BusinessMagazin

Tag: romani

  • Ţapii ispăşitori ai crizei: emigranţii români şi bulgari

    Nicio decizie, aşadar, până la publicarea raportului MCV din ianuarie 2014, mai ales că atmosfera în cercurile diplomatice rămâne tensionată de lamentaţiile Londrei pe tema năvalei de români şi bulgari după anularea restricţiilor de circulaţie în UE pentru cetăţenii celor două ţări de la 1 ianuarie 2014. La Consiliul JAI din această săptămână, majoritatea statelor s-au pronunţat însă ferm contra instituirii unilaterale de restricţii ale liberei mişcări a persoanelor între graniţele UE, adică aşa cum doreşte guvernul britanic.

    Deocamdată, premierul Ponta a încercat să asigure UE, într-un interviu la Euronews, că nu va exista niciun val de migrări masive spre Marea Britanie, iar liderul europarlamentarilor PSD, Cătălin Ivan, a ameninţat că va cere în PE sancţiuni contra Londrei dacă aceasta va impune noi restricţii românilor şi bulgarilor.

    “Cred că trebuie să reuşim o amânare a deplinei libere circulaţii până când putem fi siguri că imigraţia în masă nu va avea loc. Am putea, de pildă, să cerem noilor state membre să atingă un anumit nivel de venit, de PIB per capital înainte de a le permite accesul deplin la toate drepturile care decurg din dreptul de liberă circulaţie”, a declarat ministrul de interne britanic Theresa May.

    Austria, Germania, Olanda şi Marea Britanie au trimis în aprilie o scrisoare preşedinţiei europene în care atăgeau atenţia asupra unor “abuzuri” ale dreptului la liberă circulaţie. Acum, Viviane Reding, comisarul european pentru justiţie şi drepturi fundamentale, a întărit ideea că “dreptul la libera mişcare este un drept la libera circulaţie, nu dreptul dea migra în alt stat membru”.

    Un sondaj UE publicat în această săptămână şi citat în presa germană, ostilă imigraţiei, arată că la nivel european, Bulgaria şi România au avut în 2012 ponderea cea mai mare de cetăţeni expuşi sărăciei şi excluderii sociale. Conform datelor Eurostat, ponderea respectivă era de 49% în Bulgaria şi de 42% în România. Cele două ţări erau urmate de Letonia (37%), Grecia (35%), în timp ce pe ultimele locuri se găseau Olanda şi Cehia (15%).

  • Ţapii ispăşitori ai crizei: emigranţii români şi bulgari

    Nicio decizie, aşadar, până la publicarea raportului MCV din ianuarie 2014, mai ales că atmosfera în cercurile diplomatice rămâne tensionată de lamentaţiile Londrei pe tema năvalei de români şi bulgari după anularea restricţiilor de circulaţie în UE pentru cetăţenii celor două ţări de la 1 ianuarie 2014. La Consiliul JAI din această săptămână, majoritatea statelor s-au pronunţat însă ferm contra instituirii unilaterale de restricţii ale liberei mişcări a persoanelor între graniţele UE, adică aşa cum doreşte guvernul britanic.

    Deocamdată, premierul Ponta a încercat să asigure UE, într-un interviu la Euronews, că nu va exista niciun val de migrări masive spre Marea Britanie, iar liderul europarlamentarilor PSD, Cătălin Ivan, a ameninţat că va cere în PE sancţiuni contra Londrei dacă aceasta va impune noi restricţii românilor şi bulgarilor.

    “Cred că trebuie să reuşim o amânare a deplinei libere circulaţii până când putem fi siguri că imigraţia în masă nu va avea loc. Am putea, de pildă, să cerem noilor state membre să atingă un anumit nivel de venit, de PIB per capital înainte de a le permite accesul deplin la toate drepturile care decurg din dreptul de liberă circulaţie”, a declarat ministrul de interne britanic Theresa May.

    Austria, Germania, Olanda şi Marea Britanie au trimis în aprilie o scrisoare preşedinţiei europene în care atăgeau atenţia asupra unor “abuzuri” ale dreptului la liberă circulaţie. Acum, Viviane Reding, comisarul european pentru justiţie şi drepturi fundamentale, a întărit ideea că “dreptul la libera mişcare este un drept la libera circulaţie, nu dreptul dea migra în alt stat membru”.

