“Adjunctul ministrului chinez de Externe Zhang Yesui şi primul adjunct al ministrului nord-coreean de Externe Kim Gye-kwan au prezidat împreună, în această (miercuri) dimineaţa dialogul strategic între cei doi miniştri”, a declarat miercuri Hua Chunying, o purtătoare de cuvânt a diplomaţiei chineze.
“Cele două părţi au discutat despre China, Coreea de Nord şi situaţia în peninsula coreeană”, a adăugat ea, fără să intre în detalii.
Kim Gye-kwan, un obişnuit al vizitelor la Beijing şi al discuţiilor despre programul nuclear al Phenianului, a fost primit de către oficialul chinez însărcinat cu Coreea de Nord, Wu Dawei, a declarat Hua Chunying.
“Investiţia Lufkin în România este cea mai mare investiţie din istoria companiei”, a afirmat Duane Butcher, la inaugurarea fabricii Lufkin, de la Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova.
Oficialul american a spus că fabrica din Prahova este “un exemplu concret al prieteniei de durată şi al cooperării economice puternice între Statele Unite şi România”.
Însărcinatul cu afaceri al ambasadei SUA la Bucureşti, Duane Butcher, a mai spus că investiţia făcută de Lufkin în România este cea mai mare din istoria companiei şi că această fabrică va deveni centrul strategic regional al Lufkin şi va deservi atât piaţa europeană, cât şi Asia Centrală, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu.
Cazul NSA arată cat de departe merge logica statului în privinţa măsurilor de securitate preventive. Cei care vor să prevină încălcarea legii şi actele de terorism – cu orice preţ – nu pot şti niciodată suficient şi vor încerca întotdeauna să afle cât mai mult în numele securităţii. Pentru a-i urmări pe tipii răi, este spionată întreaga populaţie, cu metode sofisticate şi cu participarea serviciilor de informaţii, a poliţiei şi, posibil, a companiilor private.
Singurul lucru bun despre spionajul NSA este că aduce în lumină principalul crez al securităţii in-terne a SUA, folosit pentru reconstruirea aparatului de securitate după 11 septembrie 2011: că cei care nu au nimic de ascuns nu au de ce se teme. Este pur şi simplu o tâmpenie“, scrie publicaţia germană Süddeutsche Zeitung.
Capacităţi de stocare pentru 100 de ani.
În sudul statului american Utah, NSA pune în practică unul dintre cele mai scumpe proiecte secrete ale sale. Agenţia de securitate construieşte pe o suprafaţă de 100.000 de metri pătraţi, lângă baza militară Camp Williams, clădiri imense pentru computere foarte puternice. Proiectul va costa 2 miliarde de dolari şi va asigura stocarea unui volum uriaş de date, de cel puţin 5 miliarde de GB. Doar energia necesară pentru răcirea serverelor va costa anual 40 de milioane de dolari, scrie Der Spiegel.
Doi foşti angajaţi ai NSA, Thomas Drake şi Bill Binney, au declarat Der Spiegel că facilităţile vor fi folosite în curând pentru a înregistra informaţii personale despre oameni din toată lumea, urmând ca acestea să fie păstrate timp de decenii. Informaţiile înregistrate includ conversaţii pe Skype, căutări Google, clipuri de pe YouTube, postări pe Facebook, date despre transferuri bancare şi altele. „Au totul despre tine în Utah. Cine decide dacă se uită la informaţii? Cine decide ce fac cu ele?“, întreabă Drake.
Binney, un matematician care anterior a fost un influent analist al NSA, calculează că serverele sunt suficient de mari pentru a stoca în totalitate comunicaţiile electronice ale omenirii pentru următorii 100 de ani, ceea ce dă foştilor săi colegi o mulţime de posibilităţi să asculte şi să citească.
James Clapper, directorul naţional pentru informaţii al SUA şi consilierul preşedintelui Barack Obama, a confirmat existenţa programului masiv de supraveghere, iar Obama a explicat că este autorizat de Congres, dar americanii sunt protejaţi.
Un document secret publicat recent de Washington Post şi Guardian arată de unde îşi ia NSA majoritatea datelor. Potrivit documentului, transmis presei de fostul angajat CIA Edward Snowden, agenţia a început să caute să obţină acces la scară amplă la serverele companiilor americane de internet începând din 2007.
Air Force One a aterizat imediat după ora locală 8.35 (10.35, ora României) pe Aeroportul Belfast International, potrivit unui jurnalist AFP care se afla la bordul avionului prezidenţial. Obama a ieşit din avion împreună cu Michelle şi cele două fiice, după care au pornit cu un elicopter spre Aeroportul Belfast City, în apropiere de centrul oraşului.
Autoritatea Naţională pentru Siguranţa Traficului pe Autostrăzi a avertizat că amplasarea rezervorului la SUV-urile Jeep Grand Cherokee produse în 1993-2004 şi la Jeep Liberty din 2002-2007 nu este sigură.
Respingerea unei cereri de rechemare formulate de autoritatea pentru siguanţa traficului este un eveniment foarte rar în SUA, notează CNN.
O astfel de decizie a organizaţiei americane a fost conetstată ultima dată în 1996, tot de către Chrysler. Compania americană a câştigat doi ani mai târziu un proces cu autoritatea de reglementare.
Chrysler, producător auto aflat sub controlul grupului italian Fiat începând din 2009, a explicat că amplasarea rezervorului celor două SUV-uri, în spatele punţii spate, este o practică întâlnită la multe alte autovehicule.
Comisia Internaţională pentru Comerţ din SUA vizează iPhone 4 şi iPad 2 3G, la vânzare prin reţele operate de AT&T, T-Mobile US şi doi operatori regionali, potrivit Bloomberg.
Apple şi Samsung au în derulare zeci de procese pe patru continente, în încercarea de a obţine o cotă mai mare pe piaţa mondială a smartphone-urilor, de 293,9 miliarde de dolari anual. Fiecare din cei doi producători are acum la activ o victorie în SUA. Având în vedere că mai sunt de rezolvat numeroase litigii, victoria Samsung nu va aduce cele două părţi mai aproape de o înţelegere, a declarat Will Stofega, conducătorul unui program de cercetare la IDC.
“A ajuns atât de urât, încât nu cred că vor ajunge la o înţelegere. Ambele companii au foarte mulţi bani şi generează profitui mari. Nu e ca şi cum ar trebui să-şi facă griji în privinţa facturilor cu avocaţii”, a spus el.
Cel puţin două persoane au murit şi 1.000 au fost rănite în cursul ciocnirilor violente dintre poliţia turcă şi participanţii la manifestaţiile de protest care au avut loc în ultimele zile în Istanbul, Izmir şi Ankara, a comunicat Amnesty International, citată de USA Today.
Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.
Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.
Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.
Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”. El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.
În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.
Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:
În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.
Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).
La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.
La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.
În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.
“În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.
Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.
Ploile torenţiale însoţite de rafale de vânt devastatoare au ucis 18 persoane, între care şase copii, în Oklahoma, un stat afectat deja, în urmă cu 15 zile, de o tornadă uriaşă care s-a soldat 24 de morţi într-o suburbie a oraşului Oklahoma City, potrivit unei surse medicale.
Vânătorul de tornade Tim Samaras, fiul său Paul şi Carl Young au murit vineri la Reno, la vest de Oklahoma City, potrivit unui mesaj postat pe pagina de Facebook a proiectului “Tactical Weather Instrumented Sampling in Tornadoes Experiment” (TWISTEX), o organizaţie fondată de către Tim Samaras
Discuţiile vor viza nu doar probleme legate de atacuri informatice, ci şi reguli de stabilit cu scopul încadrării anumitor spaţii de Internet, a subliniat un oficial de la Casa Albă, după ce New York Times (NYT) a anunţat aceste întâlniri viitoare.
Secretarul de Stat american John Kerry anunţa în aprilie, într-o vizită la Beijing, că China şi Statele Unite urmează să creeze un grup de lucru pe tema securităţii informatice, ca reacţie faţă de o intensificare a unor atacuri cibernetice comise de hackeri chinezi.
Aceste viitoare întâlniri reprezintă “primul efort diplomatic vizând dezamorsarea tensiunilor (dintre cele două ţări), în contextul în care Statele Unite deplâng atacuri cotidiene sub forma unor intruziuni informatice şi furturi de secrete industriale şi guvernamentale”, scrie New York Times.
Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.
Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.
Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.
Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”. El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.
În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.
Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:
În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.
Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).
La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.
La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.
În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.
“În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.
Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.
