BusinessMagazin

Tag: suedia

  • Numărul imigranţilor care cerşesc în Suedia s-a dublat în decurs de un an

    Potrivit unui sondaj realizat de radioteleviziunea suedeză SVT, în Suedia se aflau între 3.400 şi 4.100 de astfel de persoane după Paşti. Un studiu realizat în urmă cu un an estima numărul lor la 800 până la 2.000.

    Dintre cele 290 de municipalităţi din Suedia, 241 au răspuns chestionarului trimis de SVT, ceea ce sugerează că numărul estimat al imigranţilor ar putea fi chiar mai mare.

    Martin Valfridsson, coordonatorul programului pentru persoane vulnerabile din cadrul UE, a declarat că datele par corecte, potrivit experienţei sale.

    El a petrecut ultimele săptămâni întâlnindu-se cu reprezentanţi ai municipalităţilor şi organizaţiilor umanitare din ţară în cadrul eforturilor de a coordona mai bine cooperarea între diverse grupuri care oferă ajutor şi asistenţă imigranţilor europeni săraci.

    Studiul SVT sugerează că există cerşetori în cel puţin 40 de municipalităţi unde în urmă cu un an nu existau imigranţi români sau bulgari, inclusiv în nordul ţării.

    Viziunea Suediei pe termen lung este să reducă numărul cerşetorilor care se îndreaptă către nordul ţării şi să le ofere asistenţă celor care au ajuns deja acolo. “Cerşetorii nu pot menţine acelaşi nivel de trai cu cei care sunt rezidenţi în Suedia, dar ar trebui să încercăm să folosim resursele pe care le avem aici pentru a-i ajuta cât se poate de mult”, declara Valfridsson pentru The Local la începutul anului.

    Majoritatea cerşetorilor sunt membri ai comunităţii rome şi au ajuns ca turişti, în conformitatea cu dreptul la libertate de mişcare. Mulţi trăiesc în corturi sau rulote şi îşi câştigă existenţa cerşind bani în faţa magazinelor şi staţiilor de metrou.

    Suedia şi România au declarat că vor coopera în vederea combaterii sărăciei în cadrul comunităţii rome, în urma unor discuţii diplomatice care au avut loc la începutul lui ianuarie în capitala suedeză.

  • Soldaţii suedezi din forţa ONU în Mali afirmă că primesc porţii de mâncare prea mici

    Trupele din Mali primesc din partea ONU porţii de mâncare care conţin 1.800 de calorii pe zi. Dar unii militari au declarat pentru cotidianul suedez Dagens Nyheter că aceste alimente nu sunt suficiente.

    “Este o nebunie că în 2015 nu primim suficientă mâncare. Acest lucru ne afectează starea. Oamenii sunt irascibili şi nervoşi dacă nu pot mânca până se satură”, a declarat un soldat.

    “Poate că 1.800 de calorii sunt suficiente pentru soldaţii ONU din Burkina Faso şi Bangladesh, care sunt adesea mai mici de constituţie, dar nu şi pentru noi”, a precizat un soldat suedez.

    Comandantul trupelor suedeze din cadrul forţei ONU în Mali, locotenent-colonelul Carl-Magnus Svensson, a confirmat că au existat probleme privind porţiile de mâncare, dar a apreciat că, dacă soldaţii se aşteaptă să mănânce la fel ca acasă în Suedia, este o “problemă de lux”. El a adăugat că forţele suedeze nu pot cere mai multă mâncare decât alte unităţi din Timbuktu.

  • Doru Calangea, GIRA: “Cumpărătorii români nu sunt educaţi să aloce mulţi bani pentru tehnologie într-o casă”

    “Sistemul acesta pe care îl comercializăm noi a apărut pe piaţă în 1991, iar dezvoltarea lui a început încă din 1987. Telefonul cu touchscreen a apărut pe piaţă în 2007. Chiar dacă atunci nu exista aplicaţie pentru telefon, puteai să controlezi sistemul de pe calculator, lucru care încă se face în cazul clădirilor mai mari, precum clădirile de birouri. Tehnologia nu este chiar atât de nouă”, spune Calangea. El subliniază faptul că pe piaţa din România se comercializează aceleaşi soluţii la care au acces şi cei din ţările cu un nivel de trai mult mai ridicat. “Între România şi străinătate nu există absolut nicio diferenţă, sunt aceleaşi produse disponibile. Compania pe care o reprezentăm vinde în România aceeaşi gamă de produse pe care le vinde şi în Germania, Austria, Suedia sau Rusia. O diferenţă pe care aş remarca-o între ţarile est-europene şi cele din vest este că acolo, de obicei, proiectele sunt de mai mici dimensiuni. Lumea nu-şi mai face sisteme electrice convenţionale, preferă case cu o oarecare inteligenţă, plecând de la centralizarea comenzilor şi iluminat sau încălzire. În România nu e aşa, pentru că este alt nivel de trai al populaţiei şi alt nivel al veniturilor. Însă la noi sunt mult mai multe case spectaculoase.”

    Prin “case spectaculoase”, Doru Calangea se referă la faptul că oamenii de rând preferă, de multe ori, să investească banii în alte direcţii, iar automatizarea caselor poate fi deseori regăsită la construcţii rezidenţiale de foarte mari dimensiuni. “Proiectele mai spectaculoase sunt în estul Europei, pentru că aici lumea se dă în stambă mai mult, în Rusia, Ucraina, chiar şi în România. În vest sunt mult mai multe proiecte normale, în apartamente de două, trei, chiar patru camere. La noi sunt automatizate locuinţe de două, trei mii de metri pătraţi. Asta ar fi marea diferenţă între est şi vest. Pretenţiile celor din această zonă sunt de multe ori şi mai mari decât ale celor din vest, astfel că un proiect este mult mai complex.”

    Calangea explică cum acest lucru se datorează şi educaţiei, sau mai precis lipsei acesteia, în domeniul eficientiazării energetice. “În Norvegia, spre exemplu, o companie poate avea şi 200 de proiecte de automatizare pe an, adică un proiect pe zi. Acolo, oricine şi-a luat o garsonieră sau un apartament instalează măcar un sistem pentru iluminat sau controlul temperaturii. La noi trebuie să fie măcar o casă.”

    De aceeaşi părere este şi Costin Andriţoiu, evaluator imobiliar, care spune că sub 1% din locuinţele pe care le-a vizitat aveau implementate sisteme inteligente. Andriţoiu spune că numărul apartamentelor automatizate este extrem de mic, soluţiile fiind de cele mai multe ori folosite în casele construite în regie proprie sau în cazul celor cumpărate “la roşu”. “În general, sistemele de automatizare apar la proprietăţi ce depăşesc, ca valoare, 200.000 de euro. Se găsesc la proprietăţi premium, dar contează foarte mult şi zona. Vorbim de costuri care pot ajunge la 5-7% din valoarea construcţiei, sume pe care nu oricine şi le permite. Chiar dacă vorbim de procente şi nu de sume fixe, contează dacă sunt 5% din 200.000 de euro, în cazul unei proprietăţi premium în nordul Bucureştiului, sau 5% din valoarea unei case de 70.000 de euro din sudul Capitalei. Limitările de buget sunt diferite”, spune el.

    “Cumpărătorii români nu sunt educaţi să aloce mulţi bani pentru tehnologie într-o casă”, mai remarcă Costin Andriţoiu. “În locuinţe cu o valoare cuprinsă între 50.000 şi 100.000 de euro, procentul de automatizare este de 0,5, poate 1%. Dezvoltatorii imobiliari implementează rar astfel de soluţii, dar oferă asistenţă celor care vor să beneficieze de ele. În orice caz, părerea mea este că soluţiile devin practice în cazul în care vorbim de case, nu de apartamente.”

    În ceea ce priveşte clădirile de birouri, acestea au deja o anumită automatizare, prin care pot controla temperatura sau consumul electric. La o clădire de mari dimensiuni se justifică investiţia în automatizare, deoarece controlul separat al fiecărei camere reprezintă o operaţiune dificilă şi anevoioasă.

    Soluţia de automatizare dezvoltată de GIRA este descentralizată, în sensul în care fiecare componentă a sistemului are inteligenţa ei. În ipoteza în care apare o defecţiune a unui segment, sistemul funcţionează în continuare. “Aceste butoane transmit practic nişte telegrame unităţii centrale, iar funcţia respectivului buton poate fi schimbată oricând. Dacă vreau să acţioneze jaluzele, îi dau această funcţie; dacă vreau să controleze corpul de iluminat, îl reprogramez. Sistemul oferă astfel o mare flexibilitate”, explică Doru Calangea.  “În sistemul convenţional, eu am tras fir de la corpul de iluminat la întrerupător, iar butonul nu ştie să facă altceva. Nu pot să aprind lumina din cealaltă cameră sau jaluzelele, pentru că firul merge doar de la punctul X la punctul Y. Aici schimb funcţia butonului şi poate acţiona orice aparat legat la sistem.”