    Un sondaj UE publicat în această săptămână şi citat în presa germană, ostilă imigraţiei, arată că la nivel european, Bulgaria şi România au avut în 2012 ponderea cea mai mare de cetăţeni expuşi sărăciei şi excluderii sociale. Conform datelor Eurostat, ponderea respectivă era de 49% în Bulgaria şi de 42% în România. Cele două ţări erau urmate de Letonia (37%), Grecia (35%), în timp ce pe ultimele locuri se găseau Olanda şi Cehia (15%).

  • Doar 14% dintre români au făcut voluntariat, majoritatea – studenţi şi angajaţi cu studii superioare

    Studiul naţional “Responsabilitatea socială individuală în România” arată că principalele motive pentru care cetăţenii nu se implică în acţiuni de voluntariat sunt lipsa de timp (34 la sută), informaţiile limitate privind oportunităţile de voluntariat (34 la sută) şi dificultatea de a găsi o cauză în care să creadă (16 la sută).

    Din studiu mai rezultă că voluntarul român este tânăr, student sau angajat cu studii superioare, motivat de solidaritate (40 la sută) şi dorinţa de îmbunătăţire a experienţei profesionale (15 la sută), domeniile de voluntariat preferate fiind serviciile sociale (25 la sută), protecţia mediului (18 la sută), educaţia (13 la sută) şi sănătatea (11 la sută).

    “Doar şapte la sută dintre cei care au făcut voluntariat declară că s-au implicat în structuri ale economiei sociale“, se mai arată în studiu.

    Aproape 60 la sută dintre respondenţi consideră că nu este esenţială forma de organizare sau caracterul economic al organizaţiei, ci implicarea socială a acesteia. De asemenea, românii se declară dispuşi să facă voluntariat într-o companie, dacă aceasta ar dona peste 20 la sută din profit în scopuri caritabile.

    Conform aceleiaşi cercetări, 44 la sută dintre respondenţi au auzit de economia socială, întreprinderea socială sau antreprenorul social, dar 35 la sută din populaţie nu găseşte echivalentul acestor concepte, în timp ce 23 la sută dintre ei identifică economia socială cu companiile mici şi mijlocii, iar 18 la sută, cu ONG-urile.

    Cele mai cunoscute structuri ale economiei sociale sunt cooperativele agricole (62 la sută), casele de ajutor reciproc (61 la sută) şi cooperativele de credit (55 la sută). De asemenea, jumătate dintre români asociază economia socială cu serviciile sociale, 24 la sută cu producţia sau comercializarea produselor alimentare, iar 22 la sută, cu sănătatea.

    Studiul a fost realizat la solicitarea Asociaţiei React, în perioada 1 august – 18 octombrie, pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional de 830 de persoane cu vârsta mai mare de 15 ani. Marja de eroare este de 3,4 la sută, la un nivel de încredere de 95 la sută.

  • Marea Britanie cere UE să modifice regulile liberei circulaţii în UE

    Ministrul britanic de Interne consideră că este necesar ca accesul pe pieţele muncii să nu conducă la “migrare în masă”, în pofida faptului că numeroase state membre au avertizat că ele consideră acest acces liber un principiu fundamental al Uniunii, relatează BBC News online. May argumentează că este necesar să fie abordate problemele provocate de libera circulaţie, iar în acest sens este necesară modificarea regulilor în domeniu.

    De ce nu li s-ar permite guvernelor să impună o cotă, în cazul în care imigraţia din UE a atins un anumit nivel, este ea citată întrebând într-un comunicat. Ministrul adaugă că intenţionează să spună clar la Bruxelles că, în opinia sa, este necesară “schimbarea modului în care funcţionează regulile în domeniul liberei circulaţii”.

    “În primul rând, în cazul unor noi tratate trebuie să putem încetini accesul deplin la pieţele locurilor de muncă, până când suntem siguri că nu vor conduce la o migrare în masă”, afirmă ea. “În al doilea rând, privind înainte, este necesar să profităm de ocazia oferită de planul premierului (britanic David Cameron) de reformare a UE şi să abordăm problemele cauzate de libertatea de mişcare”, adaugă ministrul.

