BusinessMagazin

Tag: timp

  • A trecut prin trei crize şi mai mulţi ani de boom, iar acum “vinde” branduri

    Ionuţ Ilie şi-a petrecut mai bine de o treime din viaţă în cadrul gigantului anglo-olandez Unilever. Deşi este corporatist de aproape 20 de ani, încă îşi ţine trează capacitatea de a improviza, inclusiv în business.

    Mi-ar fi plăcut să am o poveste spectaculoasă despre începuturile mele şi despre cum am ajuns să fac meseria pe care o practic astăzi, însă cred că o să vă dezamăgesc“, răspunde dezinvolt Ionuţ Ilie, directorul de vânzări al Unilever. Ionuţ Ilie iese din tiparul corporatistului clasic, vorbeşte liber şi fără multe foi cu cifre în faţă sau cu răspunsuri prestabilite. De fapt, vorbeşte despre jobul său şi despre businessul local al Unilever la fel de dezinvolt ca atunci când povesteşte pasionat despre călătoria sa prin Asia de Sud-Est, mai exact în Thailanda, Cambodgia şi Singapore.

    „Nu cred despre mine că am fost vreun rebel în tinereţe, însă cu siguranţă am fost unul dintre cei care au făcut exact pe dos decât şi-ar fi dorit familia, care visa ca eu să devin doctor sau poate inginer. Sau orice presupunea să ai o diplomă, pentru că era foarte important la acea vreme.“ Recunoaşte că nu a avut niciodată un răspuns la întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare”, însă avea o idee despre lucrurile pe care voia să le aibă atunci când va fi mare: „Răspunsul era invariabil: o să am o casă pe pământ şi o piscină în formă de rinichi“. După cum spune astăzi, îşi preluase imaginea unui clişeu de bunăstare din serialele vremii, respectiv „Om bogat, om sărac“ sau „Dallas“.

    Ionuţ Ilie este directorul de vânzări al Unilever South Central Europe. De la Bucureşti, Unilever South Central Europe controlează operaţiunile din mai multe ţări din regiune: România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Moldova şi Kosovo. Piaţa locală este dintre acestea cea mai importantă, contribuind, potrivit ultimelor informaţii disponibile, cu peste 50% din venituri.

    Nu s-a gândit niciodată că va deveni om de afaceri sau executiv deoarece era „în plină perioadă comunistă fără iz de perestroika“. Astfel, „după mai multe rătăciri şi încercări“, a urmat sfatul familiei şi a decis să devină economist: „Nu îmi era clar ce fac economiştii, dar am urmat într-un final îndemnurile tatălui meu, care îmi spunea mereu că el se străduieşte să îmi ofere halat alb în loc de salopetă“. Când a terminat „şcoala de economişti“, unde a înţeles în sfârşit ce face un economist, a decis ce nu vrea să facă şi anume contabilitate, statistică sau să lucreze în sistemul bancar. Toate erau profesii riguroase, marcate de un grad mare de rutină. „Îmi doream ceva care să-mi permită să mă mişc liber, să aibă o anumită dinamică şi să presupună contact cu oameni.“ Era dispus să muncească mult şi voia să câştige pe măsură. Ionuţ Ilie îşi aminteşte că la momentul acela multinaţionalele abia începuseră să îşi facă apariţia pe piaţă, la început prin intermediul unor firme partenere, iar apoi cu birouri de reprezentare. Ulterior, au urmat achiziţiile.

    „Am început ca agent de vânzări într-o companie cipriotă, Cosmos, care distribuia diverse produse, printre care şi un brand Unilever, şi anume Bona Prima“, povesteşte Ionuţ Ilie, precizând că Bona Prima era primul brand lansat de anglo-olandezi local după achiziţia Dero Ploieşti (acum 20 de ani). Era jobul creionat după viziunea sa de atunci şi afirmă că „eram un agent bun“. Acela a fost primul său contact cu Unilever. A urmat apoi un anunţ în România Liberă despre o poziţie de merchandiser pentru Unilever, a aplicat şi a fost recrutat.

