BusinessMagazin

Tag: oameni

  • VIDEO. Imagini mişcătoare de pe front: oamenii au îngenuncheat la vederea convoiului cu cadavrele soldaţilor ucraineni

    Cetăţenii au îngenuncheat pe în stradă, la trecerea unui convoi care a adus victimele în oraşul Luţk.
    O coadă de maşini staţionate şi zeci de oameni care coboară din automobile, pentru a se pune în genunchi în mijlocul drumului.
    Locuitorii din Luţk, un oraş aflat în vestul Ucrainei, au făcut acest gest de respect şi recunoştinţă faţă de un comando care a readus de pe front cadavrele unor soldaţi ucraineni morţi în lupte.
    Un moment dureros al conflictului împotriva Rusiei, încadrat de steagul ucrainean de sunetul sirenelor care marchează trecerea victimelor.

     

  • Când un miliard de dolari înseamnă mult prea mult. Ce este limitarismul economic

    CÅND ELON Musk poate oferi 40 miliarde dolari pentru Twitter, po­durile sunt demontate pentru a per­mite trecerea megaiahturilor, iar bogaţii devin tot mai bogaţi, ceva nu este în regulă, susţine un grup de filo­sofi, scrie Deutsche Welle.

    Unii ar spune că nu poţi fi nicio­dată prea bogat, însă inegalitatea eco­nomică în creştere îi face pe din ce în ce mai mulţi oameni să consi­dere că acest lucru nu este corect. Unii sunt prea bogaţi.

    Există o listă lungă de econo­mişti, filosofi şi lideri care au tratat problema redistribuţiei avuţiei de-a lungul secolelor. Sisteme politice întregi au fost clădite în jurul ideii de egalitate şi de a împărţi.

    Limitarismul economic este un concept ce analizează ideea că ni­meni nu ar trebui să fie excesiv de bo­gat. Acesta se concentrează pe efec­tele ne­gative şi riscurile de a avea per­soane superbogate. Discutând inega­li­tatea, acesta nu analizează pro­ble­mele sărăciei, ci se concen­trează pe faptul de a avea prea mult. Impune­rea unei limite superioare asu­pra avuţiei pe care o singură per­soană o poate acumula nu este me­nită a fi o pedeapsă, ideea fiind de a încuraja schimbări pozitive pentru sistemul economic şi populaţie în general. În plus, la un anumit punct, banii în exces nu mai contribuie la starea de bine sau la o viaţă înflori­toa­re. Câteva milioane de dolari ar trebui să fie suficiente în majoritatea cazurilor.

    Ingrid Robeyns, de la Universi­tatea Utrecht din Olanda, este cea care promovează conceptul. Acesta a generat reacţii diferite la nivel global. „În Europa, publicul este de acord cu multe dintre argumentele limitaris­mu­lui, spre deosebire de SUA“, arată Robeyns. „Parte a culturii tra­diţionale americane are legătură cu ideea visului american, credinţa că oricine are şansa de a deveni foarte bogat dacă se străduieşte suficient“.

    Moralitatea este în centrul limi­ta­rismului.

    Când este moral necesar să se intervină într-o economie de piaţă spre beneficiul societăţii ca întreg?

    În linii mari, Robeys argumentează că limitarismul este construit pe doi piloni principali: protejarea democraţiei şi soluţionarea nevoilor urgente ale societăţii care necesită acţiuni colective, ca schimbările climatice.  Din perspectiva inegalităţii politice, limitarismul se teme că inegalitatea poate submina democraţia.

    Nu este vorba doar de bani. Susţinătorii limitarismului economic spun că bogaţii sunt un pericol pentru mediu pentru că produc amprente CO2 enorme. Utilizând banii în exces ai celor bogaţi, guvernele pot investi în sisteme de protecţie a cetăţenilor de vremea extremă, sau ar putea fi construite capacităţi suplimentare de energie regenerabilă, sau tehnologii mai bune.

    Unii critici spun că limitarismul nu merge suficient de departe, în timp ce alţi filosofi şi economişti se opun ferm ideii limitării avuţiei.

    Pentru Robeyns, există probleme din lumea reală în implementarea ideilor sale. Mai întâi, este aproape imposibil să ajungi la o definiţie universală a ce înseamnă să fii prea bogat. În al doilea rând, chiar dacă acest lucru ar fi posibil, cum s-ar putea colecta banii în exces?