    Potrivit corespondentului BBC la Bruxelles, cererea Marii Britanii de a nu se permite abuzarea sistemelor protecţiei sociale este privită cu simpatie, în contextul unor campanii şi dezbateri intenmse pe tema anulării de la 1 ianuarie a unor măsuri tranzitorii impuse României şi Bulgariei, ai căror cetăţeni urmează să muncească oriunde în UE.

    Însă există o susţinere redusă la nivel politic în vederea unei revizuiri fundamentale a ideii liberei circulaţii, potrivit aceleiaşi surse.

    Un diplomat dintr-un stat membru est-european a declarat că nimeni nu va accepta ca unele state membre să fie tratate ca având cetăţeni de mâna a doua, subliniind că o piaţă liberă a bunurilor şi serviciilor este necesar să fie totodată o piaţă liberă a muncii.

    Cameron a sugerat ca cetăţenii altor ţări din UE să poată solicita prestaţii sociale abia după trei luni petrecute în Marea Britanie şi să le primească nu mai mult şase luni, dacă dovedesc că au perspectiva “reală” de a găsi un loc de muncă.

    Comisarul european în domeniul muncii Laszlo Andor a declarat, denunţând aceste planuri, că Marea Britanie riscă să devină “răutăciosul” Uniunii.

  • Piaţa asigurărilor private de sănătate valorează 80 de milioane de lei. De ce e bine să îţi închei o poliţă

    Mai mult, numărul românilor care au o asigurare privată de sănătate este destul de mic. Statisticile de specialitate arată că sub 1% dintre români au o asigurare privată de sănătate.

    Cu toate acestea, specialiştii din domeniul asigurărilor sunt optimişti şi spun că numărul românilor care vor încheia o asigurare privată va creşte în viitor, având în vedere faptul că pachetul de bază va stabili un număr exact de episoade de îngrijiri medicale pentru pacienţi decontate de stat, iar pentru servicii adiţionale, aceştia vor avea opţiunea de a acoperi costurile printr-o asigurare privată de sănătate.

    Experţii spun că încheierea unei poliţe de asigurări private de sănătate aduce beneficii clientului pe termen lung. Astfel, accesul la tratamente la standarde occidentale în timp scurt, reprezintă unul dintre cele mai mari avantaje pe care îl poate aduce o asigurare privată de sănătate. Mai mult, persoanele care au o asigurare privată de sănătate pot alege spitalul unde să se trateze, indiferent dacă este la stat sau la privat. În funcţie de beneficiile incluse în poliţă, pot opta inclusiv să se trateze într-un spital din străinătate, iar în acest caz costul tratamentului poate fi acoperit parţial sau integral de poliţă. Colaborarea companiei de asigurări cu o reţea cât mai extinsă de instituţii medicale asigură pacienţilor acces prompt la specialităţile dorite.

    Acest material face parte din campania “Sănătatea-i cel mai bun prieten” susţinută de Metropolitan Life.

    Urmăreşte campania şi pe Facebook

  • A lăsat România pentru 200 de milioane de euro în Ungaria: “În lumea globală de azi, naţionalitatea contează prea puţin”

    “În lumea globală de azi, naţionalitatea contează prea puţin. În cazul meu nici nu m-a ajutat, nici nu m-a defavorizat. Importante sunt competenţele de lider şi de manager”, afirmă Andrei Hareţ, managing director al SABMiller Hungary, funcţie pe care o ocupă din vara anului 2010.

    Cariera lui a început şi s-a dezvoltat în domeniul financiar, evoluând de la contabil primar pentru mici firme private româneşti până la poziţia de director financiar pentru Ursus Breweries, filiala din România a SABMiller. A absolvit Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti şi Facultatea de Finanţe, Bănci şi Asigurări din cadrul ASE.
    „Cred că o carieră solidă se construieşte pas cu pas şi este nevoie de timp pentru a consolida experienţa dobândită„, spune Hareţ. A fost numit apoi director de vânzări în cadrul Ursus, iar ca urmare a rezultatelor din acea perioadă a fost promovat ca managing director al filialei din Ungaria, „îndeplinindu-mi astfel visul şi obiectivul stabilit cu mult timp înainte”.

    În opinia celui care conduce operaţiunile SABMiller în Ungaria, un manager slab nu este în stare să înveţe din greşeli şi îi lipseşte mecanismul de autoajustare bazat pe experienţa dobândită. Un manager bun încearcă să înveţe din orice şi de la oricine câte ceva; „Cred că de la fiecare om, indiferent de cât de şcolit sau de experimentat ar fi, avem câte ceva de învăţat în propriul nostru folos„. Un alt factor esenţial de diferenţiere între un manager slab şi unul bun este capacitatea de prioritizare şi concentrare, adaugă Andrei Hareţ. „În lumea de business de azi observăm că prioritizarea şi concentrarea sunt principalele provocări pentru un manager şi nu toţi le pot face faţă cu succes.”

    Din perspectiva sa, managerii români, dar şi cei est şi central- europeni în general, tind să fie mai pragmatici în strategie, dar reuşesc şi să se exprime concret şi direct. „În lumea de azi acesta este un avantaj.”

    În firma pe care o conduce, percepţia despre România a angajaţilor „cred că este una bună şi mă bucur că şi eu am contribuit la asta„. Hareţ se consideră un ambasador al României din poziţia pe care o are, în primul rând în faţa propriilor colegi, dar şi în faţa persoanelor din afara companiei. „Nu trebuie să uităm nicio secundă că reputaţia unei persoane sau a unei ţări este indivizibilă: orice percepţie negativă asupra unui detaliu poate induce o generalizare periculoasă asupra întregului. Noi reprezentăm ţara acolo unde activăm şi este de datoria noastră să trăim în fiecare moment mândria, dar şi demnitatea de a fi buni exponenţi ai ţării noastre.„

    De comunitatea românească din Budapesta este legat doar „într-o oarecare măsură„, dar şi-ar dori să aibă mai mult timp să interacţioneze mai des cu alţi români. Cert este că la pensie n-ar vrea să trăiască „nicăieri altundeva decât în Bucureşti. Poate sună un pic neinteresant, dar numai trăind peste hotare putem aprecia la adevărata valoare cât de frumos este acasă„.

  • A fost jurnalist în România, dar decis să ia viaţa de la zero în Sahara. Acum conduce liderul distribuţiei din Algeria

    “Chiar dacă există multe frustrări  îndreptăţite faţă de nerealizările noastre ca naţiune, din perspectiva globală, a te naşte român este un avantaj implicit faţă de cel puţin două treimi din populaţia globului. Fireşte, după ce te naşti român, eşti responsabil să îţi valorifici  acest avantaj imanent”, descrie Adrian Vasiliu, CEO al celei mai mari companii de distribuţie din Algeria, Star Brands & Goods, modul cum s-a folosit de naţionalitatea lui în cariera internaţională. Vasiliu a ales să îşi valorifice şansa pornind de la zero în Algeria, unul dintre cele mai bogate state ale Africii.

    A plecat în urmă cu aproape patru ani pe continentul negru, unde a preluat conducerea Star Brands & Goods, distribuitorul P&G, Nestlé, Puratos şi al altor câteva companii multinaţionale prezente pe piaţa algeriană. Afacerea Star Brands & Goods s-a dublat sub conducerea românului, ajungând la o valoare de 170 de milioane de euro şi 500 de locuri de muncă. În momentul în care a pus steagul românesc pe harta africană, executivul avea în spate o carieră de 13 ani în cadrul gigantului american Procter & Gamble şi alţi doi ani în cadrul Diageo, cel mai mare producător mondial din domeniul băuturilor alcoolice.

    Pe lângă experienţa managerială, joburile anterioare l-au pregătit pentru acomodarea în altă ţară, conturată pe pieţele externe din Europa. Evoluţia pe plan internaţional a fost unul dintre coordonatele pe care Vasiliu şi le-a dorit de la începutul carierei, alături de oportunitatea dezvoltării unei echipe şi amplitudinea unei expuneri multifuncţionale.  „Dacă decizi să trăieşti într-o altă ţară, trebuie în primul rând să eviţi comparaţiile cu ceea ce ai lăsat în urmă şi să te concentrezi în a-ţi găsi un alt echilibru în noul mediu„, descrie el una dintre principalele lecţii de supravieţuire „în afară”. 

