Atacul cu rachetă care a avut loc duminică în oraşul israelian Sderot, aflat în apropierea graniţei cu Fâşia Gaza, a fost revendicat atât de Ahfad a-Sahaba, o grupare salafistă care recent a devenit mai activă în Gaza, cât şi de Frontul Popular de Eliberare a Palestinei.
Potrivit unor surse ale Armatei israeliene, represariile statului israelian au fost 50 de atacuri care au lovit o serie de facţiuni palestieniene armate din Fâşia Gaza.
Atacul cu rachetă care a avut loc duminică în oraşul israelian Sderot, aflat în apropierea graniţei cu Fâşia Gaza, a fost revendicat atât de Ahfad a-Sahaba, o grupare salafistă care recent a devenit mai activă în Gaza, cât şi de Frontul Popular de Eliberare a Palestinei.
Potrivit unor surse ale Armatei israeliene, represariile statului israelian au fost 50 de atacuri care au lovit o serie de facţiuni palestieniene armate din Fâşia Gaza.
Israelul are o istorie bogată de conflicte cu vecinii, în special din anii 60 până la sfârşitul anilor ’80. O serie de bătălii mici cu Egiptul au rezultat într-o lecţie dură învăţată de Forţele Aeriene Israeliene (IAF), după ce au pierdut numeroase lupte împotriva rachetelor sol-aer.
Dar IAF nu terminase. Erau încă 2 baterii siriene care trebuiau eliminate. Aşa că pe 10 iunie s-au întors să termine misiunea.
Recent, arheologii din cadrul ,,Leon Levy Expedition”, o echipă ce reuneşte cercetători ai Universităţii Harvard, Boston College, Wheaton College şi Troy University Alabama, au anunţat o nouă descoperire, făcută în incinta Parcului Naţional Ashkelon, din sudul Israelului. Rezultatele au fost obţinute, de fapt, în urmă cu trei ani, însă specialiiştii au refuzat să le facă publice, pentru a nu stârni reacţii negative din partea ortodocşilor.
La decenii distanţă, bărbaţii au observat că se îmbracă la fel, merg la fel, au acelaşi temperament şi ticuri, iubesc untul şi mâncarea picantă şi trag apa înainte să folosească toaleta, relatează Los Angeles Times.
“Sunt un exemplu perfect al modului cum gemenii, deşi au crescut în medii complet diferite, sunt foarte asemănători”, a spus Nancy Segal, profesorul de psihologie al Cal State Fullerton, care a studiat fraţii în cadrul unei cercetări al universităţii din Minnesota.
Gemenii care au crescut în circumstanţe complet diferite au sfârşit prin a avea foarte multe lucruri în comun. Oskar Stohr şi Jack Yufe au fost separaţi la naştere în anii ’30. Aveau şase luni când Stohr a plecat cu mama sa în Europa, iar Yufe a rămas alături de tatăl sau în Trinidad. Stohr a crescut în Germania, în timpul ascensiuni naziste, şi s-a alăturat Tineretului Hitlerist (Hitlerjugend), iar Yufe a fost crescut în credinţa evreiască în Port of Spain, Trinidad, apoi s-a mutat în Israel, la dorinţa tatălui său.
Totuşi, în ciuda diferenţelor atât de flagrante, atunci când s-au întâlnit prima dată, la 21 de ani, au descoperit că purtau acelaşi tip de ochelari şi purtau aceeaşi geacă (unul o cumpărase în Israel, celalt în Germania). Reuniunea a fost puţin jenantă datorită barierei de limbaj. “Oskar de e porţi aceleaşi haine ca şi mine?, l-am întrebat, iar el a răspuns “de ce porţi tu aceleaşi haine ca mine?”, a mărturisit Yufe pentru BBC.
Au trecut 25 de ani şi nu s-au mai văzut. În 1979 Yufe a văzut un articol despre “Gemenii Jim”, o pereche de gemeni care a fost separată la naştere, iar fiecare bebeluş a fost botezat JIm de către fiecare familie adoptivă. La fel ca şi Yufe şi fratele său, Oskar, Jim Springer şi Jim Lewis s-au întâlnit când erau adulţi şi au fost uimiţi să afle similarităţile dintre ei. Amândoi aveau joburi asemănătoare în poliţie şi amândoi fuseseră căsătoriţi şi divorţaseră două femei care aveau acelaşi prenume.
