BusinessMagazin

Tag: tata

  • Becali: Sper să mă elibereze CEDO pentru tratament. Când vine noul preşedinte, mă graţiază

     George Becali le-a declarat jurnaliştilor, marţi dimineaţă, la revenirea la Penitenciarul Poarta Albă, că speră să fie liber după un an şi jumătate de închisoare, urmând să depună o contestaţie la executare în dosarul Valiza deoarece fapta pentru care a fost condamnat s-a dezincriminat, conform noului cod penal.

    “Dacă s-a dezincriminat, mă duc, fac contestaţie la executare în dosarul Valiza, se constată că s-a dezincriminat, se descontopesc faptele. A luat şase luni la contopire. Cade Valiza, cad şi cele şase luni, rămâne Becali cu trei ani. Mai muncesc două, trei luni – scădere, mai scriu încă o carte de religie şi încă una de sport şi scad din doi ani încă şase luni şi rămân cu un an jumătate. Şi ies peste şase luni şi cu asta basta”, a declarat Georghe Becali.

    El a spus că este posibil chiar să iasă şi mai repede, în urma unei decizii a CEDO, bazată pe un articol potrivit căruia persoanele grav bolnave şi care nu pot fi tratate în reţeaua penitenciarelor trebuie lăsate să se trateze în libertate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Rupert Murdoch, magnatul care controlează un imperiu media

    Rupert Murdoch a dezvoltat imperiul media pe baza moştenirii de la tatăl său: două ziare din Adelaide, Australia de Sud, şi o staţie de radio dintr-un oraş minier australian. Murdoch a fost elev al şcolii de gramatică din oraşul Geelong, unde a avut prima experienţă în cadrul unei publicaţii, la ziarul şcolii, The Corian.

    A lucrat part-time la ziarul Melbourne Herald şi a fost instruit de tatăl lui de la o vârstă fragedă în direcţia preluării businessului familiei. A studiat mai târziu filosofia, politica şi economia la Colegiul Worcester din cadrul Universităţii Oxford din Anglia. A urmat şi un program masteral, iar apoi s-a angajat ca editor la Daily Express, unde a lucrat timp de doi ani. După moartea tatălui său, când Rupert Murdoch avea doar 21 de ani, s-a întors de la Oxford pentru a prelua afacerea familiei, News Limited, fondată în 1923.

    De la început, Murdoch şi-a direcţionat atenţia înspre achiziţii şi expansiune. A cumpărat Sunday Times din Perth, Australia de Vest (1956), iar în anii următori, ziare regionale din Australia, dar şi tabloidul The Daily Mirror din Sydney. Când avea 32 de ani, a cumpărat prima publicaţie din afara  Australiei, cotidianul The Dominion din Noua Zeelandă. În 1968, a intrat pe piaţa media britanică cu ziarul News of the World, achiziţie urmată, un an mai târziu, de cumpărarea The Sun. În piaţa din Statele Unite ale Americii a intrat în 1973, cu ziarul San Antonio Express-News. Murdoch a fondat apoi tabloidul Star, iar în 1976 a cumpărat The New York Post.  Achiziţiile au continuat în 1981, cu publicaţiile Times şi Sunday Times.

    Următorul pas a fost când, trei ani mai târziu, a preluat 20th Century Fox pentru 250 milioane de dolari, iar apoi posturile care formează nucleul Fox Broadcasting Company. În 1986, Murdoch a introdus producţia electronică a ziarelor din Australia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Gradul mai mare de automatizare a condus la reducerea numărului de angajaţi implicaţi în procesul de tipărire, iar mişcarea a condus la revolta lor, încheiată în urma unei înţelegeri de 60 de milioane de lire. În 1993, a cumpărat cu un miliard de dolari Star TV, o companie din Hong Kong fondată de Richard Li. Şase ani mai târziu s-a extins şi în industria muzicii, cumpărând o parte majoritară de acţiuni ale companiei MichaelGudinski Mushroom Records.

