BusinessMagazin

Tag: soft

  • Prea puţini softişti înseamnă creşterea limitată a cifrei de afaceri a companiilor

    În condiţiile în care cifra de afaceri a industriei este generată în continuare în mare parte de zona de servicii, estimările ANIS arată că rata medie de creştere ar putea depăşi 20%, cu suficiente resurse disponibile.

    Principalul factor care blochează dezvoltarea mai rapidă a industriei româneşti de software este disponibilitatea resurselor umane; numărul absolvenţilor de la specializările cu profil tehnic este prea mic în comparaţie cu cererea de pe piaţă, iar competenţele lor sunt limitate la ceea ce pot asimila în timpul cursurilor universitare.

    „Companiile anunţă constant intenţii de angajare pentru perioade scurte spre medii (1-3 ani); dacă luăm în considerare doar aceste anunţuri publice, estimările pentru anul viitor, de exemplu, depăşesc 5.000 de noi poziţii deschise, doar în companiile mari. Foarte probabil ca numărul final să se apropie de 9.000-10.000.” spune Valerica Dragomir, Director Executiv ANIS.

    Numărul anual de absolvenţi de la specializările tehnice nu depăşeşte 7.000, cu o rată de absorbţie pe piaţa muncii de 100%. În aceste condiţii, sistemul de educaţie superioară tehnică nu este în măsură să acopere cererea, iar companiile compensează prin atragerea de angajaţi cu calificări diferite şi complementare cu cele tehnice.

    Modalităţile prin care industria încearcă să compenseze decalajul între cerere şi oferta sunt dintre cele mai variate – de la programe de stagii, la burse, programe de pregătire interne, şcoli de vară, evenimente şi competiţii de codare, precum şi programe de training de durată scurtă care au ca obiectiv să pregătească angajaţi pentru poziţii entry-level.

    Pentru a veni în întâmpinarea preocupărilor companiilor, discuţiile din interiorul ANIS au în vederea implicarea asociaţiei în mai multe tipuri de iniţiative – iniţierea de programe de recalificare de durată scurtă şi medie, implicarea în definirea de programe de educaţie formală superioară de scurtă durată şi, nu în ultimul rând, susţinerea creşterii cifrelor de şcolarizare la specializările tehnice.

     

  • Povestea antreprenorului român care a lansat unul dintre cele mai importante pariuri tehnologice ale anului

    Ceasul gândit în România, produs în China şi poziţionat strategic ca brand britanic este unul dintre cele mai importante pariuri tehnologice ale acestui an.

    Andrei Pitiş îmi arată pe modelul său Vector Watch Luna spaţiile pline din cercul ce dublează cadranul. Spaţiile reprezintă intervalele orare în care are întâlniri, iar cele libere sunt orele în care poate să facă şi alte lucruri. „Pentru o persoană care nu are foarte mult timp, acest calendar clar este valoros“, descrie Pitiş utilitatea ceasului său.

    De fapt, ideea de utilitate a stat la baza conceptului Vector Watch, după cum povesteşte antreprenorul: „Când Vector Watch s-a născut, am pornit de la ideea că viaţa noastră este extrem de fragmentată, că ar trebui să fie mai puţin dependentă de telefon şi de notificările acestuia: vezi pe ceas cine te sună şi cine îţi scrie şi de ce este asta important, aşa că poţi să decizi să ignori persoana respectivă; altfel, dacă iei telefonul ca să vezi SMS‑ul, poate începi să răspunzi, poate mai intri şi în alte aplicaţii şi aşa pierzi 10 minute. 10 minute, de mai multe ori pe zi, înseamnă mult timp pierdut“.