Cei doi Jim au fost primi subiecţi ai studiului universităţii Minnesota. Yufe a fost intrigat de studiu şi l-a rugat pe Oskar să participe. Astfel Yufe şi Oskar a devenit a şaptea pereche de gemeni care participa la studiu.
Thomas J. Bouchard, psihologul care a condus studiul, a observat că fraţii vorbeau la fel şi împărtăşeau aceleaşi obiceiuri destul de ciudate. “Am crezut că doar eu am obiceiul de a mă juca cu elastice sau cu agrafe când sunt emoţionat, însă şi Oskar făcea la fel”, a spus Yufe.
“Au avut o relaţie deosebită, una de iubire şi ură. Simţeau o repulsie, dar şi o atracţie, unul faţă de celalalt”, a spus Nancy Segal, care a scris în 2005 o carte despre cei doi gemeni.
Oskar Stohr, care a lucrat mulţi ani în mină, a murit de cancer la plămân în 1997. Jack Yufe a decedat pe 11 noiembrie 2015 la vârsta de 82 în San Diego, fiind răpus de cancer la stomac.
Când Nancy Segal l-a întrebat pe Jack Yufe dacă-l iubea pe fratele său, aceasta a răspuns că “nici măcar nu ştiu dacă ne plăceam”. Cei doi au petrecut împreună o lună pe parcursul studiului.
Alina Zărnescu şi Florina Sereş au fost promovate la nivel de regiune în cadrul Xerox Corporation pe poziţiile de Director, Human Resources, Central & Eastern Europe, Israel & Turkey (CIT) şi, respectiv, General Manager Supplies, CIT. În locul Alinei Zărnescu a fost numită, începând cu data de 1 aprilie 2016, Manuela Son, iar departamentul Channels, condus până acum de Florina Sereş, va intra sub coordonarea Franciscăi Lebrun, care va prelua poziţia de Channels Business Director.
“Noile numiri reflectă politica globală de resurse umane a Xerox Corporation care a oferit întotdeaua şi oferă în continuare oportunităţi de carieră la nivel naţional şi internaţional celor mai buni angajaţi ai săi”, afirmă Gabriel Pantelimon, General Manager Xerox România. “Având în vedere performanţele locale ale colegelor noastre Alina şi Florina, promovările la nivel internaţional sunt consecinţe fireşti în evoluţia lor profesională. Sunt convins că ele vor face faţă cu brio provocărilor pe care le vor întâmpina în noile funcţii. Din noile lor poziţii în managementul organizaţiei locale, Manuela şi Francisca vor contribui, datorită vastei lor experienţe, la dezvoltarea business-ului Xerox România şi la succesul companiei noastre.”
În noua calitate, Alina Zărnescu este responsabilă cu dezvoltarea strategiei de resurse umane la nivelul Europei Centrale şi de Est, Israel şi Turcia, inclusiv pentru Xerox Services. Alina Zărnescu s-a alăturat echipei Xerox România în 2013, anterior lucrând la Procter & Gamble. Alina a coordonat implementarea sistemului GEMS HR în România, ţara noastră fiind prima din regiune care a introdus un sistem global de administrare a angajaţilor. În plus, departamentul condus de ea a primit, în 2014 şi 2015, premiul “The Best CIT HR Operations”, acordat de Xerox regiunii din care România face parte.
În calitate de General Manager Supplies, Central & Eastern Europe, Israel & Turkey, Florina Sereş se ocupă de dezvoltarea strategiei privind consumabilele la nivel regional, implementând iniţiativele Developing Markets Operations (DMO). Florina Sereş s-a angajat la Xerox România în 2011, fiind pe rând Channels Manager şi Channels Director. Sub conducerea ei, departamentul Channels a primit premiul „The Best CIT Channels Operations’’, cinci ani la rând.
Noul HR Manager Xerox România, Manuela Son, face parte din echipa de management de primă linie a companiei şi coordonează activitatea de resurse umane la nivel local. În acelaşi timp, Manuela îşi păstrează şi responsabilităţile legate de regiunea Central European Distributor Group (CDG). Manuela Son s-a alăturat Xerox în 2013, ca şi HR Manager CDG şi Learning & Development MEA (Middle East & Africa), având o experienţă anterioră în zona de consultanţă şi management, ca HR Consultant în cadrul Sales Consulting şi HR Manager România & Bulgaria, în cadrul Ferrero.
