BusinessMagazin

Tag: ucraina

  • Ucraina şi-a triplat producţia de armament anul trecut, potrivit unui ministru

    Ucraina şi-a triplat producţia de arme anul trecut, iar 500 de companii lucrează în prezent în sectorul de apărare al ţării, a declarat duminică ministrul industriilor strategice de la Kiev, citat de Reuters.

    Kievul caută modalităţi de a-şi consolida apărarea împotriva invaziei Moscovei de acum doi ani, inclusiv prin stimularea producţiei interne de arme şi a inovaţiei.

    Oleksandr Kamyshin a declarat în timpul unei conferinţe televizate la Kiev că 100 de companii de stat şi 400 de companii private sunt implicate în acest efort şi că Ucraina intenţionează în acest an „să crească considerabil producţia de muniţie”.

    Într-o alocuţiune separată, ministrul ucrainean al industriei digitale, Mykhailo Fedorov, a declarat că 90% dintre dronele folosite pe câmpul de luptă împotriva forţelor ruseşti au fost produse în Ucraina.

    Ministrul ucrainean de interne, Ihor Klymenko, a declarat în timpul conferinţei că nicio armă nu a trecut graniţa din Ucraina în Uniunea Europeană în timpul celor doi ani de invazie la scară largă a Rusiei.

  • Doi ani de război: Conflictul nu este despre supravieţuirea Ucrainei, ci despre securitatea Europei

    În dimineaţa de 24 februarie 2022, în inima Europei, Ucraina, un stat suveran şi independent, a fost atacat de Federaţia Rusă, cu brutalitate şi în dispreţul total faţă de dreptul internaţional, spune ministrul Apărării, Angel Tîlvăr, sâmbătă, când se împlinesc doi ani de la invazia rusă.

    Ororile şi tragediile războiului, care păreau închise pentru totdeauna în cărţile de istorie, au revenit în mentalul lumii contemporane în dimineaţa de 24 februarie 2022, spune Angel Tălvăr, ministrul Apărării din România.

    „Din păcate, la doi ani de la declanşarea războiului de agresiune de către Rusia, ucrainenii încă trăiesc tragedia de a-şi vedea comunităţi întregi spulberate şi semeni căzuţi pradă atacurilor cinice. Rachetele şi dronele ruseşti au lovit fără discriminare nu doar obiective militare, ci şi zone rezidenţiale şi elemente de infrastructură civilă, producând foarte multe victime în rândul militarilor şi al populaţiei civile şi pierderi greu de cuantificat. În multe cazuri, aceste atacuri s-au produs foarte aproape de noi, fiind vizate porturile dunărene ale Ucrainei. În faţa acestei nedreptăţi istorice, lumea democratică nu a rămas indiferentă şi a înţeles că acest conflict nu este doar despre supravieţuirea Ucrainei, ci despre securitatea întregii Europe şi stabilitatea arhitecturii internaţionale. Sprijinul internaţional oferit Kievului a fost masiv, real, prompt, pe toate dimensiunile necesare şi a produs efecte semnificative în ecuaţia conflictului”, spune ministrul Tîlvăr

    Ministrul Apărării român spune că România este parte a acestor eforturi, fiind alături de poporul ucrainean încă din prima zi a războiului.

    „Ajutorul nostru s-a canalizat pe multiple coordonate şi a fost oferit cu generozitate, la timpul şi în forma în care vecinii şi prietenii noştri au avut nevoie. Suntem pregătiţi să ajutăm în continuare, suntem parte a iniţiativelor constituite sub egida NATO, a Uniunii Europene sau prin colaborarea între state. Sprijinim misiunea militară a UE – EUMAM Ucraina, care asigură antrenarea unui număr semnificativ de militari ucraineni. Suntem, de asemenea, parte a Grupului de Contact pentru sprijinirea Ucrainei, coordonat de SUA. Mai mult, suntem pregătiţi să primim, în lunile următoare, piloţi ucraineni pentru începerea antrenamentelor la Centrul de Instruire F-16 din Feteşti. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei ne aminteşte că pacea şi libertatea nu ne sunt date pentru totdeauna şi că păstrarea lor se face cu sânge şi sacrificii”, mai spune Tîlvăr.

    Ca ţară aflată în proximitatea acestui război, România a învăţat foarte multe lecţii în aceşti doi ani, mai spune ministrul Apărării. Încă o dată, s-a demonstrat că securitatea este o condiţie prealabilă pentru stabilitate şi prosperitate economică.

    „Trebuie să investim în apărare, şi acest lucru este o realitate. România o face, şi nu de acum. Avem un buget al apărării consistent. La nivelul Ministerului Apărării Naţionale se derulează, în diferite stadii, peste 60 de programe de înzestrare pentru toate categoriile de forţe ale armatei. Lucrăm continuu la schimbarea legislaţiei pentru a răspunde noilor realităţi de securitate şi suntem o voce puternică la masa NATO şi în cadrul Uniunii Europene, unde ne promovăm cu fermitate interesele naţionale. La doi ani de la declanşarea războiului de agresiune împotriva Ucrainei, gândurile noastre se îndreaptă, în primul rând, către victimele atacurilor ruseşti, cărora le aducem un pios omagiu. Transmitem, de asemenea, un mesaj de admiraţie şi respect militarilor Armatei Ucrainei. Ne înclinăm în faţa curajului şi eroismului lor, dovedite într-o confruntare purtată, cu vitejie şi determinare, cu un inamic perfid, care dispreţuieşte valorile umane. Nu putem anticipa deznodământul acestui război, dar putem fi siguri că vom fi alături de Ucraina atât timp cât va fi nevoie. În faţa ameninţărilor pe care Rusia le reprezintă la adresa securităţii regionale şi europene, este esenţial să rămânem uniţi şi solidari şi să continuăm să susţinem cauza dreaptă a Ucrainei şi, în acelaşi timp, să investim în propria securitate. Prin eforturile noastre colective de a consolida postura de apărare şi descurajare, mai ales aici, pe flancul estic al Alianţei, şi prin angajamentul necondiţionat faţă de valorile democratice putem contribui la menţinerea păcii şi securităţii în întreaga regiune, pe continent şi în lume”, a mai spus Angel Tîlvăr, la împlinirea a doi ani de la începutul războiului.

