Tag: miliarde

  • El este cel mai bogat om din Africa. Singurul miliardar de culoare care este prezent în topul 50 al celor mai bogaţi oameni de pe planetă

    O singură persoană de pe continentul african se află în topul 50 al celor mai bogaţi oameni de pe planetă, iar aceasta este omul de afaceri nigerian, Aliko Dangote. Acesta are o avere estimată la 14.3 miliarde de dolari, adică 2.5% din PIB-ul Nigeriei, informează Business Insider.

    Dangote şi-a făcut averea din afacerile cu ciment, Dangote Cement, care a înregistrat vânzări de 2.4 miliarde de dolari anul trecut. Omul de afaceri deţine fabrici de ciment în mai multe ţări din Africa: Zambia, Senegal, Tanzania şi Africa de Sud.

    Dangote este cunoscut şi ca fiind  o persoană care este implicată activ în caritate, ce în calitate de preşedinte al fundaţiei Dangote supraveghează mai multe iniţiative în educaţie, agricultură şi sănătate. „Aliko este cel mai bogat om din Africa, iar afacerile sale stimulează creşterea economică de pe continent. Asta este impresionant, dar eu îl cunosc mai bine ca fiind un om ce se află în căutarea unei modalităţi de a reduce decalajul dintre mediul de afaceri privat şi sănătatea publică”, a spus Bill Gates despre Dangote.

    Omul de afaceri nigerian se află pe locul 49 în topul celor mai bogaţi oameni de pe planetă realizat de Wealth-X, companie de cercetare.
    Aliko Dangote este CEO-ul şi preşedintele companiei de 35 de ani.

  • Evaluare de 4,5 mld. $ pentru un start-up de realitate augmentată

    Magic Leap, un start-up care dezvoltă software pentru realitate augmentată, a fost evaluat la 4,5 miliarde de dolari, după ultima finanţare de aproape 800 de milioane de dolari, de la investitori ca Google şi Qualcomm Ventures, scrie Techcrunch. Finanţarea a fost condusă de gigantul comerţului online Alibaba.
    Realitatea augmentată este o tehnologie care introduce elemente 3D în timp real, suprapuse peste imagini din mediul înconjurător.

    La finalul anului trecut, repre­zentanţii start-up-ului Magic Leap ar fi spe­rat să atingă o evaluare de 3,7 miliarde de dolari, după o investiţie de 830 de milioane de dolari, însă evaluarea a venit mult mai repede decât se aşteptau aceştia.

     

  • Lecţia de business: Fondatorul liderului din industria europeană a lactatelor

    Lactalis este cel mai mare producător de lactate din Europa, cu peste 61.000 de angajaţi şi venituri anuale de peste 16 miliarde de dolari. Compania are sediul central în Laval, Mayenne, Franţa, şi este deţinută familia Besnier. Bazele companiei au fost puse de André Besnier, în 1933, în forma unei mici firme producătoare de brânzeturi. În prima zi a colectat 17 litri de lapte şi a produs 35 de bucăţi de brânză Camembert, potrivit informaţiilor de pe site-ul companiei.

    Michel Besnier s-a născut în 1928 şi a început să lucreze în cadrul afacerii tatălui său în 1946, de la 18 ani. La moartea tatălui său, în 1955, a preluat conducerea afacerii, ce avea atunci 50 de angajaţi, şi a început să dezvolte reţete de unt şi de Camembert, mai întâi în Mayenne, apoi în Normandia. În 1968 a perfecţionat Camembertul pasteurizat şi a lansat brandul Président.

    Succesul imediat al produselor sale, susţinute de un marketing îndrăzneţ, a permis o extindere rapidă a companiei, care a preluat mai multe mărci de Camembert din Normandia. În 1981 a achiziţionat fabrica de brânză din Statele Unite ale Americii Belmont, aceasta reprezentând prima achiziţie a grupului în afara Franţei, iar patru ani mai târziu a cumpărat compania Claudel Roustang, o subsidiară a grupului Nestlé. În 1990 a cumpărat grupul Bridel, al patrulea cel mai mare grup de lactate din Franţa, ce deţinea 10 fabrici şi avea 2.300 de angajaţi. Doi ani mai târziu, a achiziţionat compania Société des Caves, producătorii Roquefort şi subsidiara americană a acesteia Sorrento, grupul Besnier intrând astfel în topul producătorilor de lactate europeni.

    Dezvoltările recente ale grupului s-au axat pe extinderea internaţională, în Polonia, Ucraina şi Italia. În 1999, compania şi-a schimbat numele în Lactalis, pentru a reflecta creşterea internaţională. La sfârşitul anului 1999, Michel Besnier a deschis André Besnier Lactopole, un centru tehnologic care descrie evoluţia industriei lactatelor. În prezent, compania listată la bursă este deţinută în procent de 83% de Emmanuel, Jean-Michel şi Marie Besnier, fiii lui Michel Besnier. Emmanuel Besnier, cunoscut ca „Miliardarul Invizibil“, fiindcă nu a acordat niciun interviu presei, este CEO-ul companiei şi are o avere estimată la 7,4 miliarde de dolari.

    Emmanuel Besnier conduce compania din anul 2000. El a preluat şi continuă cu succes strategia de extindere a grupului iniţiată de tatăl său. Sub conducerea sa, Lactalis a înregistrat o creştere puternică, datorită achiziţiei unor companii precum Celia şi Galbani (2006), Dukat (2007), Puleba (2010), Parmalat (2011). Într-un deceniu, valoarea afacerilor internaţionale ale grupului s-a triplat.

    Grupul Lactalis este numărul unu la nivel mondial în producţia de lactate, are peste 200 de situri industriale şi colectează 15 miliarde de litri anual. 61% din venituri sunt realizate în Europa, 18% în America şi 21% în restul lumii.

  • Cheltuia 2,500 de dolari pe lună doar pe elastice pentru legat banii si pierdea 2 miliarde de dolari anual mâncaţi de şobolani

    Pablo Escobar a fost unul dintre cei mai cunoscuţi traficanţi de droguri din istorie, controlând la sfârşitul anilor ’80 aproape 80% din traficul mondial de cocaină.
     
    Ca şef al cartelului Medellin din oraşul cu acelaşi nume din Columbia, Pablo Escobar, fiul unui fermier, controla 89% din comerţul cu cocaină din Statele Unite (livra aprox 15 tone de cocaină pe zi). Acest lucru i-a adus o avere impresionantă (estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90), iar Forbes l-a numit al şaptelea cel mai bogat om al planetei în 1989. Conform publicaţiei Business Insider, când se afla la apogeul puterii, Escobar câştiga 420 milioane de dolari pe săptămână.
     
    A fost responsabil pentru mai multe atacuri teroriste cu bombe, a omorât candidaţi la preşedinţie, judecători, jurnalişti şi şefi de politie. A fost nemilos. A trăit toată viaţa după un singur crez “plata o plomo”, plata sau plumb (glonţ). Se estimează ca Pablo Escobar ar fi responsabil pentru 4.000 de omoruri.
     
     
    Însă în oraşul natal, Medellin, el era văzut ca un fel de Robin Hood, cel care iniţia proiecte de locuinţe, stadioane, spitale sau şcoli şi dona bani săracilor. Astfel a adus oamenii din Medellin de parte sa, iar de multe ori aceştia făceau tot ce e posibil să-l protejeze.
     
    Escobar a fost un inovator când era vorba de traficul de droguri. Şi-a ascuns marfa în tot felul de lucruri, de la peşti la cafea, ca apoi să controleze un submarin ce transporta 2.000 de kg de cocaină în apele de lângă Miami. Chiar a folosit şi un Boeing 727 pentru a transporta 10.000 de kg de cocaină. Profiturile au fost uriaşe: în 1975 un kg de cocaină se vindea la 35-40 de mii de dolari. Se estimează că Escobar făcea 60 de milioane de dolari pe zi. De aceea, el a fost nevoit să cheltuiească 2,500 de dolari pe lună doar pentru elastice pentru a lega teancurile bani. Şi pentru că îşi ţinea banii în depozite, nu mai puţin de 2 miliarde de dolari anual erau mâncaţi de către şoareci.
     
    În 2009 Juan Pablo Escobar, singurul fiu al traficantului de droguri, a declarat într-un interviu că tatăl lui a ars bancnote în valoare de 2 milioane de dolari pentru a se încălzi când el şi familia sa fugeau de autorităţi. 
     
    Traficantul de droguri era cunoscut pentru extravaganţa sa. A cumpărat elicoptere, avioane, animale exotice şi în fiecare zi se îmbrăca cu o cămasă noua şi o pereche nouă de adidaşi. El deţinea 2000 de hectare de pământ în localitatea Puerto Triunofo, unde avea, printre altele, şi o grădină zoologică.  Iar în tot acest timp, el susţinea că şi-a făcut averea din afacerea de închirieri de biciclete şi vânzări de maşini. 
     
    Unele lucruri din viaţa lui Escobar par, pur şi simplu, simple fantezii. De exemplu, 1991, se spune că a făcut o înţelegere cu guvernul columbian pentru a nu fi extrădat Statelor Unite. S-a predat şi a fost de accord să stea cinci ani la închisoare. Însă, pentru Escobar a fost construită o închisoare specială, conform specificaţiilor lui. O închisoare ce avea vedere asupra oraşului Medellin, ce avea propriul bar, piscină şi teren de fotbal. Locul a fost numit “La Catedral”, dar mulţi îi ziceau simplu, Hotelul Escobar. În primele două luni a avut 300 de vizitatori, iar traficul cu cocaină a continuat nestingherit. Când autorităţile au vrut să-l mute într-o închisoare convenţională, Escobar a evadat. 
     
    Pablo Escobar a fost găsit şi ucis pe 2 decembrie 1993 pe acoperişul unei case din Medellin de către o echipă specială formată din ofiţeri columbieni şi americani.
     
    Viaţa notoriului traficant de droguri a fost portretizată în mai multe cărţi şi filme, iar ultima producţie TV este realizată de Netflix. Serialul Narcos urmăreşte viaţa lui Pablo Escobar din anii 70-80 şi expansiunea imperiului său de droguri.
     
  • Piaţa de asigurări a crescut cu 8% anul trecut şi a a ajuns la 8,7 mld. lei

    In aceste condiţii asigurările locale au marcat primul an de creştere după criza financiară şi au raportat un plus al vânzărilor atât pe segmentul poliţelor generale, cât şi pe cel al poliţelor de viaţă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Piaţa de asigurări a crescut cu 8% anul trecut şi a a ajuns la 8,7 mld. lei

    In aceste condiţii asigurările locale au marcat primul an de creştere după criza financiară şi au raportat un plus al vânzărilor atât pe segmentul poliţelor generale, cât şi pe cel al poliţelor de viaţă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Banca elveţiană, după pierderi de 2 mld. euro anul trecut, taie în carne vie. Concediază 4.000 de oameni

    Banca elveţiană Credit Suisse va desfiinţa 4.000 de locuri de muncă, peste 8% dintr-un total de 48.000 de posturi, după ce a raportat pentru anul trecut prima pierdere începând din 2008.

    Credit Suisse a înregistrat un rezultat negativ de 2,4 miliarde de franci elveţieni (2,15 miliarde de euro) pentru anul trecut, potrivit BBC. Pierderea a fost determinată de înregistrarea anul trecut a unor costuri excepţionale, care nu reflectă situaţia operaţională a afacerilor, a explicat banca. Astfel, rezultatul a fost afectat puternic de o reevaluare în scădere cu 3,8 miliarde de franci, legată de achiziţia în 2000 a băncii de investiţii Donaldson, Lufkin & Jenrette.

    Credit Suisse intenţionează să economisească 900 de milioane de franci în urma implementării strategiei privind forţa de muncă şi a redimensionării biroului din Londra.

  • Banca elveţiană, după pierderi de 2 mld. euro anul trecut, taie în carne vie. Concediază 4.000 de oameni

    Banca elveţiană Credit Suisse va desfiinţa 4.000 de locuri de muncă, peste 8% dintr-un total de 48.000 de posturi, după ce a raportat pentru anul trecut prima pierdere începând din 2008.

    Credit Suisse a înregistrat un rezultat negativ de 2,4 miliarde de franci elveţieni (2,15 miliarde de euro) pentru anul trecut, potrivit BBC. Pierderea a fost determinată de înregistrarea anul trecut a unor costuri excepţionale, care nu reflectă situaţia operaţională a afacerilor, a explicat banca. Astfel, rezultatul a fost afectat puternic de o reevaluare în scădere cu 3,8 miliarde de franci, legată de achiziţia în 2000 a băncii de investiţii Donaldson, Lufkin & Jenrette.

    Credit Suisse intenţionează să economisească 900 de milioane de franci în urma implementării strategiei privind forţa de muncă şi a redimensionării biroului din Londra.

  • Drama crizei continuă. Cele mai mari insolvenţe în 2015: primele 20 de companii au avut afaceri de 5 miliarde de lei

    Anul trecut au intrat în insolvenţă 10.000 de companii, la jumătate faţă de anul anterior, acestea având în total 82.000 de angajaţi.

    Cele mai mari 20 de com­pa­nii intrate în in­sol­venţă anul trecut au afa­ceri de aproape 5 mi­liar­de de lei, primii cinci ju­cători aflaţi în procedură de reor­ganizare judiciară realizând aproape 60% din business, conform unei analize a ZF pe baza datelor ONRC.

    Anul trecut numărul firmelor in­trate în insolvenţă s-a redus la jumătate, însă ponderea companiilor mari intrate în reorganizare s-a accentuat.

    „Efectul de contagiune şi pro­pa­gare a unor şocuri negative este mult mai rapid în prezent, iar incidenţa insol­ven­ţelor în rândul companiilor mari, cu cifră de afaceri de peste un milion de euro, rămâne ridicată“, spune Iancu Guda, services director „n cadrul Coface România, companie care oferă şi servicii de management al creanţelor comerciale.

    El explică faptul că, pe fondul restricţiilor de finanţare din ultimii ani, companiile mari au jucat un rol din ce în ce mai mare de „bănci comerciale“ pentru IMM-uri. Acest lucru s-a trans­for­mat într-un dezavantaj pentru jucă­torii de talie mare.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • 5 pentru 5 ani: cine sunt cei care conduc Fondul Proprietatea

    Fostul ambasador al SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, mărturiseşte că nu a reuşit să se desprindă de România după încheierea mandatului său de ambasador, în 2012. De atunci, la un an de la listarea FP pe bursa de la Bucureşti, este membru al boardului FP şi, după cum spune, este „un membru activ şi implicat“. Spune că petrece minimum 5 ore pe săptămână lucrând pentru FP, dar timpul alocat de fiecare dintre cei cinci membri ai boardului diferă. Sorin Mîndruţescu spune că membrii locali ai boardului alocă mai mult timp, minimum 10 ore, dar asta se întâmplă şi pentru că sunt implicaţi ca reprezentanţi ai Fondului în companiile din portofoliu.

    De fapt, implicarea în boardurile companiilor la care FP este acţionar minoritar a fost şi este, după cum agreează cei cinci membri ai boardului, definitorie pentru evoluţia din ultimii ani a acestor companii. „Sunt multe companii din portofoliul nostru la care noi, reprezentanţii unui acţionar minoritar, suntem cei mai vechi membri în Consiliul de Administraţie“, spune Sorin Mîndruţescu. Alături de Greg Konieczny, manager de portofoliu al Fondului Proprietatea, cei cinci membri ai boardului consideră că evoluţia pozitivă a companiilor din portofoliul FP este şi meritul experienţei aduse în CA-urile companiilor de reprezentanţii FP.

    În acest context, rezultatele bune ale companiilor ar trebui să reprezinte un plus în listarea acestora. „Fondul Proprietatea a susţinut continuu dezvoltarea pieţei locale de capital. Mai sunt încă foarte multe lucruri de realizat şi singura cale de a asigura progresul este listarea de noi companii pe bursă. Lucrăm în mod constant la îmbunătăţirea eficienţei şi profitabilităţii companiilor din portofoliul nostru, dar acum este rândul guvernului să facă următoarea mişcare şi să-şi demonstreze angajamentul de a le lista pe bursă. Companii precum Hidroelectrica, Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanţa, Poşta Română şi Salrom sunt candidate viabile şi sperăm să le vedem listate în 2016 şi 2017“, a declarat managerul FP în cadrul unei conferinţe organizate la BVB pentru a marca cinci ani de la listarea Fondului Proprietatea.

    Pe 25 ianuarie s-au împlinit cinci ani de la listarea Fondului Proprietatea (FP) la bursa de la Bucureşti, interval în care s-au produs mai multe schimbări precum schimbarea acţionariatului, împachetarea unei treimi din capital sub formă de certificate de depozit (GDR) tranzacţionate pe bursa de la Londra şi scăderea cu 3,2 miliarde de lei a capitalului, în principal ca urmare a vânzărilor de active derulate de managerul Franklin Templeton. Listarea Fondului Proprietatea la bursă în ianuarie 2011 s-a realizat fără ofertă de acţiuni şi a fost asumată de statul român încă de la înfiinţarea fondului în 2005.  Efectele listării au fost imediat resimiţite, valoarea conturilor deschise de investitorii profesionali crescând cu 740 milioane de euro până la un total de 3,45 miliarde de euro.

    Următorul pas important pentru creşterea valorii acţiunilor FP ar fi listarea la bursă a companiilor în care Fondul Proprietatea este acţionar minoritar. Ca susţinere suplimentară a procesului de listare a companiilor de stat româneşti, Konieczny a adus în discuţie, la evenimentul aniversar, şi contextul regional favorabil: „2015 a fost un an record pentru regiunea EMEA în termeni de privatizări prin oferte publice iniţiale, care au însumat 13 miliarde de euro (cinci IPO-uri), semnificativ peste cele 2 miliarde de euro (patru IPO-uri) în 2014. Din păcate, România nu a atras deloc fonduri prin intermediul privatizărilor în 2015. Sperăm ca guvernul să profite de această fereastră de oportunitate anul acesta“.

    Vlad Grigorescu, ministrul energiei, a observat în cadrul aceluiaşi eveniment performanţa crescută a companiilor din energie care sunt parte a portofoliului FP: „Este interesant de văzut, dacă vă uitaţi în structura Fondului Proprietatea, că majoritatea companiilor pe care fondul le deţine şi care sunt primele din punct de vedere al performanţei sunt companii din energie. Alături de Fondul Proprietatea, sectorul energetic a parcurs un drum lung dar fructuos. Am început de la companii cu sută la sută capital de stat, am trecut prin proceduri de privatizare, am trecut prin proceduri de listare, iar astăzi avem două companii importante listate pe bursa de la Londra, Romgaz şi Electrica. Avem un sector energetic care şi-a finanţat dezvoltarea inclusiv din piaţa de capital, un sector care a câştigat încrederea investitorilor atât în România cât şi pe pieţele internaţionale. Este clar că parteneriatul cu FP şi ideea de a lista aceste companii pe piaţa de capital a adus o creştere a performanţei, o creştere a transparenţei şi a profesionalismului“.

    Ministrul energiei a lăsat loc în discursul său şi îndoielii: „Eu nu cred că singurul motor al dezvoltării pieţei de capital este reprezentat de companiile de stat, mi-aş dori să văd şi companii din domeniul privat listate, mi-aş dori să văd mai multă activitate şi în această zonă. Noi vom continua proiectele deja cunoscute, cum sunt Hidroelectrica sau Complexul Energetic Oltenia, dar până la urmă listarea nu este un scop în sine. Listarea este un instrument de creştere a performanţei, pentru a finanţa proiecte de investiţii, pentru modernizarea companiilor sau înlocuirea capacităţilor vechi, pentru a construi un viitor credibil şi pe termen lung al acestor societăţi“. Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, a subliniat faptul că listarea Fondului pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi listarea sa secundară pe Bursa din Londra au evidenţiat potenţialul României ca destinaţie pentru investitori. Astfel, a explicat Klemm, acţiunile Fondului erau subevaluate înainte de listare, tranzacţionându-se pe piaţa gri cu un preţ cu peste 90% mai mic decât valoarea lor nominală.

    Drept urmare, beneficiarii retrocedărilor primeau doar circa 10 bani pentru fiecare leu din valoarea acţiunilor la Fond: „Investitorii instituţionali nu aveau posibilitatea de a investi în Fondul Proprietatea, ceea ce scădea şi mai mult dorinţa investitorilor români şi străini de a investi în piaţa de capital din România, aflată în formare“. Klemm a mai arătat că Fondul Proprietatea se tranzacţionează cu 70 de bani pe acţiune în prezent, sumă de şapte ori mai mare decât înainte de listare. Fondul a distribuit în total peste 2 miliarde de lei beneficiarilor cazurilor de retrocedare, de circa douăzeci de ori mai mult decât între 2006 şi 2009, iar sumele totale distribuite acţionarilor români şi străini depăşesc 1,5 miliarde dolari. Klemm crede că listarea Fondului Proprietatea a avut efecte pozitive şi asupra economiei româneşti în ansamblul său: „Atrăgând investiţii internaţionale de portofoliu în valoare totală de 1,2 miliarde de euro, Fondul Proprietatea a adus în economia României lichiditatea atât de necesară. Promovarea neîntreruptă de către Fondul Proprietatea, în calitatea sa de acţionar minoritar, şi împreună cu Franklin Templeton, a unei guvernanţe corporative solide în companiile de stat a ajutat la creşterea profitabilităţii acestor companii. Cifrele vorbesc de la sine: profitul net al principalelor 20 de companii din portofoliul Fondului a crescut cu 80% în perioada 2010-2014, în beneficiul companiilor, acţionarilor acestora şi economiei româneşti“.