    „Ideile pot schimba istoria. Unele o fac, altele nu“, concluzionează Robeyns. Poate că ideile sale nu sunt populare în unele părţi, dar cel puţin acestea îi fac pe oameni să se gândească la inegalităţi.

     

  • Doi oameni de afaceri şi un avocat, trimişi în judecată într-un dosar de trafic de influenţă

    Procurorii DNA au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a doi oameni de afaceri şi un avocat, pentru trafic şi cumpărare de influenţă, comise în forma autoratului şi a complicităţii şi spălarea banilor.

    În rechizitoriu se arată că, în contextul desfăşurării unor lucrări în Bucureşti la Magistrala 5 de metrou, în Drumul Taberei, în perioada 20-26 iunie 2013, unul dintre oamenii de afaceri ar fi pretins de la celălalt om de afaceri, ambii inculpaţi în cauză, suma de 1.000.000 euro (plătibili în decursul a patru ani), în schimbul exercitării influenţei pe care a pretins că o are asupra unui primar de sector din Bucureşti, pentru obţinerea cu uşurinţă a avizelor necesare execuţiei lucrărilor respective, informează DNA.

    Cu aceeaşi ocazie, suspectul ar mai fi promis că vor fi soluţionate favorabil şi plângerile riveranilor nemulţumiţi de modalitatea în care se derulau lucrările respective.

    Pentru a fi ascunsă adevărata natură a banilor, aceştia urmau să fie remişi prin intermediul unei societăţi controlate de avocatul suspectat, sub forma unor servicii fictive de ”mentenanţă”.

    Pe 9 septembrie 2013 ar fi fost transferaţi în contul unei societăţi administrate de primul dintre inculpaţi o primă tranşă, în valoare de 547.000 lei, bani care, ulterior, au fost retraşi sub formă de cash.

    Procurorii au dispus măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 547.000 lei, sumă care a fost depusă de inculpatul trimis în judecată pentru trafic de influenţă în contul unei unităţi bancare.

    Dosarul a fost trimis spre judecare la Curtea de Apel Bucureşti cu propunere de a se menţine măsura asiguratorie dispusă în cauză.

  • Alarma mobilizării care a răsunat în Rusia a adus cu ea crunta realitate a războiului la uşile a milioane de oameni. Ruşii fug din ţară pe unde apucă, iar cei rămaşi au început să se ridice împotriva lui Putin după prima chemare oficială la arme din ultimii 70 de ani

    Vladimir Putin a cerut recent în mod oficial mobilizarea parţială pentru război a 300.000 de rezervişti care vor ajunge faţă în faţă cu trupele ucrainene. Chemarea la arme a adus odată cu ea frica, proteste anti-regim şi realitatea războiului la uşile ruşilor, scrie Bloomberg.

    Autorităţilee au reţinut aproximatvi 1,400 de persoane care au participat la protestele desfăşurate în 38 de oraşe din ţară. O parte dintre bărbaţii reţinuţi au primit scrisori de recrutare, în timp ce ceilalţi participanţi ar putea fi judecaţi conform legilor privind critica la adresa războiului, pe care Kremlinul le-a impus odată cu începerea invaziei.

    Unii studenţi care au participat la manifestaţii au fost ameninţaţi cu expulzarea, existând riscul să devină astfel parte din cei ce vor vedea frontul.

    Pentru milioanele de ruşi care au fost protejaţi de realitatea sângeroasă a războiului, discursul lui Putin privind mobilizarea a fost un şoc. Autorităţile au oferit puţine detalii despre modul în care ordinul de mobilizare va fi aplicat, acesta fiind pentru prima dată în 77 de ani când Rusia şi-a chemat oamenii la război.

    Autorităţile au început deja să emită ordine de recrutare pentru rezervişti şi le-au interzis să-şi părăsească zona în care locuiesc. Medicii au fost de asemenea chemaţi să participe la război.

    Poliţia de frontieră a Finlandei a raportat o creştere de 50% a traficului auto în cursul nopţii de după lansarea ordinului de mobilizare. Datele colectate de Google au arătat o creştere a volumului de căutări pentru subiecte precum „cum să părăseşti Rusia” sau chiar „cum să îţi rupi un brat”, în timp ce pe social-media a început să plouă cu relatări privind creşterea preţurilor pentru cursele aeriene care părăsesc ţara.

    „Una dintre consecinţele mobilizării va fi faptul că populaţia apolitică şi pasivă va căuta prin toate mijloacele soluţii la problema mobilizării. Problema principală a lui Putin este încrederea sa în susţinerea oamenilor şi în faptul că el este sigură că este un lider care face ce trebuie pentru binele statului său”, a declarat Tatiana Stanoyava, fondatoarea grupului de cercetare R.Politik.

    Ordinul de mobilizare va afecta 300.000 de oameni şi se aplică doar celor cu experienţă militară. Cu toate acestea, decretul prezidenţial privind mobilizarea nu specifică ce categorii care formează marea masă a celor două milioane de rezeervişti vor fi chemaţi. Mai mult, decretul are şi o clauză secretă, a că

     

  • Unul dintre cei mai importanţi oameni ai Fondului Monetar Internaţional lansează un avertisment cutremurător: Economia globală se confruntă cu cea mai provocare din ultimele decenii. Coşmarul inflaţiei prinde rădăcini

    Băncile centrale se confruntă cu o situaţie economică globală mult mai complicată şi periculoasă decât tot ceea ce au înfruntat în ultimele decenii. Cei mai importanţi oameni din economie şi factori de politică monetară avertizează că problema inflaţiei devine din ce în ce mai greu de eradicat, scrie Financial Times.

    FMI, unul dintre cele mai importante autorităţi economice din lume, a atras atenţia asupra dificultăţilor cu care se confruntă atât Rezerva Federală cât şi Banca Centrală Europeană. Analiştii sunt de părere că economia globală a intrat într-o nouă eră, mult mai dificilă şi imprevizibilă.

    „Dacă este să vorbim despre următorii cinci ani, elaborarea politicii monetare va fi mult mai greu de realizat decât a fost în cele două decenii de dinaintea pandemiei şi a războiului. Ne aflăm într-un moment în care şocurile economice vor fi mult mai explozive decât am fost obişnuiţi, iar asta va genera compromisuri greu de făcut pentru factorii de politică monetară.”, a declarat Gita Gopinath, director general adjunct al Fondului Monetar Internaţional.

    Ritmul de creştere al preţurilor a avansat puternic pe măsură ce lanţurile de aprovizionare globale au suferit tot mai multe blocaje pe fondul pandemiei, lovindu-se în acelaşi timp de o cerere foarte ridicată din partea consumatorilor. Cererea a fost alimentată de sprijinul fiscal şi monetar fără precedent lansat la începutul pandemiei.

    Problemele cauzate de pandemie au fost puternic amplificate de război, pentru că lanţurile de aprovizionare cu produse de bază au fost lovite puternic, ceea ce a dus la o creştere şi mai severă a preţurilor.

    Pe fondul acestor dinamici, băncile au fost forţate să înăsprească agresiv politica monetară pentru a se asigura că inflaţia nu va afecta şi mai mult economia globală. Cu toate acestea, băncile au o capacitate limitată de a aborda problemele legate de cerere şi ofertă, iar mulţi economişti avertizează că pentru a restabili stabilitatea preţurilor băncile ar putea fi forţate să mărească dobânzile din ce în ce mai mult.

    „Majorarea este decisă în speranţa de a reduce inflaţia, însă ea este contracarată de ceea ce se întâmplă cu lanţurile de aprovizionare şi cu ciclurile de producţie”, a declarant David Malpass, preşedintele Băncii Mondiale.

    Atât Fed cât şi BCE au declarat război inflaţiei, însă acest război vine după sine cu efecte negative pentru economie. Jay Powell, preşedintele Fed, a avertizat recent că majorarea dobânzilor ar putea determina o slăbire semificativă a pieţei muncii.

    Potrivit lui Isabel Schnabel, unul dintre oamenii cheie ai BCE, următorii ani vor fi cunoscuţi în economie drept „Era Volatilităţii”, un nume care atrage atenţia asupra şocurilor economice pe care economia europeană le va suferi. Până la război şi pandemie, ultmele două decenii au fost cunoscute în economie drept „Era Moderaţiei”, pentru că dinamica economică a fost în general stabilă.

    Cei mai sceptici economişti sunt de părere că băncile centrale nu vor fi capabile să elimine definitiv o inflaţie atât de ridicată şi înrădăcinată în economie, aceasta urmând să dea bătăi de cap întregii lumi şi în anii următori.

