BusinessMagazin

Tag: societate

  • Ai un SRL-D? Vezi dacă nu îţi pierzi D-ul de la 1 ianuarie şi ce trebuie să faci

    Reprezentanţii acestor societăţi trebuie să facă demersurile necesare pentru schimbarea sintagmei SRL-D în SRL sau să opteze pentru altă formă juridică.

    Conform legii, în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la pierderea calităţii de microîntreprindere aparţinând întreprinzătorului debutant, societatea respectivă are obligaţia să procedeze la schimbarea denumirii potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, reprezentantul societăţii se va prezenta la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunalul unde şi-a declarat sediul social, în termen de cel mult 45 de zile lucrătoare de la data la care se împlinesc 3 ani de la înmatricularea societăţii, în vederea schimbării denumirii.

    Mai multe informaţii privind documentele necesare acestei modificări se găsesc la www.onrc.ro, secţiunea menţiuni/persoane juridice/modificarea denumirii.

    Lista societăţilor care îşi pierd calitatea de microîntreprindere S.R.L.-D. la 31 decembrie 2014 este disponibilă la adresa http://www.onrc.ro/index.php/ro/microintreprindere-debutanta.

  • 500 de oameni şi de momente care au marcat cei 25 de ani de capitalism

    Problema este că respectiva informaţie nu este sistematizată şi se pierde în marea de zgomot orb a internetului, a lipsei de timp sau a nepăsării.Aşa că priviţi demersul Business Magazin de a prezenta 500 de oameni şi de momente care au marcat businessul românesc în cele două decenii şi jumătate scurse de la Revoluţie ca pe un act firesc. Cu suişuri şi cu coborâşuri, cu eroi şi cu antieroi, cu afaceri sau cu tunuri, este o perioadă pe care trebuie să ne-o asumăm şi să o cunoaştem pentru a nu repeta greşelile făcute deja.

    Priviţi acest demers ca o restituire pe care publicaţia noastră o face societăţii; veţi înţelege ce spun dacă veţi compara rezultatele pe care le obţineţi pe Google căutând decretul-lege 54 din 1990 – circa 5.000, multe mult prea seci şi oficiale, cu numărul de pagini disponibile pentru oricare dintre vedetele autohtone de ordinul sutelor de mii.

    Unii vor spune că este o comparaţie nepotrivită; eu spun că succesul vedetelor, cum şi reuşitele de astăzi ale unora şi nereuşitele altora, poveştile de succes sau eşecurile, au rădăcini în acel prim act normativ care a permis constituirea primelor companii private, care a permis coagularea de idei, de bani şi de talent care înseamnă astăzi mediul de afaceri şi societatea. Sigur, nu oferim o privire completă, care să includă toate evenimentele şi oamenii şi momentele interne şi internaţionale care au marcat un sfert de veac, dar oferim o imagine cuprinzătoare, fie ea şi concisă, a acestei perioade.

    Numărul 500 al Business Magazin capătă astfel o semnificaţie aparte şi pentru noi, şi, sperăm, pentru cititorii noştri. Aş vrea să le mulţumesc tuturor colaboratorilor, partenerilor şi clienţilor revistei, care au făcut posibili cei 10 ani de existenţă şi cele 500 de numere ale revistei.

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

    Descarca editia electronica la pretul de 5,9 lei

    Comanda

     

  • Cum a ajuns omul bolnav al Europei cea de-a patra economie a lumii

    Cei din vest au descoperit o societate marcată de şomaj, productivitate scăzută şi sărăcie. Au descoperit însă şi o mână de lucru competitivă şi relativ ieftină, precum şi apetit pentru noi produse. Vestul a descoperit oportunităţi – nu doar în Germania de Est, dar şi în alte state ale fostului bloc sovietic, precum România sau Slovacia.

    În primii 15 ani de după reunificare, creşterea economică a Germaniei s-a situat mult sub cea din restul zonei euro. Productivitatea a scăzut, iar şomajul a crescut, una dintre urmări fiind o criză imobiliară de proporţii. Diferenţele de salariu dintre Est şi Vest şi încercarea de egalizare a acestora au reprezentat factori decisivi pentru intrarea Germaniei într-o recesiune care a ţinut din 1993 până în 2002.