    Vremea, rezultatele sportive, rezultatele bursiere, toate aceste mici bucăţi de informaţii care ar putea genera pierderea timpului verificând neîncetat telefonul pot astfel fi văzute mai rapid pe ceas. Spre deosebire de un ceas obişnuit, modelele Vector Watch, disponibile cu ecran rotund sau dreptunghiular, se conectează prin intermediul tehnologiei wireless Bluetooth la un smartphone şi pot afişa notificări atunci când utilizatorul primeşte un apel sau un SMS. Andrei Pitiş, iniţiator al proiectului, vorbeşte despre Vector la fel de pasionat ca în urmă cu doi ani, când, în cadrul unui eveniment Innovation Labs, mărturisea că vrea să intre pe piaţa de wearables cu ceva revoluţionar. Acum mărturiseşte că în intervalul care s-a scurs de când i-a venit ideea a reînvăţat tot ce ştia. „În ultimul an am învăţat mai mult despre tot – nu doar despre ceasuri, dar tot ce ştiam până atunci şi până anul trecut am învăţat din nou. Nimeni nu înţelege cât de greu este să asamblezi totul: design, hardware, software, manufactură, logistică, distribuţie. Un astfel de produs este un proiect uriaş.“

    La circa două luni de la lansarea pe piaţa din Marea Britanie, în prag de a fi promovat oficial pe piaţa Statelor Unite ale Americii şi la mai puţin de trei săptămâni de prezenţă pe piaţa locală, smartwatch-ul din oţel a umplut paginile publicaţiilor din întreaga lume, impresionate mai ales de autonomia de 30 de zile a bateriei:  „Durata de viaţă a bateriei: atracţia vânzărilor pentru un nou brand britanic de ceasuri“ – New York Post, „Un smartwatch superb – de la un producător de ceasuri, nu de la Apple“, scria şi ComputerWorld, „Vector Luna Smartwatch: Simplu, Subtil şi Sexy“, sunt caracteristicile sesizate de Wareable. Nu mulţi jurnalişti din presa internaţională au sesizat însă originile adevărate ale Vector Watch. Andrei Pitiş povesteşte cum ideea de a face un smartwatch i-a venit în urmă cu doi ani, când singurii competitori erau Pebble şi primul smartwatch Samsung, iar despre Apple Watch nici nu se discuta încă. „Voiam un ceas inteligent care făcea ce face şi Fitbit, în acelaşi timp Pebble avea unele notificări şi aplicaţii, dar eu voiam ceva care să facă ambele lucruri, dar să fie într-o carcasă din oţel şi să arate mai bine decât Pebble.“S-a asociat cu designerul Irina Alexandru, cât şi cu profesorul Dan Tudose, specialist în hardware, şi au început să construiască prototipul. „Irina făcea desenele, Dan hardware‑ul, iar eu făceam software-ul ca să demonstrez că poate să funcţioneze.“ La momentul când au ajuns să prezinte proiectul lui Radu Georgescu, partener fondator al grupului Gecad, în vederea obţinerii primei finanţări, aveau un prototip dreptunghiular. „Am făcut pitch-ul proiectului, iar sâmbătă am primit mesajul că vom obţine finanţarea de 500.000 de euro.“

    Andrei Pitiş îşi aminteşte cum prezentarea era construită din mai multe prezentări mici, cu mai multe finaluri – o construise astfel pentru a se opri în cazul în care i-ar fi plictisit pe investitori. Investitorii nu s-au plictisit, aşa că luni, după obţinerea finanţării, a început deja să sune specialişti pentru a forma echipa de software – majoritatea participanţi la primul eveniment Innovation Labs. „Căutam programatori care să gândească dincolo de cod, la cum vor arăta produsele.“

    Ca în mai toate poveştile cu antreprenori din zona IT, odată ce au format echipa de aproximativ 10 dezvoltatori, au început să lucreze la primele prototipuri într-un apartament din apropiere de Piaţa Victoriei. „Primul era ca un panou, iar pentru al doilea am făcut chiar şi carcasă la un bijutier. Este foarte greu să faci ceasul propriu-zis şi să îl vinzi. Să găseşti producători care să construiască designul tău este iarăşi foarte complicat, trebuie să îi convingi, să pui la punct linia de producţie, să faci ingineria produsului.“ Acesta a fost principalul motiv pentru care, în iunie 2014, au prezentat proiectul fostului CEO al Timex, Joe Santana. Necesitatea de a aduce la conducerea Vector Watch un specialist din industria ceasurilor s-a dovedit ulterior un atu important al produsului, produsul fiind lansat la târgul de ceasuri de la Basel de către fostul CEO al Timex, care a devenit CEO al Vector Watch. Referitor la producţia în China, spune că aceasta a fost singura variantă de a produce smartwatch-urile: „Am căutat şi fabrici în România, m-am uitat spre exemplu în Braşov, unde avem fabrici pentru componente din industria auto, dar mi s-a spus că nimeni din România nu va face ceva atât de mic şi la precizia aceasta“.