    „Aşa a început călătoria“, afirmă Ionuţ Ilie, de altfel pasionat de călătorii, mai ales în locuri îndepărtate, în ţări cu o cultură deosebită. Următoarea expediţie de pe lista sa este din nou în Asia, în Malaiezia, Vietnam şi China, şi ar vrea să meargă împreună cu fiul său, peste 1-2 ani, când acesta va ajunge la vârsta să aprecieze o astfel de excursie. „Pe mine Asia m-a fascinat pentru că oamenii se bucură de ceea ce au deşi este foarte puţin.“

  • Bătălia premium de pe piaţa SUV

    SUV-urile şi crossoverele au beneficiat anul trecut de prima creştere a vânzărilor anuale de maşini pe piaţa europeană după 2007. Vânzările cumulate ale modelelor pornind de la Renault Captur, Opel Mokka şi Nissan Qashqai şi până la BMW X5 au crescut cu 21% în 2014 la peste 2,5 milioane de unităţi, în condiţiile în care piaţa totală europeană a crescut cu 5,3% la 12,8 milioane de unităţi. Astfel, una din cinci maşini vândute dintr-un dealer a fost un SUV sau un crossover, faţă de una din şase în 2013.

    În cazul pieţei locale creşterea SUV-urilor a fost puternic susţinută după 2010 de lansarea modelului Dacia Duster, iar la nivel european au punctat volume importante şi constructorii de volum care au venit cu crossovere precum Renault Captur sau Peugeot 2008.

    „Segmentul SUV-urilor este unul important, singurul care se apropie de volumele din anii de boom, dar şi valoarea lor a scăzut şi sunt discrepanţe mari în ceea ce priveşte preţul mediu, ce automat atrage profit mai mic pentru dealer“, este de părere Mihai Ivănescu, coordonatorul diviziei de importuri auto din cadrul Ţiriac Holdings, care include Hyundai Auto România, M Car Trading (Mitsubishi) şi Premium Auto (Land Rover Jaguar). În primele patru luni ale acestui an, atât vânzările SUV-urilor mari, cât şi ale celor compacte au crescut faţă de perioada similară a anului trecut, cu 18% respectiv 28%, pe o piaţă care a urcat cu 16% în acelaşi interval. În acest caz, maşinile mai ieftine au crescut mai mult, în timp ce modelele din segmentul de preţ de peste 50.000 de euro mai lent, în aşteptarea noilor modele. În principal, creşterea din intervalul ianuarie-aprilie s-a datorat lansării de noi modele în segment cum ar fi noul Land Rover Discovery Sport (înlocuitorul vechiului Freelander), care a punctat un avans de 40% la peste 110 maşini, Range Rover, care continuă ascensiunea cu aproape 50% la 53 de unităţi, în condiţiile în care cele mai multe maşini au preţuri de peste 100.000 de euro, în timp ce noul BMW X6 urcă cu aproape 60% la 59 de unităţi. În acelaşi timp, Touareg şi Mercedes-Benz ML menţin o tendinţă crescătoare.

    În acest context, la zece ani de la prezentarea primei generaţii, Audi vine cu cea de-a doua generaţie, care are de înfruntat deja cea de-a treia generaţie a lui BMW X5, Mercedes-Benz ML lansat în 2012, alături de GL şi noile SUV-uri de la Range Rover.

    „Q7 se află între două segmente. Pe de-o parte sunt BMW X5 şi Mercedes-Benz ML şi de cealaltă parte Mercedes-Benz GL şi viitorul BMW X7, dar şi Cadillac Escalade. Astfel, pe piaţa chineză şi americană am păstrat aceeaşi poziţie, dar pentru europeni am făcut maşina puţin mai mică: am micşorat-o puţin la exterior, dar am mărit-o la interior. Atunci când lansezi o maşină pentru întreaga lume, nu poţi mulţumi toate pieţele“, este de părere Clemens Zimmermann, project manager în cadrul Audi AG pentru A6, A7 şi Q7. Anterior, între 2005 şi 2008 a fost global product şi launch manager pentru prima generaţie de BMW X6. Realizarea noii generaţii a fost o luptă a dimensiunilor. Dacă americanii şi chinezii doreau un automobil mai mare, europenii voiau unul mai mic şi inginerii au trebuit să împace toate pieţele.

    La prima vedere, noua generaţie a păstrat imaginea impozantă a primului model. SUV-ul are în continuare peste cinci metri lungime (5,05 m – cu 37 mm mai puţin), 1,97 m lăţime (-15 mm) şi 1,74 m înălţime. De asemenea, şi ampatamentul s-a redus cu 3 mm la 2,99 metri. În ciuda acestor tăieri ale dimensiunilor, interiorul este mai spaţios, pornind cu spaţiul suplimentar de peste 41 mm pentru cap în cazul locurilor din faţă şi 23 pentru cele din spate. Astfel, dacă la exterior dimensiunile par în continuare similare, la interior progresul este semnificativ.
    Oficialii mărcii descriu noul Q7 ca fiind un „Superman” al SUV-urilor. Explicaţia? Dacă linia laterală este a unui automobil sobru, de business, de zi cu zi, aşa cum era şi Clark Kent, iar când situaţia o cere se transformă într-un SUV serios, care poate rula fără probleme în off-road datorită suspensiei pneumatice care înalţă maşina, iar imaginea este întărită de noua grilă a radiatorului ce lansează noua imagine a mărcii. „Din lateral maşina este elegantă, iar din faţă grila radiatorului este ca Superman atunci când îşi schimbă costumul şi arată ce poate face când este în misiune“, descrie maşina Zimmermann.

  • A plecat la 18 ani din ţară şi a reuşit să se impună în Silicon Valley

    Anda Gânscă a plecat la 18 ani din Cluj-Npoca pentru a studia la Stanford. După absolvire, a creat o aplicaţie de analiză statistică despre care presa internaţională spune că va revoluţiona pieţele globale ale publicităţii şi ale media online.

    Voiam să studiez în străinătate, am găsit prin Google Search 15 universităţi din toată lumea şi am aplicat la toate“, îşi aminteşte Anda Gânscă, CEO – ul platformei sociale pentru opinii Knotch, modalitatea prin care şi-a hotărât destinul, în Cluj-Napoca, la 18 ani. Opt ani mai târziu, tânăra îşi conduce maşina spre biroul ei din Silicon Valley, acordând în acelaşi timp la telefon interviul pentru Business Magazin în română, cu o combinaţie de accent ardelenesc şi american.

    Este una dintre zilele ei aglomerate, în care seara pleacă spre New York, unde se află cel de-al doilea birou al companiei. Gânscă este CEO-ul Knotch, start-up pe care l-a fondat în 2012 împreună cu o prietenă şi care a revoluţionat modalităţile de măsurare a efectului generat în rândul publicului de conţinutul media. Veniturile companiei nu sunt publice, iar Gânscă este discretă în ce priveşte cifrele legate de aceasta, din cauza clauzelor de confidenţialitate convenite împreună cu partenerii implicaţi, însă publicaţiile internaţionale vorbesc despre o finanţare de 1,5 milioane de dolari de la Universitatea Stanford şi  companiile de investiţii Great Oaks Venture Capital şi Greylock Partners obţinută în 2013.

    Anul acesta, platforma a mai obţinut o finanţare de 4 milioane de dolari de la aceiaşi investitori, la care s-a adăugat şi banca de investiţii Allen & Company, potrivit Crunch Base. Tânăra povesteşte că, în urma aplicaţiilor sale din 2007 (anul când a absolvit liceul în Cluj-Napoca), a fost acceptată la mai multe universităţi din Statele Unite ale Americii, însă prima sa opţiune era studiul filosofiei în cadrul universităţii Brown. Un telefon primit de la o profesoară a universităţii Stanford din California a determinat-o să îşi schimbe alegerea iniţială.

    „Asta este o şcoală de antreprenori, tu eşti antreprenor, trebuie să vii aici”, îşi aminteşte ea discuţia avută cu profesoara, de la care primise de altfel primul telefon din SUA. Pasionată de informatică şi de matematică de când se ştie, la Stanford a descoperit o nouă disciplină: statistica. „Când m-am dus la primul curs avansat de statistică, eram singura studentă din sală pasionată de ce ne povestea profesorul, aşa că am hotărât că trebuie să fac ceva în sensul acesta”. A început cu Stanford U.S. – Russia Forum, un forum la conceperea căruia a lucrat în timpul unui semestru de studii la Moscova şi care avea scopul de a găzdui schimbul de idei dintre ruşi şi americani. Nu a durat mult timp pentru ca ideea Knotch să se materializeze, iar după absolvire, în 2011, Gânscă era pregătită de antreprenoriat, după cum anticipase şi profesoarea ce o invitase.