  • Cine este inventatorul de 27 de ani din România care schimbă lumea cu invenţia lui. El a creat obiectul care ar putea ajuta milioane de oameni care suferă de această problemă

    Autor: Alexandra Cepareanu

    Cine este antreprenorul român Cornel Amariei, fondatorul dotLumen, prin care vrea să dezvolte ochelari pentru nevăzători, şi care a atras o finanţare de 9 mil. euro de la UE

    Sistemul .lumen se află în stadiul de cercetare şi dezvoltare, fiind testaţi cu peste 200 de nevăzători, implicaţi în diferite forme de testare, de la tehnologii fundamentale, la produs. „O să publicăm un timeline de lansare a produsului în lunile ce urmează, focusul acum este pe scalarea companiei.”

    „Avem un target de preţ de 5.000 de euro, dar nu dorim ca nevăzătorii să plătească pentru acest sistem. Pe tot globul există sisteme de rambursare sau subvenţionare ale tehnologiilor asistive.” 

    Cornel Amariei, 27 ani, este antreprenor român şi fondator al start-up-ului românesc dotLumen, prin care dezvoltă o pereche de ochelari pentru nevăzători şi care a atras recent o finanţare în valoare de peste 9 milioane de euro din partea Acceleratorului Consiliului European pentru Inovaţie (EIC), unul dintre cele mai competitive programe de finanţare la nivel european, unde rata de succes e de 8,1%, punând astfel România pe harta investiţiilor Europene.

    „Este un moment istoric pentru România să câştigăm cele mai selecte fonduri de inovaţie din Europa. Ne pune pe o hartă cu care ar trebui să ne mândrim. Majoritatea sumei se va împărţii între research and development (R&D) – să avansăm cercetarea fundamentală, dezvoltarea produsului şi finalizarea procesului de a face produsul manufacturabil; şi Business Development – să fondăm o echipa solidă de business developers ce să crească partner network-ul companiei”, a spus într-un interviu pentru MEDIAFAX Cornel Amariei, CEO al start-up-ului .lumen – Glasses for the Blind.

    Cititi aici materialul integral

  • Real Estate. Real Talk: 8 întrebări de la publicul Real Estate. Real Talk pentru Anca Bidian, CEO al KIWI Finance

    Cum a evoluat apetitul oamenilor pentru creditare, ce ar trebui să facă cei care au deja credite, cum a evoluat numărul investitorilor în locuinţe – sunt doar câteva întrebări care îi preocupă pe români în actualul context de piaţă, aşa cum s-a văzut la cea mai recentă ediţie a webinarului Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. Anca Bidian, CEO al brokerului de credite KIWI Finance, a răspuns acestora, conturând felul în care se vede piaţa imobiliară la mijloc de an. 

    „Preţurile nu au de ce să scadă: piaţa imobiliară este la echilibru, avem un indice de accesibilitate în jurul valorii de doi – în Bucureşti este de 1,7 – indicator de care nu se bucură mulţi locuitori ai altor ţări. Noi nu avem o mobilitate a forţei de muncă şi nici socială – nu avem oameni care să spună <<Dacă nu pot să îmi cumpăr o locuinţă în Ploieşti, mă duc să cumpăr în Buzău, poate sunt preţurile mai mici acolo.>> Atunci, va exista un segment de clienţi care va trebui să aştepte până va începe următorul ciclu de scădere a preţurilor – că se va termina şi perioada aceasta – iar ei se vor putea încadra pentru achiziţia pe care şi-o doresc”, a observat Anca Bidian în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk realizat de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN. CEO-ul KIWI Finance se referă la indicele de accesibilitate, care reprezintă raportul dintre pretul locuinţei/mp raportat la salariul mediu pe economie, dintr-o perioadă anume şi care este favorabil pieţei locale, chiar şi în actualul context. „Dacă facem o comparaţie cu singura bulă pe care o cunoaştem şi noi, cea din 2008, prin echivalenţă, ar trebui ca preţul mediu pe metrul pătrat în România să fie acum 4.600 de euro/mp ca să spunem că suntem în aceeaşi situaţie ca acum 14 ani. Noi avem preţul pe metrul pătrat, mediu, de 1.386 de euro”, explică ea. Astfel, din punctul de vedere al accesibilităţii, România, în Europa, se clasează în primele trei locuri din perspectiva accesibilităţii locuinţelor, mai cu seamă şi pentru că salariul mediu este cu 126% mai mare acum decât în 2013. 

