BusinessMagazin

Tag: incredere

  • CONFERINŢA MEDIAFAX – Ustinescu, DTZ Echinox: Tranzacţiile imobiliare ar putea creşte în acest an la 400 milioane euro

     “În primele trei luni valoarea tranzacţiilor s-a ridicat la 110 milioane de euro, investiţii care practic au crescut faţă de trimestrul anterior în procente cu două cifre. Dinamica crescută a discuţiilor pe care le avem cu investitorii ne îndreptăţeşte să spunem că până la sfârşitul anului vom avea tranzacţii comerciale de 400 milioane de euro”, a declarat Ustinescu la conferinţa Mediafax Talks about Constructions.

    Anul trecut au fost încheiate tranzacţii imobiliare de circa 300 de milioane de euro.

    În opinia lui Ustinescu, restructurarea băncilor din Cipru influenţează pozitiv investiţiile din România.

    “Avem discuţii cu cei din bănci private, care vor plasamente alternative pentru clienţii lor, decât cele tradiţionale. Bani există pentru investiţii în imobiliare, problema este de încredere, din partea investitorilor autohtoni, mai ales. Am clienţi care preferă să cumpere proiecte în Frankfurt, decât în Bucureşti. Avem companii care se gândesc care vor să restrângă activitatea aici şi să se extindă pe alte pieţe, unde găsesc costuri de utilităţi mai mici”, a precizat Ustinescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bitcoin: moneda invizibilă care a îmbogăţit internetul

    BITCOIN, MONEDA VIRTUALĂ CREATĂ ÎN 2009, avea să fie reglementată transparent, corect şi fără compromisuri nu de o bancă centrală sau o autoritate de reglementare, ci de un sistem de modele matematice bine pus la punct. Cu tranzacţii efectuate direct între utilizatori, fără intermediari, şi securitatea asigurată de criptografie, Bitcoin a devenit unul dintre cele mai rapid răspândite şi polarizatoare fenomene de pe internet.

    Câteva precizări: Unu – Bitcoin nu arată ca o monedă. Bit-coin este o cheie de 34 de caractere, litere şi cifre, într-un portofel electronic securizat în reţeaua Bitcoin. Pentru a efectua transferuri, utilizatorii au nevoie de o altă cheie, de 51 de caractere. Criptografia din spatele sistemului face aparent imposibile frauda şi furtul la nivelul reţelei.

    Doi – Toate tranzacţiile sunt publice, stocate într-un registru anonim care nu poate fi modificat decât prin efectuarea de noi tranzacţii. Fiecare utilizator poate stabili cât este de anonim, chiar şi faţă de un partener într-o tranzacţie. De aceea, Bitcoin a devenit cu timpul un sistem de plată preferat de cei implicaţi în activităţi ilegale, de la jocuri de noroc la trafic de droguri.

    Trei – Iniţial, moneda virtuală era utilizată numai de iniţiaţi, de cei care se simt de-ai casei pe internet, de la hackeri la gameri. Spre sfârşitul anului 2011, când Bitcoin a început să pătrundă în mainstream, oferta de bunuri care pot fi cumpărate s-a extins de la iarbă şi „iteme„ din jocuri video la electronice, software şi chiar proprietăţi imobiliare.

    Patru – Monedele Bitcoin sunt „fabricate„ pe baza unor modele matematice predeterminate: fiecare utilizator participă, cu puterea de procesare a computerului său, la rezolvarea unui sistem complex de ecuaţii, în urma căreiaîn reţeaua Bitcoin se naşte un nou bloc de cod criptografiat. Fiecare nou bloc apare aproximativ odată la 10 minute şi aduce pe piaţă 25 de unităţi Bitcoin noi. Utilizatorii care au participat primesc în schimb noi Bitcoin-uri pe care le pot utiliza în reţea. În prezent se află în circulaţie peste 11 milioane de Bitcoin-uri.
    Cinci – În ultimii doi ani, una dintre principalele arme ale criticilor împotriva Bitcoin este metoda incorectă în care sunt create unităţile monetare: utilizatorii care deţin computere mai puternice îşi pot creşte suma din cont mai repede decât ceilalţi.

    A PRINS ARIPI. Valoarea unei unităţi Bitcoin a înregistrat variaţii violente pe parcursul ultimilor patru ani, volatilitatea ridicată a pieţei încurajând scepticii să condamne la pierzanie tânăra monedă. Însă reţeaua a persistat, chiar şi după mai multe crahuri. Bitcoin a prins cu adevărat aripi după ce guvernul din Cipru a încheiat un acord de bailout cu statele din zona euro şi Fondul Monetar Internaţional. Confiscarea depozitelor bancare negarantate pentru recapitalizarea băncilor aflate în pragul colapsului a zdruncinat încrederea populaţiei şi a micilor antreprenori în sistemul financiar tradiţional. Deşi nu au fost înregistrate retrageri semnificative de bani din conturile bancare în afara Ciprului, activitatea de pe piaţa Bitcoin a crescut spectaculos, ca şi valoarea monedei virtuale. Bitcoin începuse cu bine anul 2013, pe fondul semnalelor îngrijorătoare care veneau din zona euro. Valoarea monedei virtuale a atins 90 de dolari spre sfârşitul lunii martie, faţă de un maxim de 15,25 dolari în anul anterior, redresându-se după două mini-crahuri care au provocat scăderi de 33%, respectiv 24% în două reprize de câteva minute.

    Spectacolul a început odată cu anunţarea acordului cu Cipru, când a devenit clar că deponenţii din băncile din Cipru aveau să piardă o mare parte din bani, obligaţi să finanţeze rezolvarea crizei. Valoarea unui Bitcoin a atins 266 de dolari pe 10 aprilie, după depăşirea mai multor recorduri în circa două săptămâni, care au atras atenţia presei. În urmă cu două luni, preţul era de numai 20 de dolari. A urmat crash-ul, moneda prăbuşindu-se cu 61% în câteva ore şi revenind la nivelul de la începutul lunii aprilie. Operatorii bursei Mt.Gox din Tokio, principala platformă de tranzacţionare a Bitcoin, au suspendat joi, săptămâna trecută, activitatea, declarându-se victime ale propriului succes: creşterea subită a popularităţii Bitcoin a atras în piaţă atât de mulţi jucători, încât sistemul nu a mai făcut faţă.

  • Banii neîncrederii sunt digitali

    Se ştie că, foarte adesea, fabricarea unei monede costă mai mult decât valoarea ei nominală. Pare paradoxal: se poate deduce că statul pierde bani producând bani. Însă valoarea reală a monedei este mai mare decât cea nominală. Pe de-o parte, pentru că suprimă un lanţ interminabil şi costisitor de schimburi-barter – dar aici este multă istorie, iar în teoria (şi nici măcar în practica) banilor nu sunt competent.

    Pe de altă parte, moneda respectivă vine să consolideze un lanţ al încrederii. Trebuie să mă încred în comerciant că îmi va schimba moneda pe ce vreau eu, trebuie să mă încred în banca la care-o depun că mi-o va restitui, trebuie să mă încred în asigurator c-o va investi cu folos, trebuie să mă încred în banca centrală că nu mi-o va drămui prin politici proaste, trebuie să mă încred în stat că va reglementa inteligent tot sistemul. Banii actuali, convenţionali, zişi şi „bani fiat„, se bazează pe încredere.

    Ce se întâmplă însă când lanţul încrederii se rupe? S-a rupt de curând în Cipru şi a explodat o monedă alternativă, numită Bitcoin, iar întreaga presă a erupt în articole despre această monedă digitală (agitaţia mediatică e importantă în acest caz).

    Desigur, Bitcoin nu este nici prima, nici singura monedă virtuală – de exemplu, Second Life dispune de propria monedă, la fel ca şi World of Warcraft, chiar şi creditele Facebook sunt tot un soi de bani virtuali. Toate exemplele vizează sisteme de plăţi limitate la o anumită platformă, în vreme ce Bitcoin este un sistem deschis şi global.

    Alta este însă caracteristica principală a Bitcoin. Spre deosebire de banii convenţionali (şi chiar de banii din Second Life şi ceilalţi), această monedă virtuală se fundamentează pe neîncredere – în speţă pe neîncre-derea în întreaga lume financiară, iar anul în care a apărut explică fără multe cuvinte motivul: 2009 (deci curând după declanşarea crizei financiare globale).

    Inventatorul conceptului, Satoshi Nakamoto, a publicat în 2008 un articol într-un forum de criptografie în care descria protocolul pe care urma să se bazeze Bitcoin, dar „persoana„ sa este învăluită în mister. Este cu siguranţă un pseudonim şi nici măcar nu se ştie dacă este o persoană sau un grup în ciuda investigaţiilor făcute de New Yorker şi Fast Company.

    Tehnic vorbind, Bitcoin este de fapt o reţea peer-to-peer (cam ca acelea de partajare a fişierelor) care funcţionează pe baza protocolului Bitcoin, este complet descentralizată şi asigură printr-un sistem criptografic asimetric (cu chei publice şi private) atât siguranţa tranzacţiilor, cât şi anonimatul utilizatorilor. Atât protocolul, cât şi programul client sunt open source şi oricine poate verifica algoritmii şi modul de funcţionare.

    Nu există nicio autoritate centrală şi oricine poate participa gratuit printr-un program client. Un utilizator îşi poate genera oricâte perechi de chei, fiecare pereche fiind echivalentă cu un cont, unde cheia publică funcţionează ca adresă, iar cheia privată ca semnătură. Tranzacţiile sunt distribuite şi sunt procesate de o serie de noduri ale reţelei numite „mineri„, care trebuie să aplice forţa brută (deci o imensă putere computaţională) pentru a valida o tranzacţie.

    De altfel, minerii concurează între ei, deoarece fiecare bloc de tranzacţii este recompensat prin posibilitatea de a emite Bitcoini şi, eventual, prin contribuţii voluntare. Tranzacţiile validate sunt apoi publicate, iar programul client „culege„ sumele primite. În tot procesul nu intervin decât numere, dar Bitcoinii pot fi schimbaţi în bani convenţionali (rata de schimb este variabilă) sau pot fi utilizaţi pentru plăţi în numeroase magazine care acceptă moneda virtuală.

    Deşi pare perfect, Bitcoin are două neajunsuri. Primul este că rata de schimb este influenţată major de expunerea mediatică. Al doilea este că emisia de Bitcoini este controlată de protocol, pentru a preveni inflaţia, dar este descrescătoare şi finită.

    Pe măsură ce emisia va scădea şi cererea va creşte, se va produce fenomenul numit hiperdeflaţie, care este mult mai rea decât hiperinflaţia şi va distruge reţeaua. Dar până atunci lumea va învăţa o lecţie importantă şi poate un sistem mai bun va fi inventat.

  • Germania: Acordul pentru Cipru este echitabil şi poate stabiliza situaţia ţării

     “Rezultatul negocierilor este echitabil pentru toate părţile implicate. Cu soluţia găsită, Cipru are o şansă bună să restabilească încrederea pierdută. Este cea mai bună cale, chiar dacă nu este cea mai uşoară”, a declarat ministrul la o prezentare a planului organizată pentru presa germană.

    Parlamentul va analiza planul, conform legislaţiei germane, urmând ca acesta să primească aprobare pentru utilizarea de fonduri de la Mecanismul European de Stabilitate, în cadrul căruia Germania este cel mai mare contributor.

    Miniştrii de Finanţe din zona euro au aprobat în noaptea de duminică spre luni un acord de ajutor financiar convenit între Cipru şi Troica formată din FMI, BCE şi UE. Planul prevede deblocarea de împrumuturi în valoare de 10 miliarde de euro pentru Cipru, în schimbul restructurării sectorului bancar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criza din Cipru scade încrederea mediului de afaceri din Germania în economie

     Indicele calculat de institutul Ifo prin consultarea a circa 7.000 de directori de companii a scăzut în luna martie, deşi analiştii anticipau o îmbunătăţire, relatează Bloomberg.

    “În pofida declinului, nivelul indicelui calculat de Ifo sugerează creştere economică în primul trimestru. Totuşi, un început bun nu este garanţia unui final fericit. Noi incertitudini şi tensiuni din zona euro ar putea afecta recuperarea economică”, a declarat Carsten Brzeski, economist la ING Group în Bruxelles.

    Mai mulţi indicatori recenţi sugerează o încetinire a activităţii economice, notează Bloomberg.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Grecia primeşte o mână de ajutor din partea Philip Morris, cel mai mare producător de ţigări din lume

    Anunţul a fost făcut săptămâna aceasta de preşedintele şi directorul executiv al subsidiarei greceşti, Nikitas Theofilopoulos, la inaugurarea unei noi linii de producţie în localitatea Aspropyrgos la care a participat şi viceministrul dezvoltării Notis Mitarakis. În noua unitate au fost investite trei milioane de euro, producţia urmând a fi exportată în 15 ţări. Viceministrul grec a afirmat că în anii următori se vor crea noi locuri de muncă în sectorul privat, adăugând că investiţiile importante, precum cea a grupului Philip Morris, care ajută la relansarea economiei. Philip Morris este a doua companie multinaţională care îşi mută o parte din producţie în Grecia, după Unilever, aceasta fiind o strategie care ajută, de asemenea, la creşterea operaţiunilor subsidiarei locale.

    Mai multe pe zf.ro

  • Grecia primeşte o mână de ajutor din partea Philip Morris, cel mai mare producător de ţigări din lume

    Anunţul a fost făcut săptămâna aceasta de preşedintele şi directorul executiv al subsidiarei greceşti, Nikitas Theofilopoulos, la inaugurarea unei noi linii de producţie în localitatea Aspropyrgos la care a participat şi viceministrul dezvoltării Notis Mitarakis. În noua unitate au fost investite trei milioane de euro, producţia urmând a fi exportată în 15 ţări. Viceministrul grec a afirmat că în anii următori se vor crea noi locuri de muncă în sectorul privat, adăugând că investiţiile importante, precum cea a grupului Philip Morris, care ajută la relansarea economiei. Philip Morris este a doua companie multinaţională care îşi mută o parte din producţie în Grecia, după Unilever, aceasta fiind o strategie care ajută, de asemenea, la creşterea operaţiunilor subsidiarei locale.

    Mai multe pe zf.ro

  • ANALIZĂ Wall Street Journal: Black Friday nu aduce neapărat cele mai bune oferte. Se mizează pe încrederea clienţilor

    “Consumatorii asociază BLACK FRIDAY cu preţuri bune, fapt care elimină impulsul de a compara preţurile”, explică Rob Docters, consultant pe probleme de preţuri la McKinsey & Co. Astfel, retailerii se bazează pe prejudecăţile consumatorilor legate de Black Friday, pariind că clientul va presupune oricum că preţurile care îi sunt prezentate sunt cele mai avantajose din an. “Cu ocazia fiecărei Black Friday, retailerii îi ademenesc pe consumatori să aştepte la cozi în orele reci ale dimineţii, cu promisiunea unor oferte valabile o singură zi, care nu pot fi întrecute. În fiecare an, consumatorii se întreabă «Oare merită?». Se pare că răspunsul este de multe ori «nu»”, notează Wall Street Journal în urma unei analize a celor mai mediatizate oferte, efectuată împreună cu compania Decide Inc., specializată în agregarea datelor privind preţurile.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Opinie Emilian Duca: Despre încredere şi economie

    EMILIAN DUCA este managing partner al Tax & Business Solutions SRL.

    Evenimente precum insolvenţa Hidroelectrica şi cvasi-falimentul Oltchim au arătat cât de strânsă este legătura dintre economie şi politică. Poate că şi din această cauză ştiinţa economică poartă denumirea de economie politică.

    Dacă nu ai încredere în politicieni şi în stat, dacă nimeni nu este responsabil pentru promisiunile neîndeplinite, atunci de ce să votezi sau, mult mai radical, de ce să transferi o parte din venituri (impozite) către oameni în care nu ai încredere?

    Entuziasmul distructiv şi asaltul imposturii în aparatul de stat fac ca lipsa de viziune a guvernanţilor (foşti, actuali şi viitori) să pară o problemă minoră. Totuşi, cum poţi să ai încredere într-un politician care nu ştie încotro se îndreaptă? Dacă încrederea este liantul societăţii umane, cum poţi face să progreseze o societate ca a noastră? Încrederea în politicieni ar putea explica secretul datorită căruia unele state au tendinţa de a progresa în timp ce altele (ca România) ajung să involueze.

    Lipsa de încredere este extrem de dăunătoare şi pentru economie. Să ne imaginăm ce ar însemna, în acest moment, pierderea încrederii în sistemul bancar. Acest prim scenariu ar trebui să dea fiori oricărui politician responsabil, însă comportamentul majorităţii politicienilor arată că nu au înţeles mare lucru din criza în care, vrem-nu vrem, ne afundăm în loc să ieşim.

    Un alt scenariu care ar trebui să ne preocupe este acela în care companiile de stat ar pierde accesul la finanţarea bancară. De aici până la faliment nu este decât un pas…Exemplul cvasi-falimentului de la Oltchim (“ajutat” şi de insolvenţa Hidroelectrica) se poate replica în oricare dintre companiile naţionale pentru că băncile nu mai au încredere în acestea. Iar salvarea acestora prin finanţarea de la bugetul de stat este din ce în ce mai improbabilă. Chiar dacă scenariul părea imposibil la începutul anului, acesta a devenit dureros de realist deoarece bugetul de stat nu mai poate garanta pentru aceste companii.

    Care ar fi soluţiile pentru a evita astfel de scenarii? Nu sunt foarte multe şi, mai mult, depind de o schimbare de atitudine a politicienilor.

    În primul rând, este vorba de credibilitate. Aşa cum ştim cu toţii, încrederea se câştigă greu şi se pierde uşor. În general, încrederea se câştigă dacă promisiunile făcute sunt şi îndeplinite. De aceea este atât de important să promiţi doar ceea ce poţi face.

    În al doilea rând, este vorba de a oferi o viziune celor pe care îi conduci. Aici nu este loc de ezitări – vrem în UE şi NATO sau în spaţiul “gri” post-sovietic în care am stat până în 2007?

    În al treilea rând, oricare ar fi viziunea propusă, aceasta trebuie concretizată într-o strategie economică coerentă. În acest context, trebuie să fim drepţi şi să recunoaştem că politicienii nu pot fi experţi în macroeconomie, însă este responsabilitatea lor principală să îşi aleagă cei mai buni consilieri economici. Mai trebuie menţionat că apartenenţa unui consilier la mediul academic sau calitatea de membru de partid nu este nici necesară şi nici suficientă pentru a produce idei de valoare.

    În fine, toate promisiunile, viziunea economică şi strategiile sunt inutile dacă nu poţi avea încredere în instituţiile statului. Într-adevăr, lipsa de încredere în instituţiile statului este prezentă peste tot, iar soluţia pentru această problemă întârzie să apară în ciuda nenumăratelor reforme începute şi neterminate (ori anulate imediat după implementare). Poate că soluţia este să încetinim ritmul schimbărilor şi să trecem (în sfârşit!) la treabă, aşa cum ne-a îndemnat nu demult un român simplu, dar talentat. Sunt convins că după un an de stabilitate legislativă (fără ordonanţe de urgenţă sau asumări de răspundere), în care instituţiile statului ar lucra pe baza legilor existente (bune sau proaste), ne-am simţi cu toţii mult mai bine. Atunci am putea să evaluăm mai bine care sunt instituţiile care funcţionează bine şi care sunt cele care au nevoie de îmbunătăţiri. Aşadar, dragi concetăţeni, să trecem la treabă!

  • Românii, printre cei mai pesimişti consumatori din lume

    Încrederea românilor în economie s-a îmbunătăţit uşor în primul trimestru din 2012, comparativ cu ultimele trei luni ale anului trecut, însă ţara rămâne în categoria în care predomină pesimismul în rândul consumatorilor, într-un clasament realizat de compania de consultanţă Nielsen pentru 56 de ţări.

    În primul trimestru al anului, încrederea românilor în economie a urcat cu un punct, la 61 de puncte, iar ţara s-a menţinut pe poziţia 47.

    Pe ultimele zece locuri în studiu se se află Polonia/Irlanda, România, Japonia, Spania, Franţa, Coreea de Sud, Croaţia/Italia, Portugalia, Grecia şi Ungaria.

    Mai multe pe mediafax.ro