BusinessMagazin

Tag: pasiune

  • O nouă tendinţă, băuturile răcoritoare artizanale

    După pâinea şi berea artizanală, răcoritoarele devin noua redută de cucerit de către cei care preferă să-şi prepare singuri mâncarea ori băuturile. Această tendinţă este foarte vizibilă în SUA, unde au apărut deja mărci de răcoritoare artizanale, scrie Washington Post.

    Chiar dacă nu există o definiţie clară a acestor băuturi, elementele comune prin care se disting, susţin cei cărora le place să le consume, sunt evitarea siropului de glucoză-fructoză în prepararea lor, folosirea conservanţilor în cantităţi reduse sau deloc şi aromele naturale, eventual unele mai puţin obişnuite.

    Unii istorici afirmă însă că noua tendinţă reprezintă, de fapt, o întoarcere la o stare de fapt de la finalul secolului XIX şi începutul secolului XX, când majoritatea oraşelor din SUA se puteau lăuda cu propria lor răcoritoare.

    Sucurile artizanale sunt disponibile la sticlă, la fel ca răcoritoarele acidulate obişnuite, sau sunt servite la pahar de la dozatoare instalate în localuri, alături de anumite preparate culinare. Printre aromele folosite se regăsesc brusturele, anasonul, perele, smochinele, mango, fructul pasiunii, enibaharul sau cola cu cireşe negre. Vara nu lipsesc băuturile din pepene, în timp ce pe timpul iernii citricele sunt un ingredient important în meniul de răcoritoare. Pentru cei care caută gusturi mai neobişnuite se găsesc şi răcoritoare artizanale cu aromă de aripioare picante sau de sirop de arţar cu bacon.

  • A fost pilot de curse, poet şi scenarist de film, dar a rămas în istorie ca fiind creatorul unuia dintre cele mai sofisticate vinuri de Bordeaux

    Baronul Philippe de Rotschild (13 aprilie 1902 – 20 ianuarie 1988), născut Georges Philippe de Rothschild, a fost un membru al dinastiei bancare franceze Rothschild.

    A fost pilot de curse Grand Prix, scenarist de film şi dramaturg, producător de teatru şi film, poet şi unul dintre cei mai de succes producători de vin din lume. Georges Philippe de Rothschild s-a născut în Paris şi a fost cel mai tânăr fiu al baronului Henri de Rothschild (care era un cunoscut scriitor dramatic cunoscut sub numele André Pascal) şi Mathilde Sophie Henriette von Weissweiller.

    La izbucnirea Primului Război Mondial, copilul în vârstă de 12 ani a fost trimis pe proprietatea unde se afla via familiei, în satul Pauillac din Medoc. A dezvoltat acolo pasiunea pentru viaţa la ţară şi pentru afacerea cu vinuri, deţinută de familia sa din 1853, dar căreia tatăl şi bunicul său nu i-au acordat multă importanţă.

    În anii 1920, Philippe a trăit viaţa unui tânăr bogat, ce se găsea deseori în compania unor femei frumoase, de obicei actriţe, în locurile populare din Paris. Pentru o scurtă perioadă de timp, Philippe a participat la curse Grand Prix. A moştenit de la tatăl său pasiunea pentru maşini, dar nu voia să fie cunoscut pentru hobby-ul său şi folosea pseudonimul Georges Philippe pentru a concura. La capitolul curse a avut un succes moderat, ce a inclus câştigarea locului patru în cadrul Grand Prix-ului de la Monaco din 1929.

    Succesul său l-a scos însă din anonimat, aşa că a decis să renunţe la pasiunea pentru astfel de competiţii şi să se întoarcă la conducerea afacerii Chateau Mouton Rothschild. În pofida timpului petrecut în cadrul curselor de maşini şi chiar şi a producţiei filmului din 1932 Lac-aux-Dames (primul film franţuzesc cu sunet care a câştigat recunoaştere internaţională), Philippe şi-a dedicat energia şi ideile castelului Mouton Rothschild din Pauillac.

    La doar 20 de ani a preluat operaţiunile acestuia, iar doi ani mai târziu, în 1924, a venit cu ideea nemaiauzită până atunci de a derula întregul proces de îmbuteliere a vinurilor la castel. Anterior, producătorii de vin vindeau în masă şi lăsau maturarea, îmbutelierea şi marketingul pe seama negustorilor de vin. Ideea lui Philippe de Rothschild era să menţină controlul asupra calităţii produsului său şi să permită marketingul propriului nume.

    În 1932 a început să vândă vinul, poziţionat drept un low-cost din Bordeaux, sub numele Mouton Cadet. Produsul a avut atât de mult succes, încât în cele din urmă a fost nevoit să cumpere struguri din viile aflate în toată regiunea Bordeaux pentru a satisface cererea. În prezent, Mouton Cadet este vinul roşu numărul unu în lume din punctul de vedere al vânzărilor. În 1933, Philippe a extins proprietăţile Mouton-Rothschild cu achiziţia proprietăţii vecine Château d’Armailhac. Până la sfârşitul anilor 1930, vinurile Mouton Rothschild au fost recunoscute printre cele mai bune din lume.

    Izbucnirea Celui de Al Doilea Război Mondial a avut consecinţe grave asupra întregii familii Rothschild, de origine evreiască. După ocuparea germană a Franţei, părinţii lui Rothschild au plecat în regiunea sigură Lausanne din Elveţia, iar conacul din Paris a devenit centrul comandei navale germane. Deşi a fost solicitat să lupte în aviaţia franceză, căderea abruptă a Franţei a avut drept consecinţă arestarea lui Philippe în Algeria de guvernul de la Vichy, iar proprietatea sa a fost confiscată. Cetăţenia sa franceză a fost revocată pentru ceea ce The New York Times descria drept ”părăsirea Franţei fără permisiune oficială sau un motiv valid„.

    Eliberat din custodia regimului de la Vichy în 1941, Philippe Rothschild a ajuns în Anglia, unde s-a alăturat Forţelor Libere Franceze ale generalului Charles de Gaulle. Armata germană a produs daune majore proprietăţii sale, dar, împreună cu câţiva angajaţi dedicaţi, a reuşit să restabilească afacerea, iar până la începutul anilor 1950 începuse să producă din nou vin. În acelaşi timp, s-a întors şi în lumea teatrului, unde a început să scrie piese de teatru în engleză şi franceză, cum ar fi piesa Amantul doamnei Chatterley, bazată pe romanul lui D.H. Lawrence.

    A continuat să scrie poezii. În 1954, s-a recăsătorit cu Pauline Fairfax Potter, şeful designerului de modă Hattie Carnegie. Dezvoltarea cramei a continuat, iar în 1960 Rothschild a anunţat realizarea unui joint venture cu producătorul american de vin Robert Mondavi, alături de care a fondat crama Opus One din California. Baronul Philippe de Rothschild a rămas activ în afacerea cu vinuri până la moartea sa din 1988, la 85 de ani, şi a fost preluată de fiica sa, Philippine, care, pe lângă pasiunea pentru vin a tatălui său, a moştenit-o şi pe cea pentru teatru devenind actriţă ce juca sub numele de scenă Philippine Pascal.

  • A fost pilot de curse, poet şi scenarist de film, dar a rămas în istorie ca fiind creatorul unuia dintre cele mai sofisticate vinuri de Bordeaux

    Baronul Philippe de Rotschild (13 aprilie 1902 – 20 ianuarie 1988), născut Georges Philippe de Rothschild, a fost un membru al dinastiei bancare franceze Rothschild.

    A fost pilot de curse Grand Prix, scenarist de film şi dramaturg, producător de teatru şi film, poet şi unul dintre cei mai de succes producători de vin din lume. Georges Philippe de Rothschild s-a născut în Paris şi a fost cel mai tânăr fiu al baronului Henri de Rothschild (care era un cunoscut scriitor dramatic cunoscut sub numele André Pascal) şi Mathilde Sophie Henriette von Weissweiller.

    La izbucnirea Primului Război Mondial, copilul în vârstă de 12 ani a fost trimis pe proprietatea unde se afla via familiei, în satul Pauillac din Medoc. A dezvoltat acolo pasiunea pentru viaţa la ţară şi pentru afacerea cu vinuri, deţinută de familia sa din 1853, dar căreia tatăl şi bunicul său nu i-au acordat multă importanţă.

    În anii 1920, Philippe a trăit viaţa unui tânăr bogat, ce se găsea deseori în compania unor femei frumoase, de obicei actriţe, în locurile populare din Paris. Pentru o scurtă perioadă de timp, Philippe a participat la curse Grand Prix. A moştenit de la tatăl său pasiunea pentru maşini, dar nu voia să fie cunoscut pentru hobby-ul său şi folosea pseudonimul Georges Philippe pentru a concura. La capitolul curse a avut un succes moderat, ce a inclus câştigarea locului patru în cadrul Grand Prix-ului de la Monaco din 1929.

    Succesul său l-a scos însă din anonimat, aşa că a decis să renunţe la pasiunea pentru astfel de competiţii şi să se întoarcă la conducerea afacerii Chateau Mouton Rothschild. În pofida timpului petrecut în cadrul curselor de maşini şi chiar şi a producţiei filmului din 1932 Lac-aux-Dames (primul film franţuzesc cu sunet care a câştigat recunoaştere internaţională), Philippe şi-a dedicat energia şi ideile castelului Mouton Rothschild din Pauillac.

    La doar 20 de ani a preluat operaţiunile acestuia, iar doi ani mai târziu, în 1924, a venit cu ideea nemaiauzită până atunci de a derula întregul proces de îmbuteliere a vinurilor la castel. Anterior, producătorii de vin vindeau în masă şi lăsau maturarea, îmbutelierea şi marketingul pe seama negustorilor de vin. Ideea lui Philippe de Rothschild era să menţină controlul asupra calităţii produsului său şi să permită marketingul propriului nume.

    În 1932 a început să vândă vinul, poziţionat drept un low-cost din Bordeaux, sub numele Mouton Cadet. Produsul a avut atât de mult succes, încât în cele din urmă a fost nevoit să cumpere struguri din viile aflate în toată regiunea Bordeaux pentru a satisface cererea. În prezent, Mouton Cadet este vinul roşu numărul unu în lume din punctul de vedere al vânzărilor. În 1933, Philippe a extins proprietăţile Mouton-Rothschild cu achiziţia proprietăţii vecine Château d’Armailhac. Până la sfârşitul anilor 1930, vinurile Mouton Rothschild au fost recunoscute printre cele mai bune din lume.

    Izbucnirea Celui de Al Doilea Război Mondial a avut consecinţe grave asupra întregii familii Rothschild, de origine evreiască. După ocuparea germană a Franţei, părinţii lui Rothschild au plecat în regiunea sigură Lausanne din Elveţia, iar conacul din Paris a devenit centrul comandei navale germane. Deşi a fost solicitat să lupte în aviaţia franceză, căderea abruptă a Franţei a avut drept consecinţă arestarea lui Philippe în Algeria de guvernul de la Vichy, iar proprietatea sa a fost confiscată. Cetăţenia sa franceză a fost revocată pentru ceea ce The New York Times descria drept ”părăsirea Franţei fără permisiune oficială sau un motiv valid„.

    Eliberat din custodia regimului de la Vichy în 1941, Philippe Rothschild a ajuns în Anglia, unde s-a alăturat Forţelor Libere Franceze ale generalului Charles de Gaulle. Armata germană a produs daune majore proprietăţii sale, dar, împreună cu câţiva angajaţi dedicaţi, a reuşit să restabilească afacerea, iar până la începutul anilor 1950 începuse să producă din nou vin. În acelaşi timp, s-a întors şi în lumea teatrului, unde a început să scrie piese de teatru în engleză şi franceză, cum ar fi piesa Amantul doamnei Chatterley, bazată pe romanul lui D.H. Lawrence.

    A continuat să scrie poezii. În 1954, s-a recăsătorit cu Pauline Fairfax Potter, şeful designerului de modă Hattie Carnegie. Dezvoltarea cramei a continuat, iar în 1960 Rothschild a anunţat realizarea unui joint venture cu producătorul american de vin Robert Mondavi, alături de care a fondat crama Opus One din California. Baronul Philippe de Rothschild a rămas activ în afacerea cu vinuri până la moartea sa din 1988, la 85 de ani, şi a fost preluată de fiica sa, Philippine, care, pe lângă pasiunea pentru vin a tatălui său, a moştenit-o şi pe cea pentru teatru devenind actriţă ce juca sub numele de scenă Philippine Pascal.

  • De la antreprenor la country manager: cum a reuşit Simone Favat să aducă pe profit Atalian România

    Discuţia cu Simone Favat, country managerul companiei de management al proprietăţilor şi facilităţilor Atalian România, începe cu o incursiune în lumea paraşutismului, pasiune pe care Favat a descoperit-o înaintea businessului şi chiar şi înaintea României, în urmă cu două decenii. Favat îmi arată o poză a grupului de paraşutişti din care face parte în timp ce efectuează un salt în tandem deasupra Dubaiului, reprezentând România într-o competiţie internaţională.

    De profesie inginer, este singurul expat din echipa de români şi trăieşte în România de aproximativ şase ani. Originar din Italia, dintr-o zonă aflată la poalele munţilor Alpi, la graniţa cu Franţa, Favat a realizat până acum peste 2.000 de salturi. Nu şi-a dorit să facă o profesie din paraşutism, dar consideră că pasiunea sa este benefică, inclusiv pentru business, atât pentru deconectarea de la mii de metri altitudine, cât şi prin prisma unor deprinderi precum abilităţile de muncă în echipă şi antrenamentul solicitant. Mai demult el şi echipa sa se antrenau zilnic, dar în prezent se concentrează pe perioade de câte o săptămână, în care efectuează peste zece salturi de dimineaţa până seara; au stabilit acest program şi din cauza businessului din ce în ce mai solicitant pe care îl conduce şi în cadrul căreia este şi acţionar, Atalian România.

    Compania de management al proprietăţii şi facilităţilor Atalian România, subsidiara locală a grupului francez Atalian Global Services cu activităţi în 15 ţări, a înregistrat anul trecut venituri de 15,8 milioane de lei (cca 3,5 milioane de euro) şi un profit net de circa 280.000 de lei (cca 62.000 de euro), potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. Compania a înregistrat astfel creşteri de aproximativ 15% faţă de 2013, când veniturile companiei erau de aproximativ 13,7 milioane de lei, iar, pentru 2015 Favat estimează venituri de patru milioane de euro.

    Lucrurile nu au stat însă la fel de bine de la început. Atalian a intrat pe piaţa locală în 2006, iar în 2011 compania înregistra pierderi de circa 600.000 de lei, la o cifră de afaceri de 6,5 milioane de lei. În acest context, francezii au luat decizia achiziţiei firmei de management al proprietăţii şi facilităţilor IQ Facilities Management, proiectul antreprenorial pornit de Simone Favat împreună cu alţi parteneri în 2008.

    Anterior acestuia, Favat a avut mai multe funcţii de management, printre care în industria automotive, în care a luat contact cu România, printr-un proiect ce necesita venirea sa aici lunar, iar apoi, de asset manager în cadrul companiei CEFIN Real Estate Romania. La CEFIN Investment s-a ocupat de dezvoltarea unui depozit în zona industrială din apropiere de autostrada A1 şi, pentru că acesta necesita şi administrarea clădirii, a fondat firma achiziţionată de francezi. La mjlocul lui 2011 a fost contactat de directorul regional al Atalian, care i-a propus achiziţia, dat fiind faptul că, până la momentul respectiv, Atalian nu reuşise să atingă potenţialul pieţei. Fuziunea s-a realizat prin achiziţia companiei fondate de Favat şi transferul de oameni şi bunuri în noua companie, astfel că, în 2012, a luat-o de la început în grupul francez, în poziţia de country manager.

    “M-am lovit de provocarea de a face fuziunea celor două companii: chiar dacă era acelaşi business, abordările erau diferite; când am preluat şefia firmei, am primit responsabilităţile şi ţintele, a trebuit să revizuiesc organizarea, să văd care dintre angajaţi nu puteau ajuta la schimbare, a trebuit să schimbăm oameni, să luăm decizii dificile, dar la sfârşitul zilei am reuşit să creştem“. Dacă firma sa era concentrată pe întreţinerea tehnică a clădirilor, în prezent aceasta este axată pe soft skills (precum curăţenia) şi încearcă să devină o interfaţă pentru toate nevoile clienţilor, de la servicii de recepţie, tehnice, de femei de serviciu până la inginerie. 

    “Ce facem acum este să oferim servicii care să nu facă parte din core businessul companiilor, încercăm să înţelegem afacerile clienţilor noştri şi să externalizăm servicii pe care noi le-am putea face mai bine“, descrie Favat activitatea de management al proprietăţilor şi facilităţilor. Potrivit lui Favat, curăţenia şi serviciile tehnice şi de inginerie aduc 70% din veniturile firmei, restul fiind completat de activităţi de landscaping, securitate, protecţie împotriva incendiilor, dezinsecţie, dar şi consultanţă la construcţia unor clădiri, pentru o administrare ulterioară eficientă.

  • Cum şi-a transformat un bărbat pasiunea pentru călătorie într-o carieră

    Matt Gibson a plecat în Taiwan în 2004 pentru a-şi putea plătii datoriile acumulate în studenţie. Când a absolvit avea acumulate datorii în valoare de 10.000 de dolari. Gibson s-a dus în Taiwan să predea engleza, relatează Business Insider.

    Gibson a scăpat repede de datorii predând engleza 18 ore pe săptămână. Apoi s-a concentrat pe o pasiune mai veche de-a lui: a creat o revistă în limba engleză. “Absolvisem jurnalismul şi aveam o idee despre modul cum funcţionează o publicaţie. A trebuit să învăţ chineza, la nivel de începător, pentru a putea conversa cu lume din jur”, a mărturisit el.

    “Revista a avut succes, chiar am făcut ceva bani înainte să o vând”, a spus Gibson. Cu banii în buzunar, Matt Gibson a decis să devină freelancer, scriind despre aventurile sale care l-au dus în Thailanda, Cambogia şi Filipine.

    În 2009 a lansat blogul de călătorie Xpat Matt. Gibson s-a mutat în Salt Lake City, Utah, locaţie pe care a folosit-o ca pe o bază de operaţiuni, călătorind în locuri precum Mexic, Singapore sau Sri Lanka. Acesta câştigă între 3000-5000 de dolari pe lună din blogging, pentru site-ul său dar şi pentru alţi.”Ca mulţi alţi bloggeri de travel nu cheltuiesc mult. În multe locuri din străinătate, 1000 de dolari îmi ajung pentru o lună.”, a spus Gibson.

    Pe lângă blogul de călătorie, Matt Gibson şi-a înfiinţat propria companie de marketing, Xpat Media. Compania a lansat campania de marketing #NepalNow pentru a promova turismul din Nepal.

    Sfatul lui Gibson pentru pasionaţii de scris şi călătorie şi care vor să facă o carieră din asta este să fie organizaţi. “Trebuie să ai un plan concret şi să iei lucrurile pas cu pas. Dacă nu ai un plan bine stabilit, totul este mult mai greu”, a spus el. “Să nu-ţi fie frică să începi. Ai încredere în abilitatea ta să treci peste obstacolele care o sa-ţi iasă în cale. Un plan de business bine pus la punct este o metodă bună de a evita multe neplăceri”, a adăugat Gibson.

  • Cum poţi deveni programator în mai puţin de 6 luni şi să ajungi să câştigi aproape 1.000 de euro/lună

    Poţi să înveţi bazele programării singur, în mai puţin de o lună, indiferent de studiile pe care le ai, cu condiţia să fii pasionat, motivat şi ambiţios şi să investeşti suficient timp, însă pentru a deveni un programator de top sunt necesare cel puţin 6 luni de efort susţinut, sunt de părere unii specialişti din domeniu.

     

     

     

  • A renunţat la şcoală la 18 ani în căutarea aventurii. Până la 27 de ani a vizitat aproape 100 de ţări şi se întreţine lucrând pentru localnici

    Norvegianul Christian Lindgren a renunţat la scoală la 18 ani şi a plecat în lume în căutarea de aventuri şi pentru a-şi explora pasiunea pentru fotografie, scrie Daily Mail

    Lindgren, 27 ani ani, a vizitat de-a lungul timpului nu mai puţin de 97 de ţări. “Mi-a plăcut să călătoresc de mic. Şi părinţii şi bunicii mei au călătorit mult când au fost tineri, iar eu am crescut în jurul a tot felul de obiecte adunate de peste tot din lume”, a declarat el pentru Daily Mail.

    Tânărul a cumpărat primul bilet de avion din banii economisiţi, apoi şi-a finanţat călătoriile practicând tot felul de joburi neobişnuite. A predat, a lucrat la o fermă şi la hosteluri. “Toţi banii pe care i-am cheluit până acum au fost câştigaţi de mine. Pentru a economisi bani am dormit la prieteni, la hosteluri, iar în zone izolate am dormit în cort”,  a spus Christian Lindgren.

    Nu totul a mers perfect de-a lungul călătoriilor, de două ori i s-a furat camera foto şi a întâmpinat dificultăţi la trecerea graniţei dintre Burkina Faso şi Ghana. Aceste lucruri nu l-au determinat să renunţe, iar când vine vorba de fotografie Lindgren susţine că nu ai nevoie de echipament scump pentru a face fotografii bune.

    Scopul lui este să viziteze fiecare ţară de pe glob, dar nu se grăbeşte să realizeze această performanţă. “Am fost în Asia centrală de două ori, în Nepal de şase ori, am văzut fiecare ţară din Asia de sud-est de cel puţin trei ori şi în China de peste 10 ori. Îmi place să mă reîntorc în ţările care mi-au lăsat o impresie plăcută şi pe care vreau să le explorez mai în detaliu”, a spus tânărul.

    “Toată lumea ar trebui să călătorească. Aşa înveţi mult mai multe despre tine, despre lume şi culturile din jurul globlui decât ai face-o privind la televizor sau citind”, a încheiat el.

  • A renunţat la şcoală la 18 ani în căutarea aventurii. Până la 27 de ani a vizitat aproape 100 de ţări

    Norvegianul Christian Lindgren a renunţat la scoală la 18 ani şi a plecat în lume în căutarea de aventuri şi pentru a-şi explora pasiunea pentru fotografie, scrie Daily Mail

    Lindgren, 27 ani ani, a vizitat de-a lungul timpului nu mai puţin de 97 de ţări. “Mi-a plăcut să călătoresc de mic. Şi părinţii şi bunicii mei au călătorit mult când au fost tineri, iar eu am crescut în jurul a tot felul de obiecte adunate de peste tot din lume”, a declarat el pentru Daily Mail.

    Tânărul a cumpărat primul bilet de avion din banii economisiţi, apoi şi-a finanţat călătoriile practicând tot felul de joburi neobişnuite. A predat, a lucrat la o fermă şi la hosteluri. “Toţi banii pe care i-am cheluit până acum au fost câştigaţi de mine. Pentru a economisi bani am dormit la prieteni, la hosteluri, iar în zone izolate am dormit în cort”,  a spus Christian Lindgren.

    Nu totul a mers perfect de-a lungul călătoriilor, de două ori i s-a furat camera foto şi a întâmpinat dificultăţi la trecerea graniţei dintre Burkina Faso şi Ghana. Aceste lucruri nu l-au determinat să renunţe, iar când vine vorba de fotografie Lindgren susţine că nu ai nevoie de echipament scump pentru a face fotografii bune.

    Scopul lui este să viziteze fiecare ţară de pe glob, dar nu se grăbeşte să realizeze această performanţă. “Am fost în Asia centrală de două ori, în Nepal de şase ori, am văzut fiecare ţară din Asia de sud-est de cel puţin trei ori şi în China de peste 10 ori. Îmi place să mă reîntorc în ţările care mi-au lăsat o impresie plăcută şi pe care vreau să le explorez mai în detaliu”, a spus tânărul.

    “Toată lumea ar trebui să călătorească. Aşa înveţi mult mai multe despre tine, despre lume şi culturile din jurul globlui decât ai face-o privind la televizor sau citind”, a încheiat el.

  • Povestea impresionantă a ardeleanului nevăzător care dezvoltă programe şi aplicaţii pentru Android

    Clujeanul Emanuel Boboiu este nevăzător, însă acest lucru nu l-a împiedicat niciodată să îşi cultive pasiunea pentru programare. El este cel care a creat site-ul www.limbalatina.ro, care conţine singurul dicţionar online român-latin, dar şi programe şi aplicaţii, chiar pentru sistemul de operare Android. În plus, este profesor la Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca. Are un stil de viaţă foarte independent şi spune că reuşita unei vieţi normale pentru un nevăzător, constă în organizare, în maniera în care ai fost obişnuit să te gospodăreşti încă din copilărie şi în voinţă, scriu cei de la Vocea Transilvaniei.

    Emanuel Boboiu locuieşte în Cluj-Napoca, are 32 de ani, este nevăzător şi foarte independent. Predă de opt ani “Tehnologia informaţiei” la Şcoala de Nevăzători dar este şi profesor educator la Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca. În anul 2006 a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Univerităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia Română-Latină. S-a calificat în domeniul IT absolvind studiile postuniversitare de Informatică aplicată şi programare, la Universitatea Tehnică.

    A văzut aproape normal la vârstă fragedă, cu toate că suferea de miopie, apoi clasele I şi II le-a făcut la Şcoala Specială de Slab – Văzători din Timişoara. La vârsta de cinci ani a avut un accident care i-a agravat starea şi treptat, şi-a pierdut vederea. A venit la Cluj-Napoca, la o şcoală specială pentru nevăzători şi a absolvit Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere.

    Emanuel este, totuşi, o fire independentă cu un stil de viaţă pe măsură. De aceea, poate să îşi dedice timpul pasiunilor sale: programarea şi limba latină. Lucrează în domeniul IT ocayional, din pasiune şi a început prin a studia singur. A citit mult, fiind autodidact şi s-a perfecţionat. În domeniul tehnologiei a activat în mai multe direcţii: a realizat site-uri web, a efectuat aplicaţii pentru calculator şi pentru telefonul mobil, multe dintre acestea adresându-se nevăzătorilor, scriu cei de la Vocea Transilvaniei.

    A reuşit să îmbine pasiunea pentru tehnologie şi limba latină; la această disciplină a participat la olimpiade, şi s-a situat pe primul loc pe judeţ, cu toate că a concurat alături de copiii de la unităţile de învăţământ de masă. A creat site-ul www.limbalatina.ro, care are în jur de 2000 de vizitatori unici pe zi. Site-ul conţine elemente de gramatică a limbii latine, noţiuni de morfologie iar principalul atu este dicţionarul latin-român, care conţine 20.000 de cuvinte şi care este singurul dicţionar online de acest gen. Dicţionarul funcţionează şi ca program instalabil pentru sistemul de operare Android, care se găseşte pe GooglePlay.

  • Confesiunile unui pilot de avion. Cât de greu este să ajungi acolo şi ce sacrificii trebuie să faci, mai ales ca femeie

    Pasiunea pentru zbor şi avioane a lui Priti Kohal a apărut încă de la 16 ani. Când era adolescentă obişnuiea să ia maşina părintilor, fără voia lor, pentru plimbări prin oraş. Iubea să conducă, dar şi libertatea care venea odată cu asta.

    La 18 ani şi-a luat permisiul de conducere, iar pasiunea pentru condus a crescut şi mai mult. “Era grozav să pot să fac lucruri fără să fie nevoie de cineva să mă ducă dintr-un loc în altul”, explică ea. După maşină a trecut la un alt mod de transport şi mai rapid.

    Priti Kohal a primit brevetul de pilot în 1994, din 1996 este pilot pentru compania India Jet Airways, iar în 2009 a devenit căpitan.
    În prezent sunt doar 4000 de femei piloti în întreaga lume, faţă de 130.000 de bărbaţi, potrivit International Society of Women Airline Pilots.
    Multe femei care intră în domenii dominate de bărbaţi întâmpină diverse obstacole.

    Kohal a spus că nu a întâmpinat probleme, însă mai multe femei din industria aeronautică au declarat că au avut obstacole de trecut doar din prisma faptului că erau femei. În 2009, Air India a concediat 10 însoţitoare de zbor pentru că aveau kilograme în plus, iar in 2013 GoAir, o companie din India, a angajat doar femei tinere, de statură mică pentru că voia să economisească bani, scăzând greutatea avionului.

    “N-am considerat niciodată că un pilot este diferit de un inginer sau profesor. Nu sunt limite la ce putem face”, a spus Kohal. Deşi avea programul încărcat ea a încercat tot timpul să-şi facă timp pentru cei doi copii de acasă. Kohal crede ca a fi pilot de aeronavă este o opţiune de carieră bună pentru cei care caută un echilibru între muncă şi familie. însă este nevoie de o planificare strategică.

    Pe de altă parte, ea nu-şi vede soţul prea des pentru că şi el este pilot de avion. E plecat cam patru zile de acasă ca apoi să aibă cinci-şase zile libere. “Când este acasă petrecem serile împreună”, mărturiseşte ea. Şi când sunt amândoi plecaţi, copii intră în grija bunicilor. “Să ai parte de ajutorul familiei este important pentru că te eliberează de o situaţie pe care ar trebui să o monitorizezi constant altfel”, a povestit Priti Kohal.

    “Un aspect important al vieţii de pilot este faptul că regulile nu pot fi încălcate. Trebuie să fii disciplinat, să ai mintea limpede pentru că nu poţi face greşeli la mii de metrii în aer.”, a spus ea, explicând regulile pe care le stabileşte acasă pentru ea şi pentru copii.

    Kohal atribuie succesul ei unui singur factor: munca. Doar 0,1% din candidaţi trec examentul de piloţi, care este dat doar de două ori pe an. Ea a fost singura din clasa ei care a primit brevetul de pilot.