    „Noi în România am ajuns cu puterea de cumpărare la 82% din media Uniunii Europene – am depăşit ţări ca Grecia, Ungaria, Letonia, Slovacia şi suntem foarte aproape de Portugalia, Polonia si Spania. Desigur, toată lumea este afectată de creşterile de preţuri din ultimul timp – dar trebuie să ne uităm şi la faptul că, în doi ani pandemici, depozitele populaţiei au crescut – la ultimul raport BNR, erau 60 de miliarde de euro depozitele populaţiei – soldul creditelor ipotecare este de 20 de miliarde. Nu suntem atât de săraci pe cât ne place să spunem că suntem. Desigur că suntem afectaţi, dar poate că din aceste perioade învăţăm ce înseamnă o cultură financiară, o mai mare grijă etc .”, a subliniat CEO-ul KIWI Finance în încheiere. 

    Care sunt curiozităţile celor care au urmărit webinarului Real Estate. Real Talk, ca urmare a observaţiilor Ancăi Bidian?

    ÎNTREBĂRI DE LA PUBLICUL REAL ESTATE. REAL TALK:

    1.     Cum a evoluat apetitul oamenilor pentru creditare?

    A existat un recul în primele săptămâni din februarie, după începerea războiului, apoi am ajuns la aceleaşi valori zilnice ca înainte de război. Se schimbă segmentele de clienţi care aplică acum pentru creditare – pe contractele semnate sau pe antecontracte, nu am avut renunţări şi ştiu de la partenerii noştri, dezvoltatori în marile proiecte, că nu există clienţi care să fi renunţat la achiziţie. 

    2.     Există vreo diferenţă de evoluţie între locuinţele premium şi cele cu preţuri mai scăzute?

    Există, pe locuinţele premium am înregistrat cel mai mare ecart între ce se cere şi ce se oferă, sigur că acestea sunt şi mai puţine; sunt zone însă unde preţurile sunt supraîncălzite deja. Nu pot generaliza aceasta la întreaga piaţă imobiliară – sunt zone punctuale; probabil că acolo va exista o stagnare de preţ. Pe o piaţă aflată în creştere, viteza de creştere a preţurilor este de la centru spre periferie, în timp ce pe o piaţă aflată în stagnare sau contracţie, preţurile scad dinspre periferie spre centru. 

    3.     Cum îmi dau seama dacă preţul unui apartament este mic sau mare?

    Recomand, în primul rând, un raport de evaluare, care ia în calcul şi materialele, şi preţul pieţei, şi valoarea de înlocuire, şi un eventual randament din chirie. Preţul unei case nu este mic sau mare în valoare absolută – acesta evoluează în funcţie de zonă şi de piaţă, precum şi de momentul în care cumpăr locuinţa aceea. Ce trebuie să ştim este că există o ciclicitate economică – în vremurile acesta trebuie să luăm în calcul mai multe aspecte. 

    4.     Ce fac cei care au deja credite?

    Sunt doi indicatori folosiţi în calcul, ROBOR şi IRCC, iar trecerea de la ROBOR la IRCC nu este soluţia magică pentru că aceasta reprezintă o amânare a problemei – între acestea există un decalaj de vreo şase luni, adică, în timp ce ROBOR creşte, IRCC este calculat pe valorile din urmă cu şase luni. Trebuie să avem în vedere faptul că atunci când se va inversa trendul şi aceşti indicatori vor începe să scadă, ROBOR va scădea primul, iar IRCC se va calcula tot cu valorile din urmă cu şase luni din acel moment.  De asemenea, trecerea de la ROBOR la IRCC este ireversibilă. În această perioadă, cele mai solicitate şi recomandate au fost dobânzile fixe. În general, regula este că o dobândă fixă este mai mare decât o dobândă variabilă în aceeaşi perioadă de timp. Nimeni nu prevede viitorul, dar calculul probabilităţilor este o ştiinţă matematică. 