    Automatizarea propriu-zisă a casei, spune Calangea, este un proces care nu necesită condiţii speciale. “Diferenţa de proiectare între sistemul nostru de automatizare şi unul convenţional se rezumă doar la partea de cablare, pentru că cea de alimentare este aceeaşi. Consumatorii şi alimentarea acestora rămân neschimbate, doar comanda diferă.”

  • Agenţii ruşi, consideraţi “principala ameninţare pentru Suedia în domeniul spionajului”

    Säpo afirmă în raportul său anual că serviciile secrete ruse şi-au intensificat activitatea în Suedia, pe fondul crizei din Ucraina şi că o treime dintre diplomaţii ruşi aflaţi în post la Stockholm sunt agenţi de informaţii.

    Potrivit lui Wilhelm Unge, responsabil de contraspionaj la Säpo, spionii ruşi sunt “foarte bine formaţi, sunt destul de tineri în raport cu spionii din perioada sovietică, motivaţi, hotărâţi şi atrăgători”.

    Agenţii secreţi ruşi se interesează de apărare, politică, economie, tehnologie, cercetări ştiinţifice suedeze, manifestă interes pentru refugiaţii politici, pentru militari, reprezentanţii poliţiei şi suedezii care călătoresc în străinătate, încearcă să înroleze spioni şi să pătrundă în calculatoarele din Suedia.

    Potrivit Säpo, agenţii săi au dejucat mai multe tentative ale serviciilor de informaţii militare ruse (GRU) de a cumpăra echipamente sensibile.

    Scandaluri de spionaj ce implică cetăţeni ruşi izbucnesc periodic în Seudia. În 2001, serviciile secrete suedeze au arestat un angajat al consorţiului electrotehnic ABB, suspectat că a transmis date secrete URSS şi Rusiei. Justiţia suedeză nu a reuşit însă să dovedească aceste acuzaţii.

    În 2002, Stockholm a expulzat doi diplomaţi ruşi suspectaţi că au legături cu o afacere de spionaj industrial implicând angajaţi ai grupului de telefonie mobilă Ericsson. În februarie 2006, serviciul de contraspionaj suedez l-a arestat pe Andrei Zamiatnin, cercetător la Centrul de genetică al Universităţii suedeze de ştiinţe agricole. Acesta a fost exonerat ulterior şi eliberat.

    În octombrie 2014, armat suedeză a lansat o operaţiune de căutare a unui submarin misterios, suspectat că ar fi rus, în largul Stockholm. Operaţiunea de aproape 20 de milioane de coroane (2,74 milioane de dolari) s-a soldat cu un eşec.

  • Rusia, acuzată că efectuează ample operaţiuni de spionaj în Suedia

    “Spionii ruşi au studii superioare şi sunt mai tineri decât în perioada sovietică”, a declarat Wilhelm Unge, analist al Serviciului SAPO.

    “Sunt spioni motivaţi şi competenţi în integrarea socială”, adaugă Unge, precizând că SAPO a blocat, în 2014, mai multe încercări ale Rusiei de a obţine tehnologie militară suedeză.

    Potrivit raportului anual al SAPO, Rusia este “cea mai mare ameninţare din punctul de vedere al spionajului”.

    Ambasada Rusiei nu a comentat acuzaţiile Suediei.

  • Ikea închide o revistă online în Rusia de teamă că ar încălca legea cu privire la “propaganda gay”

    Gigantul suedez în domeniul producţiei şi vânzării de mobilă a apreciat într-un comunicat că unele articole din “Ikea Family Live” ar putea fi considerate “propagandă” gay în Rusia, relatează BBC News online.

    Legea controversată a fost promulgată de către preşedintele rus Vladimir Putin în 2013, atrăgând un val de critici din partea organizaţiilor din domeniul drepturilor omului. Potrivit acestor organizaţii, legea a fost adoptată cu scopul de a interzice evenimente referitoare la drepturile homosexualilor, o acuzaţie pe care Moscova o dezminte.