    Ministrul a mai afirmat că fiecare dintre noi trebuie să ne reînnoim angajamentul faţă de democraţie, respectul pentru drepturile omului şi susţinerea unui sistem internaţional bazat pe reguli, pentru că doar aşa putem ajuta Ucraina şi doar aşa ne putem proteja proprii cetăţeni şi teritoriul aliat.

  • Criza energetică din Europa ar putea lua sfârşit: Preţul gazului european a coborât la cel scăzut nivel din ultimii trei ani

    Preţul gazului european a scăzut la un nivel minim record comparativ cu perioada generată de războiul din Ucraina, oferind speranţa că o criză energetică care a cuprins regiunea în ultimii trei ani ar putea lua sfârşit, raportează Financial Times.

    Importurile puternice de gaze naturale lichefiate, vremea caldă şi reducerea cererii ca urmare a preţurilor ridicate din ultimii ani au contribuit la menţinerea gazului stocat în depozitele subterane ale UE la niveluri istorice ridicate în această iarnă, punând presiune asupra preţurilor.

    Vineri, preţul de referinţă la nivel european, Title Transfer Facility (TTF), a coborât până la 22,53 euro pe megawatt oră, cel mai scăzut nivel din mai 2021, fiind pe cale să înregistreze a treia scădere săptămânală consecutivă.

    Criza energetică a Europei a început în 2021, când regiunea a ieşit dintr-o iarnă rece prelungită, cu niveluri scăzute de stocare a gazelor naturale. Îngrijorările legate de aprovizionarea redusă au fost exacerbate când Rusia a început să trimită mai puţin gaz în Europa, comercianţii speculând la acea vreme că aceasta a fost o tactică de presiune asupra guvernelor europene, inclusiv asupra Germaniei, pentru a aproba punerea în funcţiune a foarte controversatului gazoduct Nord Stream 2.

    Preţurile europene la gaze au atins un vârf în vara anului 2022, ajungând la un moment dat la peste 300 EUR/MWh, în condiţiile în care Rusia şi-a redus şi mai mult livrările în regiune în urma invaziei sale în Ucraina. 

    De atunci, eforturile concertate ale naţiunilor din UE de a reduce cererea, precum şi importurile puternice de GNL din ţări precum SUA şi iernile calde consecutive au contribuit la atenuarea crizei de aprovizionare cu gaze a Europei.

    Gazul rusesc livrat prin conducte, care reprezenta 40% din aprovizionarea UE înainte de invazie, a scăzut la 8%, potrivit Comisiei Europene.

    Miercuri, instalaţiile de depozitare a gazelor din UE erau pline în proporţie de peste 64%, un nivel record pentru această perioadă a anului, potrivit datelor furnizate de Gas Infrastructure Europe, un organism industrial.

  • La doi ani de la declanşarea războiului ruso-ucrainean, 8 din 10 cele mai mari companii listate pe Bursa de la Moscova înregistrează creşteri cuprinse între 7% şi 123%. Indicele de referinţă MOEX, plus 53%

    ♦ Trei companii şi-au dublat valoarea de piaţă ♦ Aprecieri de 51% pe Lukoil, 34% în cazul Novatek şi 26% pentru Severstal ♦ MOEX, dinamici peste mediile pieţelor de capital din Europa şi Statele Unite

     

    Dacă la un an de la începerea celui mai important conflict armat din Europa de după cel de al Doilea Război Mondial, Bursa de Valori de la Moscova crescuse cu 5,3%, majoritatea celor mai importante companii ruseşti şi-au revenit la doi ani de la startul războiului din Ucraina. Astfel, din primele zece firme ruseşti în funcţie de valoarea de piaţă, opt afişează creşteri din 24 februarie 2022 încoace, de la 7% pentru producătorul de oţel Novolipetsk Steel la 123% în cazul gigantului petrolier Tatneft, potrivit calculelor realizate de ZF pe baza datelor de la Investing.

    În urmă cu doi ani, indicele MOEX, de referinţă pentru piaţa de capital din Rusia, scăzuse cu 33,3% în ziua în care trupele ruse au pus piciorul în Ucraina. Apoi, după două zile cu o creştere cumulată de 25%, autorităţile au decis închiderea Bursei de la Moscova, de teamă ca scăderile apărute încă de dinaintea războiului să nu tragă şi mai mult în jos piaţa, având în vedere că autorităţile de la Kremlin se confruntau inclusiv cu sancţiunile  impuse de statele vestice. Tranzacţiile cu acţiuni au fost reluate abia o lună mai târziu.

    Ziua de 24 februarie 2022 a trimis unde de şoc de-a lungul burselor, de la minus 4% pe indicele BET al Bursei de Valori Bucureşti şi 3,9% pentru FTSE 100 de la Londra la 3,3% pentru indicele paneuropean Stoxx 600 şi minus 11% pentru indicele polonez WIG20. De asemenea, au fost luate în vizor inclusiv companiile din afara Rusiei, dar care au ales să îşi continue activităţile acolo, în pofida protestelor comunităţii internaţionale de investitori.

    Bursei de la  Bucureşti i-au trebuit 18 luni pentru a depăşi maximul istoric de dinaintea războiului, respectiv 13.682 de puncte, trecând din toamna trecută pe un trend ascendent care a adus benchmark-ul la circa 16.000 de puncte.

    La Moscova, deşi Bursa nu se află la maxim istoric, majoritatea societăţilor listate în funcţie de evaluare afişează creşteri în ultimii doi ani. De exemplu, grupul bancar Sberbank, cea mai mare companie publică din Rusia, cu 61 de miliarde de euro capitalizare, afişează un avans de 115% pe acţiuni din 24 februarie 2022, când cotaţia a pierdut 37%. Altfel spus, firma a dublat banii investitorilor în acest interval.