  • Locuri de muncă în 14 ţări din Europa. Peste 2.300 de posturi disponibile pentru români!

    Angajatorii din Spaţiul Economic European oferă, prin intermediul reţelei EURES România, 2.347 de locuri de muncă vacante, după cum urmează:

    Spania – 801 locuri de muncă: 1 maseur, 800 muncitori necalificaţi în agricultură;

    Portugalia – 400 locuri de muncă: muncitori necalificaţi în agricultură;

    Marea Britanie– 345 locuri de muncă: 70 asistenţi medicali, 60 ingrijitori persoane/infirmieri, 45 ingrijitori persoane, 40 asistenţi medicali generalişti, 40 şoferi pe maşini de mare tonaj, 20 manipulatori marfă, 20 îngrijitori persoane la domiciliu, 20 stivuitorişti, 20 îngrijitori persoane cu demenţă, 10 constructori structuri metalice;

    Slovacia– 300 locuri de muncă: 150 asamblori de maşini şi echipamente mecanice, 150 muncitori necalificaţi în industria automobilelor;

    Republica Ceha- 197 locuri de muncă: 50 lucrători producţie, 50 operatori, 50 şoferi transport marfă-internaţional, 20 muncitori asamblare, 15 croitori, 10 lucrători în prelucrarea lemnului, 1 analist IT service desk, 1 analist suport software;

    Germania- 127 locuri de muncă: 50 asistenţi medicali generalişti, 20 operatori maşini şi centrale, 15 şoferi de tir, 10 agenţi de pază, 10 agenţi de securitate, 5 asistenţi manager, 4 operatori maşini şi instalaţii optice, 2 mecatronişti, 2 tehnicieni sisteme de securitate (alarmă şi supraveghere), 1 optician, 1 operator CNC (strungar/frezor), 1 asamblor-montator (lucrător în producţie), 1 muncitor necalificat la prelucrarea plasticului/cauciucului, 1 mecanic industrial, 1 operator masină prelucrat plastic/caucic, 1 persoană pentru curăţenie, 1 tehnician fizică de laborator, 1 electrician;

    Suedia– 120 locuri de muncă: 20 femei de serviciu; 15 vopsitori auto, 10 mecanici auto, 10 tinichigii auto, 10 dezvoltatori software, 5 dezvoltatori de software sisteme integrate, 5 arhitecţi sistem software, 5 ingineri testare software, 5 chimişti, 5 farmacişti, 5 ingineri în tehnologia farmaceutică, 5 biologi/cercetători în biologie, 5 cercetători în genetică /bioinformatică, 5 ingineri în biomecanică/neurobiologie/ştiinţa biomaterialelor, 5 microbiologi, 5 ingineri laboranţi;

    Ungaria- 50 locuri de muncă: 50 opetarori la asamblarea panourilor electrice;

    Norvegia– 24 locuri de muncă: 6 dulgheri, 6 dulgheri/parchetari, 6 dulgheri cofraje, 2 instalatori ventilaţie, 2 tinichigii, 1 doctorand inginerie biomedicală/biofizică (canale în sănătate/fibrilare ATRIA), 1 doctorand inginerie biomedicală/biofizică (model silico AF);

    Finlanda – 10 locuri de muncă: 10 angajaţi personal pentru curăţenie;

    Belgia– 3 locuri de muncă: 2 directori audit (seniori) în servicii financiare, 1 proiectant construcţii metalice;

    Franta– 3 locuri de muncă: 2 tăietori lemne, 1 agent curăţenie;

    Polonia- 3 locuri de muncă: 3 lăcătuşi/sudori;

    Irlanda– 1 loc de muncă: 1 tehnician dentar.