    Ca răspuns al declinului media şi al creşterii influenţei jurnalismului online din perioada anilor 2000, Murdoch şi-a declarat susţinerea modelului microplăţilor în scopul obţinerii de venit din ştirile online. În 2004, a anunţat mutarea sediului central al News Corporation din Adelaide, Australia, în Statele Unite ale Americii. Expansiunea a continuat în online în 2005, când a cumpărat Intermix Media Inc., alcătuită din MySpace, Imagine Games Network şi alte reţele sociale, pentru 580 milioane dolari. Una dintre cele mai cunoscute achiziţii ale lui Murdoch a fost cea din 2007, când, în urma unei oferte de 5 miliarde de dolari, a cumpărat Dow Jones, compania care deţine publicaţiile The Wall Street Journal, Barron’s Magazine, Far Eastern Economic Review, SmartMoney.

    Rupert Murdoch are 83 de ani şi o avere estimată anul trecut la 13,4 miliarde de dolari.  Anul trecut, News Corporation s-a separat în două entităţi: 21st Century Fox, compania axată pe TV şi filme, şi News Corp., responsabilă de ziare şi edituri.

  • Chivu se retrage din activitate: Este sfârşitul unei călătorii

     “Sunt trist şi fericit, râd şi plâng totodată şi mă încearca un sentiment de satisfacţie pe care nu-l pot descrie în cuvinte. Fotbalul mi-a oferit ceva ce îmi va servi toată viaţa. M-a învăţat ce înseamnă pasiunea, ce reprezintă curajul, sacrificiul. Toate astea sunt o punte între visuri şi realitate. Ştiu cine sunt, ce sunt, ce am făcut, cum am facut şi vă pot spune …că a fost o călătorie plină de provocări. O călătorie în care nu am renunţat la visuri, nu am abandonat lupta cu provocările pe care destinul mi le-a aşternut în cale. Le-am înfruntat plin de convingere că voi voi reuşi, ca voi trece mai departe, că într-o zi îmi voi privi copiii şi cu o îmbrăţisare îmi vor mulţumi. Atât şi nimic mai mult”, scrie Cristian Chivu.

    “Am intrat în această lume tânăr, în linişte, visător şi plin de ambiţie şi ies cu ceva fire albe, multe cicatrici şi cu convingerea că inima mea e la locul ei chiar, daca am pus-o de fiecare dată la dispoziţia echipelor la care am jucat. Tată, sper ca eşti mândru de omul care am devenit. Este sfârşitul unei călătorii… şi inceputul, pentru restul vieţii mele!!!”, a adăugat fostul căpitan al echipei naţionale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Fred Koch, magnatul care a criticat regimul comunist

    Fred Chase Koch este un inginer chimist american şi fondatorul  Koch Industries, a doua companie privată ca mărime din Statele Unite ale Americii.  Fred C. Koch s-a născut în Quanah, Texas, în familia imigrantului german Harry Koch, proprietarul ziarului Tribune – Chief. 

    Fred Koch a studiat în cadrul Institutului Rice din Houston din 1917 până în 1919 şi a absolvit Institutul Massachusetts de Tehnologie (MIT) în 1922, în cadrul căruia a obţinut licenţa în practica ingineriei chimice. Koch şi-a început cariera în cadrul Texas Company, iar mai târziu a devenit inginer şef în compania Medway Oil & Storage din Kent, Anglia.

    În 1925 s-a alăturat unui coleg din MIT, P.C. Keith, la compania Keith-Winkler Engineering din Wichita, Kansas. Colegul lui a părăsit însă compania în acelaşi an, iar aceasta s-a transformat în Winkler-Koch Engineering Company. Doi ani mai târziu, Koch a inventat o modalitate mai eficientă în procesul de cracare termică pentru transformarea petrolului brut în benzină care permitea micilor jucători din industrie să concureze cu giganţii domeniului.