    Un randament similar îl înregistrează producătorul de petrol Rosneft, ale cărui acţiuni s-au apreciat cu 105%, la o valoare de piaţă de 60 de miliarde de euro. La fel, compania a scăzut cu peste 35% în ziua invaziei.

    Lukoil, a treia firmă rusă în funcţie de capitalizare, evaluată la 48,3 miliarde de euro, este pe plus cu 50% în acelaşi interval, la 4.650 de ruble pe unitate. Grupul are activitate şi în România. În continuare, compania de gaze Novatek a crescut cu 34%, după o depreciere de 26% în ziua începerii războiului.

    Gazprom, cu activitate în aceeaşi industrie, este una dintre cele două companii aflate în teritoriu negativ în perioada sus menţionată, cu un declin de 25%.

    Norlisk Nickel – cel mai mare producător global de paladiu şi nichel rafinat –  înregistrează o scădere de 20%, la o capitalizare de 22,1 miliarde de euro. Din cele 10 companii listate de ZF, Norlisk a înregistrat cea mai mică scădere pe 24 februarie 2022, de „doar” 14%.

    Declinurile se opresc însă aici. Tatneft, altă companie petrolieră, a oferit investitorilor un randament de 122% de la începerea războiului încoace, dublându-şi astfel capitalizarea la 15 miliarde de euro, după o scădere iniţială de 30% în prima zi de conflict armat.

    Polyus, grup specializat în exploatarea aurului, înregistrează o creştere de 10%, la o evaluare de 14,6 miliarde de euro, în vreme ce producătorii de oţel Severstal şi Novolipetsk Steel s-au apreciat cu 26%, respectiv 6%.

    De notat că doar trei companii din clasament au depăşit dinamica indicelui MOEX în acest interval: Sberbank, Rosneft şi Tatneft, toate cu dinamici de peste 100%. În rest, celelalte şapte societăţi au mers sub media pieţei, singura care s-a apropiat de evoluţia indicelui de referinţă fiind Lukoil, cu o creştere de 50%.

    MOEX înregistrează însă o dinamică mult superioară celei la nivel european, reflectată de Stoxx 600, în urcare cu 12,5% în ultimii doi ani. La Varşovia, WIG20 are plus 34,3%, iar BET afişează o creştere de 25,5% la Bucureşti. În Statele Unite, S&P 500 –  indice reprezentativ pentru Wall Street, care a crescut în ziua invaziei – s-a apreciat cu 16%, în timp ce FTSE 100 din Regatul Unit s-a apreciat cu 6,4%.

    Fondul Monetar Internaţional se aşteaptă ca economia Rusiei să se majoreze mai repede anul acesta decât prognozase anterior, în vreme ce cheltuielile militare ale preşedintelui Vladimir Putin se vor reflecta într-o creştere mai amplă, conform Financial Times.

    Astfel, produsul intern brut rus este aşteptat să urce cu 2,6% în 2024, faţă de 1,1% cât estima FMI în octombrie anul trecut şi uşor sub creşterea de 3% estimată pentru 2023. Actualizarea cu 1,5 puncte procentuale este cea mai mare din rândul ţărilor prezente în raportul World Economic Outlook realizat de FMI.

    Noile date ridică semne de întrebare cu privire la eficienţa multiplelor runde de sancţiuni vestice menite să diminueze veniturile Kremlinului şi să îngreuneze finanţarea războiului din Ucraina, scrie FT.

    Previziunile FMI oferă o perspectivă mai optimistă a  economiei ruseşti decât cea înaintată de Kremlin. Banca centrală a Rusiei a prognozat în noiembrie anul trecut o creştere de doar 0,5-1,5% în 2024, în scădere de la 2,2-2,7% în 2023. Ministerul economiei, mai optimist, a declarat că, în 2023, creşterea ar putea ajunge la 3,5%, dar se aşteaptă la un ritm mai slab în acest an, de 2,3%.

    FMI prognozează o creştere de puţin peste 3% pentru economia globală în 2024 şi circa 1% pentru zona euro.

     

  • Massimo Andolina, President Europe Region Philip Morris International: „Este timpul să sprijinim Ucraina”

    Philip Morris International este una dintre cele mai mari companii din industria tutunului, la nivel global, şi de pe piaţa din Ucraina, în mod special. Potrivit companiei, din 1994, a investit peste 700 de milioane de dolari în economia ucraineană, a create locuri de muncă şi a colaborat cu autorităţile statului pentru a combate comerţul ilicit.

    De la începutul invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, compania a suspendat operaţiunile din Harkov din motive de securitate. În iunie anul trecut, Philip Morris International a anunţat o investiţie de 30 de milioane de dolari pentru a înfiinţa o nouă unitate de producţie în regiunea Liov. Este în plan ca noua fabrică să se deschidă în aprilie 2024. Acest lucru va satisface cererea pieţei interne de produse şi va contribui la sprijinirea, în continuare, a economiei ucrainene. Pentru a confirma aceste intenţii, Massimo Andolina, President Europe Region Philip Morris International, a vizitat Ucraina. În timpul vizitei sale, într-un interviu acordat Forbes, el a vorbit despre importanţa investiţiilor în Ucraina chiar şi în timpul războiului şi rolul pe care această ţară îl îndeplineşte în regiunea europeană.

    Despre vizita în Ucraina

    În ultimii doi ani, din motive de securitate, membri ai managementului, din corporaţii internaţionale, au vizitat rar Ucraina. Care este obiectivul principal al vizitei dumneavoastră?

    Există două motive principale aici. În primul rând, oamenii noştri lucrează în Ucraina. Vreau să le transmit, din nou, sprijinul meu şi să-i asigur că în aceşti doi ani dificili nu am uitat de ei. În al doilea rând, vreau să reconfirm, clar, faptul că angajamentul meu personal, dar şi angajamentul Philip Morris International faţă de Ucraina rămân neschimbate. Vreau să atest acest lucru personal, nu doar la nivel de mesaj.