    Persoanele interesate să ocupe un loc de muncă pot viziona ofertele accesând portalul EURES naţional, www.eures.anofm.ro, sau se pot prezenta la sediul agenţiei judeţene pentru ocuparea forţei de muncă de domiciliu sau reşedinţă, unde consilierul EURES îi poate îndruma.

  • A intrat în antreprenoriat în 2008, iar acum conduce o companie cu 150 de angajaţi şi patru domenii de activitate

    Ioan Iacob a intrat în antreprenoriat în 2008, împreună cu un partener şi prieten din copilărie, iniţial Qualitance fiind destinată consultanţei de testing. „Aveam deja ceva experienţă în industrie, lucrasem şi în nişte start-up-uri americane, lucrasem şi în corporaţii şi am decis OK, vrem să facem o companie care să schimbe ceva la modul în care se livrează software-ul. Şi punctul din care ni s-a părut nouă normal sau cel mai uşor pentru noi la momentul respectiv să plecăm era din zona asta a calităţii sau a controlului calităţii. Şi probabil şi pentru că e zona care te expune cel mai mult la «the big picture», cum spun americanii, a cum se construieşte software-ul şi în care vezi foarte multe corelaţii, înţelegi de ce unele proiecte funcţionează, de ce alte proiecte nu funcţionează, poţi să faci tot felul de legături.“

    Qualitance a funcţionat în zona respectivă câţiva ani, după care am început să intre şi în zone adiacente; în prezent înseamnă circa 150 de angajaţi şi patru domenii de activitate: servicii independente de testare, product development, application management and operations, iar în al patrulea rând, împreună cu o organizaţie din San Francisco, „ceva care se cheamă curated innovation“ – companiile sunt învăţate să inoveze.

    Ioan Iacob este absolvent de Politehnică şi şi-a completat studiile la Carnegie Mellon University. Înainte de Qualitance a lucrat pentru UBISoft şi Gameloft, în producţia de jocuri, dar şi pentru companii cum sunt Blazent, Adobe sau IBM.

    Spune că unul dintre cele mai grele proiecte la care au lucrat colegii săi a fost pentru un client care lucra cu companii care aveau un potenţial financiar de zece trilioane de dolari. Compania încercase să-şi construiască un sistem, cu furnizori high-cost din Statele Unite şi low-cost din China şi India şi cheltuise câteva milioane de dolari. Era ultima încercare, şi în doar trei luni aveau produsul pe masă. „Pentru ei a fost ceva incredibil, nu le-a venit să creadă că a apărut cineva care a fost capabil ca în trei luni.

  • Povestea femeii care a dus oameni pe lună şi a pus bazele unei industrii de 400 de miliarde de dolari

    Margaret Hamilton, în vârstă de 24 de ani, a primit un job de programator la MIT în anul 1960; acest job avea să îi schimbe viaţa, dar şi întreaga lume.

    Deşi se angajase la MIT pentru a-şi putea susţine soţul pe perioada studiilor, Hamilton a decis să rămână la prestigioasa facultate atunci când a auzit de programul Apollo, iniţiativa spaţială care avea să ducă primul om pe lună.

    Fiind o mamă tânără, Margaret Hamilton îşi aducea de multe ori fiica la birou; cea mică dormea pe podea, în timp ce mama ei scria mii de linii de cod ce urmau să fie adăugate modulului computerizat al rachetei.

    La fel ca în zilele noastre, industria de software era dominată de bărbaţi, iar cei mai mulţi dintre colegii ei de breaslă nu îi dădeau mare atenţie. Cuvântul “software” nici nu se regăsea în cerinţele originale; cu toate acestea, pe măsură ce proiectul Apollo avansa, importanţa unui cod a devenit evidentă, astfel că munca depusă de Hamilton şi colegii săi de la MIT a intrat în atenţia celor responsabili.

    La jumătatea anului 1968, peste 400 de oameni lucrau la software-ul Apollo; acesta era începutul unei industrii de 400 de miliarde de dolari.

    Programul Apollo a fost un succes, iar acest lucru s-a datorat în mare măsură viziunii pe care o tânără de 24 de ani a avut-o. Astăzi, Margaret Hamilton este recunoscută ca una dintre cele mai importante figuri din istoria unei industrii care a schimbat lumea.