Francisca Lebrun, Channels Business Director, este responsabilă de coordonarea întregii reţele de peste 2.000 de parteneri şi reselleri ai Xerox şi a activităţilor, prin canalele de vânzări indirecte de echipamente şi servicii. Cu o experienţă de peste 16 ani în echipa Xerox România, Francisca a deţinut mai multe funcţii cheie la nivel local şi regional, iar din 2007 face parte din echipa de management de primă linie a companiei.
Israelieni îşi vor putea folosi smartphone-urile pentru a efectua apeluri video către serviciile de urgenţă. Este primul serviciu de acest fel, iar dacă va fi unul de succes ar putea insititui un nou standard în întreaga lume, informează Reuters
Apelurile video, sms-urile, transmiterea locaţiei sunt servicii pe care majoritatea utilizatorilor de smartphone le cunosc şi pe care le utilizează în fiecare zi, dar aceste aplicaţii rămân un mister pentru serviciile de urgenţă, care încă funcţionează doar pe baza unui apel telefonic. Însă acest lucru s-ar putea schimba.
În Israel a fost lansat o platformă prin intermediul căreia operatorii serviciilor de urgenţă pot primi apeluri video, se pot conversa prin sms-uri cu oamenii şi pot determina locaţia celui care a sunat.
„Această aplicaţie ne va permite să obţinem informaţia de care avem nevoie în timp real. Cu siguranţă va reduce timpul de răspuns şi ne va îmbunătăţi serviciul”, a declarat Eli Bean, directorul Magen David Adom, serviciu de ambulanţă.
Aplicaţia, care trebuie instalată pe smartphone, a fost dezvoltată de către start-up-ul Reporty, al cărei preşedinte este fostul prim-ministru al Israelului Ehud Barak.
Au fost două momente în copilăria mea care m-au format. Primul a avut loc când aveam şase ani, era între clasele întâia şi a doua; atunci am văzut moartea cu ochii“, povesteşte Hezi Shayb, CEO New Kopel Group, care de-ţine pe piaţa locală dealerul Opel Union Motors şi firma de rent a car şi leasing operaţional Sixt New Kopel, dar şi divizia de maşini second-hand Sixt New Kopel SH. „Obişnuiam să petrec timp alături de rude la malul mării, în Israel, şi ţin minte că erau foarte multe stânci în apă care duceau la apariţia unor vârtejuri. Ţin minte că într-o bună zi tatăl meu mi-a spus: «Dacă se întâmplă să fii prins într-un vârtej, nu încerca să ieşi din el. Lasă‑te dus de curent şi, atunci când simţi pământul cu picioarele, împinge cât poţi de tare şi ieşi din apă.» Bineînţeles, acest lucru s-a şi întâmplat, m-am trezit prins în vârtej şi am făcut exact ceea ce mă învăţase tatăl meu. Apa nu era foarte adâncă, să fi avut vreo patru metri, dar pentru mine, un copil de şase ani, era ca şi cum ar trebui să cobor de pe Empire State Building. Am reuşit totuşi, cumva, să ies la suprafaţă. Ţin minte că tatăl meu îmi spusese că există doar o şansă: dacă o ratezi, gata! A fost o lecţie foarte importantă pentru mine, am înţeles că înainte de a acţiona trebuie să ştiu lucruri. Cunoaşterea este extrem de importantă; sunt aici pentru că tatăl meu şi-a făcut timp să mă înveţe acele lucruri. Al doilea moment s-a petrecut ceva mai târziu, eram în clasa a XI-a la un liceu de electronică şi veneam în fiecare zi din provincie pentru cursuri. În cadrul unui program, fiecare liceu trebuia să trimită doi elevi la un examen, iar cei mai buni urma să ajungă pentru câteva luni în Olanda. Nu am vrut iniţial să particip, pentru că nu-mi prea stătea mintea atunci la examene, dar la insistenţele profesorilor m-am dus.“
A ajuns în cele din urmă în Olanda, iar ceea ce l-a impresionat cel mai mult a fost expresia de pe chipul oamenilor. „La acea vreme, era diferenţă mare între nivelul de viaţă din Israel şi cel din Olanda. Am văzut oameni fericiţi, şi mi-am spus: «vreau să fiu cineva şi am să fac tot ceea ce ţine de mine pentru a fi cineva». Am decis să iau totul în serios şi să-mi trăiesc viaţa în aşa fel încât să nu fie risipită. Spre norocul meu, în Israel există o anumită scurtătură pentru asta. Nu e uşoară, dar este totuşi o scurtătură. La 18 ani trebuie să intri în armată şi, dacă ai anumite abilităţi, poţi să ajungi la trupele speciale. Şi exact asta am făcut: m-am înscris la Academia Navală din Israel, care ţine şase ani şi jumătate. Am terminat cursurile în 1983, dar nu a fost o experienţă uşoară.“
