Din pacate, insa, nu exista nicio posibilitate sa-ti arati
dezacordul fata de un anumit tip de continut. Asta desi ai putea
intalni oricand butonul “Dislike”.
Cititi mai multe pe www.incont.ro
Din pacate, insa, nu exista nicio posibilitate sa-ti arati
dezacordul fata de un anumit tip de continut. Asta desi ai putea
intalni oricand butonul “Dislike”.
Cititi mai multe pe www.incont.ro
Candva in a doua jumatate a lui 2008, la putin timp dupa
lansarea magazinului App Store al Apple, doi tineri ieseni – Vasile
Aliba (30 de ani) si Alexandru Radulescu (24 de ani) – s-au decis
sa puna bazele Mobile Touch, o companie care sa dezvolte aplicatii
pentru iPhone. “Potentialul era mare, iar dezvoltatori nu erau prea
multi”, explica Aliba.
Cei doi s-au rezumat la aplicatii pentru piata romaneasca, la
care s-au adaugat pe parcurs aplicatii pentru telefoanele mobile
folosite de angajatii unor companii din Romania. Entuziasmul a fost
insa mare doar la inceput. Dupa ce au publicat pe App Store cateva
aplicatii, printre care si un convertor valutar si un dictionar –
care au avut un succes moderat, fiind descarcate doar de cateva mii
de ori – au inceput sa publice doar ocazional si sa se ocupe mai
mult de aplicatiile dezvoltate la cerere, care inseamna acum trei
sferturi din afacere. “Li se intampla multor dezvoltatori”, spune
antreprenorul despre entuziasmul initial domolit de rezultatele
modeste.
Exista totusi si exemple care au dat lovitura cu o singura
aplicatie, cum s-a intamplat in cazul agentiei de publicitate
interactiva MB Dragan, care a dezvoltat in vara lui 2008 Mobione
Maps, un serviciu gratuit de acces la Yahoo!Maps pentru posesorii
de iPhone, cu tot cu accesul la o harta detaliata a Bucurestiului,
inexistenta pe Google Maps.
Dar chiar si pentru astfel de dezvoltatori veniturile se pot
dovedi destul de greu de obtinut, mai ales ca majoritatea
aplicatiilor sunt gratuite. Mai exact, doar intre 5 si 15 procente
dintre cele cateva sute de mii de aplicatii disponibile in magazine
sunt contra cost, dupa calculele analistilor companiei de cercetare
Juniper Research, cu preturi care pornesc de la un euro si pot
ajunge chiar si la peste 1.000 de euro, daca sunt aplicatii pentru
mediul de business si au functii complexe. In magazinul Apple,
aproape 75% dintre aplicatii sunt distribuite in schimbul unei
taxe, insa la Android Marketplace, magazinul Google, doar putin sub
43% dintre aplicatii sunt contra cost. Alte magazine ofera chiar
mai putine aplicatii in astfel de conditii.
Putini dezvoltatori romani s-au imbogatit probabil de pe urma
acestui tip de aplicatii, insa la nivel mondial situatia este cu
totul alta, iar batalia pentru cele cateva miliarde de euro, cat
inseamna domeniul aplicatiilor, devine din ce in ce mai apriga, nu
doar intre dezvoltatori, ci si intre magazinele specializate. Anul
trecut, posesorii de telefoane mobile inteligente din toata lumea
au platit in total peste 3,4 miliarde de euro (4,2 miliarde de
dolari) pentru aplicatii mobile, iar cifra ar urma sa ajunga anul
acesta la 5,5 miliarde de euro (6,8 miliarde de dolari), dupa cum
estimeaza analistii companiei de cercetare de piata Gartner.