    Companiile mari l-au acţionat imediat în judecată pe Koch, cu 44 de procese împotriva lui. Koch a câştigat toate procesele, mai puţin unul – în care s-a dovedit pe parcursul anilor că judecătorul fusese mituit. Chiar dacă a câştigat lupta din sălile de judecată, litigiul extins a scos din afaceri compania Winkler-Koch timp de mai mulţi ani.

    Drept consecinţă, Koch s-a concentrat ulterior pe pieţele externe, inclusiv Uniunea Sovietică, unde compania a construit 15 instalaţii de cracare în intervalul 1929 – 1932. La începutul anului 1930, Winkler-Koch ajunsese chiar să găzduiască tehnicieni sovietici pentru training. Compania s-a extins însă cu instalaţiile de cracare şi în alte ţări din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Koch a reuşit să asigure astfel cu succes averea familiei, iar mai târziu a adus noi parteneri.

    Din 1940, compania a devenit Wood River Petrol şi Rafinare, iar în 1946, după ce firma a cumpărat rafinăria Rock Island şi un sistem de colectare a petrolului brut din apropiere de Duncan, Oklahoma, a fost redenumită  Wood Rock Island Oil & Refining Company.

    După moartea sa, în 1966, atribuţiile de management ale companiei devenite într-un final Koch Industries au revenit celor patru fii ai săi. În perioada petrecută în Uniunea Sovietică, Koch a ajuns să dispreţuiască regimul comunist al lui Iosif Stalin. A scris chiar o carte pe această temă, intitulată „Un om de afaceri se uită la comunism„ (A Business Man Looks at Communism), în care spunea că Uniunea Sovietică este un regim al foametei, mizeriei şi terorii. În prezent, compania are venituri de peste 115 miliarde de dolari şi mai bine de 60.000 de angajaţi.

    Charles Koch este preşedintele consiliului director al companiei, iar David H. Koch este CEO-ul acesteia, după ce Frederick şi William Koch le-au vândut acţiunile în schimbul a 1,1 miliarde de dolari.

  • Zgonea a primit cadou la Cluj o cremă anti-îmbătrânire: Nu o voi folosi, i-o voi da tatălui meu

     Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, şi miniştrii delegaţi Aurelia Cristea şi Mihnea Costoiu au vizitat, joi, la Cluj-Napoca, Salonul de inventică Pro Invent, deschis la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (UTCN), ei primind din partea unor cercetători de la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) “Iuliu Haţieganu” câte o cutie cu o cremă anti-îmbătrânire.

    “Este o cremă ca să nu îmbătrâniţi niciodată”, a spus una dintre cercetătoare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Hagi: Tatăl preşedintelui FRF este un om rău

     Hagi a lăsat să se înţeagă faptul că are aceeaşi părere şi despre Răzvan Burleanu, afirmând că “aşchia nu sare departe de trunchi”. “Părintele domnului preşedinte (n.r. – fostul fotbalist Gheorghe Burleanu) să fie mai atent când vorbeşte. Este un om rău. Când îţi doreşti ca Popescu să rămână acolo (n.r. – în închisoare) înseamnă că eşti un om rău. Îi transmit asta de aici. Numai un om rău poate să dorească răul unui om aflat într-o situaţie dificilă, care a muncit pentru România. Iar pentru mine aşchia nu sare departe. Când se întâmplă asta să îmi daţi voie să spun că în România este răutate multă. Iar cu asta nu facem nimic”, a spus Hagi.

    Fostul căpitan al echipei naţionale susţine că la 4 martie, ziua în care au fost anunţată soluţia Curţii de Apel în Dosarul transferurilor, a realizat că în România nu mai există invidie, ci ură şi răzbunare faţă de oamenii de succes. “Până pe 4 martie, aşa cum a spus Mircea Lucescu, am crezut că în România există invidie. Aşa a zis nea Mircea, că succesul aduce invidie. Dar din 4 martie, am realizat că în România nu mai este invidie, este ură şi răzbunare. S-a depăşit măsura, asta am realizat eu. E dureros, fac parte din acea generaţie. E o dezamăgire mare, cât trăieşti înveţi, ăştia suntem noi, românii”, a menţionat fostul internaţional.

    Hagi a adăugat că oamenii trebuie să aibă mai mult respect faţă de Gheorghe Popescu şi ceilalţi sportivi care au muncit pentru România. “Campania împotriva lui Popescu am văzut că tot continuă. Încă se mai duce, de ce oare? Ştiţi şi voi răspunsul. Eu zic că trebuie să se revină la mai mult respect, pentru că rămânem cu ura şi răutatea în România. Trebuie mai mult respect faţă de nişte sportivi care au muncit pentru România”, a precizat fostul căpitan.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Capitalistul săptămânii: John Pierpont Morgan

    Şi-a început cariera în 1857 în calitate de contabil în cadrul firmei Duncan, Sherman & Co. din New York, reprezentanţa americană a firmei londoneze George Peabody & Co. Patru ani mai târziu, a devenit agent în cadrul firmei din New York a tatălui său, Junius Chase. Între 1864 şi 1871 a fost membru al firmei Dabney, Morgan & Co., iar apoi partener în cadrul Drexel, Morgan & Co., care a devenit în scurt timp sursa predominantă pentru finanţarea guvernului american.

    Firma a fost reorganizată drept J.P. Morgan and Co. în 1895 şi, datorită abilităţii lui Morgan, a devenit una dintre cele mai puternice bănci din lume. Datorită legăturilor cu firma englezească Peabody şi a conexiunilor cu lumea financiară londoneză, Morgan a reuşit să asigure capitalul pentru finanţarea marilor corporaţii americane cu ajutorul bancherilor britanici.

    A început reorganizarea companiilor constructoare de căi ferate în 1885, odată cu stabilirea unei înţelegeri între două dintre cele mai mari astfel de companii, New York Central Railroad şi Pennsylvania Railroad. În procesul de restructurare a acestora, Morgan a devenit membru al consiliului director al mai multor astfel de companii. Între 1885 şi 1888, şi-a extins influenţa asupra liniilor ferate din Pennsylvania şi Ohio, iar după panica financiară din 1893 a fost solicitat pentru reabilitarea mai multor companii feroviare importante din ţară.

    A câştigat, în acelaşi timp, control asupra acţiunilor de restructurare ale acestor companii, devenind unul dintre cei mai puternici magnaţi din industria feroviară: controla, în 1902, 8.000 de kilometri din liniile ferate. Apoi Morgan a alcătuit un sindicat care a realimentat rezerva de aur epuizată a guvernului american cu 62 de milioane de dolari în aur şi a început să finanţeze mai mulţi din giganţii industriali americani.

    În 1891, a participat la fuziunea dintre Edison General Electric şi Thomson-Houston Electric Company, realizând astfel General Electric, liderul pieţei de producţie a echipamentului electric. În 1898 a finanţat fondarea Companiei Federale de Oţel, iar în 1901 a participat la fuziunea dintre aceasta şi gigantul Carnegie Steel Company şi alte câteva companii producătoare de oţel, formând United States Steel Corporation, prima corporaţie de miliarde de dolari din lume. În 1902, Morgan a reunit mai multe companii producătoare de echipament agricol sub numele International Harvester Company.

    În acelaşi an, a organizat, cu mai puţin succes, International Mercantile Marine (IMM), o aglomerare a majorităţii liniilor de vapoare transatlantice, inclusiv White Star, compania care deţinea Titanic. În 1912, Morgan avea locuri rezervate pentru prima călătorie a Titanicului, dar a renunţat din cauza unei boli. J.P. Morgan este una dintre cele mai importante figuri ale capitalismului american, statut păstrat chiar şi după moartea lui din 1913.
     