    Chiar dacă evită comparaţiile, îi lipsesc familia şi prietenii lăsaţi acasă, dar şi viaţa culturală bogată a Bucureştiului şi actul general de socializare atât de diferit „într-o societate unde religia şi restricţiile care sunt impuse din cauza ei modelează în mod diferit relaţiile interumane„. Vasiliu nu a considerat niciodată că a fi român este un dezavantaj, ceea ce a primat întotdeauna fiind educaţia primită şi nivelul de dezvoltare al societăţii. Mai mult decât atât, a observat că românii au şansa să fie manageri mai buni decât media altor naţii datorită confruntării timpurii cu problemele din societatea în care trăiesc şi a oportunităţii unei educaţii şi evoluţii peste medie. 

    Vasiliu se consideră un ambasador al României în comunitatea algeriană, încercând să construiască o imagine bună a ţării: „Acţiunile noastre pozitive sau negative se răsfrâng asupra imaginii pe care o construim despre România. Din acest motiv poate sa fie neplăcut atunci când eşti afectat de o impresie negativă lăsată de un alt conaţional, chiar atunci când comportamentul tau este diferit„. Imaginea pozitivă asupra României se răsfrânge şi în rândul celor 500 de angajaţi pe care îi conduce. Pentru ei, reputaţia românilor se conturează în jurul notorietăţii legăturilor comerciale din ultimii 50 de ani, în special din industria extractivă şi cea constructoare de maşini, dar şi prin faptul că, alături de el, au reuşit ca în mai puţin de patru ani să dubleze cifra de afaceri a firmei şi să aibă locuri de muncă plătite peste medie.

    În ce priveşte comunitatea românească din Algeria, deşi restrânsă, Vasiliu este implicat activ în evenimentele organizate de aceasta.  „Abia dacă ne strângem o sută de persoane la sărbătorile naţionale sau evenimentele culturale organizate de Ambasada României.„ Deşi este o comunitate restrânsă, Vasiliu crede că participarea la evenimentele organizate în cadrul acesteia reprezintă o datorie.

    Chiar dacă nu s-a hotărât unde se va retrage la pensie, unul dintre cei mai cunoscuţi români din Algeria ştie că ţara natală va fi cu siguranţă locul în care se va întoarce întotdeauna. Acesta este şi motivul pentru care nu va renunţa niciodată la locuinţa din România: „Îmi iubesc prea mult ţara şi cred în viitorul ei pentru a mă despărţi definitiv de locurile dragi unde m-am născut şi am crescut. La mulţi ani, România!”.

  • Ardeleanul care s-a dus să facă afaceri în India şi-a crescut businessul de cinci ori în 2013

    Tudor Marchiş conduce peste 1.000 de oameni care asigură întreţinerea a 40 de clădiri din parcul IT Manyata din Bangalore, cel mai mare din India, ocupând o suprafaţă de 18 hectare. Într-o ţară în care contrastele se întâlnesc la tot pasul, cu mentalităţi radical diferite de ale europenilor, românul a crescut de la zero o afacere în care are drept parteneri un indian, un norvegian şi un ungur.

    Parcul IT din Bangalore asigură o treime din exporturile IT ale Indiei, ţară cu un PIB de 4,457 trilioane de dolari şi creştere economică neîntreruptă în ultimele două decenii. „Cifrele sunt nebuneşti pentru România„, spune Tudor Marchiş, iar un exemplu este creşterea afacerii pe care o conduce, de la 2 milioane de dolari în 2012 la peste 10 milioane de dolari („o previziune rezervată„) anul acesta, cu o marjă de profit de 15%.

    Cum a ajuns în India? Nu şi-a propus, povesteşte el, să emigreze. Dar acţionarul indian voia să deschidă o firmă de facility management, cu o abordare diferită faţă de ce exista pe piaţă. A căutat parteneri internaţionali şi a ajuns la discuţii cu Andras Bajai, care controla şi Thermo Control din România, unde lucra la acea vreme Marchiş. Ungurii l-au propus pe el, iar indienii l-au acceptat. „În 11 noiembrie 2010, când eram la pescuit în Delta Dunării, am aflat că în mai 2011 sunt aşteptat în India. Dar am amânat, având planificată nunta pe 16 iulie.” Călătorise mult în Europa, dar despre India a căutat informaţii pe Google. „Nu m-am intoxicat cu negativism„, mai cu seamă că în privinţa necunoscutului în general oamenii privesc părţile mai puţin bune, aşa cum în fabulă nici vulpii nu-i plac strugurii. „Am făcut vaccinuri, am luat viza şi am plecat. Ce aveam de pierdut? Vedeam doar partea bună.”