    A început să se uite la piaţă „cu ochiul unui investitor” şi a realizat că în acel moment nu există modalităţi eficiente de a strânge date, în contextul în care discuţiile despre big data sunt din ce în ce mai populare. Cu ajutorul unui avocat, dar şi după ce a scris un plan de afaceri de 150 de pagini şi a zburat în România pentru a discuta cu ambasada, a reuşit să îşi obţină viza E2 necesară şi statutul de antreprenor în SUA.

  • Grecul Theocharopoulos, fost şef al Romtelecom, s-a dus la un restaurant în Bucureşti. „După ce am aşteptat o jumătate de oră, am învăţat cum să le zici chelnerilor ca să vină imediat cu comanda”

    Stefanos Theocharopoulos (47 de ani), un grec aromân cu rude la Constanţa, a avut primul job la 12 ani, când a fost chelner în timpul vacanţei de vară. Ulterior, la 17-18 ani, a ajutat la administrarea fermei familiei, de circa 10 hectare, pe care cultivau bumbac, sfeclă de zahăr şi piersici. Aşa şi-a asigurat banii de buzunar pe timpul facultăţii. După ce a absolvit Westminster University, a lucrat, printre altele, pentru Fujitsu, ca designer de componente GSM, pentru ca în final să ajungă la OTE, unde este şi astăzi şi ocupă funcţia de Chief Technology&Operations Officer.

    Când a ajuns în România, în 2008, nu era la prima vizită în ţara în care avea să-şi petreacă aproape 5 ani, deşi venise numai pentru 6 luni. Una dintre cele mai inedite experienţe pe care le-a trăit în Bucureşti a fost felul în care era tratat de chelneri. S-a obişnuit însă cu stilul lor şi a învăţat repede ce înseamnă pentru ei “imediat”, astfel că pentru a se asigura că este servit în scurt timp folosea un singur cuvânt. 

    Cum l-a convins grecul Theocharopoulos pe un ospătar să îi aducă comanda imediat, după ce a aşteptat o jumătate de oră 

  • Robbie Williams a bătut recordul la vânzarea de bilete într-un timp foarte scurt

    În primele 90 de minute de la punerea în vânzare a biletelor pentru concertul lui Robbie Williams în România, s-au cumpărat 21.500 de bilete, iar numărul lor este în continuă creştere, informează organizatorii.

    Cântăreţul britanic va concerta la Bucureşti pe 17 iulie, iar managerul artistului a precizat că show-ul va avea loc în Piaţa Constituţiei. Biletele la preţul redus de 151,2 lei se pot achiziţiona din reţeaua de magazinelor Germanos, iar cele disponibile online pe eventim.ro s-au epuizat. Cele cinci categorii de bilete disponibile onlie în reţeaua Eventim au preţuri cuprinse între 189 de lei şi 680,40 lei pentru Categoria Vip.

    Recordul pentru vânzările de bilete era deţinut de violonistul Andre Rieu, care a reuşit să vândă pentru concertul programat pe 13 iunie peste 12.500 de bilete, în mai puţin de trei ore. Robbie Williams a bătut şi recordul de vânzări al unor artişti ca: Rolling Stones, Madonna, Depeche Mode sau Lady Gaga.

     

  • Decizie ANAF: Timbrul extrajudiciar pentru certificatele fiscale va fi eliminat

    Timbrul extrajudiciar pentru certificatele fiscal va fi eliminate. Până acum, acesta era obligatoriu la eliberarea de adeverinţe şi certificate de la administraţiile financiare, dar astăzi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a anunţat printr-un comunicat că măsura se va adopta în scurt timp şi se adresează exclusive contribuabililor.

    ANAF a decis că o astfel de măsură este necesară pentru că timbrele fiscale se găsesc tot mai greu şi pentru că banii colectaţi la buget de pe urma achitării acestei taxe nu reprezintă un venit semnificativ.

    Contribuabilii vor fi scutiţi de drumurile şi timpul alocat pentru achiziţionarea timbrelor şi vor avea posibilitatea să solicite eliberarea certificatelor şi adeverinţelor prin mijloace electronice, mai scrie în comunicat

  • Decizie ANAF: Timbrul extrajudiciar pentru certificatele fiscale va fi eliminat

    Timbrul extrajudiciar pentru certificatele fiscal va fi eliminate. Până acum, acesta era obligatoriu la eliberarea de adeverinţe şi certificate de la administraţiile financiare, dar astăzi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a anunţat printr-un comunicat că măsura se va adopta în scurt timp şi se adresează exclusive contribuabililor.

    ANAF a decis că o astfel de măsură este necesară pentru că timbrele fiscale se găsesc tot mai greu şi pentru că banii colectaţi la buget de pe urma achitării acestei taxe nu reprezintă un venit semnificativ.

    Contribuabilii vor fi scutiţi de drumurile şi timpul alocat pentru achiziţionarea timbrelor şi vor avea posibilitatea să solicite eliberarea certificatelor şi adeverinţelor prin mijloace electronice, mai scrie în comunicat

  • Doar 5% dintre companiile româneşti folosesc soluţii software

    În România, aplicaţiile de business nu reprezintă o soluţie eficientă pentru a transforma afacerea companiei în ceva inovator. Doar 5% dintre companiile locale folosesc aplicaţii mobile de business specifice industriei în care activează, în timp ce gradul de utilizare pe plan internaţional este de peste 60 %.

    “România trebuie să intre în acest trend, piaţa românească a reacţionat foarte prost, la noi mai puţin de 20 de companii au implementat soluţii software de business şi tehnologie,” a declarat Valentin Tomşa, director general al SAP România. El a discutat în cadrul unei conferinţe de presă despre cum ajută companiile o astfel de aplicaţie şi a lansat şi primul catalog dedicat aplicaţiilor mobile pentru business. Costul unei soluţii software poate să fie cuprins între un euro şi 10.000 de euro, în funcţie de complexitatea soluţiilor mobile necesare. Nu există o reţetă universală care să se aplice fiecărei companii, fiind nevoie de soluţii individualizate din punct de vedere necesităţilor, a precizat Valentin Tomşa.

    Gradul de utilizare se află pe un trend ascendent, dar una dintre problemele cu care se confruntă companiile locale este gradul redus de informare privind dezvoltarea unei strategii bine definite pe zona de mobilitate. Avantajele oferite de comerţul online, de reţelele de socializare şi de aplicaţiile de tip cloud nu sunt exploatate, arată raportul Digital Economy and Society Index (DESI) 2015, care plasează România pe ultimul loc în indicele european al economiei şi societăţii digitale.

    Piaţa locală a soluţiilor informatice de business este estimată de analişti la peste 150 de milioane de euro. Ritmul de creştere de 7,5% este superior ritmului creşterii pieţei soft-ware care este de 5,5% pe an.

    În Franţa, Germania sau Marea Britanie bugetul pentru IT ajunge şi la 1, 5% din cifra de afaceri, dar la noi bugetul reprezintă 0, 25 – 0, 5% din bugetul companiilor.

     

  • Un timişorean de 37 de ani controlează unul dintre cei mai puternici retaileri de mobilă şi are afaceri de 35 de milioane de euro

    Timişoreanul Cristian Rusu controlează, la 37 de ani, unul dintre cei mai puternici retaileri de mobilă, Casa Rusu, cu o reţea de 29 de magazine. A patra fabrică a Rus Savitar, producătorul de mobilier din cadrul grupului, este un pariu pentru tânărul antreprenor, care a ridicat-o, de la zero, contra cronometru, deoarece liniile de producţie trebuie să fie funcţionale în vara acestui an, pentru ca antreprenorul să primească finanţare europeană. 2015 este, pentru compania timişoreană, un nou moment de hotar, pentru că după ce a dezvoltat reţeaua de magazine în plină criză, Casa Rusu trece la un nou nivel, mizând pe suprafeţe de retail de mari dimensiuni.

    “Pentru mine criza a fost cel mai bun lucru care s-a putut întâmpla în viaţa asta. A fost de departe cea mai bună perioadă. Înainte de criză eram 250 de oameni, acum suntem 1.000. În această perioadă am putut să ne dezvoltăm la costuri rezonabile, în aşa fel încât să recuperăm în 6-7 ani investiţia”, spune Cristian Rusu.

    Grupul Rus Savitar, care a ajuns la 1.000 de angajaţi, reuneşte patru fabrici de mobilă şi reţeaua de magazine Casa Rusu, iar cifra de afaceri înregistrată anul trecut a fost de 35 de milioane de euro, în creştere cu 25% faţă de 2013. Previziunile pentru anul în curs vizează pragul de 40 de milioane de euro, în condiţiile în care în această vară noua fabrică trebuie să fie deja funcţională, iar extinderea reţelei de magazine continuă. Două noi spaţii au fost deschise în prima parte a anului, unul în centrul comercial Carrefour Colentina, pe o suprafaţă de 2.500 mp, deschis în martie în urma unei investiţii de 500.000 de euro, şi un altul în Bacău, în centrul comercial Cora, pe o suprafaţă de 1.500 mp, în aprilie. Marele pariu al retailerului va fi însă intrarea în segmentul magazinelor de mari dimensiuni, de 8.000-10.000 mp; în privinţa momentului în care s-ar putea întâmpla acest lucru, Cristian Rusu spune că acesta depinde, în principal, de rapiditatea cu care sunt semnate actele de vânzare a terenurilor şi de timpul în care sunt primite autorizaţiile necesare pentru costrucţie. Antreprenorul estimează că sunt necesare nouă luni de la stadiul de proiect până la inaugurare. Hipermagazinele de mobilă ar putea fi dezvoltate însă doar în oraşe mari din ţară, în Bucureşti, Timişoara, Cluj. „Fără a lua credit bancar, am bani pentru a deschide două magazine proprii, de mari dimensiuni, pe an. Dar suntem dependenţi de ritmul de achiziţie a terenurilor, pentru că întâlnesc, de pildă, oameni care nu vor să vândă terenurile. Piaţa este extrem de volatilă”.

    Despre cea de a patra fabrică, antreprenorul spune că este o investiţie fulger, care trebuie finalizată în şase luni de la semnarea contractului. „Este foarte greu să construieşti o fabrică într-un interval atât de scurt, însă a fost o oportunitate. O oportunitate”, pentru că respectarea termenului înseamnă un câştig de 1,2 milioane de euro, care reprezintă valoarea finanţării cu bani europeni din cele 4,4 milioane de euro cât înseamnă investiţia totală. Fondurile europene sunt aferente alocării din perioada 2007-2014 iar accesarea lor a fost posibilă doar după ce alte companii şi-au retras proiectele din cursa finanţărilor, iar banii au fost redistribuiţi.

    Noua fabrică, pentru care sunt angajaţi în jur de 100 de oameni, este gândită pentru piese înguste de mobilier, despre care Cristian Rusu spune că sunt dificil de produs. În celelalte fabrici ale grupului sunt instalate linii de producţie pe care se realizează debitarea plăcilor, bordurarea şi alte operaţiuni. Pentru pentru a fi realizate noi reglaje, pentru a schimba tipul de produs care iese de pe bandă, sunt necesare în jur de 20 de minute, indiferent dacă urmează a fi produse mii de bucăţi sau sute de mii de unităţi. Timpul necesar pentru calibrarea liniei este la fel de mare ca şi în cazul în care de pe banda de producţie ies de zeci sau de sute de ori mai multe produse. De aceea compania se concentrează pe seriile mari, explică tânărul antreprenor. Tot el spune că preferă să producă mai mult decât vinde într-o lună, chiar dacă ţine produsele în depozit „pe care l-am făcut foarte mare”, pentru a putea livra către clienţi luna următoare. „Astfel, putem produce un obiect acum şi apoi peste două luni, până atunci nu mai pierdem timpul pentru a face reglajele benzii. Sigur, acest lucru înseamnă costuri, pentru că orice client plăteşte doar după livrarea mărfii. În plus, sunt şi costurile de depozitare”.

  • KFC vrea să rezolve problema tastării pe smartphone cu degetele unsuroase – VIDEO

    Este vorba de tastaturi subţiri, care se conectează la dispozitiv prin bluetooth şi care sunt disimulate în şervetul de hârtie oferit cu tava.

    Campania s-a desfăşurat timp de o săptămână, dar s-a dovedit, în cele din urmă, un experiment de marketing, dar reprezintă şi un semnal în privinţa integrării tehnologiei în viaţa de zi cu zi.