    “Atunci când facem afaceri, noi respectăm legislaţia ţărilor în care activăm, iar pentru a evita încălcări am luat decizia să oprim publicarea revistei în Rusia”, anunţă Ikea într-un comunicat în rsă.

    Revista – care este publicată în 25 de ţări – “prezintă diverse aspecte ale vieţii oamenilor acasă, indiferent de vârstă, gen, orientare sexuală, naţionalistate şi religie”, se subliniază în comunicat.

    “Revista reflectă valorile companiei Ikea, ca drepturi egale şi oportunităţi pentru toţi”, insistă gigantul.

    Biroul de presă al Ikea în Rusia nu a primit niciun avertisment oficial pe tema “propagandei gay”, potrivit AFP, citată de BBC.

    Autorităţile ruse nu au comentat gestul Ikea.

    Gigantul a fost fondat în Suedia în 1943 şi a devenit una dintre cele mai de succes multinaţionale.

    Controversata lege rusă prevede amenzi dure pentru oricine oferă informaţii despre homosexualitate persoanelor cu vârsta sub 18 ani.

  • Fostul ministru suedez Carl Bildt a fost vizat în 2013 de o campanie de denigrare în Rusia

    Agenţia suedeză de cercetare în domeniul apărării a dezvăluit că fostul ministru de Externe şi premier Carl Bildt a fost victima unei campanii de denigrare. Presa rusă de stat a afirmat în 2013 că Bildt spiona Rusia ca să se răzbune pentru o înfrângere suferită de regele suedez Karl al XII-lea în urmă cu 300 de ani.

    La vremea respectivă, Carl Bildt era ministru de Externe şi a ajutat la crearea Parteneriatului Estic, o iniţiativă a Uniunii Europene în favoarea apropierii de ţări est-europene precum Ucraina, Republica Moldova şi Georgia.

    Criza din Ucraina a început în 2013, pe fondul intensificării tensiunilor referitor la poziţia Kievului faţă de Europa. Preşedintele de atunci al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a decis să nu semneze un Acord de asociere cu UE şi a optat în schimb pentru o cooperare mai strânsă cu Rusia.

    Înaintea acestei decizii, “Rusia considera Parteneriatul Estic şi oferta UE de apropiere cu Ucraina drept o ameninţare şi a încercat să o contracareze discreditându-l pe Bildt”, a declarat, pentru ziarul suedez Dagens Nyheter, Ulrik Franke, autorul raportului privind campania rusă de denigrare.

    Bildt a fost descris ca un agent al CIA în emisiunea Vesti Nedeli de la televiziunea Russia-1, care a criticat de asemenea cultura Suediei. Potrivit lui Franke, ideea era să sugereze că Suedia este o ţară “ciudată” şi nu respectă “standardele convenţionale”.

    Dezvăluirile despre campania împotriva lui Carl Bildt au apărut la o zi după ce Consiliul Nordic de Miniştri şi-a închis sediile din Sankt Petersburg şi Kaliningrad, în urma unor acuzaţii din partea Rusiei conform cărora organizaţia era plină de “agenţi străini”.

  • Un partid din Suedia a oferit fonduri insurgenţilor separatişti din estul Ucrainei

    Partidul Stângii, care nu este parte a coaliţiei guvernamentale, dar are 21 de locuri în Parlamentul suedez, este acuzat că a trimis fonduri mişcării Borotba, un grup ucrainean de extremă-stânga care are legături cu preşedintele rus, Vladimir Putin, şi cu separatiştii din estul Ucrainei.

    Potrivit cotidianului suedez Aftonbladet, Partidul Stângii a transferat 219.000 de coroane suedeze (circa 24.000 de euro) într-un cont din Ucraina aparţinându-i unei apropiate a liderului Borotba, Victor Şapinov.

    “Mie mi-a spus doar să iau banii şi să nu pun întrebări”, a declarat femeia, fosta concubină a lui Şapinov.

    Aftonbladet speculează că este posibil ca Partidul Stângii să fi fost indus în eroare că fondurile ar fi destinate asistenţei umanitare.