Eu n-am avut ocazia sa testez iPadul in timpul unei vacante, dar
dupa doua saptamani de testare intr-o vacanta virtuala – o
incursiune pe mai multe continente, prin padure, plaja si zona
urbana, toate fara a ma da jos de pe canapea – iata verdictul meu:
daca aveti circa 500-700 de dolari de cheltuit pentru asa ceva,
plus inca 100 de dolari pentru niste aplicatii grozave, merita sa
incercati.
Si acum avertismentul. Veti adora iPadul cand sunteti in tranzit
sau in camera de hotel. O sa-l puteti folosi mult mai putin cand
mergeti spre plaja sau vizitati pe jos un oras ori luati cina. Dar
mai multe despre slabiciunile sale – putin mai tarziu.
Ca sa numesc doar cateva dintre avantajele sale ca tovaras de
calatorie: este o biblioteca portabila si gratuita, un procesor de
text, browser de internet, translator, ghid, meteorolog si agent de
turism, ca sa nu mai zic de o distractie asigurata in timpul unui
zbor lung.
Si da, puteti sa spuneti acelasi lucru despre umilul laptop pe
care-l aveti deja, dar e foarte probabil ca acesta sa cantareasca
mai mult decat cele 680 de grame ale iPadului.
Asa cum stiu cei mai multi, prima versiune a iPad se conecteaza
la internet doar prin intermediul unei conexiuni wireless. Apple a
lansat abia la sfarsitul lunii trecute o noua versiune 3G a iPad,
disponibila de la 629 de dolari. Calatorii seriosi, ale caror
voiaje nu graviteaza in jurul hotelurilor cu conexiune Wi-Fi
gratuita, probabil ca au asteptat asta, pentru ca folosirea
aplicatiilor personalizate ale iPad din propria masina nu este
posibila fara o conexiune mobila.
Alte caracteristici includ faptul ca dispozitivul nu are o
camera foto-video, astfel ca in timp ce calatorii il pot folosi sa
faca apeluri ieftine prin intermediul Skype sau al altor servicii
similare, convorbirile video nu sunt posibile.
Iar turistii in scop de afaceri n-ar trebui inca sa renunte cu
totul la laptopuri. Apple vinde aplicatii pentru iPad la 10 dolari
pentru procesare de text (Notes), grafice (Numbers) si prezentari
(Keynote), printre altele, dar unii utilizatori s-au plans ca
aceste aplicatii inca nu sunt compatibile cu softul Microsoft
Office. Un alt chin e si sa scrii pe tastatura de pe ecranul
iPad.
Disney a lansat aplicatiile cu doua zile inainte ca iPad-ul sa
fie pus in vanzare, scrie Yahoonews.com.
Disney Publishing Worldwide a creat doua aplicatii originale pentru
iPad, numite “Toy Story “, care contin secvente din filmul “Toy
Story”, si ofera utilizatorilor posibilitatea de a face karaoke, de
a inregistra si de a picta pe ecran cu degetul. Aplicatia “Toy
Story este gratuita, in timp ce aplicatia “Toy Story 2” costa 8,99
de dolari. De asemenea, “Disney Princess”, “Phineas&Ferb”,
“Winnie the Pooh” si “Toy Story 3” sunt alte aplicatii dezvoltate
de Disney pentru iPad-ul Apple.
” Se observa clar faptul ca aplicatiile pentru telefoanele
mobile vor lua locul accesului la internet de pe traditionalul
desktop”, a spus Ilja Laurs, directorul executiv GetJar, scrie
YahooNews.com. In plus, adauga aceasta, 17% din
utilizatorii aplicatiilor GetJar petrec mai mult timp pe internet
pe smartphone-uri decat pe calculatoare. Cel mai mare procent al
utilizatorilor care folosesc aplicatii este dat de catre posesorii
telefonului Apple iPhone. Magazinul de aplicatii Apple, App Store,
are in prezent in portofoliu mai mult de 150.000 de
aplicatii.
Pe langa aceste aplicatii ieftine insa, sunt unele destul de
scumpe, care depasesc 500 de dolari, scrie
businessinsider.com.