    Unul din efectele reunificării a fost migrarea masivă dinspre est înspre vest; în 1989, 16 milioane de oameni trăiau în Germania de Est. Douăzeci de ani mai târziu, numărul acestora scăzuse la 14 milioane. Conform grupului de cercetare SED-Staat, „nota de plată“ pentru reunificarea Germaniei a fost de 2 trilioane de euro, respectiv investiţiile necesare pentru a reconstrui Estul care suferea după ani de comunism şi după o economie planificată. Decizia de a schimba fiecare marcă germană din Est cu una emisă de băncile din Vest a fost necesară din punct de vedere politic, dar greşită din punct de vedere financiar.

    Momentul de răscruce pentru Germania a fost decizia de a rămâne fidelă principiilor economice considerate de alţii ca „învechite“, consideră Wolfgang Streeck, director al Institutului de Studiu al Societăţii din Köln. „În anii ’90, atunci când America a intrat în zona boomului dotcom, Germania a rămas o economie bazată pe producţie.

    Acest lucru a fost aspru criticat la momentul respectiv, cel mai bun exemplu fiind chiar articolul din The Economist care spunea că statul a rămas în urmă, că este învechit. Mai mult chiar, economia Germaniei era puternic reglementată de către stat şi angajatorii aveau o mulţime de obligaţii către angajaţi şi către stat. Salariile erau foarte mari, iar lucrătorii aveau putere de decizie.

    În Statele Unite sau Marea Britanie, o astfel de organizare economică era văzută ca o condamnare la moarte a sistemului financiar“. În ciuda acestor critici, explică Streeck, acest sistem a fost cel care a salvat Germania şi a transformat-o în puterea mondială de astăzi. „Toate restricţiile şi regulile impuse de stat s-au dovedit în cele din urmă benefice. Companiile au acceptat provocarea şi au câştigat prin inovaţie, concentrându-se mai mult pe ideea de a construi produse de calitate şi mai puţin pe cea de a avea un preţ competitiv.“

    La începutul anilor 2000, companiile din Germania jucau deja un rol important în ţările aflate în tranziţie către o economie de piaţă, apreciază Fredrik Erixon, director al Centrului European pentru Politici Economice Internaţionale. „Companiile germane au înţeles foarte bine pieţele externe şi au început să se orienteze către acestea. Germania a făcut asta mai bine decât Franţa sau Marea Britanie, care în mod tradiţional sunt economii orientate spre pieţe externe.“

  • Ce poţi să faci cu o piscină când ai imaginaţie (GALERIE FOTO)

    Dacă însă nu mai poate fi folosită pentru scopul iniţial, piscina nu poate fi nici lăsată goală să arate urât şi să adune frunze moarte, gunoaie ori să devină adăpost pentru sconcşi – şi atunci i se poate da altă întrebuinţare, şi-a zis un locuitor din San Rafael, California.

    Acesta, ajutat de cei doi băieţi, şi-a transformat piscina în operă de artă, pictând pe fundul ei scene care prezintă o comunitate ce se luptă să găsească soluţii de a proteja planeta, fiind evidenţiate alegerile bune şi alegerile proaste ale oamenilor, scrie San Francisco Chronicle. Astfel decorată, piscina a devenit acum un loc de plimbare şi reflecţie pentru proprietarii ei şi pentru toţi cei care le calcă pragul.

  • Cele mai inovatoare companii din România: SIVECO, proces educaţional optimizat în vederea competenţelor într-o societate bazată pe cunoaştere

    Elementul de noutate:

    Acesta este primul proiect în care a fost utilizată o abordare holistică a ambelor metode, tehnologice şi de instruire, pentru a stimula interactivitatea procesului de învăţare şi a aduce o schimbare reală în activitatea din sala de clasă.  Avantajul dispozitivelor hardware multi-touch constă în posibilitatea unei interacţiuni largi cu informaţia, interacţiune de tip complex, multisenzorial, prin utilizarea ambelor mâini şi având posibilitatea de a opera atât cu entităţi  reale, cât şi virtuale, fiind foarte apropiată de ceea ce numim realitate virtuală.

    Conţinuturi educaţionale precum „Satul Eco – Surse de energie regenerabile”, „Exprimarea emoţiilor”, „Cum să construim o centrală nucleară” propun ca metode didactice învăţarea bazată pe proiect, colaborarea între elevi şi transdisciplinaritatea. Lecţiile desfăşurate cu ajutorul acestor instrumente şi conţinutul interactiv s-au dovedit şi se dovedesc în continuare de un real succes, deoarece îmbină toate elementele ce duc la o învăţare eficientă.