CEL MAI TÂNĂR VICEPREŞEDINTE
La primul job a ajuns dintr-o întâmplare, la scurt timp după terminarea armatei. „Am terminat armata la 26 de ani, fără a avea studii superioare şi am găsit un anunţ din partea unei companii de asigurări care oferea un curs de specializare. După absolvirea acestuia, aveai asigurat un loc de muncă şi primeai şi o maşină; la vremea respectivă, cei care aveau maşină erau priviţi ca având un statut special. Problema era că trebuia să ai studii superioare şi să ai 28 de ani. Eu nu respectam niciuna dintre condiţii, dar m-am dus totuşi la interviu. Cel cu care m-am întâlnit mi-a spus: «Am acceptat interviul ăsta doar din curiozitate, cum ai îndrăznit să te prezinţi?». L-am întrebat de câţi oameni are nevoie şi mi-a spus că va angaja zece; aşa că i-am propus să mă angajeze în plus, pe lângă posturile disponibile, ca pe un tânăr lipsit de experienţă. I-am spus: «cunoaşterea nu e totul; promit că ceea ce nu înţeleg în timpul zilei voi studia noaptea, iar a doua zi voi cunoaşte problema.» Şi m-au angajat, era în primăvara lui ’88, iar după opt luni am terminat al doilea curs de specializare. Bineînţeles, a trebuit ulterior să obţin diploma de studii superioare, aşa că am urmat cursuri de administrarea afacerilor la sucursala din Israel a unei facultăţi americane. În 1995 aveam 32 de ani şi eram cel mai tânăr vicepreşedinte la cea mai mare companie de asigurări din Israel; obţinusem, între timp, şi masterul în administrarea afacerilor.“
A ocupat apoi mai multe poziţii în cadrul unor firme de asigurări, iar în 1999 unul dintre cei mai bogaţi oameni din Israel, pentru care mai lucrase în trecut, i-a propus să pună bazele unei companii de asigurări în sănătate. În 2004, după ce investitorul vânduse grupul din care făcea parte, a decis să facă şi el exit.
A urmat apoi funcţia de CEO al IVECO Israel, pe care a ocupat-o între 2005 şi 2012. A venit ca o provocare, pentru că nu ştia nimic despre camioane. I s-a explicat că situaţia companiei este una extrem de dificilă şi că nu se aşteaptă minuni de la el, aşa că a decis să accepte. „Au fost două elemente care au adus compania de la stadiul de faliment la cel de succes; în primul rând, ştiam că maşinile IVECO au o imagine foarte proastă, pentru că se stricau destul de des. Am ales cea mai stabilă maşină şi am decis să o vindem cu o garanţie completă de trei ani. Astfel, le-am explicat clienţilor că nu vor mai avea cheltuieli suplimentare, pentru că noi vom acoperi în respectiva perioadă toate costurile de service. Pe piaţa din România putem oferi garanţie de până la 57 de luni în care acoperim toate costurile, fiind vorba de maşini, dar în cazul tractoarelor lucrurile sunt puţin diferite. În fiecare zi în care tractorul stă în service, proprietarul trebuie să anuleze comenzile pe care le-a primit, iar asta complică destul de mult situaţia. La acel moment cota de piaţă era de 8%, dar a crescut în scurt timp la 23%. Am câştigat şi destul de mulţi bani într-o perioadă scurtă de timp, iar asta mi-a oferit practic o fereastră de un an de zile. Problema de fond era însă neschimbată: foarte multe maşini se stricau, şi am înţeles că trebuie să rezolv asta cât mai repede. Am primit mai multe propuneri, dar era vorba de lucruri minore, iar eu căutam ceva care să schimbe datele problemei. Atunci când te afli într-o situaţie de criză, rezolvarea problemelor mici nu reprezintă o soluţie. Trebuie să gândeşti la scară mai mare. Şi s-a întâmplat ca acea soluţie pe care o căutam să ajungă la mine pe birou: un tip oarecare a venit la mine şi mi-a spus că are un sistem care adună informaţiile tehnice ale maşinilor, în timp real, şi le trimite prin satelit, dar că nu ştie ce să facă cu el. Reţineţi, era anul 2006. Am luat 100 de maşini şi le-am echipat cu sistemul, iar la scurt timp am descoperit că doar 20-25 de probleme cauzau toate stricăciunile. Şase luni mai târziu, costurile cu garanţiile scăzuseră cu 30%, iar cererile de reparaţii scăzuseră cu 50%. A fost un pas imens către salvarea companiei. Iar compania care producea softul a ajuns să valoreze, astăzi, în jur de 150 de milioane de euro.“
