După ce sectorul românesc de materiale de construcţii a ajuns de la o valoare de 5 miliarde de euro în anii de boom la doar 3 miliarde de euro anul acesta, a devenit din ce în ce mai clar pentru firmele româneşti că piaţa de desfacere nu se mai poate rezuma doar la România. ”Este periculos să depinzi doar de piaţa locală. Construcţiile sunt în scădere, iar cine depinde doar de piaţa românească are o mare problemă„, afirmă Marius Pantiş, directorul general şi unul dintre acţionarii producătorului de ferestre şi uşi din PVC şi aluminiu Optimedia din Oradea. Compania a fost cu un pas înaintea crizei şi a demarat exporturile în 2007, când primele valuri ale turbulenţelor economice abia se făceau simţite în Statele Unite. Acum se aşteaptă ca 60% din vânzările de 11,5-12 milioane de euro de anul acesta să ajungă în ţări vest-europene, dar şi în Statele Unite sau chiar şi în Japonia, unde compania a avut anul acesta prima livrare.
Pentru a-şi face intrarea pe aceste pieţe, compania ia pulsul prin participarea la târguri şi expoziţii. Numai anul acesta a fost la mai multe târguri, în Paris, Bruxelles, Tokio şi Singapore. Cel mai recent la care a participat a fost Equip Baie din Paris, care a avut loc în noiembrie. Investiţiile în târguri sunt pe măsură: standul şi întreaga participare la Equip Baie a costat Optimedia 52.000 de euro. ”Investim în speranţa că vom creşte numărul de clienţi, e o investiţie care are rezultate„, afirmă Pantiş. Chiar dacă a ajuns la 220 de parteneri prin care îşi comercializează produsele pe plan extern şi mult mai puţini, 45, în România, antreprenorul român spune că nu va renunţa la livrările pentru piaţa locală, mai ales că nu plănuieşte să mute producţia de la Oradea în alte ţări. ”E mai multă stabilitate în vest, dar producţia acolo e o provocare foarte mare. Ai nevoie de spaţiu, stocuri, utilaje, oameni şi control. Costurile de transport sunt din ce în ce mai mici, de ce să nu produci în România?„, arată Pantiş.
Dacă acum câţiva ani târgurile şi expoziţiile de specialitate din străinătate nu prea aveau şi participanţi români, acum firmele locale îşi fac din ce în ce mai des apariţia la astfel de evenimente. Tot la Equip Baie a venit anul acesta şi grupul MCA, specializat în producţia de uşi de garaj şi rulouri pentru ferestre, după ce a mai participat la acest târg şi la precedenta ediţie, din 2012. ”Când piaţa locală nu e suficientă, exportul capătă o miză din ce în ce mai mare„, afirmă Ciprian Oprea, directorul general şi unul dintre acţionarii grupului. El îşi doreşte o prezenţă cât mai activă pe piaţa franceză, deşi aceasta este una dificilă, în care accesul este destul de ”greoi„, fiind un sector destul de concentrat, cu puţini jucători. Chiar şi aşa, potenţialul şi oportunităţile sunt evident mai mari decât în România.
”Piaţa de uşi de garaj din Franţa este de 20 de ori mai mare decât în România şi se ridică la 240.000 de unităţi anual„, explică Oprea motivul pentru care Hexagonul reprezintă una dintre principalele ţinte ale MCA. Compania, care are o fabrică în Jilava, judeţul Ilfov, a demarat primele exporturi în 2010, iar anul acesta se aşteaptă ca 28% din cifra de afaceri estimată la 8 milioane de euro să fie generată de livrările la extern. Oprea mai apreciază piaţa franceză şi din alt punct de vedere, dincolo de gusturile diferite la nivel de modele: termenul de livrare. Românii sunt mult mai nerăbdători, vor să primească produsele cât mai repede, în timp ce francezii înţeleg că o comandă de calitate nu se face bătând din palme. ”E vorba de maturitatea pieţei. La un moment dat, se va înţelege şi în România că a livra în 3 zile înseamnă costuri mai mari„, spune Oprea.
Un alt producător român de materiale de construcţii care a participat anul acesta la târgul parizian Equip Baie este Aplast, cu activităţi în zona de uşi şi ferestre din PVC, aluminiu şi lemn. ”Am început să mergem la târguri începând de anul acesta. Sunt scumpe, dar demonstrează pieţei că existăm. Dezvoltăm direcţia exporturilor, e singura opţiune fezabilă„, spune Cătălin Nicolaescu, directorul general şi unul dintre acţionarii Aplast. Compania, care deţine două fabrici, una în localitatea 1 Decembrie din judeţul Ilfov şi una în Ceptura, judeţul Prahova, a prins gustul exporturilor în plină criză, în 2011, iar anul acesta se aşteaptă ca livrările în străinătate, în ţări precum Franţa, Italia, Belgia sau chiar SUA, să genereze 70% din producţie.
Grupul Aplast are trei companii, Aplast, Aplast Wood Industry şi Aplast Trading, cu afaceri cumulate de 37 milioane de euro în 2013. Pentru anul 2014, directorul com-paniei estimează că cifra de afaceri a grupului va scădea cu circa 20% din cauza declinului pieţei româneşti. Pe de altă parte, livrările în străinătate ale grupului s-au dublat anul acesta faţă de 2013, urmând să înregistreze un plus şi în perioada următoare; în consecinţă, Aplast are în plan să mai angajeze 150 de persoane pentru fa-brica din 1 Decembrie, pe lângă cei 350 de salariaţi pe care îi are în prezent grupul.
Timpul va spune dacă livrările în străinătate vor ajunge să salveze piaţa locală a materialelor de construcţii, pusă la pământ de criză. Pe de altă parte, nici în vest situaţia economică nu este roz, dar faptul că brandurile şi produsele româneşti ajung în casele vest-europenilor, ale americanilor sau chiar ale asiaticilor nu este doar un motiv de mândrie, ci şi o necesitate. Exporturile nu mai sunt o opţiune pentru producătorii români, ci devin obligatorii pentru supravieţuire.