    Efectele inovaţiei:

    După ce a fost implementat noul curriculum, constând în douăsprezece lecţii bazate pe proiecte, la clasele dotate cu laboratoare multi-touch au crescut implicarea şi gradul de interacţiune în rândul elevilor. Proiectul a deschis calea dezvoltării de noi competenţe, cum ar fi rezolvarea de probleme, gestionarea conflictelor, lucrul în echipă şi aşa mai departe.

    Deşi planificarea iniţială a implicat doar dezvoltarea resurselor digitale pentru 10 lecţii pentru masa multi-touch, partenerii au reuşit, în ciuda constrângerilor tehnice, să dezvolte 8 jocuri educative interactive, oferind profesorilor o aplicaţie „la cheie“ şi o integrare mai uşoară a noii paradigme educaţionale.

    Descriere:

    Proiectul „Proces educaţional optimizat în vederea competenţelor într-o societate bazată pe cunoaştere” s-a desfăşurat în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2012, implicând partenerii de proiect: SIVECO, UMPFE, UNAP, formatori, creatori de curriculum, de ghiduri, de studii de impact şi alte materiale, scenarişti, profesori, cercetători, specialişti IT din România. SIVECO a asigurat elaborarea propunerii de proiect, în valoare de 6 milioane de euro alocaţi din Fondul Social European, în cadrul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

    Soluţia a constat în următoarele componente principale:

    Un curriculum nou, format din douăsprezece lecţii bazate pe proiecte, care susţin învăţarea colaborativă. Acest curriculum a fost introdus în curriculumul naţional, ca disciplină opţională, fiind disponibil pentru toţi profesorii şi elevii în cadrul orelor de curs opţionale;

    Metodologia pentru dezvoltarea unor noi lecţii bazate pe proiecte, în concordanţă cu cele din noul curriculum, care să permită cadrelor didactice să îşi creeze propriile lecţii şi să îşi personalizeze metodele de predare;

    8 laboratoare multi-touch, care oferă un studiu de caz puternic pentru susţinerea tehnologiei pentru lecţiile bazate pe proiect.

    Formarea a peste 1.000 de cadre didactice din grupul ţintă;

    8 aplicaţii software multi-touch bazate pe proiect, ce integrează tehnologii din jocurile pe computer, oferind astfel o interactivitate mai mare şi sprijinind noua abordare colaborativă a curriculumului.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Slovacii, chemaţi să participe la un referendum împotriva căsătoriei între persoane de acelaşi sex

    Acest referendum a fost cerut de mişcarea Alianţa pentru Familie, care a anunţat în septembrie că a colectat aproape 400.000 de semnături necesare.

    Căsătoria între persoane de acelaşi sex este interzisă în această ţară catolică de 5,4 milioane de locuitori, membră a UE din 2004. În iunie, Parlamentul a aprobat un amendament constituţional care defineşte căsătoria ca o “uniune exclusiv între un bărbat şi o femeie”.

    Trei întrebări vor fi adresate slovacilor, dintre care 70% s-au declarat creştini la ultimul recensământ, şi anume dacă sunt de acord cu alte forme de uniune pe lângă căsătoria între un bărbat şi o femeie, dacă ar fi de acord cu adoptarea de copii de către cupluri de acelaşi sex şi dacă sunt de acord ca părinţii să aibă dreptul de a refuza ca proprii copii să asiste la cursuri de educaţie sexuală atunci când nu sunt de acord cu conţinutul acestora.

    Preşedintele Kiska a anunţat deja la începutul lui noiembrie că va vota favorabil la primele două întrebări.

    Apărătorii drepturilor homosexuale au criticat organizarea acestui referendum. Faptul că referendumul are “loc în cele din urmă este un precedent periculos, (…) faptul că majoritatea votează asupra drepturilor unei minorităţi deschide Cutia Pandorei”, a declarat pentru AFP o activistă, Romana Schlesinger.

    Mediatoarea Republicii, Jana Dubovcova, care veghează la protejarea drepturilor tuturor minorităţilor, s-a arătat mai puţin îngrijorată. “Rata de participare va arăta dacă aceste probleme sunt la fel de importante pentru oameni precum sunt pentru organizatorii referendumului”, a declarat ea pentru AFP.

    Din cele şapte referendumuri organizate de la declararea independenţei în 1993, unul singur a fost validat, şi anume cel privind integrarea în Uniunea Europeană. Rata de participare la celelalte şase nu a atins pragul de 50%.

  • Sistemul zombi: cum a sărit capitalismul de pe şine?

    UN NOU CUVÂNT DE ORDINE CIRCULĂ ÎN ULTIMA PERIOADĂ ÎN SĂLILE DE CONFERINŢĂ ŞI REUNIUNILE INTERNAŢIONALE. S-a făcut auzit la Forumul Economic Mondial de la Davos şi la reuniunea anuală a Fondului Monetar Internaţional. Bancherii îl strecoară în prezentările lor, iar politicienii îl folosesc pentru a face impresie. Cuvântul este ”incluziune„ şi se referă la o trăsătură pe care naţiunile occidentale par să fie pe cale să o piardă: capacitatea de a permite cât mai multor categorii sociale să beneficieze de progresele economice şi să participe la viaţa politică, se arată într-o analiză realizată de publicaţia Der Spiegel.

    Termenul este folosit şi la reuniuni cu un caracter mai exclusivist, aşa cum s-a întâmplat în luna mai, la Londra, unde 250 de personalităţi cu averi mari şi foarte mari, de la preşedintele Google, Eric Schmidt, la directorul general al Unilever, Paul Polman, s-au strâns într-un venerabil castel de pe malul Tamisei pentru a deplânge faptul că, în capitalismul de astăzi, oferta pentru cei cu venituri mici este insuficientă. Fostul preşedinte american Bill Clinton a remarcat ”distribuţia inegală a oportunităţilor„, în timp ce directorul general al FMI, Christine Lagarde, a criticat numeroasele scandaluri din lumea financiară.

    Gazda reuniunii, investitoarea Lynn Forester de Rothschild, a spus că este îngrijorată în legătură cu coeziunea socială, remarcând faptul că oamenii şi-au pierdut încrederea în guverne.

    Nu este necesar, desigur, să participi la o conferinţă la Londra pe tema incluziunii pentru a realiza că ţările industrializate au o problemă. La căderea Zidului Berlinului, acum 25 de ani, ordinea economică şi socială liberală occidentală părea că se află într-un marş triumfal de neoprit. Comunismul se prăbuşise. Politicienii de pretutindeni lăudau pieţele dereglementate, iar specialistul american în ştiinţe politice Francis Fukuyama invoca sfârşitul unei ere.

    Astăzi, nimeni nu mai vorbeşte despre efectele capitalismului liber. Subiectul zilei este ”stagnarea seculară„, aşa cum a numit-o Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA.

    Economia americană nu creşte nici la jumătate faţă de anii 1990. Japonia a devenit bolnavul Asiei, în timp ce Europa se afundă într-o recesiune care a început să încetinească maşinăria de export a Germaniei, punându-i în pericol bunăstarea.

    Capitalismul secolului XXI este unul al incertitudinilor, aşa cum a devenit evident în această lună, când a fost nevoie doar de câteva date dezamăgitoare din comerţul SUA pentru a provoca scăderea puternică a burselor la nivel global, de la piaţa americană a obligaţiunilor şi piaţa petrolului şi până la obligaţiunile mult încercatei Grecii.

    Politicienii şi liderii din afaceri cer noi iniţiative de creştere, dar arsenalele guvernelor sunt goale. Miliardele de dolari cheltuite pe pachete de stimulare economică, în urma crizei financiare, au creat munţi de datorii în majoritatea statelor industrializate, care duc acum lipsă de fonduri pentru noi programe de cheltuieli.

    Băncile centrale rămân şi ele fără muniţie. Au coborât dobânzile aproape de nivelul zero şi au cheltuit sute de miliarde pentru achiziţia de obligaţiuni guvernamentale. Cu toate acestea, sumele uriaşe de bani pompate în sistemul financiar nu îşi fac loc în economie.

    În Japonia, Europa şi Statele Unite, companiile abia dacă mai investesc în echipamente sau fabrici. În schimb, preţurile explodează pe pieţele de acţiuni, obligaţiuni şi imobiliare, un boom periculos generat de banii ieftini şi nu de creşterea economică durabilă.

    Pe lângă crearea unor noi riscuri, politicile occidentale de criză amplifică conflictele din interiorul naţiunilor industrializate. În timp ce salariile muncitorilor stagnează, iar formele tradiţionale de economisire aproape nu aduc câştiguri, clasele bogate, formate din cei care îşi pun banii să lucreze pentru ei, profită din plin. Potrivit celui mai recent Raport al Bunăstării Mondiale (Global Wealth Report) realizat de Boston Consulting Group, averea privată la nivel mondial a crescut cu circa 15% în 2013, aproape de două ori mai rapid faţă de anul anterior.

    Datele ilustrează o disfuncţie periculoasă a motorului capitalismului. Băncile, fondurile mutuale şi companiile de investiţii erau folosite pentru ca economiile cetăţenilor să fie transformate în progres tehnic, dezvoltare şi noi locuri de muncă. În prezent, aceste entităţi organizează redistribuirea bunăstării sociale de jos în sus. Clasa de mijloc a fost şi ea afectată. În ultimii ani, mulţi membri ai clasei de mijloc au văzut că prosperitatea lor scade în loc să crească.

    Larry Kats, economist la Harvard, spune că societatea americană seamănă cu o clădire de apartamente deformată şi instabilă, în care penthouse-ul din vârf devine tot mai mare, în timp ce nivelurile inferioare sunt supraaglomerate, cele de mijloc sunt pline de apartamente goale, iar liftul nu mai funcţionează.

    Nu este de mirare că oamenii nu mai înţeleg prea multe din acest sistem. Potrivit unui sondaj realizat de Allensbach Institute, doar unul din cinci germani consideră că actualele condiţiile economice din Germania sunt echitabile şi aproape 90% simt că decalajul dintre bogaţi şi săraci se amplifică din ce în ce mai mult.

    În aceste condiţii, criza capitalismului s-a transformat într-una a democraţiei. Mulţi consideră că ţările lor nu mai sunt guvernate de parlamente, ci de lobby-urile bancare, care aplică logica bombelor suicidale pentru a-şi asigura privilegiile, cu alte cuvinte fie sunt salvate, fie trag după ele, până la moarte, întreg sistemul.

  • Tiparniţa de bani americană s-a oprit

    Comunicatul Fed exprimă încrederea în “progresul către o ocupare maximă a forţei de muncă într-un context de stabilitate a preţurilor” (şomajul a scăzut la 5,9% în septembrie, cu 0,4% peste nivelul de la care Fed consideră că se poate vorbi de ocupare maximă a forţei de muncă, iar economia este aşteptată să crească anul viitor cu 2,6-3%). În acelaşi timp, ea ignoră obişnuitele avertismente venite din pieţe care, de fiecare dată când banca se pregătea să încheie un ciclu de tipărire de bani, pledau pentru reînnoirea lui, fie cu argumentul unor posibile prăbuşiri ale burselor, fie cu cel al stării proaste a economiei globale.

    În privinţa unor eventuale majorări de dobânzi, Janet Yellen, preşedintele Fed, i-a convins pe colegii săi mai grijulii cu perspectiva de inflaţie decât cu combaterea şomajului să includă în comunicat asigurarea că dobânzile vor rămâne joase pentru “o perioadă considerabilă” şi că orice majorare va depinde de viitoarea evoluţie a economiei.

    De altfel, Janet Yellen i-a surprins recent pe unii politicieni republicani cu un discurs neobişnuit pentru un şef al Rezervei Federale, vorbind despre adâncirea decalajelor sociale şi de avere din SUA, care după unele calcule au ajuns aproape de cel mai ridicat nivel din ultima sută de ani.

  • Tiparniţa de bani americană s-a oprit

    Comunicatul Fed exprimă încrederea în “progresul către o ocupare maximă a forţei de muncă într-un context de stabilitate a preţurilor” (şomajul a scăzut la 5,9% în septembrie, cu 0,4% peste nivelul de la care Fed consideră că se poate vorbi de ocupare maximă a forţei de muncă, iar economia este aşteptată să crească anul viitor cu 2,6-3%). În acelaşi timp, ea ignoră obişnuitele avertismente venite din pieţe care, de fiecare dată când banca se pregătea să încheie un ciclu de tipărire de bani, pledau pentru reînnoirea lui, fie cu argumentul unor posibile prăbuşiri ale burselor, fie cu cel al stării proaste a economiei globale.

    În privinţa unor eventuale majorări de dobânzi, Janet Yellen, preşedintele Fed, i-a convins pe colegii săi mai grijulii cu perspectiva de inflaţie decât cu combaterea şomajului să includă în comunicat asigurarea că dobânzile vor rămâne joase pentru “o perioadă considerabilă” şi că orice majorare va depinde de viitoarea evoluţie a economiei.

    De altfel, Janet Yellen i-a surprins recent pe unii politicieni republicani cu un discurs neobişnuit pentru un şef al Rezervei Federale, vorbind despre adâncirea decalajelor sociale şi de avere din SUA, care după unele calcule au ajuns aproape de cel mai ridicat nivel din ultima sută de ani.

  • Cel mai bogat om din România concediază ultimii 165 de angajaţi, după ce a lăsat 6.000 de oameni pe drumuri

    Ultimii 165 de salariaţi ai Amurco S.A. Bacău, combinatul de îngrăşăminte chimice ce face parte din grupul InterAgro deţinut de omul de afaceri Ioan Niculae, vor intra în somaj din noiembrie. Societatea a intrat în insolvenţa în urmă cu trei luni, potrivit incont.ro.

    Societatea Amurco S.A. Bacău a trimis în şomaj, începând cu 1 iunie 2014, 300 de angajaţi, respectiv 75 la sută din totalul numărului de salariaţi ai unităţii de producţie a îngrăşămintelor chimice. Măsura disponibilizărilor colective a fost luată în mai, după două luni şi jumătate de când combinatul nu mai funcţionează din cauza nerentabilităţii.

    “Creşterea galopantă în ultimul an a preţului la gaz metan, care reprezintă 80 la sută din cheltuielile de producţie, dar şi scăderea cererii pe piaţa de îngrăşăminte au dus la situaţia actuală de la Amurco. Cei 300 de salariaţi ce urmează să fie disponibilizaţi colectiv au primit preavizele, urmând ca după 20 de zile să plece în şomaj. Restul angajaţilor mai au încă o speranţă, deşi combinatul nu mai funcţionează din 27 februarie 2014”, declara în mai liderul sindicatului din cadrul societăţii Amurco Bacău, Gheorghe David.

    Două dintre cele şase combinate membre sau afiliate companiei Interagro, deţinută de omul de afaceri Ioan Niculae, fuseseră redeschise în septembrie, datorită unei conjuncturi favorabile pe piaţa externă, însă alte patru rămân închise, iar şansele să fie repornite sunt destul de mici. “Situaţia combinatelor de îngrăşăminte chimice este, în continuare, critică, pe fondul unei politici haotice în domeniul gazelor naturale”, se arată într-un comunicat de presă al Interagro, titrat “Dispar combinatele, suferă agricultura, apar probleme sociale imense”. Ultimele două fabrici din imperiul industrial al omului de afaceri Ioan Niculae îşi încetaseră activitatea în data de 11 iulie, când Chemgas Slobozia şi Viromet Victoria, singurele fabrici de îngrăşăminte caree mai funcţionau, din cele şase deţinute de Niculae, au fost închise. Amurco Bacău, Nitroporos Făgăraş, Donau Chem Turnu Măgurele şi Azochim Săvineşti sunt închise de mai multe luni. Condecerea Interagro anunţa că toţi cei 6.000 de angajaţi ai fabricilor erau trimişi în şomaj.

    În acest moment, preţul gazelor naturale pe bursele spot internaţionale este de circa 17 euro/MWh. În România, cel mai mic preţ de tranzacţionare al gazelor naturale a fost de aproximativ 85 lei/MWh (circa 19 euro/MWh). Liberalizarea preţului gazelor naturale din producţia internă a început din anul 2012. Dacă, pe 30 noiembrie 2012, preţul gazelor din producţia internă era de 45,7 lei/MWh, începând cu 1 aprilie 2014 a ajuns la 89,4 lei/MWh Faţă de ultima cotaţie la care s-au tranzacţionat gazele naturale din producţia internă pe Bursa Română de Mărfuri (85,33 lei/MWh), majorarea este de circa 87%.

    “În plus, multe dintre combinatele membre sau afiliate grupului Interagro sunt amplasate în oraşe monoindustriale: Victoria, Turnu Măgurele, Făgăraş, Slobozia. Astfel, oraşe întregi depind de slujbele în cadrul acestor combinate! Continuarea unei politici haotice în domeniul gazelor naturale nu numai că va conduce la eliminarea de pe piaţă a combinatelor de îngrăşăminte, dar va crea probleme în agricultură, precumşi serioase probleme sociale! Fără combinatele chimice, în oraşele Victoria, Turnu Măgurele, Făgăraş, Slobozia problemele sociale ar putea ajunge la cote insuportabile”, se mai arată în comunicat.