Să nu renunţi niciodată este unul din motto-urile sale, dar trebuie să fie pus în practică într-un mod inteligent. „E în regulă să greşim pentru că nimeni nu e perfect. Eu am făcut mai multe greşeli decât alţi 3-4 oameni la un loc. O să vă povestesc despre o greşeală din cauză căreia am avut, multe nopţi la rând, coşmaruri. Atunci când eram în clasa a VIII-a jucam baschet, eram foarte înalt pentru vârsta mea. Am avut un meci cu echipa altei şcoli şi, la pauza mare, a trebuit să merg până la baie. Când am revenit pe teren coşurile se schimbaseră, dar eu nu mi-am dat seama aşa că am plecat cu mingea şi am înscris pentru echipa adversă. După asta, toată lumea din şcoală m-a cunoscut; norocul meu a fost că era ultimul an din şcoala generală. Cât despre carieră, una din greşelile pe care le-am făcut a fost atunci când am refuzat un angajat de-al meu care mi-a propus să lucrăm împreună la un proiect. Eu i-am spus că vreau să mă concentrez pe carieră, iar ulterior produsul său s-a bucurat de un succes fantastic, chiar anul trecut în august a vândut compania pentru 25 de milioane de euro. O altă greşeală am făcut-o în timpul armatei: un coleg a venit şi mi-a propus să construim o maşinărie care combina esenţe pentru parfumuri. Eu i-am spus că nu mă interesează, mai aveam puţin şi terminam armata şi voiam să stau liniştit o perioadă. El a pus pe picioare start-up-ul, era prin 1986, iar la scurt timp după s-a descoperit că în tratamentul împotriva virusului HIV e nevoie de un astfel de aparat care să amestece substanţele. A vândut şi el compania ulterior, iar acum are o avere de vreo 150 de milioane de dolari. Suntem în continuare în relaţii foarte bune, pentru că el spune că prietenii pe care ţi i-ai făcut înainte să te îmbogăţeşti sunt prietenii adevăraţi.“
Această pungă de cadouri ar putea fi numită şi sacoşă la cât de multe produse conţine, iar valoarea acesteia ajunge la 232.000 de dolari cu 40% mai mult decât anul trecut.
Nominalizaţii Oscar din acest an la categoriile principale vor pleca acasă cu pungi conţinând cadouri care mai de care mai bizare: batoane de proteine (6 dolari), un articol pentru lift mamar (1.110 de dolari), o excursie 10 zile în Israel în valoare de 55.000 de dolari, un tur privat în Japonia (54.000 de dolari), hârtie igienică de lux (275 de dolari) şi chiar un….vibrator (250 de dolari).
Numai că aceste cadouri nu sunt autorizate de către Academie. Distinctive Assets, companie de marketing, care face aceste pungi de cadouri operează independet şi nu are nicio afilere cu Academia de Film Americană.
Academia a încetat să mai dea cadouri în 2006 din cauza fiscului american. Cu toate acestea, Distinctive Assets îşi promovează punga de cadouri alături de trademark-ul academiei. Bineînţeles, Academia nu este de acord cu asta şi a dat înjudecată Distinctive Assets şi aşteaptă soluţionarea cazului.
Conţinutul pungii de cadouri arată în felul următor:
Un lunetist britanic, membru al unităţii de elită SAS, a ucis un lider ISIS care îi instruia pe alţi membri ai organizaţiei cum să decapiteze prizonierii. Lunetistul se afla la 4000 de picioare, adică circa 1,3 kilometri de grupul ISIS, format din circa 20 de persoane. Lunetistul a folosit o armă Dan.338, de produc]ie israeliană, cu amortizor şi a tras două focuri.
Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO
Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO
Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO
Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO
Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO
Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO
Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO
Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO
Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO