BusinessMagazin

Tag: grup

  • Grupul chinez Haier e aproape gata cu fabrica de frigidere din Prahova: „Vrem să rămânem aici multă vreme. Am putea face noi investiţii în România“

    ♦ Compania a început deja recrutările, având 100 de salariaţi ♦ Ţinta e să ajungă la 400 de salariaţi până în mai şi la 600 până în iulie ♦ „La începutul anului viitor vom ajunge să lucrăm la capacitate maximă şi să avem 800 de salariaţi“ ♦ Pe lângă fabrică, grupul chinez va avea şi un centru de cercetare-dezvoltare în România.

    Grupul chinez Haier va inaugura fabrica de 70 mil. euro din Prahova în luna iunie a acestui an, lucrările fiind aproape gata. Compa­nia a început deja şi recrutările de personal pentru că vrea să ajungă la 800 de salariaţi până la începutul lui 2022, când fabrica va ajunge să producă la capacitate maximă, adică circa 600.000 de frigidere pe an.

    „Vom începe să producem din acest an, dar pentru 2021 ne-am propus 200.000-300.000 de frigidere dat fiind că fabrica va fi funcţională doar în semestrul doi. Din 2022 vom ajunge la capacitate maximă, adică 600.000-700.000 de unităţi pe an. Tot începând de anul viitor vom avea toate produsele pe care ni le dorim în producţie“, spune Alessia Ianni, cooling transformation project manager la Haier Europe.

    Ea a fost cea care a coordonat întregul proiect încă de acum doi ani de când era doar un plan strategic. La momentul acela se decisese doar importanţa unei fabrici de frigidere în Europa. A urmat faza lungă de fezabilitate şi acum execuţia pe care tot ea o coordonează.

    „Toate produsele ce vor fi realizate în Prahova vor merge spre Europa. Va fi prima fabrica de frigidere a Haier în Europa. România a fost aleasă ca un hub de export.“ Grupul chinez mai are alte 30 de fabrici frigidere în lume, având un portofoliu larg de branduri. Motivul pentru care gigantul a ales să mai deschidă o alta în Europa a fost pentru a avea un lanţ cât mai scurt de producţie.

    „Ideea a pornit de la faptul că strategia noastră e gândită să fim cât mai aproape de consumator. Atunci am decis că trebuie să construim în Europa. Apoi, am făcut o analiză lungă, în care am studiat mai multe ţări din toată Europa. Am selectat zona Balcanilor, iar după nouă luni în care am vizitat personal toate statele de pe lista scurtă am ales o serie de finaliste, printre care România şi Bulgaria.“ În final a câştigat România, iar printre motivele amintite de Alessia Ianni se numără oamenii educaţi şi bine pregătiţi. Un alt motiv a fost poziţia strategică a României din punct de vedere logistic, la intersecţia a trei coridoare de transport. Astfel, poate primi componente din China, poate livra către Occident, dar şi către regiune. Nu în ultimul rând, piaţa locală are o bază importantă de furnizori deja existenţi.

    „Când decizi să construieşti o fabrică trebuie să vezi dacă ai furnizori în apropiere. În cazul României există deja furnizori pentru industria auto şi nu numai.“ Executivul spune că după ce au hotărât să investească în România nu a fost uşor să aleagă zona unde să amplaseze fabrica. Două luni au călătorit prin ţară, vizitând parcuri industriale. Au ales Ploieştiul pentru că e aproape de Aeroportul Henri Coandă şi de Bucureşti totodată, fapt ce permite demararea unor colaborări cu universităţi din Capitală pentru atragerea de talente.

    „Important a fost să găsim terenul pe care să îl cumpărăm. În iunie 2019 ştiam că România e alegerea. Acum un an am început să plasăm comenzile de echipamente, iar apoi imediat a început pandemia. Nu am amânat însă nicio investiţie din cauza Covid-19, aşa că suntem aproape gata, iar în vară începem producţia, mai exact în iunie.“

    Compania anunţase anterior că va demara activitatea în primăvara lui 2020. Investiţia în noua unitate de producţie va sări de 70 mil. euro, iar parţial va fi finanţată cu ajutor de stat. Este vorba de 25 mil. euro.

    „Ajutorul de stat nu a fost motiv pentru a alege România, dar ne-a ajutat. Arată că România e deschisă investitorilor străini.“

    În fabrica din Ariceştii Rahtivani din judeţul Prahova, Haier va produce frigidere sub trei branduri – Haier (premium), Candy (mediu) şi Hoover (tech).

    O parte vor fi vândute în România, iar restul în Europa. Frigiderele vor fi atât freestanding, cât şi built-in. Managerul spune că se va pune accent pe tehnologie şi caracteristicile tehnice, astfel încât să poată acoperi toate segmentele de piaţă.

    Gigantul chinez Haier, listat la bursa din Shanghai, este prezent pe cinci continente cu 25 de parcuri industriale, zece centre de cercetare şi dezvoltare şi cu un total de aproape 100.000 de salariaţi. La nivel mondial, pe 160 de pieţe, grupul a avut venituri de 25 mld. euro în 2019.

    Iar planurile companiei nu se opresc aici.

    Noua fabrică se întinde pe 63.000 mp, în timp ce suprafaţa totală de teren este mai mult decât dublă, respectiv 130.000 mp (13 hectare). Proiectul este amplasat în Ariceştii Rahtivani, lângă Ploieşti, în Parcul Industrial Allianso. Terenul este deţinut de chinezii de la Haier.

    „Am dezvoltat proiectul din România faţă de ce ne gândeam iniţial. Ne propusesem o fabrică de 57.000 mp, dar am crescut la 63.000 mp. Am cumpărat încă trei hectare de teren, aşa că acum avem în total 13 hectare. Astfel, şi valoarea investiţiei a crescut de la 52-53 mil. euro la 72,5 mil. euro. Avem o abordare modulară a fabricii pentru că gândim pe termen lung şi vrem să rămânem aici multă vreme. Am putea face noi investiţii în România.“

    România mai are o singură fabrică de frigidere, cea a Arctic din Găeşti. Prin comparaţie, fabrica Arctic din Dâmboviţa, a turcilor de la Arcelik, are o capacitate de 2,6 milioane de unităţi pe an, fiind cea mai mare fabrică de frigidere din Europa Continentală.

    Haier Europe are un hub în Turcia unde produse aragazuri, maşini de spălat şi uscătoare, are o fabrică de maşini de spălat în Italia şi nişte fabrici în Rusia, însă acestea sunt dedicate pieţei- mamă şi ţărilor din jur.

    Alessia Ianni spune că Haier e o companie mare, aşa că poate atrage furnizori să vină în România. „Chiar şi noi ne putem gândi să dezvoltăm businessul din România pe viitor. Credem că e important să nu ai un singur hub, cum ar fi cel din Turcia al Haier, e important să nu depinzi de o singură ţară.“

    Pe lângă producţie, Haier dezvoltă în România şi un centru de cercetare-dezvoltare. De altfel, compania a început deja recrutarea pentru acesta. În total, compania vrea să aibă 800 de salariaţi în România când fabrica va funcţiona la capacitate maximă. Dintre aceştia, 50 vor fi în centrul de cercetare-dezvoltare.

    „Am început recrutările. Astăzi avem deja 100 de oameni angajaţi în cadrul Haier Tech, iar ţinta e să ajungem la 400 de salariaţi până în mai. În iulie vrem să fim 600 de oameni şi să se lucreze în două schimburi, iar la începutul anului viitor vom ajunge să lucrăm la capacitate maximă şi să avem 800 de salariaţi.“

    Managerul Haier a venit ultima dată în România acum mai bine de un an şi a avut ea primul interviu cu cel ce avea să devină director de fabrică. Ba chiar a fost faţă în faţă.

    „Pandemia schimbă toată lumea. Interviurile acum se ţin online. Totuşi, remarcăm că interesul e mare. Oamenii au fost surprinşi că am început recrutarea cu mai bine de un an în avans. Am vrut ca salariaţii să fie implicaţi în tot procesul, încă de la început, de-asta am făcut asta.“

    Campania de recrutare se desfăşoară online, în special pe social media. Haier a început să promoveze locurile de muncă pe Facebook, care va rămâne canalul principal, dar va extinde platformele pentru a cuprinde şi LinkedIn şi altele.

  • Un grup de 13 oameni de la una dintre cele mai importante bănci de investiţii ale lumii rupe tăcerea. Cum a ajuns munca în 2021: „Condiţiile de lucru sunt inumane. Simt că mă doare tot corpul. Am fost într-un orfelinat, dar condiţiile de muncă de aici sunt mult mai rele”

    Angajaţii juniori ai băncii de investiţii Goldman Sachs suferă de burnout din cauza unor săptămâni cu un program de lucru de peste 100 de ore şi a şefilor solicitanţi, pe fondul intensificării dealurilor cu SPAC-uri, care au avut parte de un boom în perioada recentă, scrie presa internaţională (situaţia a fost descrisă de Financial Times, CNBC, Business Insider ş.a.)

    Special Purpose Acquisitions Company – a devenit în ultimul an unul dintre cele mai populare trenduri de pe Wall Street, ajungându-se la tranzacţii de zeci de miliarde de dolari prin acest model. SPAC reprezintă practic o companie de „faţadă”, creată de investitori cu un singur scop: să strângă bani printr-o listare pe bursă pentru ca ulterior să cumpere o altă companie, după cum reiese dintr-o traducere anterioară a Business MAGAZIN. 

    Activitatea intensă legată de acest segment de business a afectat sănătatea fizică şi psihică a angajaţilor cel puţin de la începutul acestul acestui an, potrivit informaţiilor care au apărut în social media şi confirmate de persoane în cunoştinţă de cauză.

    „Lipsa somnului, felul în care suntem trataţi de bancherii seniori, stresul fizic şi psihic… Am fost într-un orfelinat, iar situaţia de acum este mult mai rea”, a spus unul dintre analiştii de la Goldman, citat într-un studiu realizat la iniţiativa a 13 dintre angajaţi în luna februarie.

    „Corpul meu mă doare fizic tot timpul, iar din punct de vedere psihic sunt într-un loc foarte întunecat”, a spus un alt analist.

    Aceste informaţii au apărut după ce un grup de analişti au făcut un studiu în rândul colegilor lor. Mărul discordiei a apărut în echipa axată pe tehnologie, media şi telecom a companiei, grupul care s-a aflat în centrul furtunii alimentate de listările SPAC-urilor. 

    Analiştii aflaţi în primul an sunt, de cele mai multe ori, proaspăt absolvenţi şi ocupă cel mai jos nivel în ierarhia de pe Wall Street. Deasupra lor se află asociaţii, urmaţi de vicepreşedinţi şi de managing directors. Modelul de recrutare al Wall-Street presupune angajarea a mii de angajaţi entry-level în fiecare an – de cele mai multe ori absolvenţi de top ai unor universităţi celebre –  pentru a crea o bază de talent şi o forţă de muncă dedicată aspectelor mai puţin exotice care ţin de banking-ul de investiţii. Bancherii juniori muncesc în general foarte mult pentru un salariu care este mai mare decât salariul mediu în Statele Unite, dar şi pentru şansa de a deveni managing directors, rol din care pot primi bonusuri de milioane de dolari. 

    Stilul de muncă de pe Wall Street au devenit un „subiect fierbinte” în 2013, după ce un intern de la Bank of America, în Londra, a murit după mai multe nopţi nedormite. Industria început apoi să adopte o politică de weekend-uri protejate, prin care angajaţii juniori nu puteau să lucreze în zilele de sâmbătă sau duminică fără aprobarea unui manager. Totuşi, în pofida acestor schimbări, gradul de încărcătură de muncă a angajaţilor rămâne acelaşi: respondenţii din studiul de la Goldman Sachs au descris condiţiile de muncă drept inumane. Dacă au ajuns să muncească 110 ore pe săptămână înseamnă că au doar patru ore pe zi pentru somn şi pentru a ei.  S-au plâns de asemenea de de faptul că li se oferă deadline-uri nerealiste şi că sunt ignoraţi în timpul şedinţelor. Chiar dacă plângerile au venit din partea unui mic grup al băncii, executivii acesteia s-au întâlnit luna trecută cu angajaţii care au realizat studiul şi le-a promis că vor creşte numărul de bancherilor juniori angajaţi în perioada următoare. Cei 13 angajaţi care au realizat studiul nu au fost pedepsiţi.

    „Recunoaştem că oamenii noştri sunt foarte ocupaţi fiindcă business-ul este puternic şi volumele de tranzacţionare sunt la niveluri istorice”, a spus Nicole Sharp, purtător de cuvânt pentru Goldman Sachs. 

     

  • Încă o afacere românească vândută străinilor. De ce a decis una dintre cele mai importante femei de afaceri din România să îşi vândă afacerea pe care a construise de la zero

    „Am vândut tot pachetul de acţiuni până la urmă. Grupul Holmbergs, în spatele căruia se află fondul de investiţii FSN Capital, dorea să se extindă în zonă, mai exact dorea o plat­formă industrială în România. Eu iniţial voiam să vând un pachet minoritar, dar în timpul procesului, mai exact în due dilligence, cumpărătorul a văzut că noi avem toată logistica şi avem totul bine pus la punct şi a dorit să cumpere întregul business“, a spus Doina Cepalis.

    ♦ Grupul din Paşcani care produce huse şi sisteme de siguranţă pentru scaunele auto pentru copii are trei fabrici, afaceri cumulate de 30 mil. euro şi circa 900 de salariaţi. Doina Cepalis anunţase anterior că este în negocieri, dar spunea că vinde un pachet minoritar. Ea acum a spus că a vândut 100%.

    „Am vândut tot pachetul de acţiuni până la urmă. Grupul Holmbergs, în spatele căruia se află fondul de investiţii FSN Capital, dorea să se extindă în zonă, mai exact dorea o plat­formă industrială în România. Eu iniţial voiam să vând un pachet minoritar, dar în timpul procesului, mai exact în due dilligence, cumpărătorul a văzut că noi avem toată logistica şi avem totul bine pus la punct şi a dorit să cumpere întregul business“, a spus Doina Cepalis.

    Ea nu a dezvăluit valoarea tranzacţiei, însă a spus că o parte din suma pe care a negociat să o primească a reinvestit-o în FSN Capital. Din datele ZF, valoarea tranzacţiei e sub 10 mil. euro şi are şi o componentă de earnout, adică ea nu va primi toţi banii, urmând a fi în continuare implicată în management.

    FSN este un fond înfiinţat în 1999, iar pe site-ul propriu apare informaţia conform căreia este un fond de private equity important în Europa de Nord, având sub administrare active de 2,1 mld. euro. În Holmbergs Safety System fondul a investit în 2017, deţinând 73,2% din acţiuni. Pe site-ul FSN apare informaţia conform căreia Holmbergs are activităţi în producţia de sisteme de siguranţă pentru scaunele auto de copii şi a avut afaceri de 325 de milioane de coroane suedeze (peste 30 mil. euro) în 2017 (cele mai recente date). Pentru acest an e estimată o dublare la 740 mil. coroane suedeze (peste 70 mil. euro). Grupul Holmbergs are o istorie de 80 de ani şi, la fel ca Te-rox, e prezent cu produsele sale (peste 13 milioane de scaune auto pentru copii) peste tot în lume.

    „Vrem să dezvoltăm Te-Rox. Eu am semnat un contract de management pe perioadă nedeterminată, astfel că pe viitor nu voi face un alt pariu propriu. Voi fi implicată în administrarea şi dezvoltarea Te-Rox dat fiind că vrem să asimilăm şi noi produse“, a spus antreprenoarea, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri locali.

    După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Economice din Iaşi, Doina Cepalis a lucrat mai mulţi ani în contabilitate. Ulterior, în 1990, a devenit directorul economic al retailerului Moldova SA, care avea circa 200 de angajaţi şi 37 de maga­zine. Lanţul de magazine a fost privatizat prin metoda MEBO în 1994, iar antreprenoarea a devenit acţionar, cumpărând un pachet majoritar. În 2000 cumpără 93% din acţiu­nile fabricii Integrata Paşcani, specializată în realizarea de produse din in şi cânepă.

    După şapte ani de activitate la limita rezistenţei pe piaţa firelor de in şi cânepă, ofensiva chinezilor pe piaţa europeană a dus-o la faliment. A reorganizat activitatea fabricii în trei luni, iar în mai puţin de cinci a devenit lider european pe o nişă la care puţini s-au gândit atunci – scaunul auto pentru copii. Cu acest nou tip de business, compania Te-Rox a ajuns să exporte în toată lumea.

    Ea spunea recent că România are un avantaj faţă de China datorită poziţiei geografice, astfel că timpul de livrare este mai scurt şi poate reprezenta un avantaj competitiv pentru companiile locale care îşi trimit produsele la export.

    „România are acest avantaj, este la două zile de transport faţă de China, iar marile magazine nu au nevoie de stocuri, noi livrăm just in time, adică în 14 zile de la comandă. Este un mare avantaj pentru companiile exportatoare care se situează în România şi îşi pot face logistica în aşa fel încât să aibă un termen foarte scurt de livrare.“

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

     

     

     

  • După ce a scăpat din iadul falimentului, fostul gigant croat Agrokor se gândeşte la expansiune prin preluări în străinătate

    Grupul croat Fortenova, succesorul gigantului local prăbuşit Agrokor, a lansat o ofertă de achiziţie a participaţiei de 3,85% pe care acesta nu o deţine în cadrul producătorului sârb de ulei Dijamant, relatează Seenews.

    Fortenova intenţionează să achiziţioneze 10.498 de acţiuni comune ale companiei sârbe la un preţ de 31.975 de dinari (271,9 euro) pe acţiune. Oferta este valabilă în perioada 18 februarie – 10 martie. Fortenova deţine în prezent 261.987 acţiuni Dijamant, sau 96,15% din capitalul companiei.

    Dijamant este un producător de ulei şi margarină, iar în ofertă se specifică faptul că principala activitate a companiei nu se va schimba, businessul va fi îmbunătăţit şi vor fi realizate investiţii în dezvoltarea strategică a companiei, potrivit Serbian Monitor.

    Implementarea planurilor strategice nu va afecta politica de angajări şi situaţia muncitorilor, a anunţat Fortenova.

    Operaţiunile de business ale Agrokor au fost transferate către nou formatul grup Fortenova în aprilie 2019 în cadrul unui acord încheiat cu creditorii Agrokor susţinut de o instanţă din Zagreb în iunie 2018.

    Problemele Agrokor au fost scoase la iveală în 2017. Cu venituri de 6,5 miliarde de euro în 2015, echivalând aproape cu 16% din PIB-ul Croaţiei, Agrokor era cea mai mare companie privată din Croaţia, cu un rol uriaş în economia acesteia.

    Aflat în pragul colapsului din cauza unei crize a datoriilor, grupul Agrokor a fost preluat de către stat. Ulterior, mana­ge­mentul de stat al grupului a dezvăluit nereguli contabile masive în cadrul acestuia, după care Ante Ramljak, primul adminis­trator extraordinar al grupului desemnat de stat, a formulat acuzaţii penale împotriva fondatorului acestuia, Ivica Todoric.

    În iulie 2018, creditorii Agrokor au ajuns la un acord, cel mai mare acţionar al noului Agrokor fiind banca rusă Sberbank.

    Din insolvenţă, grupul a înregistrat un profit peste aşteptări pe primele opt luni ale anului respectiv.

     

  • Povestea de viaţă impresionantă a omului care, deşi nu avea nici măcar liceul terminat, a reuşit ce alţii nu reuşesc deşi au tot ce au nevoie

    De-a lungul a trei decenii, Masatoshi Kumagai, un om de afaceri japonez, şi-a transformat afacerea în domeniul internetului – compania GMO, într-un vast imperiu. Astăzi el prezidează 102 companii, având în subordine 101 CEO. Pentru a-şi menţine oamenii concentraţi pe aceleaşi obiective, fondatorul şi preşedintele GMO Internet Inc. foloseşte un set de valori şi filozofii pe care le-a adoptat încă din 1995, cuprinse într-un „crez” pe care îl numeşte GMO-ism. „Este ca o religie”, spune Kumagai, citat de Bloomberg.

    GMO este un conglomerat care domină părţi importante ale infrastructurii web a Japoniei. Compania spune că deţine cea mai mare cotă de piaţă a ţării în ceea ce priveşte stocarea în cloud şi înregistrarea domeniului, plăţilor şi securităţii online. OMG deţine, de asemenea, o bancă online, un mall online pentru arte şi meserii, un concurent al Groupon numit Kumapon şi o casă de schimb valutar pentru criptomonede.

    Valoarea acţiunilor GMO a crescut, pe măsură ce domeniul tehnologiei a prins avânt în urma apariţiei pandemiei de COVID-19. Acţiunile companiei au crescut cu 50% în acest an, crescând valoarea pachetului lui Kumagai, de 39%, la peste 1,3 miliarde de dolari, înainte de a contabiliza acţiunile promise.

    „Nu întâlneşti mulţi directori ca el”, spune Kaname Fujita, analist la Ichiyoshi Research Institute Inc. „Are o astfel de carismă”. În fiecare luni, Kumagai reuneşte toţi directorii executivi ai grupului pentru a-şi examina câştigurile şi a discuta despre cum să extindă controlul conglomeratului asupra infrastructurii de internet a Japoniei. „Nu le gestionez eu acţiunile. Atâta timp cât urmează filosofiile GMO, sunt liberi să facă ce vor”, spune Kumagai.

    El a refuzat să facă publice valorile GMO, spunând că sunt confidenţiale. Din diverse surse, se pare că ar fi vorba de o combinaţie de mesaje motivaţionale, instrucţiuni strategice şi profeţii despre modul în care GMO va aduce internetul tuturor în următorii 30 de ani. O parte din doctrină este alcătuită din filosofii culese din Silicon Valley (de pildă, „Schimbarea începe cu mintea”) şi clişee („Fă totul cool şi frumos!”). Unele reprezintă reguli simple: sondajele cu alegeri multiple ale potenţialilor clienţi trebuie să aibă întotdeauna un număr par de opţiuni de răspuns, iar prezentările PowerPoint trebuie să utilizeze o dimensiune a fontului de cel puţin 24 de puncte. Dar există şi condiţii dificile. De exemplu, jucătorii rivali trebuie monitorizaţi zilnic şi, atunci când cineva se diferenţiază pe piaţă, o companie din grupul GMO trebuie să o ajungă din urmă într-o zi sau două. „Trebuie să oferim produse superioare celor ale concurenţilor noştri în ceea ce priveşte specificaţiile şi preţurile”, spune una dintre doctrinele grupului.

    GMO are un plan de viitor bine definit, pe 55 de ani, care spune că conglomeratul trebuie să ajungă la 207 companii până în 2051. Un Excel creat în 1998 arată că grupul îşi propune să obţină venituri de 10 trilioane de yeni (95 miliarde de dolari) până atunci. GMO a înregistrat deja un venit record de 196,2 miliarde de yeni în 2019. Compania se va extinde la 200.000 de angajaţi, mai arată planurile, în prezent echipa numărând aproximativ 6.000 de membri. „Fără GMO-ism, nu am fi aici astăzi. Avem în grup doar oameni care împărtăşesc viziunea noastră. Dacă nu ne împărtăşeşti viziunea, te rugăm să mergi în altă parte”, spune Kumagai.

    El a abandonat liceul în al doilea an, la sfârşitul anilor ’70. Ulterior, realizând beneficiile educaţiei, a fost unul dintre primii studenţi care s-au înscris la Open University of Japan, un institut care permite învăţarea la distanţă. Dar a renunţat şi la acesta. „Mi-e ruşine de mine”, a scris Kumagai în trecut, pe site-ul său. La 21 de ani, căsătorit şi cu o fetiţă, Kumagai a elaborat un plan de viaţă prin care s-a angajat să îşi consolideze compania şi să listeze la bursă o companie până la vârsta de 35 de ani. Tocmai împlinise 36 de ani când InterQ Inc., pe atunci furnizor de servicii de internet, inclusă în grupul de companii al GMO, s-a listat la bursă în urma bulei dotcom din 1999. O altă unitate din cadrul conglomeratului s-a listat în mai puţin de un an. În 2005, Bursa de Valori din Tokyo a promovat GMO în consiliul principal. Pe măsură ce internetul s-a dezvoltat, grupul şi-a extins activitatea pe mai multe nişte din domeniu, achiziţionând diverse companii.

    În ciuda dimensiunii conglomeratului, administrarea companiilor din GMO reprezintă doar o parte a activităţii lui Kumagai. El este, de asemenea, DJ, face scufundări, a studiat artele marţiale israeliane Krav Maga, este pilot de elicopter licenţiat şi schiază, printre altele.
     

  • Povestea femeii care s-a îmbogăţit cu o resursă din Carpaţi de care românii nu au habar

    Helena Rubinstein s-a născut în Cracovia, Polonia, pe 25 decembrie 1870. În timp ce tatăl ei, un negustor fără prea mare succes, a fost strict cu copiii săi, mama lor a avut o abordare unică în creşterea celor opt fiice: le repeta continuu că vor căpăta influenţă şi vor răzbate în lume prin puterea frumuseţii şi a iubirii. De asemenea, mama sa îşi prepara singură cremele şi produsele de înfrumuseţare, lucru care a avut o mare influenţă în viitorul celei care avea să devină antreprenoare.

    Fiind cel mai mare copil, Helena Rubinstein şi-a ajutat tatăl cu partea financiară a afacerii, iar inteligenţa sa l-a determinat să o trimită să studieze ştiinţele medicale. Însă ei îi plăcea munca de laborator, nu cea din spital, iar tatăl său i-a permis să-şi încheie studiile doar dacă era de acord să se căsătorească. Şi, totuşi, alegerea sa nu a fost văduvul de 35 de ani pe care tatăl său i l-a  ales, ci un coleg mult mai tânăr, de la Universitatea din Cracovia.

    Pentru că tatăl său nu a fost de acord cu alegerea soţului său, Helena Rubinstein a decis să se mute din Polonia, ţara sa natală, şi s-a dus să trăiască în Australia, la unchiul său. În bagaje nu a uitat să pună o duzină de cutii de creme de-ale mamei sale, realizate din combinaţii de ierburi, migdale şi extract de brad din Carpaţi. Iar australiencele au fost foarte impresionate, pe de-o parte datorită cremelor, dar mai ales datorită talentului de vânzătoare al Helenei, care a ştiut să-şi facă reclamă bună. Le-a epuizat atât de repede, încât mama sa a trebuit să-i trimită altele în câteva luni.

    Mica negustoare a avut un succes neaşteaptat şi în scurt timp şi-a pus bazele propriului magazin în Melbourne. Acolo l-a întâlnit pe jurnalistul Edward William Titus, iar cei doi s-au căsătorit în iulie 1908, la Londra. Muncind circa 18 ore pe zi la început, Rubinstein a reuşit să-şi facă afacerea profitabilă. Câţiva ani mai târziu, în 1905, a mers în Europa pentru a studia progresele în tratamentele dermatologice, iar când s-a întors şi-a chemat surorile pentru a o ajuta cu afacerea. În 1908, a mers la Londra cu aproape 100.000 de lire sterline pentru a investi în afacerea ei, iar în mai puţin de un an şi-a deschis salonul de înfrumuseţare Salon de Beaute Valeze. A cumpărat apoi şi un salon în Paris, unde a pus-o pe sora sa, Pauline, să îl conducă.

    Singura perioadă care a încetinit-o vreodată pe Rubinstein din dezvoltarea afacerii a fost atunci când era însărcinată cu cei doi fii ai săi, în 1909 şi respectiv 1912. Ulterior, a deschis un salon în New York, în 1916, după care au urmat cele din San Francisco, Boston, Philadelphia, Chicago şi Toronto, timp în care creşteau considerabil şi vânzările produselor sale din magazine. Anii 1920 o găseau pe Rubinstein în Hollywood, unde ţinea lecţii vedetelor despre cum să aplice în mod corespunzător machiajul.

    Femeia de afaceri a fost, de-a lungul carierei sale, atât rivala lui Elizabeth Arden, un alt mare nume în domeniu, cât şi a lui Charles Revson, fondatorul Revlon. În 1928, Rubinstein şi-a vândut afacerea către Lehman Brothers, dar a cumpărat-o înapoi mult mai ieftin, ca urmare a prăbuşirii pieţei bursiere. Rubinstein şi Titus au divorţat în 1937, iar în vara următoare s-a căsătorit cu prinţul rus Artchil Gourielli-Tchkonia, cu 20 de ani mai tânăr.

    O mare susţinătoare a unui stil de viaţă sănătos, a îngrijirii şi înfrumuseţării, Rubinstein a murit la New York, în 1 aprilie 1965, la vârsta de 94 de ani. Un an mai târziu, i-a fost publicată autobiografia, ”My Life for Beauty“.

  • Moştenitorul unuia dintre cele mai mari imperii financiare din lume a murit la vârsta de doar 57 de ani

    Benjamin de Rothschild, cel care supraveghea imperiul bancar început de tatăl său în 1953, a murit săptămâna trecută la vârsta de 57 de ani, în urma unui infarct, potrivit The Independent.

    Grupul Edmond de Rothschild, a cărui preşedinte era Benjamin, a anunţat că acesta a murit în după-amiaza zilei de vineri, în locuinţa sa din Pregny, Elveţia.

    Din 1997, Benjamin de Rothschild a condus grupul bancar denumit după tatăl său. Astăzi, grupul Edmond de Rothschild are active totale de circa 160 de miliarde de euro.

    Forbes a estimat averea lui Benjamin de Rothschild la 1,5 miliarde de dolari. El este descendentul familiei Rothschild, care are o istorie activă de aproape 300 de ani în industria bancară din Europa.

    Într-un comunicat de presă care anunţa decesul moştenitorului, grupul pe care l-a condus a transmis că el era pasionat de finanţe, automobile şi vinuri.

  • Impresionat: Cum a reuşit un om care nu avea nici măcar liceul treminat să construiască un adevărat imperiu. Conglomeratul lui are nu mai puţin de 102 companii în portofoliu

    De-a lungul a trei decenii, Masatoshi Kumagai, un om de afaceri japonez, şi-a transformat afacerea în domeniul internetului – compania GMO, într-un vast imperiu. Astăzi el prezidează 102 companii, având în subordine 101 CEO. Pentru a-şi menţine oamenii concentraţi pe aceleaşi obiective, fondatorul şi preşedintele GMO Internet Inc. foloseşte un set de valori şi filozofii pe care le-a adoptat încă din 1995, cuprinse într-un „crez” pe care îl numeşte GMO-ism. „Este ca o religie”, spune Kumagai, citat de Bloomberg.

    GMO este un conglomerat care domină părţi importante ale infrastructurii web a Japoniei. Compania spune că deţine cea mai mare cotă de piaţă a ţării în ceea ce priveşte stocarea în cloud şi înregistrarea domeniului, plăţilor şi securităţii online. OMG deţine, de asemenea, o bancă online, un mall online pentru arte şi meserii, un concurent al Groupon numit Kumapon şi o casă de schimb valutar pentru criptomonede.

    Valoarea acţiunilor GMO a crescut, pe măsură ce domeniul tehnologiei a prins avânt în urma apariţiei pandemiei de COVID-19. Acţiunile companiei au crescut cu 50% în acest an, crescând valoarea pachetului lui Kumagai, de 39%, la peste 1,3 miliarde de dolari, înainte de a contabiliza acţiunile promise.

    „Nu întâlneşti mulţi directori ca el”, spune Kaname Fujita, analist la Ichiyoshi Research Institute Inc. „Are o astfel de carismă”. În fiecare luni, Kumagai reuneşte toţi directorii executivi ai grupului pentru a-şi examina câştigurile şi a discuta despre cum să extindă controlul conglomeratului asupra infrastructurii de internet a Japoniei. „Nu le gestionez eu acţiunile. Atâta timp cât urmează filosofiile GMO, sunt liberi să facă ce vor”, spune Kumagai.

    El a refuzat să facă publice valorile GMO, spunând că sunt confidenţiale. Din diverse surse, se pare că ar fi vorba de o combinaţie de mesaje motivaţionale, instrucţiuni strategice şi profeţii despre modul în care GMO va aduce internetul tuturor în următorii 30 de ani. O parte din doctrină este alcătuită din filosofii culese din Silicon Valley (de pildă, „Schimbarea începe cu mintea”) şi clişee („Fă totul cool şi frumos!”). Unele reprezintă reguli simple: sondajele cu alegeri multiple ale potenţialilor clienţi trebuie să aibă întotdeauna un număr par de opţiuni de răspuns, iar prezentările PowerPoint trebuie să utilizeze o dimensiune a fontului de cel puţin 24 de puncte. Dar există şi condiţii dificile. De exemplu, jucătorii rivali trebuie monitorizaţi zilnic şi, atunci când cineva se diferenţiază pe piaţă, o companie din grupul GMO trebuie să o ajungă din urmă într-o zi sau două. „Trebuie să oferim produse superioare celor ale concurenţilor noştri în ceea ce priveşte specificaţiile şi preţurile”, spune una dintre doctrinele grupului.

    GMO are un plan de viitor bine definit, pe 55 de ani, care spune că conglomeratul trebuie să ajungă la 207 companii până în 2051. Un Excel creat în 1998 arată că grupul îşi propune să obţină venituri de 10 trilioane de yeni (95 miliarde de dolari) până atunci. GMO a înregistrat deja un venit record de 196,2 miliarde de yeni în 2019. Compania se va extinde la 200.000 de angajaţi, mai arată planurile, în prezent echipa numărând aproximativ 6.000 de membri. „Fără GMO-ism, nu am fi aici astăzi. Avem în grup doar oameni care împărtăşesc viziunea noastră. Dacă nu ne împărtăşeşti viziunea, te rugăm să mergi în altă parte”, spune Kumagai.

    El a abandonat liceul în al doilea an, la sfârşitul anilor ’70. Ulterior, realizând beneficiile educaţiei, a fost unul dintre primii studenţi care s-au înscris la Open University of Japan, un institut care permite învăţarea la distanţă. Dar a renunţat şi la acesta. „Mi-e ruşine de mine”, a scris Kumagai în trecut, pe site-ul său. La 21 de ani, căsătorit şi cu o fetiţă, Kumagai a elaborat un plan de viaţă prin care s-a angajat să îşi consolideze compania şi să listeze la bursă o companie până la vârsta de 35 de ani. Tocmai împlinise 36 de ani când InterQ Inc., pe atunci furnizor de servicii de internet, inclusă în grupul de companii al GMO, s-a listat la bursă în urma bulei dotcom din 1999. O altă unitate din cadrul conglomeratului s-a listat în mai puţin de un an. În 2005, Bursa de Valori din Tokyo a promovat GMO în consiliul principal. Pe măsură ce internetul s-a dezvoltat, grupul şi-a extins activitatea pe mai multe nişte din domeniu, achiziţionând diverse companii.

    În ciuda dimensiunii conglomeratului, administrarea companiilor din GMO reprezintă doar o parte a activităţii lui Kumagai. El este, de asemenea, DJ, face scufundări, a studiat artele marţiale israeliane Krav Maga, este pilot de elicopter licenţiat şi schiază, printre altele.
     

  • Sergiu Oprescu, preşedintele executiv al Alpha Bank Romania devine preşedintele holdingului care administrează reţeaua internaţională a Grupului Alpha Bank

    Sergiu Oprescu, preşedintele executiv al Alpha Bank România, a fost numit preşedintele holdingului care administrează reţeaua internaţională de bănci a Grupului Alpha Bank din Grecia.

    În acest holding sunt incluse Alpha Bank România, Alpha Bank Cipru şi Alpha Bank Albania.

    Holdingul este deţinut 100% de Grupul Alpha Bank Grecia.

    “Acest transfer consolidează şi mai mult structura de guvernanţă corporativă existentă pentru companiile internaţionale ale Grupului, care rămân în continuare sub supravegherea lui Sergiu Oprescu, în calitate de preşedinte al noului holding şi director general al reţelei internaţionale a Grupului Alpha Bank”, a anunţat joi dimineaţă Alpha Bank.

    Transferul realizat la nivelul companiilor Alpha Bank a fost finalizat cu succes şi se anticipează că acest proiect iniţiat aproximativ acum doi ani, va avea o contribuţie substanţială la creşterea valorii Grupului şi astfel la creşterea valorii pentru acţionarii băncii, menţionează Alpha Bank.

    Acest proiect a obţinut toate aprobările de reglementare.

    Sergiu Oprescu are 57 de ani şi a început să lucreze pentru Alpha Bank Grecia la începutul anilor 90, întâi la societatea de Investement Banking şi brokeraj şi apoi la bancă.

    A devenit CEO al Alpha Bank România în anul 2007. În prezent, Sergiu Oprescu deţine şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al Asociaţiei Române a Băncilor. El este absolvent al Facultăţii de Aeronautică din cadrul din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, are studii postuniversitare în domeniul bancar la Universitatea din Colorado SUA şi a urmat mai multe programe executive la Harvard Business School, Stanford şi London Business School.

    Alpha Bank Grecia este primul Grup bancar extern care a deschis o bancă în România după 90, respectiv Banca Bucureşti 1994-1995.

     

     

  • Povestea de viaţă impresionantă a omului care a reuşit să construiască de la zero un conglomerat de 102 COMPANII chiar dacă nu a terminat nici măcar liceul

    De-a lungul a trei decenii, Masatoshi Kumagai, un om de afaceri japonez, şi-a transformat afacerea în domeniul internetului – compania GMO, într-un vast imperiu. Astăzi el prezidează 102 companii, având în subordine 101 CEO. Pentru a-şi menţine oamenii concentraţi pe aceleaşi obiective, fondatorul şi preşedintele GMO Internet Inc. foloseşte un set de valori şi filozofii pe care le-a adoptat încă din 1995, cuprinse într-un „crez” pe care îl numeşte GMO-ism. „Este ca o religie”, spune Kumagai, citat de Bloomberg.

    GMO este un conglomerat care domină părţi importante ale infrastructurii web a Japoniei. Compania spune că deţine cea mai mare cotă de piaţă a ţării în ceea ce priveşte stocarea în cloud şi înregistrarea domeniului, plăţilor şi securităţii online. OMG deţine, de asemenea, o bancă online, un mall online pentru arte şi meserii, un concurent al Groupon numit Kumapon şi o casă de schimb valutar pentru criptomonede.

    Valoarea acţiunilor GMO a crescut, pe măsură ce domeniul tehnologiei a prins avânt în urma apariţiei pandemiei de COVID-19. Acţiunile companiei au crescut cu 50% în acest an, crescând valoarea pachetului lui Kumagai, de 39%, la peste 1,3 miliarde de dolari, înainte de a contabiliza acţiunile promise.

    „Nu întâlneşti mulţi directori ca el”, spune Kaname Fujita, analist la Ichiyoshi Research Institute Inc. „Are o astfel de carismă”. În fiecare luni, Kumagai reuneşte toţi directorii executivi ai grupului pentru a-şi examina câştigurile şi a discuta despre cum să extindă controlul conglomeratului asupra infrastructurii de internet a Japoniei. „Nu le gestionez eu acţiunile. Atâta timp cât urmează filosofiile GMO, sunt liberi să facă ce vor”, spune Kumagai.

    El a refuzat să facă publice valorile GMO, spunând că sunt confidenţiale. Din diverse surse, se pare că ar fi vorba de o combinaţie de mesaje motivaţionale, instrucţiuni strategice şi profeţii despre modul în care GMO va aduce internetul tuturor în următorii 30 de ani. O parte din doctrină este alcătuită din filosofii culese din Silicon Valley (de pildă, „Schimbarea începe cu mintea”) şi clişee („Fă totul cool şi frumos!”). Unele reprezintă reguli simple: sondajele cu alegeri multiple ale potenţialilor clienţi trebuie să aibă întotdeauna un număr par de opţiuni de răspuns, iar prezentările PowerPoint trebuie să utilizeze o dimensiune a fontului de cel puţin 24 de puncte. Dar există şi condiţii dificile. De exemplu, jucătorii rivali trebuie monitorizaţi zilnic şi, atunci când cineva se diferenţiază pe piaţă, o companie din grupul GMO trebuie să o ajungă din urmă într-o zi sau două. „Trebuie să oferim produse superioare celor ale concurenţilor noştri în ceea ce priveşte specificaţiile şi preţurile”, spune una dintre doctrinele grupului.

    GMO are un plan de viitor bine definit, pe 55 de ani, care spune că conglomeratul trebuie să ajungă la 207 companii până în 2051. Un Excel creat în 1998 arată că grupul îşi propune să obţină venituri de 10 trilioane de yeni (95 miliarde de dolari) până atunci. GMO a înregistrat deja un venit record de 196,2 miliarde de yeni în 2019. Compania se va extinde la 200.000 de angajaţi, mai arată planurile, în prezent echipa numărând aproximativ 6.000 de membri. „Fără GMO-ism, nu am fi aici astăzi. Avem în grup doar oameni care împărtăşesc viziunea noastră. Dacă nu ne împărtăşeşti viziunea, te rugăm să mergi în altă parte”, spune Kumagai.

    El a abandonat liceul în al doilea an, la sfârşitul anilor ’70. Ulterior, realizând beneficiile educaţiei, a fost unul dintre primii studenţi care s-au înscris la Open University of Japan, un institut care permite învăţarea la distanţă. Dar a renunţat şi la acesta. „Mi-e ruşine de mine”, a scris Kumagai în trecut, pe site-ul său. La 21 de ani, căsătorit şi cu o fetiţă, Kumagai a elaborat un plan de viaţă prin care s-a angajat să îşi consolideze compania şi să listeze la bursă o companie până la vârsta de 35 de ani. Tocmai împlinise 36 de ani când InterQ Inc., pe atunci furnizor de servicii de internet, inclusă în grupul de companii al GMO, s-a listat la bursă în urma bulei dotcom din 1999. O altă unitate din cadrul conglomeratului s-a listat în mai puţin de un an. În 2005, Bursa de Valori din Tokyo a promovat GMO în consiliul principal. Pe măsură ce internetul s-a dezvoltat, grupul şi-a extins activitatea pe mai multe nişte din domeniu, achiziţionând diverse companii.

    În ciuda dimensiunii conglomeratului, administrarea companiilor din GMO reprezintă doar o parte a activităţii lui Kumagai. El este, de asemenea, DJ, face scufundări, a studiat artele marţiale israeliane Krav Maga, este pilot de elicopter licenţiat şi schiază, printre altele.