  • Capitalistul săptămânii: Alfred H. Peet, omul care a revoluţionat industria cafelei

     El a fost şi sursa de insipiraţie pentru o generaţie de antreprenori din domeniu, inclusiv pentru fondatorii reţelei de cafenele Starbucks. Alfred Peet s-a născut în Olanda, unde a învăţat tainele negoţului cu cafea în timp ce curăţa maşinăriile şi făcea comisioanele pentru tatăl său, care avea o mică afacere în domeniul prăjirii cafelei. În adolescenţă s-a mutat în Londra, unde a urmat un stagiu de ucenicie în cadrul unei companii producătoare de cafea şi ceai.

    A călătorit apoi în Indonezia, unde a lucrat ca degustător de ceai, iar în 1955 a imigrat în San Francisco. După mai mulţi ani în care a locuit în SUA, la 49 de ani, Peet a decis să înceapă propria afacere cu cafea. Banii de început i-a avut de pe urma moştenirii, la moartea tatălui. A cumpărat un prăjitor de cafea şi a început să vândă cafea prăjită în mod tradiţional şi ceai într-un magazin deschis în apropierea Universităţii din California. 

    A hotărât să deschidă magazinul pentru că ştia că există şi cafea de calitate, dar nimeni din State nu o cumpăra. Îşi conducea afacerea după filosofia conform căreia ar trebui să existe cea mai mică distanţă posibilă între cel care prăjeşte cafeaua şi client. Pentru a-i face şi pe consumatori să înţeleagă acest lucru, a deschis în cadrul magazinului şi o cafenea în care ei puteau să deguste băutura gata preparată. În plus, a angajat oameni care să lucreze în call centere şi care, în afară de misiunea de a supraveghea comenzile, erau atenţi la recomandările referitoare la sortimente noi. În 1979, Peet a vândut compania unui competitor, Sal Bonavita, căruia i-a rămas mentor şi i-a ghidat paşii până în 1984. Câţiva ani mai târziu, Peet a răscumpărat totuşi compania împreună cu alţi investitori, printre care şi Jerry Baldwin, unul dintre fondatorii Starbucks.

    În prezent, există circa 200 de magazine Peet‘s Coffee în SUA, dintre care o mare parte în zone cu trafic mare, ca aeroporturile şi campusurile universitare. Expansiunea reţelei a fost mai înceată decât în cazul Starbucks, afacerea fiind axată pe vânzarea de boabe de cafea şi ceai, mai puţin pe comercializarea băuturilor gata preparate. În 2012, Peet’s a fost cumpărat de compania germană Joh. A. Benckiser (care a cumpărat şi producătorul de cafea Caribou Coffee) pentru 974 mil. dolari.
     

  • Tatăl lui Edward Snowden a ajuns la Moscova

     Lon Snowden a ajuns pe aeroportul Şeremetievo din Moscova. El a fost întâmpinat de Anatoli Kucerena, avocatul rus al lui Edward Snowden.

    Tatăl fugarului american a anunţat în august că a obţinut viză pentru Rusia.

    “Sunt aici pentru a mă întâlni cu avocatul Kucerena şi pentru a afla mai multe despre situaţia fiului meu”, a declarat el.

    “Sper că voi avea ocazia să îmi văd fiul”, a continuat el, adăugând totuşi că nu este sigur de acest lucru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tatăl lui Ionuţ Anghel, audiat la Parchet după apariţia de date noi în anchetă. Valentin Anghel consideră că de vină pentru moartea copilului sunt câinii

     UPDATE 12:00 – Tatăl lui Ionuţ spune că de vină pentru moartea acestuia sunt câinii

    Tatăl lui Ionuţ Anghel a declarat, joi, la ieşirea de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că de vină pentru moartea fiului său sunt câinii, precizând că nu are niciun semn de întrebare în acest sens. Valentin Anghel a spus că nu a văzut la Parchet imagini care ar fi fost surprinse de camerele de supraveghere din Parcul Tei în 2 septembrie, înainte ca băieţelul să fie găsit mort.

    Întrebat cum comentează speculaţiile referitoare la faptul că Ionuţ nu ar fi fost atacat de câini maidanezi, ci de câini de luptă, Valentin Anghel a spus că nu ştie nimic în acest sens.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro