In cadrul anchetei de conjunctura din luna august, managerii din
industria prelucratoare preconizeaza, pentru urmatoarele trei luni,
o relativa stabilitate a volumului productiei (sold conjunctural
-5%), se arata intr-un comunicat al Institutului National de
Statistica (INS).
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Acest text ar trebui sa inceapa, pentru a va capta atentia, cu o
constatare evidenta pentru toata lumea care a apucat sa iasa din
casa in ultima saptamana – iar a nins iarna in Romania. Nu o sa
spun insa nimic despre vreme, drumuri blocate, despre “nesimtitii”
de care vorbea primarul sectorului unu cand se referea la cei care
circula iarna cu cauciucuri de vara si nici despre “iresponsabilii”
care au blocat iesirea din garajele unde erau pregatite utilajele
de deszapezire. Si cu atat mai putin voi face referiri la
nesimtitii si iresponsabilii care au facut afirmatiile de mai
sus.
Vreau sa va rezum intr-o singura fraza experienta mea din acest
an.
I-as spune anul numerelor (tot mai) mici, al crizei
personale/individuale, al redescoperirii lucrurilor marunte, al
pragmatismului extrem si al reprioritizarilor. Anul pe care l-am
inceput pesimist si plin de dileme si il sfarsesc doar pesimist. Nu
degeaba se spune ca un pesimist este un optimist informat.
Trec la urmatorul punct pe lista – dorintele si aspiratiile pe care
le-am primit de la angajatii, antreprenorii, managerii, patronii cu
care eu sau colegii mei am discutat pe parcursul anului crizei din
Romania.Acum un an si jumatate, cand scriam in revista despre
criza, multi dintre ei (mai ales cei din industrii aflate pe val,
precum imobiliarele, auto si consum in general) ne priveau ca pe
niste ciudati si ne acuzau mai mult sau mai putin ca am vrea sa
inducem panica in consumatori.
Perspectiva lor s-a schimbat insa fundamental. Nici nu ar fi greu
sa nu se intample asa, indiferent cat de mult curaj si incredere de
sine ar fi castigat in perioada in care orice decizie luau (sau nu
luau), afacerile cresteau cu ritmuri “double-digit”, iar actionarii
se minunau de abilitatile lor de manageri. Anul acesta, in schimb,
orice decizie luau (sau nu luau), efectul era exact invers – nu se
vindea nicio casa, nu se inchiria niciun birou, nu se vindea nicio
masina, un televizor sau un tricou care altadata nu apucau sa stea
prea mult la raft.
Cum sa nu ajunga in aceste conditii predictibilitatea prima pe
lista de dorinte a managerilor? Daca pe vremea rezultatelor peste
astepari ideea de plan de afaceri conta mai putin, acum, cand
rezultatele sunt mai slabe decat cele mai pesimiste asteptari,
planul de afaceri devine crucial.
“Sa ne ajute statul” a devenit un alt laitmotiv al acestui an,
dupa ce multa vreme managerii declarau sus si tare ca cel mai bun
lucru pe care l-a facut statul a fost sa stea deoparte si sa lase
economia libera.
Insa cea mai mare dorinta a managerilor catre Mos Craciun este
reluarea cresterii economice. Dincolo de sanatate, fericire,
liniste sufleteasca sau copii, toti spun ca isi doresc cat mai
repede crestere economica, chiar daca e vorba doar de cateva date
statistice, al caror efect s-ar putea simti cel mai devreme spre
sfarsitul anului.`De fapt, cred ca ceea ce vor cel mai mult este sa
se intoarca la valorile din 2007 si 2008 cat mai repede. Dar asta
deja nici Mos Craciun s-ar putea sa nu o mai poata face, cel putin
nu in urmatorul cincinal.
Iar cum acesta este ultimul numar al revistei din acest an, va
multumesc ca ati fost alaturi de noi inca un an (tocmai am trecut
de primul nostru cincinal) si va propun sa va bucurati. Atata doar,
sa va bucurati.
——-
Ionut Bonoiu este redactor sef al BUSINESS Magazin.