  • Motivul incredibil pentru care acest angajat Google doarme într-un camion în parcarea companiei. Vezi în ce condiţii doarme – FOTO

    Brandon, tânărul de 23 de ani, s-a angajat la Google pe un post de inginer de software, iar în loc să închirieze un apartament în San Francisco, el a ales să trăiască într-un camion.

    Ideea i-a venit lui Brandon când era intern în cadrul companiei şi stătea într-un apartament cu două camere alături de alţi 3 oameni, loc pentru care plătea 65 de dolari pe noapte, aproximativ 2000 de dolari pe lună, informează Business Insider.

    “Plăteam prea mulţi bani pentru apartament şi stăteam foarte puţin acasă”, a explicat tânărul. Anul următor s-a întors în San Francisco, angajat la Google, dar de data aceasta a cumpărat o camionetă Ford din 2006 cu sute de mile la bord, pentru care a plătit 10.000 de dolari.

    Astfel costurile s-au redus dramatic, nu foloseşte electricitate, telefonul este plătit de Google, doar asigurarea maşinii îl costă 121 de dolari pe lună. “Nu deţin nimic ce trebuie băgat în priză, camionul e prevăzut cu lumini, am o lampă ce merge pe baterii, iar laptopul şi telefonul îl încarc la serviciu”, a spus el. “Am doar lucruri esenţiale, un pat, un dulap şi cam atât”, adaugă Brandon.

    În plus, Brandon mănâncă în fiecare zi în campusul Google şi face duş la sala de sport, după antrenament.

    Această soluţie l-a făcut să economisească destul de mulţi bani, încât să plătească 16.500 de dolari din datoriile pe care le avea către stat. Mai are de achitat aproximativ 6.000 de dolari. Speră să economisească 90% din venituri astfel.

    Acest stil de viaţă îi oferă mai multă libertate şi crede că este o experienţă ideală având în vedere că vrea să călătorească prin lume.

  • Jocul video care a devenit un simbol al Poloniei. Şi Barack Obama îl joacă

    Acesta nu este un articol despre un joc. Este un articol despre un model de afacere în baza căruia un joc video a ajuns să genereze, într-un semestru de la lansare, venituri de peste 121 de milioane de euro şi un profit net de 56 de milioane de euro.

    Producătorii polonezi ai francizei de jocuri video The Witcher au ajuns în primul semestru al acestui an la venituri de 121 de milioane de euro, de cinci ori mai mult decât veniturile totale înregistrate de companie anul trecut. Explicaţia stă în lansarea celei de-a treia ediţii a jocului, ce i-a transformat pe polonezii de la CD Projekt în singura companie din Europa care a intrat în topul global al companiilor din domeniu în funcţie de vânzări, luptându-se astfel cu giganţi precum Electronic Arts sau Warner Bros.

    Spre comparaţie, primii cinci producători de jocuri de pe piaţa locală – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut – au înregistrat anul trecut venituri totale aproximativ 400 de milioane de lei (aproximativ 89 de milioane de euro). Lansată în mai anul acesta, cea de-a treia franciză a The Witcher a plasat CD Projekt în topul primilor 10 producători de jocuri la nivel mondial în funcţie de vânzări.

    Astfel, un clasament realizat de publicaţia Fortune de anul acesta plasează The Witcher 3: Wild Hunt pe locul 9 la nivel mondial în topul condus de Mortal Kombat X (Warner Bros.), Grand Theft Auto V (Take-Two Interactive Software), Battlefield Hardline (Electronic Arts) şi înaintea jocului Super Smash Bros al lui Nintendo. The Witcher este, după cum spun cunoscătorii, unul dintre cele mai bine realizate jocuri RPG (Role Playing Game) – Kevin VanOrd de la GameSport i-a acordat nota 10 din 10, acesta fiind al nouălea joc care a primit nota maximă de la această publicaţie, în timp ce Erik Kain de la publicaţia americană Forbes l-a numit unul dintre cele mai mari jocuri open world pe care le-a jucat vreodată.

