în vigoare stabilesc că, în situaţia în care un debitor nu îşi achită obligaţiile fiscale principale la termenul de scadenţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) calculează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite prin decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.

    Potrivit art. 266 din Codul de procedură fiscală şi a Ordinului ANAF nr. 3497/2015, creanţele fiscale restante administrate de organul fiscal central, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului precedent, mai mici de 40 de lei, se scad din evidenţele fiscale în primele şapte zile ale anului în curs.

    Cu alte cuvinte, datoriile de până în 40 de lei, datorate la finele lui 2016 organului fiscal central, au trebuit scăzute din evidenţele fiscale ale contribuabililor până la 7 ianuarie 2017

    De altfel, plafonul de 40 de lei a fost introdus, potrivit Codului de procedură fiscală, cu scopul de a a evita situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, să fie mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite.

    Deciziile privind obligaţiile fiscale accesorii, emise trimestrial de Fisc

    Pe lângă procedura anulării creanţelor bugetare de sub 40 de lei, Ordinul ANAF nr. 3497/2015 stabileşte şi procedura comunicării actelor administrative fiscale prin care se instituie dobânzi şi penalităţi de întârziere. Prin urmare, Fiscul notifică periodic, prin intermediul unor decizii, contribuabilii care au restanţe la bugetul de stat şi care datorează astfel instituţiei dobânzi şi penalităţi de întârziere.

    Mai precis, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii sunt comunicate debitorilor trimestrial, cu câteva excepţii. Concret, excepţile de la emiterea trimestrială a deciziilor sunt următoarele:   

    • debitorii care înregistrează obligaţii fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată;
    • debitorii care înregistrează obligaţii fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare în registrul comerţului;
    • debitorii cărora li s-a deschis procedura insolvenţei în baza Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, pentru care nu se calculează obligaţii fiscale accesorii pentru creanţele născute anterior procedurii;
    • debitorii declaraţi insolvabili care nu au venituri şi bunuri urmăribile.

    Cititi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • Cele mai lungi datorii din istorie. Unele sunt vechi de aproape 300 de ani şi încă nu au fost plătite

    Fie din cauza datoriilor de război sau a consturilor reparaţiilor de după război, guvernele au întâmpinat de-a lungul istoriei obligaţii financiare care au fost plătite după decenii sau chiar secole. Iată şase dintre datoriile statelor care au fost plătite în decursul multor ani.

    În 2014, guvernul britanic a anunţat planul său de a plăti o parte din datoria care datează din secolul XVIII.

    Vezi aici care sunt  cele mai lungi datorii din istorie. Unele sunt vechi de aproape 300 de ani şi încă nu au fost plătite

  • ​Medlife şi-a dublat datoriile în nouă luni la 347 milioane de lei. Ce schimbări au intervenit însă din septembrie 2016 încoace

    Medlife (simbol bursier M), care va încerca timp de 8 zile lucrătoare să atragă subscrieri pentru listare, avea la septembrie datorii totale de 347 milioane de lei, în urcare de la 170 mil. lei la decembrie 2015. În acelaşi interval de timp, activele au urcat de la 385 mil. lei la 438 mil. lei, de unde rezultă un grad de îndatorare, calculate ca raport între datorii totale şi active totale, de 79%.

    “În condiţii normale de activitate gradul de îndatoare trebuie să se situeze în jur de 50%. O limită sub 30% indica o rezervă în apelarea la credite şi împrumuturi iar peste 80% o dependenţă de credite, situaţie alarmantă”, potrivit brokerilor de la Goldring.

    De  la  30  septembrie  2016 au intervenit următoarele modificări în situaţia financiară sau comercială a grupului: 

    @în octombrie 2016, grupul a tras o sumă suplimentară de 1,6 mil. euro din împrumutul sindicalizat, pentru a finanţa achiziţia Centrului Medical Panduri; 

    @în noiembrie 2016, grupul a rambursat suma de 2,1 mil. euro, reprezentând sume  datorate şi dobânzile acumulate din împrumuturi şi contracte de leasing financiar;

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Legea falimentului personal are puţine şanse de a intra în vigoare la 1 ianuarie 2017

    Legea privind insolvenţa persoanelor fizice a fost adoptată de Parlament în luna mai 2015, însă specialiştii susţin că sunt puţine şanse ca aceasta să intre în vigoare la 1 ianuarie 2017 an şi că în rectificarea bugetară nu au fost alocaţi bani pentru punerea acesteia în practică.

    “La ultima rectificare bugetară nu am văzut nici un efort pentru alocarea sumelor necesare punerii în practică a Legii privind insolvenţa persoanelor fizice. Este greu de crezut că aceasta va intra în vigoare la începutul anului viitor, aşa cum era prevăzut. Şi chiar dacă ar intra în vigoare, nu va fi curând funcţională”, a declarat, miercuri, avocatul Gheorghe Piperea la conferinţa “Falimentul personal, între avantaje şi dezavantaje”. Acesta a arătat că reglementările vizează persoanele cu venit mic sau fără venituri şi care au datorii în valoare totală de aproximativ 12.000 de lei, pe care nu le mai pot rambursa.

    Potrivit actului normativ, românii care au datorii vor avea posibilitatea să-şi declare falimentul personal. Aceştia vor beneficia de două proceduri: una administrativă, care prevede că, în faţa unei comisii de insolvenţă, îşi vor putea face un plan de reeşalonare a datoriilor pe 5 ani, şi o procedură de lichidare în faţa instanţelor de judecată.

    Legea se adresează persoanelor fizice de bună-credinţă, cu datorii la furnizorii de utilităţi, bănci sau la întreţinere, şi nu dintr-o afacere ce are ca scop generarea de profit. Starea de insolvenţă poate fi luată în considerare dacă termenul de plată a datoriilor a fost depăşit cu mai mult de 90 de zile. Dacă situaţia finan­ciară a datornicului nu este iremediabil compromisă, se poate cere Comisiei de insolvenţă des­chiderea insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, ca­re este o procedură administra­tivă şi nu judiciară. În acest caz, cuantumul minim al datoriilor tre­buie să totalizeze 15 salarii mi­nime pe economie. Durata de executare a planului este de 5 ani, cu posibilitate de prelungire cu încă 1 an. Insolvenţa prin lichidare de active poate fi solicitată de către datornic, în mod direct, în cazul în care “situaţia sa financiară este iremediabil compromisă“. Legea prevede şi o procedură simplificată pentru insolvenţa per­sonală care poate fi accesată de o persoană fizică insolventă, dacă suma totală a datoriilor sale este de cel mult 10 salarii minime pe economie, nu are bunuri sau ve­nituri urmăribile şi are peste vârsta standard de pensionare sau şi-a pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă.

    “Legea prevede o perioadă ce poate ajunge până la zece ani pentru descărcarea datoriei. Adică debitorul, care nu mai are resurse financiare, se poate descărca de datorie într-un termen mai lung decât este reabilitat un tâlhar în Penal. De ce? Fiindcă atât sistemul bancar, cât şi FMI s-au opus timp de cinci ani introducerii acestei legi, iar în final au reuşit să obţină acest termen de cinci ani. Sunt circa 800.000 de debitori în această situaţie”, a afirmat Piperea.

    Avocatul a arătat care sunt punctele slabe ale acestei legi: “Se prevede că, dacă în ultimii doi ani ai fost dat afară din vina ta de la serviciu nu te poţi pune sub protecţia legii. Însă poţi fi dat abuziv afară din serviciu, iar acest lucru îl dovedeşti în instanţă. Un proces durează, în medie, patru ani. O altă verigă slabă este cea legată de obligativitatea de a dovedi că ai făcut eforturi susţinute ca să-ţi găseşti de lucru. Sunt persoane care au trecut de 40 de ani şi care deşi fac eforturi nu-şi mai găsesc un loc de muncă”.

  • Încă o insolvenţă zguduie piaţa. Anunţul despre una dintre cela mai cunoscute firme din România

    Compania a intrat oficial în faliment după ce proprietarul companiei, omul de afaceri libanez Rami Ghaziri, a acumulat datorii de circa 67 mil. euro, potrivit deciziei publicate pe site-ul Tribunalului.

    „La data intrării în faliment, societatea avea datorii de apro­ximativ 300 mil. lei (circa 67 mil. euro – n.red.), principalii cre­ditori fiind ANAF-ul, UniCredit Bank, Serraghis Loan Management LTD şi CEC Bank. Şansele ca toţi creditorii să-şi recupereze banii sunt foarte mici, având în vedere că bunurile societăţii au fost evaluate la aproximativ 1,5 mil. euro, iar masa credală însumează peste 60 mil. euro“. 

    Încă o insolvenţă zguduie piaţa. Anunţul despre una dintre cela mai cunoscute firme din România

     

  • Elcen intră în insolvenţă

    Tribunalul Bucureşti a admis, joi, cererea Elcectrocentrale Bucureşti de intrare în insolvenţă, datoriile totale ale Elcen fiind în prezent de aproximativ 1,6 miliarde de lei; KPMG Restructuring, desemnat administrator judiciar provizoriu.

    “Tribunalul Bucureşti a admis cererea Elcen de intrare în insolvenţă. Administrator judiciar va fi KPMG”, a declarat pentru MEDIAFAX Mircea Nicolaescu, directorul general al companiei.

    Hotărârea de înaintare a cererii de intrare în insolvenţă a fost luată de Consiliul de Administraţie al Elcen având în vedere situaţia financiară a Electrocentrale Bucureşti SA şi datoriile înregistrate la furnizorii şi distribuitorii de combustibil, servicii şi produse, situaţie generată de neîncasarea contravalorii pentru marfa livrată, de la RADET Bucureşti.

    În acest moment, datoriile totale ale ELCEN au ajuns la aproximativ 1,6 miliarde de lei, iar creanţele înregistrate de RADET însumează aproximativ 3,6 miliarde de lei.

    Şi cererea Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice (RADET) de intrare in însolvenţă a fost admisă miercuri, magistraţi desemnând RomInsolv ca administrator judiciar provizoriu.

    Regia are datorii către Electrocentrale Bucureşti în valoare de peste 3,9 miliarde lei.