Ce ţară are o şcoală care îşi pregăteşte absolvenţii pentru business? Libanul, acolo te duci să lucrezi la stat doar dacă nu ai găsit altceva de făcut în business. În România, cei care termină o şcoală fac totul să găsească un post la stat sau într-o multinaţională.
Ironic este că, deşi şcoala de stat ar trebui să pregătească absolvenţi în primul rând pentru cei care plătesc cele mai multe taxe şi impozite, care ulterior se întorc către şcoală, în România situaţia este total invers. Companiile româneşti au 2,5 milioane de angajaţi, multinaţionalele, 1,2 milioane, în companiile de stat lucrează 0,2 milioane, iar la stat, angajaţi plătiţi din buget, adică din taxe şi impozite plătite de ceilalţi, lucrează 1,2 milioane. Interesant este că în cazul firmelor româneşti, deşi au o pondere de 44% din business, faţă de 52% cât au multinaţionalele şi 4% cât au firmele de stat, profitul net din care statul îşi ia taxele este mai mare.
Conform ediţiei a cincea a analizei Capitalul privat românesc, realizat în acest an de ZF împreună cu Bilka Steel, o companie românească, în 2018 companiile private româneşti au raportat un rezultat net (profit minus pierderi) de 52 de miliarde de lei, în creştere cu 27%, în timp ce companiile străine au raportat un rezultat net de 30 de miliarde de lei, în creştere cu 15%, iar companiile de stat au avut un rezultat net de 3 miliarde de lei, în scădere cu 40%.
Pentru companiile româneşti, educaţia forţei de muncă nu a reprezentat o prioritate de-a lungul ultimilor 20 de ani. Şi nici nu s-au implicat în a vedea ce face şcoala românească şi cum pregăteşte următoarele generaţii. De partea cealaltă, de când au intrat mai puternic în România după anul 2000, multinaţionalele au venit cu o strategie clară de a intra în facultăţi şi şcoli, de a recruta cei mai buni absolvenţi, dar mai mult decât atât, de a-i atrage în companiile internaţionale pe studenţi încă din primul an de facultate.
Companiile româneşti nu au făcut acest lucru şi au pierdut. Bineînţeles că sunt şi excepţii, dar companiile antreprenoriale româneşti care s-au implicat în şcoală pot fi numărate pe degete.
Companiile româneşti sunt mult mai expuse la crize, la schimbările din piaţă, iar acest lucru îi face pe angajaţi să trăiască tot timpul sub ameninţarea că firma unde lucrează se închide. Asta ca să nu mai vorbim de neclaritatea contractelor de angajare, munca la negru şi salariile mai mici.
Indiferent de cine a fost la putere, toate guvernele şi toate partidele s-au implicat mai mult să-şi asigure liniştea celor peste 1 milion de angajaţi de la stat şi a celor 5 milioane de pensionari. Multinaţionalele au beneficiat de o protecţie venită din afară, dar şi internă, pentru că România avea nevoie de investiţii străine pentru a ieşi din criza anilor ‘90 şi a încerca să ajungă din urmă celelalte ţări comuniste (Polonia, Ungaria), să reducă decalajul faţă de ţările din vest.
Companiile româneşti au rămas cu ce au rămas.
În România, toată politica statului nu încurajează ca atitudine, nu ca taxe, businessul privat, respectul pentru cei care construiesc ceva, creează ceva din care se fac angajări.
Dacă statul nu încurajează businessul privat, nici absolvenţii nu-şi propun să intre în economia reală, să construiască ceva.
În acest condiţii este greu de supravieţuit pentru investitorii români, indiferent de numele acestora. Dar nefiind uniţi, nu reuşesc să aibă o voce comună care să stea pe picior de egalitate cu cea a multinaţionalelor sau cu sindicatele de la stat.