Anul trecut, cea mai scumpa aplicatie existenta in magazinul App
Store a fost iRa Pro: un tablou de bord pentru a accesa si a
controla live mecanismele camerelor video de supraveghere, si costa
900 de dolari. “Desi are un pret destul de ridicat am vandut mai
multe copii ale aplicatiei”, a spus Alex Bratton, CEO Lextech Labs,
compania care a creat-o.
“Pentru multe companii aceasta are un pret redus”, a completata
acesta specificand ca aplicatia se adreseaza in special celor care
se ocupa cu monitorizarea securitatii in diverse companii,
organizatii guvernamentale sau universitati, si care ruleaza mai
mult de jumatate de milion de dolari. “Pentru ei, o aplicatie care
costa 900 de dolari este doar o mica parte din costul pe care il
platesc pentru a face afaceri”, a mai spus Bratton .
Insa iRa Pro nu este cea mai scumpa aplicatie dezvoltata pentru
iPhone. In 2008, un dezvoltator german a creat o aplicatie numita
“I am Rich”, care costa 999,99 de dolari , insa care nu avea nici o
utilizare si care in mai putin de o zi a fost exclusa de Apple din
cadrul magazinului de aplicatii. Cu toate acestea dezvoltatorul ei
a vandut opt copii.
In prezent, Apple nu mai ofera consumatorilor aplicatii care sa
coste 1.000 de dolari, insa sunt o multime care depasesc 100 de
dolari, ne mai informeaza
businessinsider.com.
App Store a fost lansat in iulie 2008, odata cu lansarea
telefoanelor iPhone 3G si a a iPhone OS 2.0. Pana la finalul anului
2008, Apple a vandut 300 de milioane de aplicatii, iar dupa
sarbatori numarul acestora a trecut de 500 de milioane.
La inceputul acestui an, compania a anuntat ca numarul
descarcarilor de aplicatii din cadrul App Store a trecut de 3 miliarde, ceea ce inseamna ca in
2009, utilizatorii au descarcat peste 2,5 miliarde de aplicatii, in
timp ce pentru alte telefoane mobile s-au descarcat doar 16
milioane de aplicatii, conform Gartner.
“Cu cat smartphone-urile sunt mai populare, cu atat crearea de
magazine de aplicatii devine un focus important pentru mai multi
jucatori de pe piata”, a spus Stephanie Baghdassarian, director de
cercetare in cadrul Gartner, precizand ca afacerea cu aplicatiile
pentru telefoanele mobile nu va inregistra scaderi in urmatorii
ani.”Cele mai descarcate aplicatii raman jocurile, iar apoi
utilizatorii prefera sa intre pe retelele sociale, si sa faca
cumparaturi de pe mobil”, a mai completat acesta.
Cand Hugh MacLeod, cunoscut blogger si om de marketing, s-a intrebat retoric pe blogul lui unde sunt miliardarii cu bani facuti de pe urma programelor open source, reactiile cititorilor au fost intense. Majoritatea s-au scandalizat, cerandu-i sa nu vorbeasca de lucruri pe care nu le intelege. Dar de ce nu ar putea cineva sa faca bani buni din vanzarea unor astfel de programe?
Software-ul de tip open source se bazeaza pe o comunitate de programatori voluntari care creeaza, prelucreaza si imbunatatesc un program, dupa care il lanseaza la liber pe internet, pentru ca toata lumea sa-l poata folosi si, mai ales, ca oricine altcineva sa ii poata aduce imbunatatiri. Toate acestea sunt posibile deoarece codul sursa al acestor programe este disponibil gratuit pentru oricine doreste sa il modifice. Desi exista o serie de reguli si reglementari cu privire la crearea si distribuirea de programe open source, esenta acestora este libera circulatie si dreptul oricui de a interveni cu modificari. Cititorii lui Hugh MacLeod aveau in minte tocmai conceptul libertatii de circulatie si folosinta a programelor open source atunci cand l-au acuzat pe autorul blogului de violare a spiritului miscarii open source. Desi multi au admis ca e perfect normal ca un programator sa aiba parte de anumite avantaje pentru efortul de a crea un software functional, criticii lui MacLeod sunt convinsi ca acestea nu trebuie sa fie financiare, pentru a nu incalca filozofia open source.
Numai ca o intreaga suita de companii mici producatoare de software open source au atras investitori si au primit oferte de achizitii sau fuziuni. Iar de aici si pana la posibilitatea unor castiguri de proportii este doar un pas. In plus, regulile in vigoare cu privire la software-ul open source nu interzic comercializarea de produse conexe sau oferirea de consultanta si administrare contra cost. Cea mai apropiata descriere pentru open source ar fi: oferi gratuit un produs, dar vinzi componente, accesorii, servicii pentru acesta. Si se pot scoate bani din programele open source, atat timp cat se urmeaza principiul enuntat mai sus – programul de baza e furnizat gratuit, dar contra cost pot fi oferite suportul tehnic necesar, servicii de consultanta, patch-uri si variante imbunatatite ale programului respectiv. O alta varianta ar fi comercializarea de accesorii si produse conexe programului, cum ar fi manuale de utilizare sau piese hardware special configurate pentru acesta.
In fine, cea mai folosita strategie este incorporarea unor parti sau a unor programe intregi open source in aplicatii complexe livrate utilizatorilor contra cost si sub licenta. In 2001, programatorul roman Teodor Danciu a creat un soft open source pentru prezentari, destinat utilizatorilor din mediul de business, pe care l-a numit JasperReports. Dupa trei ani, timp in care programul creat de Danciu a fost descarcat de mii de companii din intreaga lume, o firma din Silicon Valley l-a remarcat si a decis sa faca o oferta de cumparare a acestuia. Firma respectiva, redenumita JasperSoftCorp, l-a angajat apoi pe Danciu ca programator si administrator al proiectului.
Creatorii conceptului open source, Eric Raymond si Bruce Perens, au fost cei care au transformat filozofia software-ului liber, lansata in anii ‘80 de programatorul american Richard Stallman, intr-un concept cu valente comerciale. Impreuna cu Raymond, Perens a creat in 1997 definitia programelor open source si a trasat o serie de reguli cu privire la licenta software-urilor libere. De asemenea, cei doi au fondat in 1998 The Open Source Initiative, o organizatie menita sa promoveze software-ul open source. Pentru contributia sa la popularizarea conceptului, Raymond a primit 150.000 de actiuni ale companiei VA Linux. Cand aceasta s-a listat la bursa, in 1999, valoarea actiunilor detinute de Raymond a atins 32 de milioane de dolari (aproximativ 20 de milioane de euro). Prin urmare, desi indirect si fara a incalca libertatea circulatiei programelor, Raymond a ajuns sa detina o avere destul de mare.
Un alt exemplu cunoscut ar fi finlandezul Linus Torvalds, creatorul sistemului de operare Linux, pe care l-a lansat in 1991 ca soft open source. In numai 17 ani, sistemul de operare Linux a ajuns sa fie utilizat de peste 25% din serverele de pe glob, ridicand pretentii la concurenta cu sistemul Windows, comercializat de Microsoft. Torvalds lucreaza acum in cadrul Open Source Development Labs (OSDL), o organizatie non-profit care promoveaza sistemul Linux si alte programe de tip open source. Ca si in cazul lui Raymond, Torvalds a primit un pachet de actiuni de la companiile de software Red Hat si VA Linux, in semn de recunostinta pentru contributiile aduse la dezvoltarea miscarii open source. Cand cele doua companii s-au listat la bursa (si Red Hat s-a listat tot in 1999, ca si VA Linux), averea lui Torvalds a ajuns la 20 mil. $ (12,6 mil. euro).