    „Anul trecut am fost una dintre puţinele companii care au anunţat investiţii în Ucraina şi le-au şi implementat la scurt timp. Mă refer aici la investiţia de 30 de milioane de dolari pe care am făcut-o într-o nouă unitate de producţie în regiunea Liov din Ucraina.”

    Putem presupune că, după ce aţi luat decizia de a investi într-o nouă unitate de producţie, evaluaţi pozitiv climatul investiţional din Ucraina şi poate fi văzut acest lucru ca un semnal pentru alte companii internaţionale să ia în considerare noi investiţii?

    Ucraina se află într-o situaţie dificilă, deoarece războiul este încă în desfăşurare. În opinia mea, în astfel de condiţii, puţine companii sunt pregătite să investească. Cu toate acestea, credem că acum este momentul să investim în Ucraina şi să ne arătăm susţinerea în această ţară, în beneficiul redresării economice.

    Nu a fost o decizie uşoară nici pentru noi. Ştiţi că avem o fabrică mare lângă Harkov care şi-a oprit producţia din prima zi a războiului pentru siguranţa oamenilor noştri. A fost un proces dificil să le explicăm acţionarilor noştri de ce am vrut să investim în deschiderea unei noi fabrici într-o ţară aflată în război. Şi totuşi am făcut-o. Pentru că suntem convinşi că acesta este cel mai bun mod pentru orice companie de a-şi arăta adevăratul angajament faţă de Ucraina.

    În noua noastră fabrică din Lvov vor lucra 250 de persoane. Toate mărcile de ţigări pe care le comercializăm în Ucraina vor fi produse acolo.

    „Suntem încrezători că, prin exemplul nostru, şi alte companii vor ajunge la concluzia că acum este momentul să sprijine Ucraina, să investească aici şi să creeze locuri de muncă.”

    În calitate de lider PMI, responsabil pentru regiunea europeană, cum vedeţi rolul Ucrainei în regiune şi cum credeţi că actualul proces de aderare a ţării la UE poate influenţa acest rol?

    Pentru noi, Ucraina este un exemplu fantastic în implementarea strategiei noastre pentru un viitor fără fum. Conform estimărilor noastre, în prezent, 1,3 milioane de fumători din Ucraina au renunţat la ţigările tradiţionale şi au trecut la produsele noastre fără fum, în special la sistemul IQOS de încălzire a tutunului.

    În ultimii ani, echipa noastră din Ucraina a reuşit să construiască relaţii cu adevărat strânse cu consumatorii, folosind canalul digital. De exemplu, cu ajutorul canalelor digitale, utilizatorii IQOS din Ucraina pot menţine o comunicare constantă cu brandul şi îşi pot împărtăşi feedback-ul. Credem că aceasta este o modalitate eficientă de a menţine o comunicare activă cu consumatorii adulţi şi de a-i sprijini în eforturile lor de a face trecerea de la ţigări la alternativele fără fum. Echipele Philip Morris din alte ţări din regiunea europeană învaţă de la Ucraina această abordare faţă de consumator.

    Despre transformare

    În planurile strategice ale PMI se prevede renunţarea completă la producţia de ţigări şi trecerea la alternative fără fum. Când aveţi în plan să atingeţi acest obiectiv?

    Este o călătorie, iar această călătorie poate fi mai rapidă sau mai lentă, în funcţie de gradul de implicare pentru a o realiza. Ne-am luat angajamentul de a face tot posibilul pentru a crea o lume fără ţigări şi ne-am exprimat deschis obiectivele noastre ambiţioase. Până în 2025, dorim să generăm cea mai mare parte a veniturilor noastre din vânzarea de produse fără fum. Şi, recent, ne-am luat angajamentul de a genera două treimi din toate veniturile din vânzarea de produse fără fum până în 2030. În prezent, în Europa, există deja ţări care au depăşit pragul de 50% în 2023 şi multe altele care vor face acest lucru în 2024. Până în septembrie 2023, conform estimărilor PMI, 27,4 milioane de fumători adulţi din întreaga lume au trecut deja la IQOS, dintre care avem 12,7 milioane de utilizatori în Europa. Vorbim despre fumători adulţi care au trecut la IQOS de la ţigările tradiţionale. Putem avansa mai rapid, dar avem nevoie de sprijin.

    „Avem nevoie de sprijinul guvernelor, al autorităţilor de reglementare şi al tuturor celor care îşi pot uni forţele pentru a contribui, cât mai curând posibil, la crearea unei lumi fără ţigări.”

    Ucraina a fost una dintre acele pieţe care s-au dezvoltat foarte rapid datorită abordării pragmatice a reglementării legislative la începutul lansării IQOS.

    Din păcate, unele ţări pun în aplicare în prezent politici radicale şi nejustificate care prevăd aceeaşi impozitare şi reglementare a produselor fără fum şi ţigărilor. Spun „din păcate” pentru că am văzut rezultate negative ale acestei politici în mai multe ţări ale UE, în special în Franţa. Aici, numărul fumătorilor este printre cele mai mari din Vestul Europei, dar nivelul comerţului ilegal reprezintă aproape jumătate din piaţa de tutun. În Franţa, adulţii fumători au acces limitat la informaţii ştiinţifice cu privire la alternativele existente la fumatul tradiţional, cum ar fi alternativele de încălzire a tutunului. Şi pe măsură ce acciza creşte într-un ritm fără precedent, fumătorii trec masiv la ţigări ilegale în loc să renunţe la fumat sau să treacă la alternative fără fum.