    Naţionalitatea, povesteşte el, nu l-a ajutat aproape deloc, nici când a lucrat în Europa, nici în Orientul Mijlociu şi nici în India. Managerii români, în opinia sa, sunt „clar mai prost plătiţi decât restul. Românii în general încearcă să le facă pe toate şi sunt multitasking. E avantaj şi dezavantaj de la caz la caz„. În şirul de atribute pe care le au românii expatriaţi ce conduc companii, Marchiş mai înşiră inteligenţa, loialitatea, dispoziţia de „a ne distruge viaţa personală în folosul celei profesionale„. Dar, adaugă tot el, „excepţii sunt şi vor fi mereu”.

    În rândul angajaţilor din firma pe care o conduce percepţia faţă de români ca naţie este dată, crede el, chiar de felul lui de-a fi. „Indienii cred că în România toţi oamenii sunt hiperactivi şi direcţi.„ Pe de altă parte, românul este conştient că nu poate avea o imagine completă, pentru că opiniile negative ale colegilor nu ajung la urechile sale.

    Tudor Marchiş se consideră un ambasador al României, „şi încă unul mult mai eficient decât multe corpuri diplomatice„. Este hotărât să prezinte şi faţa mai puţin cunoscută, dar mult mai frumoasă a României celor care, înainte de a-l cunoaşte, „credeau că România înseamnă Dracula, orfelinat, ţigănie, cerşetorie şi sărăcie”.

    Chiar dacă recunoaşte că despre români în lume sunt prea puţine păreri bune, Marchiş susţine cât se poate de hotărât că după doi ani în India poate urla în gura mare că e mândru că e român. „Nu avem idee ce şansă avem de la viaţă că suntem români. Pe subiectul ăsta pot vorbi cinci zile fără a repeta argumentele. Avem apă, aer curat, civilizaţie, inteligenţă, bucuria de a trăi şi omenie. Ne lipsesc leadership-ul şi câţiva ani în care să se usuce total flagelul comunist şi vechii bugetari expiraţi.”

    În ţara din celălalt capăt al lumii unde trăieşte acum 10 din 12 luni ale anului, nu există apă potabilă, iar în oraşe ca Mumbay, la malul oceanului, miroase urât din pricina deversării apelor uzate, netratate. Într-o ţară în care nu există canalizare, „acum sunt reclame la TV, radio şi panouri publicitare care îndeamnă la economisirea apei prin duşuri comune„, pentru că toate apele uzate sunt deversate direct în pământ. Or, numai în Bangalore sunt 8 milioane de oameni.
    La pensie se vede „la Cluj, fără niciun dubiu” şi are drept ţintă să-i convingă pe indieni să investească în oraşul său natal, Gherla. Tudor Marchiş spune că iubeşte România; „Am şi avut şansa să o compar cu diferite locuri din lume şi e prea bine acasă„. Din păcate, continuă tot el, românii sunt lipsiţi de iniţiativă şi mai au încă mentalitatea comunistă, care oferea locuri de muncă, aşteptând şi acum „să vină cineva să le bage în sacoşă”.

  • Românul din fruntea unui business de 200 de milioane de euro în Cehia şi Slovacia: “Nu am planuri să mă întorc în ţară”

    Primul său job de CEO a început în 2008, când Unilever a cumpărat Inmarko, un producător de îngheţată cu afaceri de peste 100 de milioane de euro, a cărui principală piaţă de desfacere era Siberia, unde se afla şi fabrica (la Novosibirsk). „Pare un nonsens să vinzi îngheţată în Siberia, dar consumul este foarte mare: în Rusia se face îngheţată cu conţinut foarte mare de grăsime, pentru că de asta oamenii au nevoie, iar oamenii consumă pe stradă îngheţată şi la temperaturi mai mici de -20 de grade.”

    Managerul crede că l-a ajutat mult faptul că a ajuns în Rusia având experienţa din mai multe ţări: „Rusia nu se poate numi o ţară, fiindcă are populaţia unui continent: rase şi culturi diferite, stiluri de viaţă care merg de la sărăcie până la cel mai luxos lux şi mai ales distanţele enorme care trebuie parcurse, unele fără niciun fel de infrastructură – din Transsiberian, îngheţata trebuie descărcată, transportată cu nişte camioane pe o porţiune de şosea şi apoi încărcată pe barje; să urmăreşti acest proces de mai multe ori la minus 20 de grade nu cred că este visul multor oameni -, dar sunt satisfacţii oricum.”

    „Sunt o persoană prietenoasă şi cred că asta m-a ajutat în Rusia şi nu numai – sociabilitatea este una dintre particularităţile românilor care îi ajută să se descurce oriunde. Dacă adaugi naturaleţe şi bun-simţ oricărui executiv priceput, lucrurile vor merge bine pentru el„, explică Florin Trandafirescu evoluţia managerilor români. Ţine să precizeze că din fiecare ţară au plecat manageri către alte ţări, deoarece „managamentul nu are vârstă sau paşaport„, dar că românii se remarcă prin rezistenţă şi adaptabilitate, ca mai toţi managerii est-europeni. „Vorbim despre o generaţie care a absolvit facultatea odată cu eliberarea ţărilor din blocul est-european, generaţie care a luptat să îi fie bine”, sintetizează managerul.

    După cinci ani la conducerea Inmarko, Florin Trandafirescu a primit propunerea de a prelua conducerea Unilever Cehia şi Slovacia, o afacere mult mai diversă din punctul de vedere al portofoliului. De când a preluat noul job, a bifat şi prima tranzacţie, prin achiziţia brandului Savo de la Bochemie. „Nu am deocamdată planuri să mă întorc la un moment dat în România sau să mă stabilesc în altă parte. Deocamdată mă mut în funcţie de job”, spune Florin Trandafirescu.

  • Cel mai puternic român din Marea Britanie: a investit opt miliarde de euro în clădiri de birouri

    „Pentru anii următori, grupul vizează o nouă fază a dezvoltării ca răspuns la nevoile generaţiei următoare de business şi de locuitori ai zonei”, este principalul statement al lui George Iacobescu în raportul financiar al Canary Wharf din 2012. Ca director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al companiei, George Iacobescu administrează bugetele de dezvoltare, are grijă ca toate spaţiile din cartierul de afaceri (peste 16 milioane metri pătraţi) să fie închiriate, iar chiriile să nu fie mai mici, indiferent de situaţia financiară şi de evoluţia companiilor (în 2012, grupul a atras venituri din chirii de 263 milioane de lire, în 2011 veniturile fiind de 251 milioane de lire).  

    Povestea devenirii managerului George Iacobescu este lungă şi începe în 1975, când, după numeroase insistenţe, reuşeşte să emigreze în Canada. Face greva foamei în faţa ambasadei României pentru a li se permite logodnicei sale şi părinţilor să plece din ţară. Odată întregită familia, George Iacobescu face carieră ca inginer în Canada şi Statele Unite. La începutul anilor ’90, când Margaret Thatcher cere angajatorului lui Iacobescu, Olympia and York, să înceapă dezvoltarea proiectului Canary Wharf, misiunea îi este încredinţată românului, care se va ocupa peste 15 ani de dezvoltarea cartierului fost rău famat al Londrei în al doilea centru financiar din capitala britanică.

    Din 2011, George Iacobescu a preluat conducerea executivă a grupului şi administrează atât clădirile existente, cât şi viitoarele proiecte. Bugetele folosite până acum în dezvoltarea Canary Wharf depăşesc 8 miliarde de euro, dar proiectele continuă. Deşi este un cartier în sine, cu clădiri de birouri, spaţii de retail şi locuinţe, Canary Wharf rămâne zona cu cel mai mare potenţial de dezvoltare din Londra, „un izvor nesecat de creştere”, după cum este descris în raportul companiei de anul trecut.

    Unul dintre cele mai importante evenimente din viaţa lui George Iacobescu a avut loc tot în 2011, când a primit titlul de Cavaler al Regatului Unit şi privilegiul de a folosi apelativul Sir. Anterior, în 2007, fusese numit custode al British Museum.