  • Suedia închide patru închisori din lipsă de infractori. Numărul condamnărilor atinge un minim istoric

    Autorităţile din Suedia au anunţat că vor închide patru penitenciare şi un centru pentru arestări preventive, ca urmare a numărului redus de condamnaţi care execută pedepse privative de libertate. În prezent, oficialii de la Stockholm raportează 4.500 de deţinuţi la o populaţie de 9,5 de locuitori.

    Numărul deţinuţilor din Suedia a scăzut cu peste o mie, în perioada 2005-2014, ca urmare a diminuării pedepselor pentru persoanele acuzate de trafic de droguri şi a programului de reeducare a deţinuţilor demarat de conducerea penitenciarelor. “Rolul nostru nu este să pedepsim deţinuţii. Pedeapsa este însăşi codamnarea, adică privarea de libertate. Pedeapsa constă în faptul că se află aici”, spune Nils Öberg, directorul general al administraţiei penitenciarelor suedeze.

    Numărul codamnaţilor a ajuns de la 5.722 la 4.500, iar rata recidivismului este de 40%, mult mai scăzută decât cea din Statele Unite ale Americii sau alte ţări europene.

    “Unele persoane trebuie încarcerate, dar scopul principal al unei închisori trebuie să fie acela de a-i integra în societate şi a-i aduce într-o formă mult mai bună decât cea în care erau când au intrat aici”, mai spune Öberg.

    Închisorile suedeze sunt dotate cu mese de tenis şi biliard, săli de pictură, sală de sport cu saună şi solar, sere şi stupi, iar fiecărui condamnat îi este alocat un ofiţer de legătură, direct responsabil de integrarea sa în societate. 

  • Politician suedez: România ar trebui să-şi ajute populaţia săracă în loc să construiască biserici

    De profesie asistent social, Jenny Sonesson, fost consilier al Guvernului suedez, critică, într-un articol publicat de site-ul TheLocal.se, planurile Guvernului român de a contribui la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, în loc să finanţeze programe pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei şi menţionează, în acest context, prezenţa numeroasă a cerşetorilor români pe străzile din Stockholm.

    De asemenea, Jenny Sonesson relatează că în primăvară a făcut parte din delegaţia condusă de ministrul pentru afaceri europene Birgitta Ohlsson, care s-a aflat în vizită la Bucureşti pentru discuţii cu reprezentanţii Guvernului referitoare la folosirea fondurilor UE pentru combaterea sărăciei. Ea se declară impresionată de vizita într-un sat din România, unde menţionează că a observat doar case sărăcioase, noroi şi căruţe trase de cai neîngrijiţi. Politicianul suedez face, totodată, referire la întâlnirea cu o locuitoare pe nume Nicoleta şi menţionează că aceasta trăieşte împreună cu cei patru copii mici într-o casă fără încălzire şi instalaţii sanitare.

    În acelaşi timp, politicianul suedez face observaţii cu privire la proiectul de construire a Catedralei Mântuirii Neamului şi prezintă costurile publicate anterior de presa străină, remarcând că în “una dintre cele mai sărace ţări din Europa” sunt alocate resurse pentru această construcţie, în condiţiile în care femeia pe care a întâlnit-o într-un sat din România trăieşte împreună cu cei patru copii într-o casă lipsită de căldură şi electricitate. Jenny Sonesson susţine, în acest context, că politicienii români sunt dependenţi de susţinerea membrilor clerului în timpul campaniilor electorale.

    Pe de altă parte, Jenny Sonesson prezintă, în articolul din site-ul TheLocal.se, cifre ale Eurostat cu privire la nivelul sărăciei în România şi adaugă că, potrivit Naţiunilor Unite, membrii comunităţii rome sunt cei mai vulnerabili şi trăiesc în condiţii asemănătoare cu locuitorii din Africa. Politicianul suedez consideră că “în România există o criză umanitară în desfăşurare, care necesită o iniţiativă de tipul Planului Marshall”. “UE ar trebui să solicite României să accepte prezenţa unor echipe de experţi internaţionali pe termen lung”, afirmă Sonesson.

    În finalul articolului, Jenny Sonesson menţionează că este inadmisibil ca “milioane de cetăţeni UE să trăiască în disperare”. “Dacă politicienii din România nu arată o dorinţă reală de schimbare, atunci este necesară o discuţie cu privire la viitorul ţării în Uniunea Europeană, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite criteriile de la Copenhaga”, susţine Sonesson în articolul publicat de site-ul TheLocal.se.