    Ucraina are oportunitatea de a folosi experienţa europeană de succes, unde majoritatea ţărilor recunosc diferenţa dintre alternativele fără fum şi ţigările obişnuite, atât în legislaţie, cât şi în taxare diferenţiată. Ne-am luat angajamentul de a creşte gradul de conştientizare în rândul fumătorilor şi de a continua să dezvoltăm şi să comercializăm produse fundamentate ştiinţific care permit consumatorilor adulţi, care nu doresc să renunţe la fumat, să facă trecerea la alternative fără fum. Acestea nu sunt lipsite de riscuri şi conţin nicotină, care creează dependenţă, dar trecerea la IQOS este mai puţin dăunătoare.

    Credem că atunci când oamenii sunt informaţi, pot face alegeri în cunoştinţă de cauză. Prin urmare, susţinem întotdeauna legislaţia şi reglementările care se bazează pe ştiinţă şi permit fumătorilor să fie informaţi şi să aibă acces la alternative fără fum.

    Despre piaţa ilegală de ţigări din Ucraina

    Piaţa ilicită a ţigărilor rămâne o problemă serioasă în Ucraina, studiile recente indică o creştere a comerţului ilicit la niveluri record de peste 25% în 2023. Poate experienţa altor ţări europene să ajute Ucraina să facă faţă acestei probleme?

    Comerţul ilicit cu tutun nu este o problemă care priveşte doar Ucraina. Situaţii similare există astăzi şi în alte ţări europene – Franţa, Belgia, Marea Britanie. Mai mulţi factori contribuie la creşterea pieţei produselor ilegale din tutun. În primul rând, este impunerea excesivă a taxelor, când accizele cresc prea rapid şi semnificativ. Din cauza impozitelor ridicate, pachetele de ţigări devin prea scumpe, şi le oferă oportunitate producătorilor ilegali să câştige din asta.

    Astăzi ştim că în Franţa, 40% din volumul pieţei de ţigări îl reprezintă comerţul ilegal. Printre francezii cu venituri mici, una din două ţigări vândute este ilegală. Ca urmare, fumătorii sunt expuşi la produse de calitate îndoielnică, iar guvernul francez pierde peste 7 miliarde de euro anual, din taxe neîncasate. Organizaţiile criminale profită de această situaţie. Un alt factor este lipsa unei lupte adecvate împotriva producţiei şi vânzării ilegale de ţigări. Acest lucru necesită o abordare mai pragmatică a impozitării şi o implicare sporită a autorităţilor de aplicare a legii. De aceea, colaborăm întotdeauna cu guvernele pentru a contribui la combaterea comerţului ilegal. Guvernul ucrainean este conştient de această problemă şi este interesat să găsească soluţii – există progrese, dar vrem să vedem mai multe rezultate.

    Despre părăsirea pieţei ruseşti

    PMI este încă prezentă pe piaţa din Rusia, în ciuda declaraţiilor anterioare de a se retrage. Ce le puteţi spune ucrainenilor despre asta?

    Monitorizăm constant situaţia din Rusia. Din păcate, aceasta rămâne o provocare, iar condiţiile existente şi restricţiile de reglementare fac şi mai dificilă ieşirea investitorilor străini. Cu toate acestea, acum mă aflu aici, în Ucraina, şi prin acest lucru confirm angajamentul nostru faţă de această ţară, care face parte din regiunea mea şi este una dintre ţările-cheie în drumul nostru către un viitor fără fum.

     

  • Polonia, tărâmul făgăduinţei pentru femeile refugiate din Ucraina

    Aproape jumătate din numărul femeilor din Ucraina care au fugit de războiul din ţara lor în Polonia intenţionează să rămână acolo permanent, relatează Warsaw Voice.

    Acestea apreciază cel mai mult starea de securitate şi transportul urban şi cel mai puţin munca şi salariul şi situaţia financiară a familiei.

     

  • Dezvăluire a ziarului american WSJ: Elon Musk a înarmat Rusia cu mii de sisteme Starlink

    Cel mai înalt ofiţer de informaţii militare din Ucraina a declarat că forţele ruseşti desfăşurate pe teritoriul ţării sale folosesc mii de terminale Starlink, reţeaua fiind activă în părţile ocupate ale Ucrainei de „foarte mult timp”, a raportat WSJ. 

    Comentariile generalului-locotenent Kyrylo Budanov sugerează că Rusia începe să achiziţioneze terminale Starlink, fabricate de SpaceX, compania lui Elon Musk, la o scară care ar putea reduce un avantaj major pe care Ucraina îl posedă pe câmpul de luptă. Guvernul ucrainean a declarat anul trecut că aproximativ 42.000 de terminale sunt folosite de armată, spitale, întreprinderi şi organizaţii de ajutorare.

    Serviciile Starlink sunt considerate atât de importante pentru operaţiunile ucrainene încât Pentagonul a încheiat anul trecut un acord cu SpaceX pentru a ajuta la finanţarea accesului forţelor Kievului. Până în prezent, forţele ruseşti nu au fost în posesia unui sistem de comunicaţii la fel de sigur.

    Firmele private ruseşti cumpără terminalele de la intermediari care motivează achiziţiile în scop personal, livrând apoi echipamentele în Rusia prin ţările vecine, inclusiv fostele republici sovietice, a declarat Budanov.

    Mai mulţi comercianţi din Moscova şi din afara capitalei ruse promit să instaleze sistemele în întreaga ţară, inclusiv în teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina, fapt care este probat de rezultatele ilustrate pe motorul de căutare rusesc Yandex.ru. 

    Un site web, strlnk.ru, promitea „performanţe testate” în zonele ocupate din Crimeea, Luhansk, Doneţk şi Kherson, cu taxe lunare începând de la 100 de dolari pe lună. Site-ul web a furnizat datele de contact ale unui dealer, inclusiv un număr de telefon mobil rusesc şi un e-mail Yandex. Un reprezentant al firmei a refuzat să ofere vreo declaraţie jurnaliştilor WSJ.

    Un alt site care foloseşte numele unei companii germane de electrocasnice vinde terminale Starlink pentru aproape 300.000 de ruble, adică puţin peste 3.000 de dolari.

    Ca şi alte sisteme de comunicaţii spaţiale, Starlink se bazează pe conexiuni prin satelit, pe o infrastructură numită „staţii la sol” şi pe terminale pentru a permite oamenilor să se conecteze la serviciile companiei de internet de mare viteză. Clienţii folosesc o reţea de antene plate care necesită o vedere liberă spre cer pentru a putea realiza conexiunea prin satelit.

  • Putin se amestecă din nou în alegerile americane şi spune că îl susţine pe Biden, pentru că este ”pe stil vechi şi previzibil”

    Vladimir Putin l-a lăudat pe Joe Biden ca fiind o alternativă mai convenabilă pentru Rusia decât Donald Trump, făcând primele sale comentarii publice cu privire la alegerile prezidenţiale americane, raportează Bloomberg.

    „Este o persoană cu mai multă experienţă, este previzibil, este un politician de stil vechi”, a spus preşedintele rus despre Biden într-un interviu acordat televiziunii de stat, când a fost întrebat care dintre cei doi candidaţi principali ar fi mai bun pentru Rusia, potrivit unei înregistrări video publicate de Kremlin.

    Deşi Putin l-a lăudat pe actual preşedinte al Statelor Unite, liderul de la Kremlin nu a ezitat să puncteze încă o dată diferenţele majore de opinie dintre cei doi conducători de stat: „Cred că poziţia actualei administraţii SUA este profund greşită, lucru pe care i l-am transmis în mai multe rânduri lui Biden”, a declarat Putin. În cadrul unui miting de campanie desfăşurat miercuri seară, Trump a părut să îmbrăţişeze criticile lui Putin, acceptând foarte deschis faptul că preşedintele Rusiei „nu este nici pe departe un fan al său”.

    Putin a subliniat din nou faptul că a trimis trupe în Ucraina pentru a proteja vorbitorii de limbă rusă şi pentru a preveni o ameninţare la adresa securităţii Rusiei reprezentată de încercarea Ucrainei de a adera la NATO. Ucraina şi aliaţii săi occidentali au denunţat acţiunea Moscovei ca fiind un act de agresiune neprovocat. Mai multe ţări NATO, printre care se numără şi SUA, au trimis Kievului numeroase ajutoare militare pentru a putea respinge atacurile Rusiei.

    Între timp, Trump a pus sub semnul întrebării finanţarea americană dedicată Ucrainei şi a declarat că va permite Rusiei să facă ce doreşte cu state membre NATO care sunt „delăsătoare” în ceea ce priveşte investiţiile în propria apărare. Aceste comentarii au zdruncinat Europa, pregătind liderii de pe bătrânul continent pentru o perioadă în care SUA va părăsi poziţia de membru central al Alianţei Nord-Atlantice.

  • Cum a adus muribunda şi hulita industrie de apărare Cehia pe prima scenă a geopoliticii şi a devenit o afacere orientată spre profit a producătorilor privaţi, dar finanţată de guvernele occidentale?

    Cum a adus muribunda şi hulita industrie de apărare Cehia pe prima scenă a geopoliticii şi a devenit o afacere orientată spre profit a producătorilor privaţi, dar finanţată de guvernele occidentale?

    Producătorii cehi de arme şi-au văzut reputaţia transformată radical, de la a fi o pată pe imaginea unei ţări care finanţează democraţia pe alte meleaguri la principalul instrument prin care guvernul de la Praga ajută Ucraina. Viitorul industriei de armament a Cehiei, cândva de importanţă strategică, a fost pus în pericol după căderea comunismului de pierderea pieţelor şi de privatizările din anii 1990.

    Reînvierea sa în anii 2010, datorată exporturilor bănoase, dar controversate, de arme învechite din epoca sovietică către regimuri autoritare şi zone de război din întreaga lume a afectat reputaţia internaţională a ţării şi a pus adesea producătorii şi furnizorii de arme în dezacord cu guvernul. Cu toate acestea, agresiunile ruseşti faţă de Ucraina au schimbat complet peisajul şi au oferit acestor producători o mare oportunitate de a-şi exporta produsele într-o zonă de conflict de importanţă geopolitică pentru Cehia şi tot Occidentul. În consecinţă, pârghia politică a furnizorilor de arme a crescut pe măsură ce aceştia s-au transformat în partenerul vital al guvernului în a susţine Ucraina.

    Totuşi, pentru o industrie care părea că îi pasă prea puţin de drepturile omului şi de standardele etice în trecut, guvernul de la Praga ar trebui să rămână precaut cu privire la relaxarea reglementărilor privind producţia de arme în creştere rapidă şi centrată pe tehnologie învechită. Cehia are o tradiţie lungă în fabricarea armelor grele care datează din perioada industrializării din Imperiul Austro-Ungar. Dezvoltarea a continuat în perioada interbelică. Capacităţile de producţie actuale au fost în mare măsură moştenite din vremea Războiului Rece, când Cehoslovacia a servit ca important furnizor de arme pentru întregul bloc de est comunist.

    Până în anii 1990, fabricile cehoslovace produceau cantităţi uriaşe de material militar, în principal sub licenţe sovietice, inclusiv avioane, tancuri şi artilerie grea. Sectorul a angajat peste 90.000 de muncitori în zeci de fabrici împrăştiate în toată ţara. Uzinele au furnizat arme nu numai armatei cehoslovace subordonate comandamentului sovietic, ci şi aliaţilor săi din Pactul de la Varşovia şi pentru exportul către guvernele nealiniate politic din lumea în curs de dezvoltare.

    Până în anii 1990, fabricile cehoslovace produceau cantităţi uriaşe de material militar, în principal sub licenţe sovietice, inclusiv avioane, tancuri şi artilerie grea. Sectorul a angajat peste 90.000 de muncitori în zeci de fabrici împrăştiate în toată ţara. Uzinele au furnizat arme nu numai armatei cehoslovace subordonate comandamentului sovietic, ci şi aliaţilor săi din Pactul de la Varşovia şi pentru exportul către guvernele nealiniate politic din lumea în curs de dezvoltare. Spre exemplu, între 1945 şi 1992, fabricile cehoslovace au produs peste 50.000 de tancuri şi vehicule blindate. Din acest număr, armata cehoslovacă a primit aproximativ o treime, în timp ce cea mai mare parte a fost exportată cu succes în alte state din blocul de est, din Africa şi Orientul Mijlociu.

    Prăbuşirea regimului comunist în 1989 şi divizarea ulterioară a Cehoslovaciei au provocat un şoc politic şi economic pentru industria de armament a Cehiei, care ulterior şi-a pierdut importanţa strategică şi majoritatea pieţelor sale.

    În cadrul noului sistem democratic, armata cehă a fost reformată, profesionalizată şi restructurată substanţial. În drum spre aderarea la structurile NATO, forţele armate au luat decizia strategică de a înlocui treptat armele învechite din epoca sovietică cu cantităţi mult mai mici de sisteme occidentale moderne.

    Dacă nou înfiinţata armată cehă încă mai poseda aproape 1.000 de tancuri sovietice vechi în 1993, în epoca modernă au rămas doar 30 de piese îmbunătăţite care au fost recent expediate în Ucraina în schimbul unor tancuri germane noi. Deoarece bugetul de apărare a fost redus semnificativ şi producătorii autohtoni nu au putut furniza forţelor armate arme conform standardelor NATO, interesul statului pentru industria de apărare a început să se clatine. Evoluţii similare au avut loc în alte ţări foste comuniste, ceea ce înseamnă că producătorii de arme cehi au început să-şi piardă pieţele externe apropiate.

    Din cauza schimbărilor geopolitice globale de după sfârşitul Războiului Rece şi a superiorităţii tehnologice a armelor occidentale, industria de armament a ţării, orientată pe tehnologii sovietice învechite, a pierdut şi multe oportunităţi de export către lumea în curs de dezvoltare. Ca urmare a pierderii pieţelor, volumul producţiei de arme până la mijlocul anilor 1990 a scăzut la doar o zecime din cel de la sfârşitul anilor 1980.

    Cu sectorul în pragul falimentului, monopolul de stat a fost ridicat şi multe dintre capacităţile de producţie au fost privatizate, uneori în circumstanţe dubioase. Cu toate acestea, în loc de dezvoltarea şi producerea de arme cu tehnologie nouă, multe dintre noile companii private fie s-au convertit la producţia civilă, fie s-au reorientat către modernizarea sistemelor de arme din epoca sovietică fabricate anterior în ţară. Statul a jucat un rol important în creşterea acestor afaceri dubioase. În timp ce armele au fost vândute în principal în zonele de război de către companii private, toate exporturile trebuiau să fie aprobate oficial de organisme guvernamentale.

    Dacă nou înfiinţată armată cehă încă mai poseda aproape 1.000 de tancuri sovietice vechi în 1993, în epoca modernă au rămas doar 30 de piese îmbunătăţite care au fost recent expediate în Ucraina în schimbul unor tancuri germane noi.

    În cadrul sistemului ceh de licenţiere, fiecare export de tehnologie militară trebuie să fie autorizat de către ministerul industriei şi comerţului, ministerul afacerilor externe furnizând o evaluare a conformităţii cu interesele de politică externă şi obligaţiile internaţionale ale ţării. Deşi ministerele au fost în general de acord cu exporturile de arme către ţările implicate în conflicte armate, ele au blocat ocazional unele dintre cele mai problematice acorduri pe baza preocupărilor legate de proliferarea în continuare a materialelor de război către utilizatori finali necunoscuţi. Astfel de restricţii i-au iritat pe producătorii de arme, care au criticat deschis guvernul pentru ceea ce ei au perceput a fi o abordare prea restrictivă care ar fi dezavantajat industria cehă a armelor pe pieţele internaţionale. Între timp, unii dintre oamenii cheie din sectorul armamentului s-au implicat în politici la nivel înalt, ridicând întrebări cu privire la posibile conflicte de interese. În timp ce preşedintele Asociaţiei Industriei de Apărare şi lobbyist-şef pentru producătorii de arme Jiri Hynek a candidat fără succes la alegerile prezidenţiale din 2018, Jaroslav Strnad, proprietarul celui mai mare producător de arme, CSG, a sponsorizat cariera politică a fostului preşedinte Milos Zeman, cunoscut pentru discursurile sale proruse. Invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a schimbat complet dinamica industriei armelor şi relaţiile acesteia cu guvernele, nu numai în Cehia, ci şi în întreaga Europă. Sectorul etichetat până acum de către politic drept „nesustenabil” a devenit brusc un partener vital pentru guvernele care aveau nevoie să-şi consolideze urgent propriile capacităţi de apărare şi, în acelaşi timp, să furnizeze Ucrainei arme.

     

     

    Încă de la începutul războiului, guvernul ceh a fost unul dintre cei mai puternici susţinători europeni ai armatei ucrainene. Cehia a fost prima ţară care a furnizat arme grele Ucrainei în aprilie 2022, iar livrările au continuat de atunci.

    Industria de armament a ţării s-a dovedit a fi un atu cheie în sprijinul militar ceh pentru Ucraina. Aşa cum a dezvăluit prim-ministrul Petr Fiala, după luni de ambiguitate declarată, material militar în valoare de 1,8 miliarde de euro, inclusiv sute de arme grele de fabricaţie sovietică, a fost livrat din Cehia în Ucraina doar în primul an de război.

    Guvernul a mai recunoscut că doar aproximativ un sfert din acest volum a fost furnizat de stat, în principal din surplusul şi stocurile învechite ale armatei. Armata cehă a fost compensată pentru aceste transporturi de arme către Ucraina prin ajutor militar dar şi financiar generos din partea partenerilor săi din NATO şi UE. Majoritatea armelor au fost furnizate Ucrainei de producători privaţi şi finanţate de donatori occidentali. Guvernul a intermediat, de asemenea, un acord între producătorii privaţi de arme cehi şi întreprinderea ucraineană de arme de stat Ukroboronprom privind programe comune de producţie şi modernizare în fabricile cehe. Pe lângă motivaţia geopolitică evidentă, ministrul adjunct al apărării a justificat acest pas prin profitul economic adus producătorilor de arme cehi. Datele despre originea armelor şi a fondurilor arată în mod clar că ceea ce a fost prezentat politic în termeni simplificaţi ca sprijin militar ceh pentru Ucraina este, de fapt, în mare parte o afacere orientată spre profit a producătorilor privaţi cehi finanţată de guvernele occidentale. Poziţia economică şi politică a fabricanţilor de armament a fost stimulată în mod semnificativ de invazia rusească, deoarece capacităţile lor sunt în prezent indispensabile Cehiei şi altor state occidentale pentru ajutarea Ucrainei. Chiar şi aşa, nu este clar cum se va dezvolta dinamica relaţiilor dintre guvern şi industria armelor odată ce ostilităţile din Ucraina se vor încheia. Mulţumită războiului, producătorii de arme au capacităţi de producţie crescute substanţial şi o poziţie puternică din punct de vedere politic, ceea ce le va oferi pârghie pentru a reduce reglementarea din industria de profil. Conştienţi de forţa lor de negociere consolidată, fabricanţii de arme cehi au început deja să militeze pentru ridicarea restricţiilor existente asupra băncilor comerciale care acordă împrumuturi sectorului de apărare.

    Invadarea Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a schimbat complet dinamica industriei armelor şi relaţiile acesteia cu guvernele, nu numai în Cehia, ci şi în întreaga Europă. Sectorul etichetat până acum de către politic drept „nesustenabil” a devenit brusc un partener vital pentru guvernele care aveau nevoie să-şi consolideze urgent propriile capacităţi de apărare şi, în acelaşi timp, să furnizeze Ucrainei arme.

    Cu toate acestea, în contextul specific sectorului armamentului ceh – orientat pe tehnologii sovietice – cererea politică şi militară pentru furnizarea şi repararea armelor învechite ar trebui să scadă în timp. Companiile cehe va trebui din nou să caute noi pieţe pentru produsele şi serviciile lor.

    Afacerile controversate din anii 2010 arată clar că dealerii de arme din Cehia sunt flexibili în căutarea cumpărătorilor odată ce pierd cererea locală. Exporturile profitabile către regimuri autoritare şi zone de conflict au arătat, de asemenea, că nu le pasă prea mult de drepturile omului şi de standardele etice atunci când fac aceste tranzacţii. Deşi sprijinul politic pentru sectorul armamentului ceh este pe deplin rezonabil în circumstanţele geopolitice actuale, o dereglementare mai mare şi creşterea nelimitată a capacităţilor de producţie ar putea crea o viitoare capcană pentru guvern. În loc să se acorde furnizorilor de arme un cec în alb, ar trebui să aibă loc o dezbatere privind sustenabilitatea politică şi economică pe termen lung a sectorului înainte de a fi prea târziu.   

  • Celebrul internet prin satelit Starlink al lui Elon Musk a ajuns în prima linie de pe frontul ruso-ucreainean. Cât costă în România să te abonezi la Starlink

    Serviciile secrete militare ucrainene au declarat că forţele ruseşti folosesc din ce în ce mai mult terminalele Starlink pe linia frontului, o nouă turnură în relaţia neplăcută a Kievului cu serviciul de internet al lui Elon Musk, raportează Bloomberg.

    Conversaţii interceptate între trupele ruseşti din regiunea ocupată Doneţk, în estul Ucrainei, indică faptul că acestea aveau instalate dispozitive Starlink pentru acces la internet, a declarat duminică pe site-ul său de internet Direcţia de informaţii a Ministerului ucrainean al Apărării.

    „Forţele armate ruseşti încep să se folosească sistematic de serviciile Starlink în scopuri militare”, a declarat sâmbătă purtătorul de cuvânt al serviciilor de informaţii militare, Andriy Yusov, citat de site-ul de ştiri RBC-Ucraina.

    Discuţiile în cauză au apărut săptămâna trecută pe reţelele de socializare şi în mass-media din Ucraina. Serviciile Starlink Inc. nu sunt active în Rusia, a declarat joi compania pe platforma de socializare X a lui Musk, fostul Twitter.

    Declaraţia Starlink nu a precizat dacă interdicţia se va aplica şi celor patru zone mari din estul şi sudul Ucrainei pe care Rusia le-a anexat ilegal în 2022, unde se crede că sunt desfăşurate sute de mii de trupe ruseşti. În trecut, compania a restricţionat utilizarea serviciilor de internet în teritoriile ocupate de Rusia.

    Musk a infirmat pe X zvonurile potrivit cărora Starlink ar vinde terminale Rusiei. „Din câte ştim noi, niciun dispozitiv Starlink nu a fost vândut direct sau indirect Rusiei”, a scris el.

    Wall Street Journal a raportat duminică, citând serviciile de informaţii militare ucrainene, că forţele ruseşti folosesc sistemul de internet prin satelit în Ucraina ocupată.

    Musk a activat serviciul prin satelit Starlink în Ucraina în primele luni ale invaziei la scară largă a Rusiei, ca răspuns la rugămintea Kievului. În curând, dispozitivele au devenit o parte vitală a infrastructurii ţării, furnizând servicii de internet în zonele de luptă şi nu numai.

    Serviciile prin satelit ale Starlink sunt disponibile şi în România, preţul lor actual fiind de 230 de lei pe lună. Costul iniţial al achiziţionării echipamentului necesar, care constă într-o antenă satelit mobilă şi un router care permite conectarea calculatoarelor şi a altor dispozitive la Internet prin Starlink, este de 2.400 de lei.