Tag: construire
-
Şcoala din România este făcută să scoată absolvenţi care să lucreze numai la stat sau în multinaţionale şi mai puţin în economia reală
-
Ţara europeană care a anunţat că vrea să construiască cel mai mare aeroport din lume. Cum arată aeroportul – VIDEO
Reprezentanţii noului aeroport din Istanbul au anunţat recent redeschiderea celei de a treia piste a aeroportului, acesta devenind astfel al doilea din Europa care oprează trei piste independente paralele în acelaşi timp. Pista a fost inaugurată în cadrul unei ceremonii la mijlocul lunii iunie în care a participat şi preşedintele Recep Tayyip Erdogan, care a numit aeroportul drept „mândria Turciei”.
Descris în presa internaţională ca „fiind mai mare decât Manhattanul”, aeroportul din Turcia este deja unul dintre cele mai mari şi moderne aeroporturi ale lumii, deşi mai urmează câteva faze de dezvoltare a acestuia; având o capacitate iniţială de 90 de milioane de pasageri (spre comparaţie, prin Atatürk, folosit în prezent doar de aeronavele cargo, au trecut în anul 2017 aproximativ 63,7 de milioane de pasageri, în timp ce prin aeroportul Sabiha Gokcen, aproximativ 31 de milioane).
Turcii speră însă ca acesta să devină cel mai mare aeroport al lumii, ţintind o capacitate totală de 200 de milioane de pasageri anual.
Sursa foto, video: IGAirport
-
Executivul român care a transformat o companie în lider de piaţă în criza din 2008, despre criza generată de pandemie: „Au suferit cel mai mult neadaptaţii, cei care s-au plâns într-una”
„MENTORPRENOR” este termenul pe care lui Aliz Kosza îi place să îl folosească pentru a descrie activităţile de mentorat în business şi strategie pe care s-a concentrat în ultimii ani.
Ea se axează acum pe răspândirea lecţiilor pe care le-a dobândit în perioada în care a lucrat ca lider al unor companii de zeci de milioane de euro şi în care a dezvoltat branduri ale căror nume sunt acum pe buzele tuturor. În plină criză financiară, de exemplu, a adus producătorul de vopseluri Fabryo de pe locul trei în poziţia de lider de piaţă, bazându-se pe INTUIŢIE, după cum spune chiar ea. Ce îi sfătuieşte pe antreprenorii care trec prin criza de acum?
„Am conştientizat a nu ştiu câta oară că în toată cariera mea de business am fost manager de criză şi am făcut managementul crizei: cu fiecare preluare de mandat de CEO, cu fiecare integrare a unei fabrici achiziţionate, cu fiecare remodelare organizaţională. Deci mă simt ca peştele în apă, deoarece în criză poţi crea bazele pentru a construi cu adevărat lucruri măreţe după aceea. De altfel, unul dintre cele mai puternice branduri româneşti l-am construit în plină criză – Savana”, descrie Aliz Kosza modul în care se raportează la perioada prin care trecem acum.
Ea este, de aproximativ 8 ani, business mentor şi strateg în cadrul şcolii Business Mentoring House. Anterior, a condus vreme de un sfert de secol companii precum MOL România, Fabryo Corporation şi Orkla Foods România, unde a dobândit o vastă experienţă în leadership şi companii antreprenoriale.
Aliz Kosza spune că nu îi place să i se spună nici coach, nici trainer şi nici profesor. Mentor este termenul cel mai apropiat de ceea ce face: respectiv remodelarea unor businessuri după ADN-ul lor şi al oamenilor care le alcătuiesc, nu pe baza unor „template-uri” corporatiste. „Facem un transfer de cunoştinţe – îmi permit acest lux după atâţia ani în care am preluat businessuri antreprenoriale – prin urmare cunosc foarte bine acest profil, antreprenorii au multe lucruri în comun”, îşi descrie ea activitatea.
Referitor la perioada ultimelor două luni, Aliz Kosza spune că acestea au însemnat o perioadă de muncă la intensitate maximă: „Un volum de muncă aşa cum nu-mi amintesc să fi avut în cei opt ani de mentorat: mă ocup de partenerii pe care i-am mentorat în ultimii ani şi derulez în paralel două proiecte BERD, pentru două firme antreprenoriale superbe”.
Firmele pe care le-a asistat în acest context pandemic – şi pe care le asistă încă – au trecut cu bine, dar provocările vor continua, în contextul în care Aliz Kosza este de părere că unele efecte se vor resimţi şi în trimestrul II.Măsurile pe care le-au luat cei cu care lucrează au diminuat impactul negativ şi crede că pentru ei, din luna iunie, lucrurile se vor mişca mai bine. „Motivele pentru care au reuşit sunt atitudinea corectă faţă de situaţie, comunicarea strânsă şi foarte bună cu oamenii, dublată de solidaritatea angajaţilor şi de relaţiile excelente cu furnizorii şi partenerii”, observă Aliz Kosza.
Raportându-se la întreaga piaţă, consideră că au suferit cel mai mult „neadaptaţii” – „Cei care s-au plâns într-una – deşi zeci de ani nu au contribuit cu nimic la buget – au criticat tot ce s-a întreprins în loc să beneficieze de facilităţile respective şi au stat cu mâna întinsă la stat. Altfel spus: toţi cei care şi-au gestionat corect şi profesionist afacerile şi s-au adaptat au trecut de momentul critic şi merg mai departe”. Ceilalţi, crede ea, vor suferi în continuare sau chiar vor închide afacerile din lipsa gândirii strategice şi a lipsei culturii de business. „Majoritatea antreprenorilor vor ieşi întăriţi din criză, pentru că antreprenorii români sunt creativi şi incredibil de curajoşi. Iar acest admirabil curaj îi scoate din furtună.”
Prin prisma experienţei „managerului de criză”, Aliz Kosza spune că un astfel de eveniment disruptiv este format din trei faze: critică, de stabilizare şi de dezvoltare. „Estimez că faza critică (în funcţie de industrie) se va încheia până la sfârşitul lunii iunie şi intrăm în faza de stabilizare”, spune ea. Apoi, îi sfătuieşte pe antreprenori să fie atenţi la faza în care trebuie regândită abordarea pieţei în care activează fiecare, la refinanţarea sigură şi sănătoasă a companiei, la planurile de investiţii unde este cazul; de asemenea, va fi nevoie de mai multă prudenţă legată de planurile de extindere şi diversificare a liniilor de business.
„Sunt importante şi continuarea comunicării de brand şi consolidarea campaniilor brandului, dar şi evitarea companiilor cu oferte în exces şi gratuităţi care devalorizează marca”, subliniază ea.
În ceea ce priveşte descrierea activităţii sale în condiţii de „business as usual”, ea precizează că la fel cum un doctor îşi analizează pacientul, procesele de transformare de companii în care se implică încep cu o diagnoză (proces care se întinde între o lună şi jumătate şi trei luni), în care reprezentanţii unui business află care sunt vulnerabilităţile lor. „Aici, din rândul celor mai întâlnite vulnerabilităţi din mediul antreprenorial românesc menţionez un stil de leadership paternalist, chiar şi la businessuri foarte mari, de zeci de milioane de euro, şi tendinţa de one man show”.
Aceasta vine de fapt de la etapa de început a unei firme, când fondatorul este nevoit să facă de toate în cadrul acesteia. Ulterior, când trece de pragul de 30-35 de angajaţi, este necesar ca liderul să îşi schimbe mentalitatea şi să înceapă să delege.
Apoi, chiar dacă cei cu care lucrează îşi doresc să treacă direct la strategie, ea dezvoltă procesul transformării cu paşi mici: „Dacă lipseşte identitatea vizuală trebuie să lucreze la realizarea acesteia, dacă lipsesc viziunea şi misiunea companiei, acestea trebuie definite, de asemenea modelul de business nu trebuie să fie defectuos”. Abia apoi pot construi împreună o strategie. „După stabilirea diagnozei construim şi inovăm modelul de business – în foarte multe situaţii avem nevoie de o remodelare organizaţională. Poate există o problemă ori de portofoliu ori de oameni, de mentalitate, atitudine, sisteme (logistică, arhitectură IT) etc. – lucrurile acestea funcţionează integrat.”
Când sunt puşi în faţa propriilor vulnerabilităţi, unii dintre cei cu care lucrează, spune Aliz Kosza, „se cam sperie”. „Chiar dacă eşti pe profit, dacă ai ajuns la mine înseamnă că te-ai împotmolit şi toate etapele pe care le-ai sărit la un moment dat acum trebuie reaşezate – împreună cu ei, eu nu vin cu soluţii din exterior, de aceea vorbesc despre un proces inward, care vine din interior. Stabilim împreună pilonii pe baza cărora să lucrăm şi abia apoi ajungem în etapa de strategie”, explică Aliz Kosza.
Când vine vorba despre calităţile pe care le admiră, pune pe primul plan autenticitatea. „Eu cred în autenticitate, iar societatea noastră este din anii ‘90 încoace de copy paste. Acum au început să se mai schimbe şabloanele”.
Autenticitatea poate fi de folos şi în situaţii de criză, iar ea oferă ca exemplu o decizie pe care a luat-o în criza anterioară, când era CEO al producătorului de vopseluri Fabryo. „Eu nu am avut niciodată frici. Am adus producătorul de vopseluri Fabryo de pe locul 3 pe locul 1 în 2009 în plină recesiune, atunci când toată lumea tăia bugete. Am mers pe intuiţie şi am decis să investim atunci, am mizat pe nişa de do it yourself în perioada în care aceasta abia se lansa, după ce piaţa construcţiilor scăzuse cu peste 40% şi astfel am reuşit să devenim lideri de piaţă”.Spune că în rolurile pe care le-a avut apoi s-a străduit să nu facă „oamenilor mei ceea ce mi-au făcut mie superiorii fiindcă de la superior am învăţat 99% dintre lucrurile pe care nu trebuie să le fac”.
De asemenea, a observat ea, „businessurile nu provoacă stresul, ci oamenii sunt cei care aduc stresul în business. Când există un dezechilibru, acesta vine de la antreprenor fiindcă el sau ea îşi pune amprenta pe business”. De altfel, ea crede că lipsa echilibrului este principala problemă a liderilor din România. „Avem o problemă: nu avem lideri în ţară pentru că oamenii nu sunt în echilibru.
Majoritatea vor să ajungă în poziţii pentru putere şi pentru bani, nu consideră că leadershipul ţine de vocaţie. Or, dacă tu nu eşti în echilibru ca lider şi nu eşti stăpânul propriei vieţi nu poţi să conduci oameni – degeaba ai titulatura pe cartea de vizită”. Dacă eşti lider, trebuie să fii factor de echilibru în permanenţă: „Atunci când conduci trebuie să fii realistul creativ intuitiv. Nu este suficient să fii realist, pentru că realismul te ţine pe loc, trebuie să fii şi creativ şi intuitiv ca să poţi să dai un impuls businessului ca să meargă lucrurile înainte”.
De altfel, spune că aceasta este atitudinea care a caracterizat-o întreaga carieră şi viaţă începând cu prima companie în cadrul căreia a lucrat, Procter & Gamble, unde a bifat rolul de a fi primul director naţional de vânzări al companiei. Tot atunci a aflat una dintre lecţiile care aveau să o ghideze în carieră – „Niciodată nu da vina pe echipa ta”.
Ce i-ar mai sfătui pe antreprenori? „Nu sări etape” este principalul său mesaj, urmat de „Fă ceea ce ştii să faci cel mai bine. Nu încerca să le faci pe toate fiindcă atunci când activităţile se diversifică în exces se pierde concentrarea de pe businessul principal”. -
Casă de amorul artei
Expunerea colecţiei de artă acasă nu e ceva neobişnuit, iar unii chiar şi-au construit sau îşi construiesc casele pornind de la faptul că-şi doresc un spaţiu expoziţional corespunzător. Sunt obiective turistice case ale unor colecţionari ca Ernő Goldfinger, arhitect şi proiectant de mobilă de origine maghiară de pe Willow Roadd din Londra, ori Eames House din Pacific Palisades, Los Angeles, şi nu numai. Şi în ziua de azi se construiesc sau renovează case ţinând seama de cum se va putea expune colecţia de artă a proprietarului, iar mai nou, chiar şi unii dezvoltatori de locuinţe de lux îşi promovează o parte din ofertă către cei care doresc spaţiu expoziţional rezidenţial. Un astfel de exemplu, scrie Financial Times, este 100 East 53rd Street din New York, proiectat de firma de arhitectură Foster + Partners, care a rezervat 15 apartamente pentru colecţionarii de artă, promovându-le ca atare.
-
Arhitect în carantină
Firma, scrie Dezeen, a publicat online o serie de schiţe de clădiri pe care copiii le pot printa pe hârtie, decupa şi apoi asambla pentru a construi zgârie-nori şi alte clădiri şi chiar şi mici oraşe, încurajându-i să trimită apoi fotografii cu realizările lor. Iniţiativa a avut mare succes, firma primind e-mailuri cu imagini din ţări precum Canada, Spania, Italia şi chiar şi Australia sau Cambodgia.
-
Chinezii de la TikTok vânează talentele din Europa: Cu 2 miliarde de descărcări, noua senzaţie din social media oferă 200.000 de lire sterline pentru un inginer-şef
TikTok, noua senzaţie din social media, şi-a construit pas cu pas principalul hub de dezvoltare european în Londra, potrivit unor surse citate de CNBC.
Aplicaţia TikTok, în care utilizatorii pot posta clipuri scurte de până la 15 secunde, a fost descărcată de peste 2 miliarde de ori, conform monitorizărilor realizate de firma Sensor Tower.
Deţinută de gigantul chinez ByteDance, cel mai mare birou al companiei TikTok este în Los Angeles, dar compania şi-a construit un hub european major în Londra.
În Europa sunt mai multe oraşe care şi-au câştigat reputaţia de hub-uri globale de tehnologie, însă TikTok a ales să angajeze masiv ingineri pentru a construi noi funcţionalităţi ale aplicaţiei.
„Au ieşit în căutare de talente”, a spus pentru sursa citată un specialist situat în Londra, care a fost abordat de TikTok pentru a fi recrutat, însă a dorit să rămână anonim pe fondul naturii sensibile a discuţiillor.
Salariile oferite de TikTok devin tentante pentru angajaţi ai unor companii de tehnologie precum Google şi Facebook, potrivit unei analize realizate prin platforma LinkedIn.
Ce salarii oferă TikTok
TikTok oferă un salariu anual de bază de 200.000 lire sterline pentru un inginer-şef specializat în machine learning, conform informaţiilor CNBC.
Compania nu face public numărul de angajaţi, însă LinkedIn sugerează că are cel puţin 3.000 de angajaţi – însă aceste cifre ar putea fi departe de realitate.
În prezent, TikTok mai caută 824 de angajaţi, dintre care 117 sunt căutaţi pentru biroul din Londra.
TikTok îşi caută în prezent un inginer-şef specializat în machine learning pentru a superviza divizia de safety, precum şi alţi specialişti pe diferite zone.
-
Saga aplicaţiilor de urmărire a populaţiei ia sfârşit în Germania: Merkel alege Deutsche Telekom şi SAP pentru a construi aplicaţia
Guvernul german a ales compania de software SAP şi gigantul Deutsche Telekom pentru a construi propria aplicaţie de urmărire a populaţiei, pe fondul pandemiei de Covid-19 – despre care autorităţile spun că este necesară pentru relaxarea restricţiilor, potrivit FT.
Dezvoltarea unei astfel de aplicaţii mobile trebuia să se finalizeze la mijlocul lunii aprilie, însă procesul s-a lovit de numeroase critici legate de siguranţa datelor şi intimitatea cetăţenilor.
Duminică, guvernul condus de Angela Mekel a renunţat la proiectul dezvoltat în ultimele săptămâni în favoarea unuia susţinut de Google şi Apple, ceea ce a pus presiune pe guvernul francez, întrucât dacă Franţa nu adoptă aceeaşi aplicaţie, nu va putea să monitorizeze corespunzător cazurile de coronavirus la graniţă.
Jens Spahn, ministrul Sănătăţii, a avertizat că aplicaţia Germaniei nu va fi valabilă decât peste câteva săptămâni.
Într-o declaraţie publică, compania SAP a anunţat că cele două companii vor face publice detaliile de design ale software-ului şi că aplicaţia va fi distribuită în final de Institutul Robert Koch – agenţia pentru Sănătate din Germania.
-
Costurile nespuse ale celui mai mare scandal din industria auto din istoria modernă a lumii. Poveştile clienţilor care au suferit din cauza maşinilor, dar şi din cauza altor giganţi mondiali
Scandalul Dieselgate al testelor de noxe trucate de cel mai mare producător auto al lumii este ultra-cunoscut. Însă mai puţin cunoscute sunt poveştile clienţilor care au suferit din cauza maşinii în care şi-au investit uneori toate economiile. Transpunerea într-o astfel de poveste face ca cele mai cunoscute scandaluri financiare din lume să capete o cu totul altă dimensiune, iar costurile lor să fie imposibil de contabilizat.
Perspectivele diferite asupra acestui tip de scandaluri financiare sunt cuprinse în seriile documentare Netflix „Dirty Money“, care au avut premiera în 2018 şi au revenit în luna martie cu cel de-al doilea sezon. Artizanul seriilor este Alex Gibney, producător de documentare care a fost premiat şi cu un Oscar pentru lungmetrajul „Taxi to the Dark Side“.
Cele două serii sunt formate din câte şase episoade de o oră – aşa că dacă perioada de izolare vă oferă mai mult răgaz decât de obicei pentru platformele de streaming, aceasta e o bună modalitate de a vă relaxa în timp ce vă îmbogăţiţi cultura de business internaţional – prin exemple însă de „aşa nu se fac afaceri”. Documentarul se concentrează pe exemple de malpraxis din lumea financiară, la diferite niveluri, şi este construit împotriva celor care acţionează imoral şi a celor care îşi clădesc averile pe seama nefericirii altora.Episodul despre Volkswagen, numărul 6 al primei serii, este un exemplu al acestui puzzle prin care s-a construit fiecare episod: poveştile despre măreţia unui brand crescut în sute de ani, iubit de o lume întreagă – chiar şi de americani – şi care a ajuns să-şi dezamăgească clienţii prin cele 500.000 de autovehicule produse între 2009 şi 2015 care au poluat mediul din cauza testelor trucate referitoare la noxele emise.
Pentru lumea întreagă, scandalul Dieselgate este cunoscut, dar modul în care acesta s-a reflectat în viaţa celor care au cumpărat automobilele cu noxe sau a celor care au suferit din cauza poluării este mai puţin ştiut. Unul dintre clienţi spune în deschiderea episodului: „Furia mea nu se compară cu furia soţiei mele, care deşi avea un abţibild pe maşină cu îndemnul la pace Namaste, voia să îl atace pe dealerul de la care am cumpărat maşina”. Apoi, el se întreabă cum s-a putut întâmpla ca o companie atât de mare să îşi mintă clienţii pe scară largă. Iar tot episodul este construit n jurul acestei întrebări, prin perspective diferite ale celor implicaţi.
De fapt, acesta este unul dintre elementele distinctive ale documentarului, care prezintă fiecare dintre scandaluri prin optica diferită a personajelor – indiferent că este vorba despre CEO-ul unei companii (sau chiar de Donald Trump într-unul dintre episoade), de angajatul de la firul ierbii, de membrii familiei celor care au orchestrat ingineria sau de cei care care au condus anchetele. Iar fiindcă o poveste din lumea businessului trebuie să se bazeze pe cifre – acestea sunt din abundenţă şi aici.
Episoadele se concentrează pe poveşti de spălări de bani, trafic de droguri, poluare a mediului, abuz faţă de bătrâni sau bolnavi, pe personaje cunoscute din lumea businessului, dar şi pe aspecte mai puţin ştiute din specificul unor businessuri internaţionale, cum ar fi, de pildă, fondul de rezervă al întregii lumi de… sirop de arţar. Indiferent de particularităţile cazului analizat, toate cele 12 episoade se concentrează pe un singur lucru: costurile care nu pot fi descrise în cifre ale acestor scandaluri şi pe care poate nu le-am vizualizat atunci când am citit despre ele în presa internaţională de business.
Dirty money
Producător: Alex Gibney
Scenarist/Regizor: Ted Braun
Distribuţie: Netflix
Premiera: 11 martie 2020 (pentru cel de-al doilea sezon. primul a fost lansat pe 26 ianuarie 2018)
Cele două serii sunt formate din câte şase episoade care durează o oră – aşa că dacă perioada de izolare vă oferă mai mult răgaz decât de obicei pentru platformele de streaming, aceasta e o bună modalitate de a vă relaxa în timp ce vă îmbogăţiţi cultura de business internaţional – prin exemple de „aşa nu se fac afaceri”.
-
Presa internaţională: Apple şi Google construiesc singurul mod realist de a reporni societatea. Care este acesta
Săptămâna trecută, Apple şi Google au anunţat un parteneriat pentru construirea unei tehnologii de operare care să permită localizarea în masă a contactelor între utilizatorii tehnologiilor lor. După cum remarcă jurnaliştii de la inc.com, acest lucru este foarte important fiindcă cele două companii sunt rivale, dar au decis să lucreze împreună pentru a rezolva o problemă care ne afectează pe toţi.
Apoi, este important fiindcă cele două companii sunt prezente prin dispozitive mobile în toată lumea.Oamenii au început să fie sceptici în legătură cu faptul că telefoanele lor mobile ar putea fi folosite pentru orice tip de localizare, mai ales în contextul în care nu ştiu ce presupune aceasta. Conceptul de bază presupune că utilizatorii vor downloada o aplicaţie care se va asocia cu celelalte telefoane mobile cu care aceştia intră în contact.
Dacă ulterior cineva este testat şi rezultă că este bolnav de COVID-19, acesta va putea preciza acest lucru pe aplicaţie, care îi va notifica ulterior pe utilizatorii celorlalte dispozitive cu care a intrat în contact că au fost posibil expuşi coronavirusului.
Există mai mulţi experţi care sunt de acord că urmărirea contactelor este unul dintre cele mai importante demersuri în „repornirea” societăţii. O astfel de măsură ar permite izolare noilor cazuri şi indicarea celor care ar putea fi expuşi suficient de devreme ca răspândirea să fie limitată. Ceea ce construiesc Apple şi Google ar permite realizarea acestui lucru în mod automat, astfel că ar putea fi depistat un număr mult mai mare de cazuri decât se întâmplă în prezent.
-
5 zile în 50 de secunde. Cum a construit armata un spital pentru bolnavii de COVID-19
Până la 500 de pacienţi infectaţi cu noul coronavirus vor putea fi internaţi în spitalul de tip ROL II în curtea Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan” din Otopeni.
Ministerul Apărării Naţionale a finalizat instalarea spitalului de tip ROL II în curtea Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan” din Otopeni
Spitalul va putea fi folosit în cazul persoanelor infectate cu forme uşoare sau medii de COVID-19.
Până la 500 de pacienţi infectaţi cu coronavirus vor putea fi internaţi în această unitate medicală
Unitatea medicală are, printre altele, unităţi de triaj, laborator, radiologie, sterilizare, zonă de decontaminare.
Preşedintele Klaus Iohannis s-a declarat, după vizita la Spitalul Militar de Campanie ROL II destinat pacienţilor infectaţi cu noul coronavirus, mulţumit de spital: „Tocmai am vizitat acest spital, care, în timp record, a fost asamblat aici, în această locaţie, un spital militar care este pregătit să primească pacienţii care vor fi trimişi aici cu simptome de COVID-19. Este impresionant ce au reuşit militarii şi cu personalul medical militar să realizeze în puţine zile. Am vizitat toate secţiile. Spitalul încă nu este dat efectiv în funcţiune, dar este gata pregătit şi în următoarele ore va primi toate acreditările şi va intra în funcţiune. Iată, deci, că suntem pregătiţi. România este pregătită pentru a face faţă cât se poate de bine acestei epidemii”.