    Pentru o persoană mai puţin familiarizată cu cele mai noi tendinţe în gaming, altele sunt însă detaliile care contează. Sediul CD Projekt este unul dintre acestea. Aflat în Varşovia, acesta nu este o clădire din oţel şi sticlă, ci una mai degrabă ce aduce aminte de fostul bloc sovietic. Înăuntru însă, capitalismul şi inovaţia sunt cât se poate de vizibile – spaţii largi se îmbină cu pereţii roşii şi cei cu tapet ce imită cărămida, în clădire există o scenă unde câţiva din angajaţii companiei cântă ocazional, mai sunt o cameră medievală, un hol unde premiile, copertele de revistă şi fotografiile – printre care şi a lui Barack Obama, care a primit un exemplar al The Witcher la vizita sa în Polonia din 2011 de la prim-ministrul Donald Tusk – sunt expuse alături de personajele jocului. În majoritatea birourilor se află fructe proaspete, iar în bucătăria angajaţilor se află doar mâncare vegetariană şi peşte – deoarece unul dintre fondatorii CD Projekt, Marcin Iwinski, este vegetarian.

    Povestea CD Projekt a început similar cu cea a celor mai multe companii din industria software-ului românesc, după cum îmi povesteşte Michal Platkow, directorul de comunicare al companiei, în cadrul turului sediului: doi tineri pasionaţi de soft au început, la 20 de ani, o afacere într-un apartament. În 1994, Iwinski şi Michal Kicinski au început să vândă CD-uri cu jocuri ale companiilor vestice fără licenţă în piaţa din Varşovia. Aveau doar 2.000 de dolari şi un computer. Treptat, au trecut spre vânzarea jocurilor cu licenţă şi, în cele din urmă, s-au orientat către dezvoltare de joc. CD Projekt a devenit astfel prima companie care lucra direct cu companiile vestice pentru a localiza jocurile din Polonia şi a început să angajeze chiar şi actori celebri care să dubleze dialogurile din jocurile populare, oferind astfel marilor jucători din industrie ceva din ceea ce nicio altă companie nu putea oferi. Compania şi-a asigurat drepturile de distribuţie pentru hituri globale precum Diablo II şi Baldur’s Gate, iar lista partenerilor s-a îmbogăţit cu nume precum Cryo, Konami, Microsoft, Sega şi Ubisoft.

    Problemele financiare cu care se confrunta principalul lor colaborator, compania Interplay, pentru care au realizat localizarea jocului Baldur’s Gate, i-au determinat să ia în considerare dezvoltarea propriului joc. Au achiziţionat drepturile pentru The Witcher – cartea scrisă de autorul polonez Andrzej Sapkowski – şi, în 2002, au pus bazele celei de a doua companii a grupului CD Projekt Red (în 2011, cele două companii au fuzionat), iar în 2003 studioul a început să lucreze la primul role playing game, în lumea Vrăjitorului lui Andrzej Sapkowski. La un cost de 20 milioane de zloţi polonezi (peste 47 de milioane de euro), The Witcher a fot cel mai costisitor joc dezvoltat în Polonia. Dezvoltarea primului joc a durat cinci ani şi a implicat aproximativ 100 de dezvoltatori, incluzând nume precum Tomasz Bagiński (nominalizat pentru un premiu al Academiei pentru filmul său scurt The Cathedral), Przemyslaw Truściński (animator celebru) şi Vader (una dintre cele mai cunoscute formaţii de heavy metal poloneze).

    The Witcher – White Wolf a avut premiera în 2007, devenind un hit comercial – doar în Polonia s-au vândut în 35.000 de copii în numai trei zile de la lansare, în timp ce vânzările la nivel mondial au trecut de 2 milioane de unităţi. Odată cu lansarea celei de a doua francize, în 2011, Assassins of Kins, numărul de unităţi vândute a depăşit 10 milioane de unităţi. În 2008, polonezii şi‑au lansat şi propria platformă de distribuţie digitală la nivel global, gog.com, axată atât pe distribuţia propriilor jocuri, cât şi pe publicarea jocurilor clasice de PC adaptate la sistemele de operare moderne.

  • Laurenţiu Ghenciu, vicepreşedinte de vânzări în zona EMEA în cadrul Avangate

    “Încă din liceu mă visam în avioane, călătorind prin lume, la costum şi cu servietă (nu prea mă gândeam la laptop atunci). În afară de acest lucru, acum zece ani mi se părea ca e-commerce-ul şi plăţile online reprezintă «the next big thing»“, îşi aminteşte Laurenţiu Ghenciu coordonatele care aveau să îi ghideze cariera.

    Din funcţia pe care o deţine acum, de vicepreşedinte de vânzări în zona EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa) în cadrul furnizorului de soluţii software de comerţ digital Avangate, are drept responsabilităţi principale coordonarea echipei de vânzări din această regiune, cât şi administrarea relaţiilor cu principalii clienţi ai companiei. Şi-a început cariera ca manager de produs în cadrul firmei RioNET, în 2003, la scurt timp după absolvirea studiilor din cadrul Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii a Universităţii Politehnica din Bucureşti.

    Doi ani mai târziu s-a angajat pe postul de agent de vânzări în cadrul producătorului de antivirus Avira, iar în 2006 a început să lucreze în cadrul furnizorului de soluţii de comerţ digital pentru software Avangate, pe postul de account executive. După o perioadă de aproximativ doi ani (2007-2010) în care a lucrat în cadrul companiei de e-payment PayU România în funcţia de director de vânzări şi marketing, s-a reîntors în cadrul Avangate în funcţia de VP Vânzări  şi marketing la nivel global, având ca responsabilitate definirea strategiilor cheie pentru dezvoltarea afacerii Avangate şi punând bazele echipelor de vânzări din Europa, Rusia, China şi America de Nord, de unde a evoluat spre actuala sa poziţie în companie, pe care o deţine din 2011. 

  • Cuplu care a hotărât să cheltuiască doar 6% din veniturile lor pentru a putea dona 100.000 de dolari oamenilor care chiar au nevoie

    Un cuplu din Statele Unite a hotărând să cheltuiască doar 6% din veniturile totale pentru a putea dona 100.000 de dolari în fiecare an organizaţiilor de caritate.

    Julia Wise şi soţul ei Jeff Kaufmann au donat din 2008 până acum un procent considerabil din venitul acestora. Julia Wise este asistent social, iar Jeff Kaufmann este inginer de software în cadrul Google. În 2013, venitul cumulat a fost aproximativ 245.000 de dolari.
    În acel an, cuplul a trăit doar cu 15.280 de dolari, excluzând taxele şi economiile, adică doar cu 6% din venitul din 2013.

    “Fiecare dolar pe care-l cheltuiesc este un dolar de care altcineva ar avea nevoie. Tot timpul am gândit aşa şi am fost norocoasă să găsesc pe cineva care gândeşte la fel.” a spus Julia Wise. “Şi eu şi Jeff ne pasă şi vrem să ajutăm lumea. Încă din timpul facultăţii am început să donăm o parte din venituri. Anul acesta vrem să donă 45%”, a adăugat ea.

    “Vrem să facem lumea mai bună şi credem că unul dintre cele mai bune moduri de a face acest lucru este prin donare către organizaţiile de caritate eficiente”, a spus Kaufmann.

    Cuplul a donat 49.000 de dolari în 2012, anul următor 98.000 de dolari, în 2014 suma s-a mărit la 128.000 de dolari, iar în 2015, până acum, cuplul a dat 55.000 de dolari. 

  • DIESELGATE. Ai Skoda, Seat, Audi sau VW? Cum poţi afla dacă ai instalat software-ul cu probleme

    La scurt timp după ce Volkswagen a oferit clienţilor săi posibilitatea de a afla online, pe baza seriei de şasiu, dacă maşina lor este afectată de scandalul emisiilor, alţi constructori de sub aceeaşi umbrelă au venit cu soluţii asemănătoare.

    Astfel, Skoda, Seat şi Audi oferă acum proprietarilor de maşini posibilitatea de a afla dacă maşina lor conţine softul care stă la baza scandalului Dieselgate.

    Ai Skoda, Seat, Audi sau VW? Cum poţi afla dacă ai instalat software-ul cu probleme