    5.     Ce se întâmplă cu preţul locuinţelor de la ţară?

    Depinde dacă vorbim despre zonele limitrofe marilor oraşe sau de la ţară-ţară, la bunica? Pentru tranzacţiile acelea, din păcate, nu sunt multe informaţii. Din fondul locativ total în România, 66% sunt case – dintre acestea, doar 24% sunt fără canalizări – prin comparaţie, în 2007, aveam 40%. Suntem cam 50-50, proporţia rural-urban, dar despre casa de la ţară nu există informaţii. Dacă vorbim despre ţara aflată în apropierea marilor oraşe sau de ţara unde s-au dezvoltat platforme industriale, acestea intră la categoria oraş în judeţul respectiv, atunci când calculăm preţul mediu. Desigur, faţă de preţul reşedinţei de judeţ sunt la 50-70% din preţ. 

    6.     Cum a evoluat categoria investitorilor în imobiliare?

    De aproximativ cinci ani, numărul acestora a început să crească, fie că vorbim despre cei care se duc înspre chirii pe termen lung, cât şi cei care merg înspre chirii pe termen scurt – AirBnb, Booking etc. Este foarte important să vezi cât de mare este procentul veniturilor din chirii în total venituri în România – dar acest segment – al micilor investitori, familii cu o locuinţă a lor, care au cumpărat o a doua sau o a treia locuinţă în acest scop, a fost îngroşat de românii cu venituri din străinătate. Din 2019 sau chiar 2018, am avut creşteri de 50% de la an la an pe acest segment. 

    7.     Vor creşte preţurile, ca urmare a numărului mai redus de livrări?

    Nu prea cred, piaţa va fi suplimentată şi alimentată de piaţa secundară, a locuinţelor mai vechi care au o elasticitate puţin mai redusă a preţurilor.  Există o limită, iar mare parte din spaţiul pe care noi l-am fi avut pentru creşterea preţurilor caselor este ocupat de creşterea dobânzilor – deci o creştere în continuare a preţurilor ar decupa cererea de ofertă şi piaţa s-ar bloca ca număr de tranzacţii în acel moment . În momentul în care creditarea trage jumătate din numărul tranzacţiilor, are un cuvânt foarte greu de spus – din punctul de vedere al creditării, acolo nu va fi loc de creştere, nu se întâlneşte cererea cu oferta. 

    8.     Cum vor evolua preţurile din Braşov după finalizarea aeroportului din Ghimbav?

    Braşovul şi Constanţa au o particularitate, Braşovul a avut cea mai mare creştere, în valoare absolută, iar Constanţa are cel mai mare indice de accesibilitate, ceea ce spune că de fapt locuinţele din Constanţa sunt mai puţin accesibile. Însă, mulţi clienţi care cumpără în Constanţa nu sunt constănţeni, indicele de accesibilitate îl calculăm pe salariul din Constanţa, dar clienţii de acolo nu sunt constănţeni; la fel stau lucrurile şi cu Braşovul. Desigur, aeroportul va ajuta, dar nu cred că în sensul unei creşteri a preţurilor – Braşovul oricum are o creştere destul de rapidă. Dacă, urmare a acestui aeroport, vor veni şi alte investiţii, desigur, zona va fi foarte atractivă. 

    Citiţi mai multe despre perspectivele de dezvoltare a pieţei imobiliare în contextul actual, precum şi despre evoluţia preţurilor în sectorul rezidenţial, în următoarele articole rezultate webinarului Real Estate. Real Talk by Storia.ro, care a avut-o ca invitată pe Anca Bidian, CEO al brokerului de credite KIWI Finance. 

    Storia.ro este platforma de imobiliare cu cele mai multe anunţuri din piaţă – peste 200.000. Lansată de OLX, aceasta primeşte peste 5 milioane de vizite lunar, putând fi accesată atât de pe desktop, cât şi prin aplicaţiile de iOS şi Android. Prin adăugarea KIWI Finance în portofoliul OLX Group, utilizatorii Storia.ro pot beneficia gratuit de serviciile profesioniştilor pentru a identifica cea mai bună soluţie de credit ipotecar şi nu numai.

     

                                                 

     

     

     

     

     

  • Industria alimentară are tot mai puţini angajaţi în statistici, dar companiile caută oameni

    ♦ „Sunt companii care oferă şi 4.000 de lei net unui muncitor necalificat şi nu găsesc oameni“.

    Companiile din industria ali­men­ta­ră aveau anul trecut peste 151.000 de salariaţi, cu circa 4.000 mai puţini faţă de anul precedent, arată calculele ZF făcute pe baza datelor de la Registrul Comer­ţului. Astfel, nu­mă­rul de angajaţi din sectorul care generează afaceri de peste 57 de miliarde de lei continuă să scadă. Faţă de 2009, în industria ali­men­tară sunt cu peste 14.000 de anga­jaţi mai puţin. Pe de altă parte, numă­rul de firme din domeniu a fost în creş­te­re în ultimii ani, cu excepţia anului tre­cut. În 2021, în producţia de alimen­te (cod CAEN 10) activau peste 12.600 de firme, cu 1.000 mai puţine decât în 2020. Însă, în 2009 erau înregistrate circa 9.700 de întreprinderi, mai arată datele de la Registrul Comerţului.

    „Nu mai sunt suficienţi oameni în ţară să-i angajăm. Avem posturi de muncitori necalificaţi şi cu salarii de 4.000 de lei net şi nu reuşim să găsim oameni. Pe lângă românii care au rezi­denţă în străinătate, sunt sigur că sunt mult mai mulţi români plecaţi în afară. Acolo au plecat atât oamenii calificaţi, dar şi cei necalificaţi, care lucrează în agricultură, construcţii, menaj etc.“, a spus Bogdan Gabor, country manager al firmei de recru­tare Lugera. El spunea anterior că problema majoră în sectorul alimen­tar este în zona de oameni necalifi­caţi şi că majorarea salariului minim nu ajută atragerea specialiştilor în industria alimentară, iar în ceea ce priveşte blue collar – adică angajaţii care lucrează în afara birourilor – ajută, dar nu este suficient.

    De altfel, Alexandru Ardelean Toth, proprietarul firmei Sandy Impex din Oradea, activă în sectorul panifica­ţiei şi al patiseriei, spunea recent că a cumpărat doi roboţi care să lucreze în fabrică, în condiţiile în care nu a găsit forţă de muncă.

    Prac­tic, cei doi roboţi înlocuiesc 21 de oa­meni, după cum spunea antrepre­norul. Astfel, companiile investesc în tehnologie pentru a suplini angajaţii.

    O analiză recentă a ZF arată că marii jucători din industria alimen­tară măresc în acest an salariile medii cu valori cuprinse între 6% şi 13%, un imbold fiind majorarea salariului minim în sector cu 18% de la 1 iunie.

    Astfel, salariul minim net a ajuns de la 1.524 de lei pe lună la 1.774 lei pe lună. În luna iunie a anului curent (ultimele date disponibile), salariul mediu net lunar în sector era de 3.247 de lei, faţă de 2.635 de lei pe lună în mai, potrivit datelor INS. Practic, se vede prin această majorare a venitu­lui mediu măsura creşterii salariului minim din sector de la 1 iunie.

    Câştiguri nete mai mici decât în industria alimentară sunt înregistrate doar în sectorul hotelurilor şi restaurantelor (2.242 lei lunar), fabricarea de mobilă (2.594 lei lunar) şi în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (2.186 de lei), conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

    Cel mai mare angajator din sectorul alimentar rămâne compania din industria cărnii Unicarm, controlată de Vasile Lucuţ, cu peste 3.000 de salariaţi. De altfel, în top cinci angajatori, patru sunt din sectorul producţiei de carne. Vel Pitar, cel mai mare jucător din sectorul panificaţiei, este şi cel mai mare angajator din această piaţă.

  • „Bomba datoriilor“. Peste 40 de ţări riscă defaultul, iar aceasta este o problemă pentru noi toţi

    Lumea se află în faţa posibilităţii unei serii de colapsuri economice care ar putea destabiliza vieţile a mili­oane de oameni, scrie Grid.

    Sri Lanka ar putea fi doar înce­putul. Ţara sud-asiatică, considerată cândva o „bijuterie ascunsă“, a fost absorbită într-o gaură neagră finan­ciară după ce munţi de datorii au zdr­obit sector după sector. Criza datorii­lor a declanşat proteste pe scară largă.

    Însă Sri Lanka nu este singură, avertizează experţii, în condiţiile în care o serie de ţări se clatină sub gră­mezi uriaşe de datorii. Pe mă­sură ce crizele datoriilor se intensifi­că, iar o economie mondială fragilă se luptă să facă faţă impactului răz­boiului din Ucraina, consecinţele se pot reper­cuta cu mult dincolo de gra­niţele ţări­lor respective. Lumea se a­flă în faţa posibilităţii unei serii de co­lapsuri economice care ar putea des­ta­bi­liza vieţile a milioane de oameni.

    O analiză Bloomberg recentă a identificat 19 ţări cu probleme acute legate de datorii. Acestea ar putea fi forţate să apeleze la instituţii ca FMI pentru un bailout. Unele ar putea ob­ţine un bailout, altele nu. Pachetele FMI, de exemplu, vin cu condiţii stric­­te şi adesea dureroase. Fără bailout, economia unei ţări se poate prăbuşi. Obţinerea unui bailout, între timp, ar putea însemna durere eco­nomică generală pentru cei peste 900 de mili­oane de locuitori ai acestor ţări.

    Pentru economişti, acest lucru în­seamnă că scenele din Sri Lanka ar pu­tea reprezenta doar începutul unui în­treg nou coşmar mondial postpan­demic. În urma reducerii dobânzilor după criza financiară din 2008, o mul­ţime de ţări s-au împrumutat, însă nu de la creditori bilaterali sau multila­terali, ci de la creditori privaţi.

    Acum, cu nivelurile record ale in­flaţiei şi ma­jorarea dobânzilor, ţările mai sărace se confruntă cu costuri în creştere le­gate de rambursarea datorii­lor acu­mu­late. Iar acest lucru se întâm­plă într-o perioadă cu preţuri mai mari la alimente şi carburanţi şi un context economic încă fragil după pandemie.

    China este văzută ca a fi jucat un rol major în alimentarea acestei crize a datoriilor. Totuşi, Matthew Mingey, analist la Rhodium Group, susţine că responsabilitatea privind problemele legate de datorii aparţine ambelor părţi: ţărilor care s-au îndatorat şi Chinei.

    Acum, întrebarea urgentă este cum se poate ieşi din această criză. Poate că cea mai rapidă cale este de a diminua o sursă majoră de presiune asupra tuturor economiilor cu veni­turi scăzute: preţurile extrem de ridi­cate la alimente şi carburanţi.

    Mai multe detalii pe www.zf.ro

    Între timp, economiştii fac apel pentru acţiuni concertate la nivel mondial din partea celor mai bogate ţări ale lumii pentru a ajuta ţările mai sărace să-şi gestioneze sau restructureze poverile datoriilor. Însă Atlantic Council remarcă lipsa de voinţă a G7 pentru astfel de acţiuni.

    Ce este clar, pentru analişti şi strategici, este că ceva trebuie făcut în legătură cu crizele datoriilor de la nivelul lumii cu venituri scăzute. Lipsa de acţiuni, avertiza recent şefa FMI Kristalina Georgieva, ar putea declanşa o serie întreagă de dezastre internaţionale.

     

  • Ce meserie îşi dorea să aibă şi nu a mai apucat unul dintre miliardarii României. Când şi cum a pus bazele celei mai puternice afaceri româneşti

    Fondator şi acţionar al Dedeman, cel mai mare business antreprenorial românesc, a povestit pentru o ediţie specială a Ziarului financiar care a fost visul său de carieră în tinereţe.

    ˜Programatorul care nu s-a gândit că poate face business

    ˜„Mi-am dorit să profesez în domeniul programării calculatoarelor, nu mă gândeam că vreodată aş putea să înfiinţez o firmă. Nici măcar când am absolvit facultatea, în 1990, nu aveam astfel de idei. Spiritul antreprenorial s-a trezit în mine odată ce am descoperit, la locul meu de muncă de atunci, oportunitatea de a construi un sistem mai modern şi mai performant. Abia în acel moment, mi-a venit şi ideea de a începe, pe cont propriu, o afacere făcută diferit. Nu am stat prea mult pe gânduri şi la scurt timp s-a născut Dedeman, în 1992.”

    ˜Dedeman, afacerea începută în 1992 de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl este, astăzi cea mai mare companie cu capital privat românesc, unul dintre cei mai mari angajatori din România şi lider detaşat pe piaţa de bricolaj. Nucleul de investiţii al fraţilor Pavăl s-a extins însă în multe sectoare din economie, de la real estate la industrie şi până la susţinerea unor noi firme antreprenoriale locale.