BusinessMagazin

Tag: scoala

  • Începe şcoala. Clădiri de lux construite în mai multe localităţi stau goale pentru că nu sunt copii

    Într-o localitate din Gorj, elevi care nu reuşesc nicicum să ia bacalaureatul au la şcoală sală de forţă şi terenuri de fotbal. Primarul, şi el fără diplomă de bacalaureat, a decis să investească în sport şi să afle între timp din ce cauză au elevii rezultate slabe.

    Galaţi

    În judeţul Galaţi două unităţi sunt închise de ani de zile din cauza numărului mic de elevi
    Două şcoli din judeţul Galaţi, construite în anii 2000, sunt închise de aproape un deceniu din cauza lipsei de elevi. Investiţia în cele două unităţi, una din oraş, alta de la ţară, depăşeste suma de 400.000 de euro.

    Şcoala din mediul rural a intrat în conservare, iar autorităţile locale alocă sume importante de bani ca să nu se degradeze, în timp ce unitatea din oraşul Galaţi s-a transformat în grădiniţă.

    Şcoala din satul gălăţean Plevna a fost construită între anii 2005-2007 printr-un proiect al BERD, în valoare de 200.000 de euro. Clădirea realizată din panouri de tip sandwich are două clase şi anexe şi a fost utilizată doar doi ani, fiind închisă deoarece la cursuri nu s-a adunat numărul necesar de elevi. Autorităţile locale spun că de aproape 10 ani fac eforturi ca să ţină clădirea în conservare.

    „Şcoala din satul Plevna a fost construită în 2005, a funcţionat câţiva ani, iar în 2009 Inspectoratul Şcolar a decis să o închidă. Clădirea este în conservare, noi o întreţinem în limita bugetului. Este făcută din panouri tip sandwich. Noi în toată comuna avem în jur de 200 de copii, ne confruntăm cu natalitate scăzută, ca peste tot în România. Copiii din satul Plevna merg cu microbuzul şcolar la şcoala din Rediu”, a declarat, la solicitarea MEDIAFAX, primarul comunei Rediu, Fănel Mihai.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trei zile până la ŞCOALĂ | Un record negativ de viteză: O şcoală construită timp de 12 ani nu e gata/ Datele obţinute arată situaţia pregătirilor din câteva judeţe, pentru noul an şcolar

    În multe şcoli din ţară, investiţiile nu s-au realizat de ani de zile, iar în altele acestea au fost făcute degeaba. Fisurile din pereţi sunt astupate, iar apoi se dă cu var pentru a nu se vedea găurile. Într-o şcoală din Vaslui renovările durează de 12 ani şi nu sunt gata nici acum.

    Vechea şcoală din Fâstâci, judeţul Vaslui, este în reconstrucţie din anul 2006. Deşi au trecut 12 ani, lucrările nu au fost finalizate, iar cei 60 de elevi de gimnaziu sunt nevoiţi să înceapă cursurile în fostul dispensar sau în clădirea ocolului silvic, unde au fost improvizate săli de clasă.

    ”Din 2006 au început lucrările. Nici în acest an nu pot începe copiii şcoala acolo. Constructorul nu-şi face treaba. Ca de fiecare dată, în fiecare an a prelungit, iar acum ne-a dat în judecată pentru că nu doresc să recepţionez şcoala. Eu spun că vreau să recepţionez şcoala, să-mi predea şcoala ca să pot să o fac pentru copii, să înveţe copiii. Eu sunt de acord să fac recepţia şi el nu este. Eu spun că am făcut comisii de recepţie a lucrării, prin dispoziţia primarului, vino încoace să-mi predai şcoala, să vedem ce e acolo. Şcoala e şi un obiect de inventar, ca să zicem aşa, dar trebuie preluată, ea are o valoare, trebuie introdusă în inventarul comunei, adică nu e ca un pix, îmi dă un pix, iau pixul”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Sima Hristache, primarul comunei Cozmeşti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şapte turci au fost ridicaţi dintr-o şcoală din Republica Moldova/ Reacţie din România: E un “cadou” pentru Erdogan

    Directorul liceului turc “Orizont” din Chişinău şi alte şase persoane au fost reţinute joi dimineaţă de forţele Serviciilor de Informaţii şi de Securitate din Moldova (SIS) existând suspiciunea că ar întreţine legături cu o organizaţie islamistă.

    “Şapte cetăţeni străini, suspectaţi de legături cu o grupare islamistă, grupare despre care există indicii că desfăşoară acţiuni ilegale în mai multe ţări, au fost declaraţi indezirabili de către organele competente şi expulzaţi de pe teritoriul Republicii Moldova”, spune un comunicat al serviciului citat de presa moldoveană.

    Invocând prevenirea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale Centrul Antiterorist al SIS susţine că a colaborat cu serviciile secrete din alte ţări şi că a efectuat acţiuni concomitent în mai multe colţuri ale ţării.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro

  • Întâmplare demnă de filmele absurde. Un primar din România a organizat nunta fiicei în curtea şcolii. Şi pentru că nu a avut loc cortul, acesta a dărâmat gardul şi poarta de acces a instituţiei de învăţământ

    Mai mult, gardul şi poarta de acces a instituţiei de învăţământ au fost distruse pentru amplasarea unui cort. Abia la 3 zile de la marele eveniment, edilul a trimis câţiva oameni care să strângă în urma lui. Acesta susţine că nu a încălcat nicio lege, pentru că de anul trecut în cadrul primăriei a fost aprobată o hotărâre de consiliu local, prin care la şcoala din comună se pot organiza evenimente festive, contra unei sume de bani.
     
    Petrecere în toată regula în curtea unei şcoli din judeţul Vaslui. Protagonist chiar edilul localităţii, care şi-a măritat fiica în curtea instituţiei de învăţământ.

    Abia peste câteva zile edilul a dat dispoziţie să fie dat jos cortul.

    Primarul petrecăreţ spune că nu a făcut nicio ilegalitate. A plătit ca orice alt cetăţean taxa pentru închirierea spaţiului şi nu a deranjat orele de curs, pentru că este încă vacanţă. Niciun cuvânt însă despre gardul şi poarta de acces a instituţiei care au fost distruse.

    „Să nu interpretăm că s-a dărâmat gardul, s-a luat o bucată de plasă unde era poarta, nu am făcut altceva”, spune primarul Maricel Gâfu.

    „Am închiriat un cort în curtea şcolii la care toate televiziunile, mare tam-tam că am făcut ceva rău, că am făcut o nuntă fiicei mele, nu cred. Nu a fost un act de distrugere, eu nu cred că dacă dăm o poartă deoparte este un act de distrugere şi cine face lucrul ăsta îşi asumă, dar nu cred că s-a distrius nimic”, adaugă el.

    Edilul nu se dezminte. Anunţă că şi de acum înainte, la şcoala gimnazială din localitatea Tomeşti vor mai fi organizate nunţi sau alte evenimente pentru că nu există un cămin cultural, iar oamenii nu au unde să organizeze petreceri.

    „A fost un eveniment frumos, bine organizat. A fost foarte multă muncă”, spune Tudoriţa Gâfu, sora primarului şi cadru didactic la şcoală, scrie digi24.ro

     

  • evoMAG: începerea şcolii creşte vânzările de calculatoare cu 25%

    În acelaşi timp, bugetul alocat de clienţi pentru pregătirile necesare începerii anului şcolar este în creştere, consumatorii fiind dispuşi să cheltuiască circa 2.000 de lei pentru achiziţia unui calculator, a unei imprimante, a unui monitor şi a accesoriilor necesare: tastatură, mouse, boxe, consumabile etc. Bugetul este cu aproximativ 10% mai mare faţă de anul trecut, ca urmare a creşterii consumului la nivel general, al disponibilităţii consumatorilor de  a cheltui mai mult, dar şi a promoţiilor oferite de retailerii specializaţi.

    Românii îşi doresc calculatoare de ultimă generaţie, cu tehnologie nouă şi putere de procesare mare. Pentru un astfel de sistem, sunt dispuşi să plătească un preţ mediu de 1.600 de lei, mai mare cu aproximativ 10% decât anii trecuţi. 

  • Pianistul în şlapi: Un spălător de vase din Oradea impresionează internetul cu talentul său

    Antreprenorul bucureştean Tudor Maxim l-a surprins într-un filmuleţ, pe care apoi l-a postat pe reţeaua de socializare. “Ne plimbam prin Oradea şi dintr-o dată ne-a atras atenţia o muzică magică. Ne-am apropiat şi am descoperit un tânăr în şlapi ce cânta la un pian în parc. Am fost fermecaţi de muzica lui. Am descoperit că provine de al casa de copii şi lucrează ca spălător de vase. Nu are educaţie muzicaşă şi nici prea multă formală. Dar ce cântă e fenomenal!”, a scris Maxim, pe Facebook.

    Imaginile filmate îi confirmă spusele: tânărul îmbrăcat într-un tricou şi pantaloni scurţi şi încălţat cu papuci, cântă foarte bine şi are o voce puternică. Întrebat cum a învăţat să cânte, arată spre ureche, dezvăluind astfel că este în totalitate autodidact. În înregistrarea de şapte minute, Ernest cântă mai multe melodii, precum “Caruso”, a italianului Lucio Dalla, ori “Copacul”, de Aurelian Andreescu.
     

     
    În 12 ore, postarea lui Maxim a adunat peste 63.000 de vizualizări şi mii de comentarii şi distribuiri. Unii oameni s-au oferit chiar să-i plătească lui Ernest ore de muzică, în timp ce alţii au sugerat că ar trebui angajat de Filarmonica din Oradea, scrie www.ebihoreanul.ro

  • Povestea omului care a fondat una dintre cele mai mari companii din domeniul electrocasnicelor

    Tokuji Hayakawa s-a născut pe 3 noiembrie 1893 în Tokio, Japonia. La naşterea sa, părinţii biologici l-au dat spre adopţie familiei Ideno, decizie despre care el a aflat abia la maturitate.

    Din cauza dificultăţilor financiare prin care trecea familia sa adoptivă, Tokuji a abandonat şcoala după doi ani şi s-a angajat la un producător de ornamente.

    În scurt timp, şi-a îmbunătăţit abilităţile în lucrul cu metalele şi a dobândit numeroase cunoştinţe despre piaţa de profil. Când patronul său, Yoshimatsu Sakata, a eşuat în businessul pe care îl conducea, Tokuji a decis să îi rămână alături.

    A mers atât de departe încât ajunsese să vândă noaptea creioanele stricate produse de acesta la o tarabă, experienţă care a născut în Tokuji o nouă pasiune, vânzările. A reuşit astfel să înveţe trucurile pieţei, care aveau să îi fie de folos în cariera sa de antreprenor.

    După ce şi-a terminat ucenicia în magazinul lui Sakata şi a mai lucrat o perioadă ca artizan, Tokuji a decis că este timpul să îşi deschidă propriul business.

    Inspirat de un incident dintr-un film, în care unuia dintre actori i se desfăcuse cureaua în timpul unei scene, Tokuji a inventat un nou tip de curea cu închizătoare reglabilă, care nu necesita găuri de prindere. Produsul a avut un succes imens şi antreprenorul a reuşit să vândă peste 4.700 de bucăţi.

    Încurajat de această reuşită, Tokuji a decis să îşi deschidă primul magazin şi a continuat seria invenţiilor cu un robinet reglabil.

    Adevăratul succes al noii sale afaceri avea să vină ulterior, după un incident care a schimbat cu totul perspectiva de business a antreprenorului, şi anume reîntâlnirea cu familia sa naturală. După ce şi-a redobândit adevăratul nume de familie, Hayakawa, antreprenorul a început să lucreze alături de fratele său în producţia părţilor componente ale creioanelor mecanice. În septembrie 1912, Hayakawa şi-a deschis în Tokio propriul magazin, care avea să se transforme, de-a lungul anilor, într-o adevărată corporaţie.

    În 1915, antreprenorul s-a gândit să producă un instrument de scris de calitate superioară, aşa că a creat creionul mecanic Hayakawa, care a fost îmbunătăţit pentru a scrie din ce în ce mai subţire. În cele din urmă, a decis să denumească afacerea înfiinţată cu trei ani în urmă Sharp (ascuţit), inspirat de calitatea acestui creion.

    Produsul a devenit popular nu doar în rândul japonezilor, ci şi în Europa, unde primul război mondial cauzase o penurie de instrumente de scris, cererea fiind, aşadar, din ce în ce mai mare. Creionul patentat de Hayakawa a obţinut brevete atât în Japonia, cât şi în Statele Unite.
    Ulterior, Hayakawa şi-a extins afacerea cu producţia de electronice, printre care se numără primul calculator cu tranzistori (1964), primul calculator cu ecran LCD (1973) şi primul telefon mobil cu cameră foto (2000).

    În 1937, Hayakawa a fondat Şcoala Comercială pentru Tineri. La baza acestui proiect au stat dificultăţile pe care le întâmpinase în copilărie, când nu avusese posibilitatea de a-şi continua studiile, şi dorinţa de a oferi angajaţilor săi şansa să urmeze studii superioare. Încă din primul an, şcoala întemeiată de inventator a avut peste 100 de studenţi.

    Hayakawa a murit pe 24 iunie 1980, la vârsta de 86 de ani. 

    În prezent, compania înregistrează venituri anuale de 2.000 de miliarde de yeni japonezi (circa 15 miliarde de euro) şi are peste 41.000 de angajaţi. În 2007, Sharp a cumpărat majoritatea acţiunilor companiei Pioneer.

  • Povestea omului care a fondat una dintre cele mai mari companii din domeniul electrocasnicelor

    Tokuji Hayakawa s-a născut pe 3 noiembrie 1893 în Tokio, Japonia. La naşterea sa, părinţii biologici l-au dat spre adopţie familiei Ideno, decizie despre care el a aflat abia la maturitate.

    Din cauza dificultăţilor financiare prin care trecea familia sa adoptivă, Tokuji a abandonat şcoala după doi ani şi s-a angajat la un producător de ornamente.

    În scurt timp, şi-a îmbunătăţit abilităţile în lucrul cu metalele şi a dobândit numeroase cunoştinţe despre piaţa de profil. Când patronul său, Yoshimatsu Sakata, a eşuat în businessul pe care îl conducea, Tokuji a decis să îi rămână alături.

    A mers atât de departe încât ajunsese să vândă noaptea creioanele stricate produse de acesta la o tarabă, experienţă care a născut în Tokuji o nouă pasiune, vânzările. A reuşit astfel să înveţe trucurile pieţei, care aveau să îi fie de folos în cariera sa de antreprenor.

    După ce şi-a terminat ucenicia în magazinul lui Sakata şi a mai lucrat o perioadă ca artizan, Tokuji a decis că este timpul să îşi deschidă propriul business.

    Inspirat de un incident dintr-un film, în care unuia dintre actori i se desfăcuse cureaua în timpul unei scene, Tokuji a inventat un nou tip de curea cu închizătoare reglabilă, care nu necesita găuri de prindere. Produsul a avut un succes imens şi antreprenorul a reuşit să vândă peste 4.700 de bucăţi.

    Încurajat de această reuşită, Tokuji a decis să îşi deschidă primul magazin şi a continuat seria invenţiilor cu un robinet reglabil.

    Adevăratul succes al noii sale afaceri avea să vină ulterior, după un incident care a schimbat cu totul perspectiva de business a antreprenorului, şi anume reîntâlnirea cu familia sa naturală. După ce şi-a redobândit adevăratul nume de familie, Hayakawa, antreprenorul a început să lucreze alături de fratele său în producţia părţilor componente ale creioanelor mecanice. În septembrie 1912, Hayakawa şi-a deschis în Tokio propriul magazin, care avea să se transforme, de-a lungul anilor, într-o adevărată corporaţie.

    În 1915, antreprenorul s-a gândit să producă un instrument de scris de calitate superioară, aşa că a creat creionul mecanic Hayakawa, care a fost îmbunătăţit pentru a scrie din ce în ce mai subţire. În cele din urmă, a decis să denumească afacerea înfiinţată cu trei ani în urmă Sharp (ascuţit), inspirat de calitatea acestui creion.

    Produsul a devenit popular nu doar în rândul japonezilor, ci şi în Europa, unde primul război mondial cauzase o penurie de instrumente de scris, cererea fiind, aşadar, din ce în ce mai mare. Creionul patentat de Hayakawa a obţinut brevete atât în Japonia, cât şi în Statele Unite.
    Ulterior, Hayakawa şi-a extins afacerea cu producţia de electronice, printre care se numără primul calculator cu tranzistori (1964), primul calculator cu ecran LCD (1973) şi primul telefon mobil cu cameră foto (2000).

    În 1937, Hayakawa a fondat Şcoala Comercială pentru Tineri. La baza acestui proiect au stat dificultăţile pe care le întâmpinase în copilărie, când nu avusese posibilitatea de a-şi continua studiile, şi dorinţa de a oferi angajaţilor săi şansa să urmeze studii superioare. Încă din primul an, şcoala întemeiată de inventator a avut peste 100 de studenţi.

    Hayakawa a murit pe 24 iunie 1980, la vârsta de 86 de ani. 

    În prezent, compania înregistrează venituri anuale de 2.000 de miliarde de yeni japonezi (circa 15 miliarde de euro) şi are peste 41.000 de angajaţi. În 2007, Sharp a cumpărat majoritatea acţiunilor companiei Pioneer.

  • Cum poate să se digitalizeze şcoala din România şi să ajungă în secolul 21. „Una este să explici unui copil cu creta pe tablă ce este un triunghi şi cum se vede în spaţiu şi alta este să foloseşti o aplicaţie”

    Prin EduApps, Apăteanu vrea să aducă unelte digitale în şcolile din România, atât de stat, cât şi private, pentru a creşte interactivitatea de la cursuri şi pentru a adapta metodele de învăţare la era digitală. „Una este să explici unui copil cu creta pe tablă ce este un triunghi şi cum se vede în spaţiu şi alta este să foloseşti o aplicaţie precum Geogebra, pe care elevul o poate folosi şi efectiv să lucreze nu numai în clasă, ci şi acasă”, spune Apăteanu, care a avut o idee pentru un program care să permită gestiunea curiculară (notarea, crearea de foi matricole etc.), dar şi generarea conturilor de utilizatori pentru elevi în sistemele digitale. Asta s-a transformat în EduApps, o companie care şi-a propus să ajute şcolile din România să intre în era digitală. Compania este partener al Google şi pune la dispoziţia şcolilor programe şi aplicaţii gratuite pentru studenţi şi profesori prin intermediul suitei de aplicaţii G Suite for Education.

    Licenţa Google şi programele sunt gratuite, iar veniturile companiei apar din formarea profesorilor pentru sistemul de predare cu utilizarea acestei unelte şi din administrarea sistemelor IT ale şcolilor. Compania a avut o cifră de afaceri de 2,5 milioane de lei în 2016, dar în 2017 a scăzut sub 1 milion. „Această evoluţie depinde de proiectele pe care reuşim să le obţinem, deoarece sunt legate de ceea ce e disponibil în acel moment, ce linii de finanţare putem accesa, ce finanţări pot obţine beneficiarii noştri. În 2017 nu au mai fost linii de finanţare”, spune fondatorul şi CEO-ul EduApps. El adaugă că 2018 arată mai bine, „deoarece există linii de finanţare pentru primării. Acestea pot face centre educaţionale multifuncţionale şi pot lua finanţare de până la 1 milion de euro pentru a realiza astfel de centre în şcoli”, spune Apăteanu, care menţionează că există nişte iniţiative de a acorda vouchere de 600 de lei profesorilor pentru ca aceştia să meargă la cursuri de formare.
    Sistemul de predare şi de învăţare digital promite să rezolve câteva probleme de care s-au lovit mai multe generaţii de elevi români, ca neimplicarea la ore sau copiatul, şi ar putea duce la îmbunătăţirea performanţelor şcolare.

    Google Clasroom, spune Apăteanu, este o aplicaţie de management de flux la clasă prin care un profesor poate pregăti din timp lecţiile şi elevii pot vedea ce li se pregăteşte, pot citi online materialele date de profesor, astfel încât atunci când se ajunge la lecţia respectivă toată lumea ştie ce are de făcut. De asemenea, elevii pot comenta pe marginea textelor şi pot interacţiona mai mult cu profesorul.

    În plus, temele primesc o nouă dimensiune. Acestea se pot face tot online într-un document de tip text, astfel încât profesorul poate vedea cine şi când se apucă de teme. Dacă cineva termină tema înainte de termen, profesorul îi poate da feedback, iar elevul să îmbunătăţească lucrarea. „Astfel, un elev de nota 6 poate fi ridicat la nivelul unuia de nota 7-8 sau poate chiar 9, deoarece a beneficiat de un feedback personalizat pe nevoia lui”, spune şeful EduApps. Tot aici se pot detecta calupuri de text copiate, dar şi care a fost contribuţia fiecărui elev în cazul unui proiect în grup.

    De asemenea, testele grilă pot avea ataşate un barem; astfel, atât profesorul cât şi elevul pot vedea nota imediat după ce termină testul. „Profesorul câştigă timp şi în loc să corecteze lucrările, el poate studia statisticile şi poate vedea, de exemplu, că 60% dintre elevi nu au ştiut să răspundă la o întrebare. Asta înseamnă că nu au înţeles conceptul, iar profesorul poate explica altfel”, explică Ştefan Apăteanu.

    Potrivit CEO-ului EduApps, şi interactivitatea la clasă s-ar putea mări cu ajutorul unui astfel de sistem digital. Atunci când profesorul adresează o întrebare clasei, elevii nu se pot ascunde pentru a evita să fie întrebaţi, cum se întâmpla până acum. „Profesorul poate pune o întrebare tuturor elevilor prin intermediul Google Classroom şi toţi trebuie să răspundă prin intermediul dispozitivelor din clasă, fie ele Chromebookuri sau tablete”, spune Apăteanu.

    Sistemul propus de compania românească funcţionează şi dacă elevii au dispozitive pe care le pot accesa precum tablete, Chromebookuri sau laptopuri. Chromebookurile sunt laptopuri simple din care au fost îndepărtate „zorzoanele”, lucrurile nefolositoare la clasă, iar miza cade pe elementele de bază a ceea ce ar trebui să fie un computer mobil. Acestea nu funcţionează cu Windows, Linux sau Mac OS, ci rulează Chrome OS, sistemul de operare al Google. Chromebookurile au apărut în urmă cu câţiva ani pe meleagurile americane şi au câştigat popularitate cu fiecare an scurs, mai ales în domeniu educaţiei; recent au intrat şi pe piaţa din România. Numărul de Chromebookuri vândute în 2016 a crescut cu 38%, ajungând la 9,4 milioane la nivel global, faţă de 6,8 milioane de unităţi vândute în 2015, potrivit firmei de cercetare Gartner.

    Pentru 2017, Gartner estimează un număr de unităţi livrate de 10,9 milioane, un plus de 16,3%, iar pentru 2018 numărul de Chromebookuri vândute ar urma să ajungă la 11,9 milioane.

    EduApps lucrează în parteneriat cu Acer pentru a echipa şcolile cu astfel de Chromebookuri. „Noi ne ocupăm de tot – de licenţă, formarea profesorilor şi echiparea şcolilor cu astfel de dispozitive. Suntem un «one stop shop».“ Compania taiwaneză are în portofoliul o gamă de dispozitive Chrome: Chromebookuri de 11.6, 13.3 şi 15.6 inchi, precum şi o tabletă destinată segmentului educaţional.

    O şcoală care vrea să implementeze un astfel de sistem activează licenţa de programe G Suite for Education, apoi se face formarea a câţiva profesori şi introducerea dispozitivelor în şcoli. În acest moment, potrivit lui Apăteanu, peste 300 de unităţi de învăţământ din România au activată această licenţă Google, iar din acestea în jur de 5% sunt private. „Avem dispozitive în câteva şcoli din Bucureşti – deopotrivă de stat dar şi private – şi sunt folosite, indiferent dacă e vorba de mate sau fizică, engleză sau literatură”, spune antreprenorul. Tot el precizează că limbajul copiilor este unul digital şi aşa sunt obişnuiţi să interacţioneze.

    Ştefan Apăteanu dă exemplu Liceul Tehnologic „Doamna Chiajna” din judeţul Ilfov, unde în urmă cu trei ani a fost implementat sistemul, au adus Chromebookurile şi au format şase profesori. La început, aceştia predau o dată pe lună folosind aplicaţia, iar acum peste 60% din cadrul profesoral predau săptămânal astfel. Apăteanu spune că nu poate trasa concret efectul asupra elevilor, dar este de părere că rezultatele şcolare au fost îmbunătăţite, cifra de şcolarizare a licelului a crescut şi a devenit o alternativă viabilă la liceele din Bucureşti, „iar tehnologizarea trebuie să aibă o legătură”.

    Dacă în trecut profesorul era cel care avea sau ar fi trebuit să aibă un răspuns la toate întrebările elevilor, astăzi tehnologia îi ajută pe copii să asimileze mai repede şi din mai multe surse informaţii. „Profesorul trebuie să înţeleagă că el este un facilitator, nu un depozitar al adevărului absolut. Astfel, profesorul devine un catalizator”, punctează Ştefan Apăteanu.

  • Cum poate să se digitalizeze şcoala din România şi să ajungă în secolul 21. „Una este să explici unui copil cu creta pe tablă ce este un triunghi şi cum se vede în spaţiu şi alta este să foloseşti o aplicaţie”

    Prin EduApps, Apăteanu vrea să aducă unelte digitale în şcolile din România, atât de stat, cât şi private, pentru a creşte interactivitatea de la cursuri şi pentru a adapta metodele de învăţare la era digitală. „Una este să explici unui copil cu creta pe tablă ce este un triunghi şi cum se vede în spaţiu şi alta este să foloseşti o aplicaţie precum Geogebra, pe care elevul o poate folosi şi efectiv să lucreze nu numai în clasă, ci şi acasă”, spune Apăteanu, care a avut o idee pentru un program care să permită gestiunea curiculară (notarea, crearea de foi matricole etc.), dar şi generarea conturilor de utilizatori pentru elevi în sistemele digitale. Asta s-a transformat în EduApps, o companie care şi-a propus să ajute şcolile din România să intre în era digitală. Compania este partener al Google şi pune la dispoziţia şcolilor programe şi aplicaţii gratuite pentru studenţi şi profesori prin intermediul suitei de aplicaţii G Suite for Education.

    Licenţa Google şi programele sunt gratuite, iar veniturile companiei apar din formarea profesorilor pentru sistemul de predare cu utilizarea acestei unelte şi din administrarea sistemelor IT ale şcolilor. Compania a avut o cifră de afaceri de 2,5 milioane de lei în 2016, dar în 2017 a scăzut sub 1 milion. „Această evoluţie depinde de proiectele pe care reuşim să le obţinem, deoarece sunt legate de ceea ce e disponibil în acel moment, ce linii de finanţare putem accesa, ce finanţări pot obţine beneficiarii noştri. În 2017 nu au mai fost linii de finanţare”, spune fondatorul şi CEO-ul EduApps. El adaugă că 2018 arată mai bine, „deoarece există linii de finanţare pentru primării. Acestea pot face centre educaţionale multifuncţionale şi pot lua finanţare de până la 1 milion de euro pentru a realiza astfel de centre în şcoli”, spune Apăteanu, care menţionează că există nişte iniţiative de a acorda vouchere de 600 de lei profesorilor pentru ca aceştia să meargă la cursuri de formare.
    Sistemul de predare şi de învăţare digital promite să rezolve câteva probleme de care s-au lovit mai multe generaţii de elevi români, ca neimplicarea la ore sau copiatul, şi ar putea duce la îmbunătăţirea performanţelor şcolare.

    Google Clasroom, spune Apăteanu, este o aplicaţie de management de flux la clasă prin care un profesor poate pregăti din timp lecţiile şi elevii pot vedea ce li se pregăteşte, pot citi online materialele date de profesor, astfel încât atunci când se ajunge la lecţia respectivă toată lumea ştie ce are de făcut. De asemenea, elevii pot comenta pe marginea textelor şi pot interacţiona mai mult cu profesorul.

    În plus, temele primesc o nouă dimensiune. Acestea se pot face tot online într-un document de tip text, astfel încât profesorul poate vedea cine şi când se apucă de teme. Dacă cineva termină tema înainte de termen, profesorul îi poate da feedback, iar elevul să îmbunătăţească lucrarea. „Astfel, un elev de nota 6 poate fi ridicat la nivelul unuia de nota 7-8 sau poate chiar 9, deoarece a beneficiat de un feedback personalizat pe nevoia lui”, spune şeful EduApps. Tot aici se pot detecta calupuri de text copiate, dar şi care a fost contribuţia fiecărui elev în cazul unui proiect în grup.

    De asemenea, testele grilă pot avea ataşate un barem; astfel, atât profesorul cât şi elevul pot vedea nota imediat după ce termină testul. „Profesorul câştigă timp şi în loc să corecteze lucrările, el poate studia statisticile şi poate vedea, de exemplu, că 60% dintre elevi nu au ştiut să răspundă la o întrebare. Asta înseamnă că nu au înţeles conceptul, iar profesorul poate explica altfel”, explică Ştefan Apăteanu.

    Potrivit CEO-ului EduApps, şi interactivitatea la clasă s-ar putea mări cu ajutorul unui astfel de sistem digital. Atunci când profesorul adresează o întrebare clasei, elevii nu se pot ascunde pentru a evita să fie întrebaţi, cum se întâmpla până acum. „Profesorul poate pune o întrebare tuturor elevilor prin intermediul Google Classroom şi toţi trebuie să răspundă prin intermediul dispozitivelor din clasă, fie ele Chromebookuri sau tablete”, spune Apăteanu.

    Sistemul propus de compania românească funcţionează şi dacă elevii au dispozitive pe care le pot accesa precum tablete, Chromebookuri sau laptopuri. Chromebookurile sunt laptopuri simple din care au fost îndepărtate „zorzoanele”, lucrurile nefolositoare la clasă, iar miza cade pe elementele de bază a ceea ce ar trebui să fie un computer mobil. Acestea nu funcţionează cu Windows, Linux sau Mac OS, ci rulează Chrome OS, sistemul de operare al Google. Chromebookurile au apărut în urmă cu câţiva ani pe meleagurile americane şi au câştigat popularitate cu fiecare an scurs, mai ales în domeniu educaţiei; recent au intrat şi pe piaţa din România. Numărul de Chromebookuri vândute în 2016 a crescut cu 38%, ajungând la 9,4 milioane la nivel global, faţă de 6,8 milioane de unităţi vândute în 2015, potrivit firmei de cercetare Gartner.

    Pentru 2017, Gartner estimează un număr de unităţi livrate de 10,9 milioane, un plus de 16,3%, iar pentru 2018 numărul de Chromebookuri vândute ar urma să ajungă la 11,9 milioane.

    EduApps lucrează în parteneriat cu Acer pentru a echipa şcolile cu astfel de Chromebookuri. „Noi ne ocupăm de tot – de licenţă, formarea profesorilor şi echiparea şcolilor cu astfel de dispozitive. Suntem un «one stop shop».“ Compania taiwaneză are în portofoliul o gamă de dispozitive Chrome: Chromebookuri de 11.6, 13.3 şi 15.6 inchi, precum şi o tabletă destinată segmentului educaţional.

    O şcoală care vrea să implementeze un astfel de sistem activează licenţa de programe G Suite for Education, apoi se face formarea a câţiva profesori şi introducerea dispozitivelor în şcoli. În acest moment, potrivit lui Apăteanu, peste 300 de unităţi de învăţământ din România au activată această licenţă Google, iar din acestea în jur de 5% sunt private. „Avem dispozitive în câteva şcoli din Bucureşti – deopotrivă de stat dar şi private – şi sunt folosite, indiferent dacă e vorba de mate sau fizică, engleză sau literatură”, spune antreprenorul. Tot el precizează că limbajul copiilor este unul digital şi aşa sunt obişnuiţi să interacţioneze.

    Ştefan Apăteanu dă exemplu Liceul Tehnologic „Doamna Chiajna” din judeţul Ilfov, unde în urmă cu trei ani a fost implementat sistemul, au adus Chromebookurile şi au format şase profesori. La început, aceştia predau o dată pe lună folosind aplicaţia, iar acum peste 60% din cadrul profesoral predau săptămânal astfel. Apăteanu spune că nu poate trasa concret efectul asupra elevilor, dar este de părere că rezultatele şcolare au fost îmbunătăţite, cifra de şcolarizare a licelului a crescut şi a devenit o alternativă viabilă la liceele din Bucureşti, „iar tehnologizarea trebuie să aibă o legătură”.

    Dacă în trecut profesorul era cel care avea sau ar fi trebuit să aibă un răspuns la toate întrebările elevilor, astăzi tehnologia îi ajută pe copii să asimileze mai repede şi din mai multe surse informaţii. „Profesorul trebuie să înţeleagă că el este un facilitator, nu un depozitar al adevărului absolut. Astfel, profesorul devine un catalizator”, punctează Ştefan Apăteanu.