BusinessMagazin

Tag: personal

  • Avantajele şi dezavantaje folosirii unei camere video pe bordul maşinii în România

    Dezvoltarea tehnologiei este foarte accelerată, iar de multe ori reglementările legale rămân în urma evoluţiei tehnicii sau a aplicaţiilor practice ale acesteia. Uneori existenţa unui vid legislativ este explicabilă, întrucât este imposibil pentru legiuitor să prevadă traiectoria şi modul în care tehnologia se dezvoltă, sesizează Marcu Florea şi Monica Stătescu. Pe de altă parte, atunci când diverse tipuri de tehnologii apar şi încep să fie folosite pe scară largă, este de aşteptat ca reglementarea să „prindă din urmă” realitatea socială astfel încât să creeze un cadru legislativ care să dea certitudine şi să echilibreze interesele în joc. Unul dintre exemplele în care reglementarea legală pare ca a rămas în urma evoluţiei tehnologice este reprezentat de utilizarea aparaturii de tip dashcams (camere de bord).

    1.         Ce sunt camerele de bord?

    Camerele de bord sunt dispozitive montate, în general, în partea din faţă a unui autoturism care înregistrează, în mod continuu imagini din unghiul în care sunt montate. Alternativ, acestea pot fi montate şi pe casca unui motocicist sau biciclist. Dispozitivele pot fi utilizate pentru divertisment, spre exemplu imaginile pot fi păstrate ca amintire, pentru surprinderea unor momente amuzante sau memorabile dar şi pentru suprinderea unor evenimente mai puţin plăcute, precum un accident sau un episod de violenţă în trafic. Multitudinea de oferte de aparatură şi numărul mare de înregistrări surprinse cu acestea, disponibile pe platformele on-line, demonstrează utilizarea pe scară relativ largă a acestui tip de tehnologie, inclusiv la noi in tara.

    2.         Aspecte juridice de luat în considerare atunci când vrem să utilizăm camere de bord

    Utilizarea camerelor video pentru înregistrarea traficului poate părea o chestiune  relativ simplă întrucât se află la îndemana oricui însă implicaţiile juridice pot fi surprinzătoare şi este bine să se ţinem seama de ele atunci când dorim să utilizăm o asemenea tehnologie. În fapt, o multitudine de reglementări legale, între care cele privind protecţia datelor cu caracter personal sau dreptul proprietăţii intelectuale pot avea incidenţă în această situaţie.

    a.         Câteva consideraţii generale privind protecţia datelor cu caracter personal

    Înregistrarea imaginilor în trafic reprezintă o prelucrare a datelor cu caracter personal. Reglementarea in acest domeniu are ca scop asigurarea dreptului la viaţa privată prin reglementarea prelucrării datelor privind o persoană identificată sau identificabilă (numele, datele de identificare, starea de sănătate, imaginea unei persoane sunt date cu caracter personal etc.). Imaginile pietonilor, ale altor participanţi la trafic sau a numerelor de înmatriculare ale maşinilor pot duce la identificarea unei persoane, deci reprezintă date cu caracter personal. Procesarea acestora este reglementată in principal de Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Legislaţia nu se aplică prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate de persoane fizice exclusiv pentru uzul lor personal, dacă datele în cauza nu sunt destinate a fi dezvăluite.

    În acest context, este de menţionat ca Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit în Cauza C-212/13 Rynes vs. Urad că derogările şi limitările dreptului la viaţa privată trebuie să fie efectuate în limitele strictului necesar. Curtea a decis în această cauză că instalarea şi operarea unui sistem de supraveghere video de către o persoană fizică pentru monitorizarea intrării în curtea casei sale, o parte din spaţiul public de trecere din faţa casei, precum şi intrarea în locuinţa situată vizavi reprezintă o prelucrare de date ce excede uzului personal. Întrucat supravegherea din speţă se extindea şi la spaţiul public, s-a considerat ca nu reprezinta o activitate exclusiv personală şi domestică.

    Decizia CJUE este destul de controversată întrucât pare să indice ca orice filmare care nu este făcută în cadru privat/domestic nu poate beneficia de excepţia de la aplicabilitatea legislaţiei privind datele cu caracter personal. Astfel, în lumina interpretării CJUE, legislaţia cu privire la protecţia datelor cu caracter personal ar fi aplicabilă şi în cazul înregistrării imaginilor folosind o cameră de bord întrucât şi acesta prelucrare presupune prelucarea de imagini dintr-un spaţiu public.

    b.         Consimţământul persoanei vizate

    Autoritatea de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal din România a emis în anul 2012 o decizie privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video . Documentul reglementează în mod generic prelucrarea datelor incluse în înregistrări video.

    Decizia prevede expres că numerele de înmatriculare ale vehiculelor sunt date cu caracter personal. În acelaşi timp este reluat principiul proporţionalităţii prelucrării raportată la scop, astfel încât înregistrarea video poate fi efectuată în scopul realizării unor interese legitime, cu condiţia să nu se prejudicieze drepturile şi libertăţile fundamentale sau interesul persoanelor vizate (al persoanelor care sunt filmate).

    Ca regulă prelucrarea datelor se poate efectua numai cu consimţământul expres şi neechivoc al persoanei vizate. Evident  în cazul filmării cu camera de bord, obţinerea unui asemenea consimţământ este practic imposibilă datorită specificului prelucrării de date. Legea prevede, însă, trei excepţii de la necesitatea obtinerii consimţământului, respectiv (i) [prelucrarea] în vederea protejării vieţii, integrităţii fizice sau sănătăţii persoanei vizate ori a unei alte persoane ameninţate sau (ii) când [prelucrarea] este necesară în vederea realizării unui interes legitim al operatorului sau al terţului căruia îi sunt dezvăluite datele, cu condiţia ca acest interes să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate si (iii) în cazul în care datele cu caracter personal sunt făcute publice în mod manifest.

    Este discutabil dacă filmarea cu camera de bord se încadrează în vreuna dintre excepţiile de la obligaţia obţinerii consimtământului persoanei vizate. Excepţia de la punctul i) de mai sus nu pare în principiu aplicabilă în cazul filmării cu camera de bord iar pentru încadrarea la excepţia de la punctul ii) de mai sus este necesară dovedirea unui interes legitim, care să nu prejudicieze interesul sau drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei vizate. Un potenţial interes legitim ar putea fi preconstiturea de probe în caz de accident rutier, acesta fiind de altfel motivul principal pentru care camerele de bord sunt utilizate. Într-o interpretare extensivă, prelucrarea imaginilor surprinse în trafic s-ar putea încadra  şi în cea de-a treia excepţie, dacă considerăm că datele cu caracter personal astfel prelucrate sunt făcute publice în mod manifest.

    c.         Informarea persoanei vizate

    Ca regulă, chiar în situaţia în care consimţământul persoanei vizate nu este necesar, este necesară informarea respectivei persoane cu privire la numeroase aspecte între care identitatea persoanei care prelucrează datele, faptul înregistrării imaginilor şi categoriile de destinatari ai acestora, drepturile persoanei vizate şi modul de exercitare a acestora (spre exemplu dreptul de a cere ştergerea datelor); datorită specificului procesarii de date, atât comunicarea acestor informaţii cât şi asigurarea mijloacelor de exercitare a drepturilor este practic dificil dacă nu chiar imposibil de realizat în cazul prelucrarii datelor surprinse prin camere de bord.

    Reglementarea specifică privind monitorizarea video prevede de asemenea ca este necesară semnalizarea înregistrării printr-o pictogramă care să conţină o imagine reprezentativă cu vizibilitate suficientă, la o distanţă rezonabilă de locul unde sunt amplasate camerele de supraveghere video.

    Tot cu privire la prelucrarea datelor video există dispoziţii exprese referitoare la durata de stocare a datelor obţinute prin intermediul sistemului de supraveghere, respectiv o perioada de max. 30 de zile cu excepţia cazurilor prevăzute de lege sau temeinic justificate. În consecinţă, ca principiu, nu avem voie să pastrăm imaginile filmate mai mult de 30 de zile.

    d.         Dreptul la propria imagine

    Codul Civil reglementează dreptul la propria imagine în cadrul drepturilor personalităţii din secţiunea destinata respectului vieţii private şi demnităţii persoanei umane. Potrivit reglementarilor legale, orice persoană are dreptul de a se opune ca imaginea sa să fie reprodusă, precum şi dreptul de a autoriza utilizarea imaginii sale. Şi legea 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturi conexe reglementează dreptul la imagine, în contextul utilizării înfăţişării unei persoane pentru realizarea de portrete. Prevederea este destinată, însă, protecţiei împotriva unui anumit tip de utilizare a imaginii şi, în opinia noastră, nu este incidenţa dacă persoana în cauza nu este vizată în mod particular în cadrul filmării. 

    Aplicarea dispoziţiilor specifice dreptului civil şi a dreptului proprietăţii intelectuale depinde de modul în care este folosită camera şi, într-o anumită măsură, de folosirea ulterioară a imaginilor surprinse.

    e.         Amplasarea şi dimensiunea camerelor de bord

    Alte aspecte legale care trebuie luate în considerare în momentul achiziţionării şi instalarii unei camere de bord sunt prevederile specifice circulaţiei rutiere.  Astfel, este interzisă conducatorilor auto aplicarea pe parbriz de inscrisuri sau accesorii care restrang sau estompează vizibilitatea conducatorului ori a pasagerilor, atât în interior cât şi în exterior. Dimensiunea şi amplasarea camerelor de bord trebuie să nu incomodeze conducătorul auto. Reglementarea este destul de vagă iar aplicarea ei este la latitudinea autorităţilor administrative.

    3.         Reglementări din alte state membre ale Uniunii Europene

    În alte state din Uniunea Europeană utilizarea camerelor de bord a primit mai multă atenţie si este mai clar şi strict reglementată decât în ţara noastră. În Austria utilizarea camerelor de bord a fost interzisă încă din anul 2012, iar încălcarea acestei interdicţii poate aduce amenzi între EURO 10,000 şi 25,000. În mod similar, în Luxembourg conducătorii auto nu au voie să utilizeze astfel de dispozitive. În alte state, ca de exemplu Franţa, camerele sunt permise dacă nu aduc atingere vizibilităţii sau dacă nu îl distrag pe conducătorul auto.

    Cea mai interesantă reglementare vine, însă, din Belgia unde în anul 2014 autoritatea ce are în competenţă reglementarea chestiunilor legate de viaţa privată a emis o reglementare specifică pentru această chestiune. Astfel, autoritatea din Belgia face o distincţie între folosirea camerelor (i) pentru scopuri recreaţionale (ii) pentru folosirea probelor în caz de accident (iii) pentru înregistrări în interioriul unui taxi. Pentru primul scop, reglementarea nu se aplică dacă înregistrarea nu este publicată on-line şi pusă la dispoziţia altora. Pentru cel de-al doilea scop, este necesară informarea persoanei implicate în accident imediat după coliziune în legătură cu faptul că este înregistrată, în situaţia în care persoanele discută după producerea accidentului. În plus, utilizatorul camerei va fi obligat să notifice cu privire la acest lucru autoritatea de supraveghere din Belgia. În al treilea caz, camera este considerată a supraveghea un spaţiu privat. Şoferul trebuie să informeze persoana vizată despre faptul că este înregistrată şi să notifice autoritatea şi pe şeful poliţiei despre intenţia de a utiliza dispozitivul de filmat.

    4.         Concluzie

    Lipsa unei reglementări specifice pentru utilizarea camerelor de bord în România şi aplicarea cadrului general de reglementare are ca efect conturarea unui regim juridic neclar şi câteodata, dificil de respectat.

    În acest context ar fi de dorit ca şi legiutorul român să adapteze legislaţia actuală la realităţile utilizării camerelor de bord pentru a trasa un regim juridic expres şi dedicat acestui tip de activitate cu reguli clare şi a căror respectare să nu fie excesiv de oneroasă pentru utilizatori. În ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal credem ca cerinţele specifice ar trebui adaptate şi în funcţie de modul de utilizare ulterioară a datelor prelucrate.

  • Ministerul Muncii răspunde dur după protestele spontane de astăzi: Salariile personalului de conducere din Finanţe sunt foarte mari

    “Ministerul Muncii a precizat, de la bun început, că vor creşte foarte mult salariile mici, mai puţin cele mari şi deloc cele deja foarte mari. Astfel, în contextul grevei angajaţilor din Finanţe, precizăm că salariile personalului de conducere din această zonă sunt, în prezent, foarte mari, raportat la cele similare din alte ministere. Spre exemplu, un director din Ministerul de Finanţe are în prezent 14.129 lei, dublă faţă de un director din alte ministere. Conform noi legi, va avea 12.459 de lei. Salariile nu scad, însă, în ceea ce priveşte personalul de execuţie, în condiţiile în care în agenţiile judeţene ale ANAF există deja salarii mari, între 4.300 şi 6.300 de lei. În agenţii judeţene ale altor ministere există, în prezent, şi salarii mult mai mici, chiar şi de 1.100 de lei. Ori principiul legii salarizării unitare este tocmai acela de a-i aduce la nivel similar pe angajaţii care prestează aceeaşi muncă în instituţii diferite ale statului. Dar, Parlamentul României este cel care are ultimul cuvânt de spus în privinţa Legii salarizării unitare”, se arată în comunicatul transmis MEDIAFAX de biroul de presă al Ministerului Muncii.

    Reacţia ministerului vine ca urmare a grevei spontane, declanşată luni dimineaţa, de angajaţii de la finanţe. Aproximativ 22.000 de salariaţi ai sistemului instituţional al Ministerului Finanţelor Publice, fiind nemulţumiţi de condiţiile de muncă şi banii pe care ar urma să îi primească prin noua lege a salarizării unitare.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cele 12 informaţii pe care ar trebui să le ştergi URGENT de pe profilul tău de Facebook

    Chiar dacă cei de la Facebook afirmă că una dintre principalele priorităţi ale sale este protecţia datelor cu caracter personal ale utilizatorilor săi, există anumite informaţii pe care ar trebui să le laşi pe pagina ta doar după ce te gândeşti de două ori.
     
    Ţinându-se cont de numărul de utilizatori, dacă ar fi considerată echivalentul unei ţări de pe Terra, Facebook ar fi cea mai mare ţară din punctul de vedere al numărului de locuitori.
     

  • Luxul spaţiului personal

    Nu mai e deci deloc neobişnuit să găseşti în asemenea case băi separate pentru el şi ea, la fel şi birouri, camere destinate hobbyurilor şi dormitoare pentru fiecare dintre cei doi. Se pot găsi pe alocuri chiar şi apartamente cu balcoane separate pentru el şi ea, ori case unde fiecare are piscina lui: el afară, iar ea în interior, pentru că vrea să poată înota şi iarna.

    Existenţa unor dormitoare separate se poate datora faptului că unul dintre parteneri sforăie prea tare şi atunci trebuie izolat, ori faptului că unul dintre ei călătoreşte foarte mult şi-şi doreşte spaţiul lui propriu. Oricum ar fi, cele două dormitoare trebuie să fie la fel de luxoase, spun cei care se ocupă cu proiectarea şi decorarea unor locuinţe cu spaţii separate pentru soţ şi soţie.

    Agenţii imobiliare care se ocupă de vânzarea caselor luxoase afirmă că existenţa unor spaţii separate, ca dormitoare, băi, birouri a devenit chiar un element definitoriu al luxului pe care clienţii se aşteptă să-l găsească.

    Baia lui poate fi, de exemplu, o încăpere secretă, placată cu marmură neagră şi ascunsă după un panou din dressingul personal, în timp ce a ei poate fi una dotată cu o cadă generoasă, televizor şi vedere la grădină. Uneori dorinţa de avea spaţii separate poate merge până într-acolo încât cei doi să locuiască în penthouse-uri alăturate, decorate după gusturile lor.

  • Modificări la ANAF. Ce formulare se schimbă şi ce trebuie ştiut

    În cazul formularului 208 „Declaraţie informativă privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal”, se propun următoarele:

    – eliminarea informaţiei referitoare la perioada de deţinere a proprietăţii imobiliare întrucât, cota de impozitare aplicabilă nu mai este determinată de acest indicator;

    – introducerea informaţiei referitoare la venitul impozabil, la nivelul tranzacţiei şi pe beneficiari de venit;

    – completarea informaţiei privind actul notarial translativ al dreptului de proprietate, pentru toate tranzacţiile cuprinse în formular;

    – introducerea informaţiei privind cota deţinută de beneficiarii de venit, din proprietatea imobiliară transferată.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Peste 2000 de angajaţi ai CEO şi CEH, DISPONIBILIZATŢI în acest an, ar putea fi angajaţi în Timiş

    La iniţiativa Mitropolitului Banatului, ÎPS Ioan Selejan, joi, la Centrul Regional de Afaceri din Timişoara, au avut discuţii pe tema “Soluţii concrete pentru criza forţei de muncă calificată din judeţul Timiş”. În total, peste 90 de companii din judeţ, care caută personal calificat, s-au întâlnit cu conducerea Complexelor Energetice Oltenia şi Hunedoara, care vor disponibiliza în acest an peste 2.400 de salariaţi.

    Sorinel Boza, preşedintele Directoratului Complexului Energetic Oltenia, a declarat, înainte de întâlnirea cu oamenii de afaceri, că până la sfârşitul anului 2018, vor fi disponibilizaţi 1.750 de angajaţi, dintre care 1.000 în acest an.

    „Sunt ingineri, directori, lăcătuşi, sudori, excavatorişti, oameni sută la sută calificaţi, cu vârste între 46 şi 57 ani. Eu cred că oamenii ar fi dispuşi să vină la lucreze în Timiş, pentru că judeţul Gorj, din păcate, nu are şi alte variante, în acest moment, iar distanţa dintre cele două judeţe este de doar 300 de kilometri. Vom discuta cu partenerii de afaceri de aici pentru a vedea care este necesarul, apoi ne vom întâlni cu salariaţii şi le vom prezenta variantele”, a explicat Sorinel Boza.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 10 lucruri pe care nu ştiai că le poţi cere în avion

    Călătoria cu avionul poate  fi una dintre cele mai plăcute dacă ştii ce să ceri atunci când urci la bord. Există o serie de servicii de care poate beneficia orice călător, de la schimbarea locului şi până la cererea felului doi, dar aceste servicii există numai pentru aceia care le cunosc. Mai mulţi însoţitori de bord, personal au mărturisit pe site-ul reddit ce fel de servicii pot beneficia pasagerii.

    1. Doza întreagă de suc.

    Dacă nu ţi-ai potolit setea, poţi cere oricând întreaga doză de suc. Ţi se va reumple paharul fără ca stewardesele să-ţi arunce priviri ucigaşe.

    2. Felul doi.

    De multe ori companiile care îţi oferă la bord gustări sau mese gratuite, îţi pot oferi şi felul doi de mâncare, mai ales atunci când mulţi pasageri sar peste masă, aşa cum se întamplă de obicei noaptea. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns punga de covrigei de la începutul zborului, ai o şansă să primeşti încă o porţie de mâncare.

    3. Îţi poţi schimba locul.

    Dacă prietenul cu care zbori a primit un loc diferit ai opţiunea să rogi însoţitorii de zbor să te ajute să găseşti un loc lângă el. Trebuie doar să îţi faci cunoscută cererea imediat  după îmbarcare.

    4. Şerveţele igienice.

    Dacă te temi de microbi , poţi oricând să ceri însoţitorilor de zbor serveţele igienice pentru a curăţa puţin locul unde vei sta. Mai mult ca sigur le vor avea la îndemână. 

    5. Medicamente şi bandaje.

    Fiecare avion are în stoc medicamentele de bază pentru combaterea durerilor de cap provocate de decolare sau pentru cei care au frică de zbor. De cele mai multe ori poţi cere şi bandaje în caz că ai vreo tăietură minoră.

    Vedeţi ce alte lucruri le puteţi cere în timpul zborului pe www.one.ro

  • 10 lucruri pe care nu ştiai că le poţi cere în avion

    Călătoria cu avionul poate  fi una dintre cele mai plăcute dacă ştii ce să ceri atunci când urci la bord. Există o serie de servicii de care poate beneficia orice călător, de la schimbarea locului şi până la cererea felului doi, dar aceste servicii există numai pentru aceia care le cunosc. Mai mulţi însoţitori de bord, personal au mărturisit pe site-ul reddit ce fel de servicii pot beneficia pasagerii.

    1. Doza întreagă de suc.

    Dacă nu ţi-ai potolit setea, poţi cere oricând întreaga doză de suc. Ţi se va reumple paharul fără ca stewardesele să-ţi arunce priviri ucigaşe.

    2. Felul doi.

    De multe ori companiile care îţi oferă la bord gustări sau mese gratuite, îţi pot oferi şi felul doi de mâncare, mai ales atunci când mulţi pasageri sar peste masă, aşa cum se întamplă de obicei noaptea. Aşa că dacă nu ţi-a ajuns punga de covrigei de la începutul zborului, ai o şansă să primeşti încă o porţie de mâncare.

    3. Îţi poţi schimba locul.

    Dacă prietenul cu care zbori a primit un loc diferit ai opţiunea să rogi însoţitorii de zbor să te ajute să găseşti un loc lângă el. Trebuie doar să îţi faci cunoscută cererea imediat  după îmbarcare.

    4. Şerveţele igienice.

    Dacă te temi de microbi , poţi oricând să ceri însoţitorilor de zbor serveţele igienice pentru a curăţa puţin locul unde vei sta. Mai mult ca sigur le vor avea la îndemână. 

    5. Medicamente şi bandaje.

    Fiecare avion are în stoc medicamentele de bază pentru combaterea durerilor de cap provocate de decolare sau pentru cei care au frică de zbor. De cele mai multe ori poţi cere şi bandaje în caz că ai vreo tăietură minoră.

    Vedeţi ce alte lucruri le puteţi cere în timpul zborului pe www.one.ro

  • Secretar de stat MS despre Legea salarizării: Sperăm să rămână în ţară cât mai mulţi medici

    Întrebat, marţi, într-o conferinţă de presă la Institutul Oncologic ”Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca dacă Legea salarizării va avea ca efect rămânerea medicilor în ţară, în condiţiile în care prevede salarii majorate pentru personalul din sistemul sanitar, Rareş Trişcă a răspuns că speră ca un număr cât mai mare de medici pregătiţi în România să rămână în ţară.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Au întrebat-o la interviul de angajare ce salariu a avut la jobul anterior. I-a uluit cu răspunsul ei

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.

    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 

    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.