Tag: gasire

  • Locul de muncă unde salariul este de 240.000 de euro şi ai şi trei luni de concediu pe care nimeni nu îl vrea

    Un salariu anual de peste 240.000 de euro (190.000 de lire sterline), trei luni de vacanţă şi nicio noapte nedormită sunt câteva dintre caracteristicile unui loc de muncă oferit într-o zonă idilică din Noua Zeelandă. Totuşi, postul nu a atras niciun angajat, scriu jurnaliştii de la The Independent.

    Postul despre care scrie publicaţia este de medic în Insula de Nord a Noii Zeelande. Medicul ce activează în prezent în zonă, Alan Kennym a declarat că serviciile sale au explodat în ultimul an, dar nu a găsit pe nimeni care să îl ajute.

    ”Pot să le ofer un salariu cu adevărat bun, este incredibil. Am din ce în ce mai mulţi pacienţi şi câştig din ce în ce mai mulţi bani. La sfârşitul zilei, ajung la concluzia că sunt totuşi prea mulţi pacienţi pentru mine”, a declarat publicaţiei New Zealand Herald Kennym. Medicul spune că pe listele sale are până acum 6.000 de pacienţi.

    ”Îmi iubesc munca şi aş vrea să mi-o desfăşor în continuare aici, dar nu fac faţă fără ajutorul unui alt medic; mă lovesc de un zid în încercarea de a atrage aici alţi doctori”, a spus el.

    În mod normal, un medic generalist din Noua Zeelandă câştigă între 60.000 şi 95.000 de lire sterline; totuşi, în pofida ofertei generoase pe care a făcut-o, dr. Kenny a declarat că nu a primit nicio aplicaţie în ultimele patru luni.

    Izolarea, lipsa şcolilor şi serviciile de Internet slab dezvoltate sunt câteva din motivele pentru care medicii evită zona rurală a Noii Zeelande, potrivit The Guardian.

     



    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO



    Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

     

     

     

     

  • Cine a fost Stela Popescu, actriţa iubită care şi-a dedicat viaţa teatrului şi filmului

    Actriţa Stela Popescu, care peste o lună împlinea 82 de ani, a fost găsită moartă, joi, la domiciliul ei. Stela Popescu era diagnosticată de mai mulţi ani cu diabet. Apelul la 112 a fost făcut de fiica sa adoptivă, care a găsit-o prăbuşită în casă.

    Stela Popescu s-a născut într-o familie de învăţători modeşti, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă.

    Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci duşman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Braşov. În 1953, susţine examenul de admitere la facultate şi este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunţă după un an şi jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în paralel continuă să susţină spectacole de teatru. La sfârşitul facultăţii, este repartizată la Teatrul din Braşov, acolo unde ajunge să susţină 400 de spectacole pe an.

    Din 1963 până in 1969 joacă la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”. În 1969, Stela părăseşte Revista şi se angajează la Teatrul de Comedie, ceea ce nu o impiedică să continue colaborarea cu Radiodifuziunea Română (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 până în prezent. În paralel, susţine şi o colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969, la puţin timp după divorţul de Dan Puican. Totodată, joacă în celebra serie de spectacole “Boema” de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema.

    La Teatrul de Comedie joacă din 1969 până în 1993, când revine la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”, unde a lucrat până în prezent. Pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” şi pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu străluceşte în piese precum “Omul care a văzut moartea”, “Mama Boema”, “Boema, slăbiciunea mea” etc. A jucat 18 ani în “Preşul”, 12 ani în “Peţitoarea” şi 10 ani în “Plicul”. A avut şansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.

  • Cine a fost Stela Popescu, actriţa iubită care şi-a dedicat viaţa teatrului şi filmului

    Actriţa Stela Popescu, care peste o lună împlinea 82 de ani, a fost găsită moartă, joi, la domiciliul ei. Stela Popescu era diagnosticată de mai mulţi ani cu diabet. Apelul la 112 a fost făcut de fiica sa adoptivă, care a găsit-o prăbuşită în casă.

    Stela Popescu s-a născut într-o familie de învăţători modeşti, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă.

    Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci duşman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Braşov. În 1953, susţine examenul de admitere la facultate şi este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunţă după un an şi jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în paralel continuă să susţină spectacole de teatru. La sfârşitul facultăţii, este repartizată la Teatrul din Braşov, acolo unde ajunge să susţină 400 de spectacole pe an.

    Din 1963 până in 1969 joacă la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”. În 1969, Stela părăseşte Revista şi se angajează la Teatrul de Comedie, ceea ce nu o impiedică să continue colaborarea cu Radiodifuziunea Română (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 până în prezent. În paralel, susţine şi o colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969, la puţin timp după divorţul de Dan Puican. Totodată, joacă în celebra serie de spectacole “Boema” de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema.

    La Teatrul de Comedie joacă din 1969 până în 1993, când revine la Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”, unde a lucrat până în prezent. Pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” şi pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu străluceşte în piese precum “Omul care a văzut moartea”, “Mama Boema”, “Boema, slăbiciunea mea” etc. A jucat 18 ani în “Preşul”, 12 ani în “Peţitoarea” şi 10 ani în “Plicul”. A avut şansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.

  • Actriţa Stela Popescu a murit

    Potrivit reprezentanţilor SMURD, Stela Popescu a fost găsită decedată de un membru al familiei, la domiciliul actriţei.

    Potrivit medicilor, decesul ar fi intervenit cu câteva ore mai devreme.

     

    ŞTIRE ÎN CURS DE ACTUALIZARE

  • Actriţa Stela Popescu a murit

    Potrivit reprezentanţilor SMURD, Stela Popescu a fost găsită decedată de un membru al familiei, la domiciliul actriţei.

    Potrivit medicilor, decesul ar fi intervenit cu câteva ore mai devreme.

     

    ŞTIRE ÎN CURS DE ACTUALIZARE

  • Ratko Mladic ”Măcelarul Bosniei”, a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru genocid. A omorât peste 7.000 de musulmani

    Existau 11 capete de acuzare la adresa lui Mladic, două de genocid şi nouă pentru crime de război, acte comise de bosniac în timpul războiului din fosta Iugoslavie dintre 1992-1995, în urma căruia peste 100.000 de oameni au murit.

    Procesul a început în 2012 la Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, ce are sediul la Haga. Această instanţă a fost înfiinţată pentru a pentru a-i judeca pe liderii locali care au comis crime în timpul războaielor din fostul stat iugoslav.

    Cunoscut sub numele de ”măcelarul Bosniei”, Mladic a fost găsit vinovat pentru genocid, fiind responsabil pentru masacrarea a peste 7.000 de musulmani din Bosnia ce a avut loc în Srebrenica. Acesta a fost găsit vinovat şi pentru asaltul asupra oraşului Sarajevo, în urma căruia 10.000 de oameni au murit.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Câţi bani câştigă doi tineri români din vânzarea de pături de lux

    Laura Sardescu vorbeşte calm şi emană pozitivism, nu se plânge de hăţişurile antreprenoriatului, nici de faptul că nu îşi găsea un loc de muncă după terminarea studiilor; de altfel, vede lucrurile bune şi în întâmplările mai puţin plăcute, iar un exemplu în acest sens este modul în care le-a venit ideea înfiinţării businessului neakaisa.ro, în 2014. ”Nouă ne-a plouat în casă, la propriu. Am ajuns în casă într-o seară şi aveam apă de doi centimetri pe jos, fiind la ultimul etaj; am căutat o soluţie provizorie, până la efectuarea reparaţiei a doua zi, la un magazin de bricolaj. Angajaţii de acolo nu au putut să ne ofere o variantă pentru a rezolva problema. Am aflat a doua zi că aveam nevoie de un silicon care ar fi rezolvat problema provizoriu“, descrie ea modul în care le-a venit ideea dezvoltării afacerii neakaisa.ro.

    Laura Ioana Sardescu a absolvit Relaţii Internaţionale şi Studii Europene (2012), dar şi Facultatea de Relaţii Publice, Advertising şi Comunicare Aplicată (2013), ambele în cadrul Universităţii din Bucureşti; mărturiseşte sincer că ”la vremea respectivă părea o idee bună să urmez două facultăţi, dar nu a fost, mai bine mă concentram pe una“. Imediat după absolvire, s-a angajat într-un domeniu diametral opus celor studiate, al construcţiilor, ca project manager în cadrul unei firme de profil.

    ”Am încercat marketing, PR, presă, orice – dar nu se găsea niciun loc de muncă în domeniile studiate.“ A lucrat în domeniul materialelor de construcţii timp de doi ani, având rolul ca, în baza unor proiecte şi ale unor estimări făcute de proiectant despre necesarul de materiale de construcţii, să lucreze cu beneficiarul astfel încât să îl ajute să înţeleagă mai bine proiectul şi să treacă prin toate etapele de achiziţie. ”De la o parte total teoretică cu care eram obişnuită, am ajuns la una foarte practică; lucram cu oamenii de când începeau să îşi construiască o casă şi o vedeam finalizată, ceea ce era foarte frumos, pentru mine, care eram obişnuită să studiez teorii, filosofie, jurnalism.“ Hotărârea de a înfiinţa un business a luat-o împreună cu prietenul din acea vreme, soţul ei acum, specialist în vânzări, care nici el nu îşi găsea un loc de muncă la vremea respectivă.

    Vlad şi Laura Ioana Sardescu au început să vândă scule şi unelte – de unde şi numele platformei –, şurubelniţe electrice, bormaşini, compactoare de beton şi au evoluat treptat spre vânzarea de scule din ce în ce mai mari (generatoare, compresoare). ”Este foarte bună nişa aceasta din punctul de vedere al dezvoltării businessului, dar aveam nevoie să pun un pic creativitatea la treabă şi aşa am ajuns la un nou segment de piaţă – produsele pentru baie.“ La jumătatea anului 2015, au decis să se extindă pe zona obiectelor destinate amenajărilor de băi. ”Iniţial am făcut nişte teste cu câteva produse, câţiva furnizori, după care am tot crescut, iar în prezent divizia pentru băi depăşeşte partea de scule – unelte cu care am început.“

    Concret, un client are un proiect de design şi un anumit buget, iar cei doi antreprenori găsesc produse, de la diverşi furnizori şi importatori (o parte dintre acestea sunt importate chiar de ei). ”Este foarte uşor să primeşti de la designer o poză în care să vezi cum ar trebui să arate locul tău; te izbeşti apoi de faptul că nu ştii unde să te duci, de unde să începi, cât efort implică toate aceste căutări din partea ta, ca beneficiar, să alergi prin toate magazinele de bricolaj. Este o investiţie de timp pe care omul modern nu îl are; lucrăm de la 9 la 18, seara nu vrem să ne mai plimbăm printr-un magazine de amenajări interioare“, descrie ea raţiunea acestui serviciu. Spune că pentru ei a devenit o rutină – la finalul zilei oferă beneficiarilor o estimare totală a cantităţilor şi costurilor materialelor şi obiectelor folosite.

    Riscul intervine atunci când clienţii folosesc aceste estimări, oferite în baza unei sesiuni de consultanţă gratuită, şi cumpără apoi ei înşişi produsele recomandate din alte locuri. ”Este o investiţie de timp şi costă: nu poţi să fii cel mai ieftin din piaţă şi nici nu ne dorim să fim cei mai ieftini. Cred că 20% dintre şedinţele noastre de consultanţă gratuită se termină cu clientul plecând către cineva un pic mai ieftin; s-a întâmplat acest lucru şi pe businessul de scule – unelte.“ Şi pe vânzarea de scule – unelte este nevoie de consultanţă, spune Sardescu: ”Este foarte greu pentru o persoană fizică să îşi aleagă un generator de exemplu; la fel şi pentru firme, pentru un proprietar de pensiune din Buşteni, care se confruntă cu căderi de curent foarte dese, a fost nevoie de o discuţie de jumătate de oră la telefon pentru ca el să îşi aleagă un model care să i se potrivească“.

    În ceea ce priveşte tendinţele pe piaţa pe care activează, spune că a observat, în rândul celor care apelează la ei, un interes mai mare pentru produsele de calitate: ”Vedem că faţă de acum doi ani, oamenii încep să prefere produsele un pic mai bune, nu neapărat mult mai scumpe; diferenţa de preţ la amenajarea unei băi pentru produse de calitate medie spre joasă faţă de medie spre ridicată, poate să fie undeva la 2.000-4.000 lei în total.“ Potrivit antreprenoarei, costul mediu de amenajare a unei băi variază în, funcţie de dimensiunea şi tipul băii, între 1.500 de euro, pentru o baie de serviciu, iar pentru o amenajare completă a unei băi mari, cu produse de calitate medie spre foarte bună, la 5.000-6.000 de euro.

    Consultanţa pe care o oferă ei este gratuită, însă încearcă să acopere costul acesteia din adaosul pe care îl au prin vânzări. Costurile cele mai mari pe care le au ei se leagă de pregătirea persoanelor noi – ”să înţeleagă nevoia de a fi foarte politicos şi foarte înţelegător cu clientul, în contextul în care ştie mai multe despre această nişă decât el; nu este vina lui că nu ştie şi de aceea te sună pe tine. în piaţa actuală a muncii am observat o uşoară delăsare pentru că totul merge – atunci nu simţi nevoia să îţi mai dai silinţa.“ Au angajat recent două persoane, din rândul apropiaţilor lor. ”Am găsit doi oameni pe care i-am luat din cu totul alte domenii – unul dintre ei vindea foarte bine produse telecom, dar s-a reprofilat şi acum a ajuns să vadă businessul nostru foarte bine, iar celălalt vindea materiale de construcţii grele şi a avut întotdeauna o înclinaţie spre marketing.“ în prezent, 60% din venituri sunt generate de amenajarea de băi, iar 40% din vânzarea de scule şi unelte.

    După vizionarea de foarte multe randări, Ioanei Sardescu i-a venit ideea dezvoltării unui nou business, pe o nouă platformă online: wolo.ro. Aici vinde pături din lână de oaie merinos sau acril, precum şi alte tipuri de produse din lână şi materie primă pentru croşetat. A observat că păturile din lână merinos erau foarte populare în randările clienţilor, dar lipseau cu desăvârşire de pe piaţa locală, nu aveau de unde să le cumpere. Şi-a adus aminte că tricota când era copil, astfel că şi-a spus că poate să încerce să înveţe chiar ea să producă păturile.

    Nu a urmat niciun curs pentru a învăţa să împletească; timp de două săptămâni, croşetatul a fost singura ei activitate – a lucrat circa 140 de pături în acest interval – aceleaşi fire, pe care le-a împletit şi despletit până când a învăţat tehnica. Acum, realizarea unei astfel de pături durează între 2 şi 5 ore. A găsit două tipuri de variante pentru materialul gros din care sunt făcute acestea: lâna merinos, care costă 250 de lei/kg, şi acrilul, o variantă asemănătoare ca textură şi aspect cu aceasta, care costă 139 lei/kg. Are patru furnizori, doi din Regatul Unit, unul din Danemarca şi un altul din Australia.

    A început să lucreze la proiect în iunie şi a lansat site-ul în septembrie; până acum, au vândut 70 de pături din lână şi 170 din acril, de dimensiuni diferite. Preţul pentru o astfel de pătură porneşte de la 170 de lei în cazul celei din acril şi 370 de lei în situaţia celei din lână, pentru una cu dimensiunea de 60×80 cm; cea mai mare a fost însă comandată de o persoană care voia să o pună pe jos în spaţiul de joc al copilului şi a costat în jur de 3.800 de lei. Ţinând cont de etapa în care se află afacerea, antreprenoarea spune că nu are o previziune exactă, dar, până acum, aşteptările i-au fost depăşite. în prezent, vinde păturile şi în showroomurile Delta Studio.

    Dacă acum cel mai bine se vând produsele finite, Sardescu este convinsă că proporţia se va inversa, în contextul în care lucrează la lansarea de pachete care să ofere toată materia primă necesară realizării produselor, de la tipare, croşete, ace de tricot etc. Ioana Sardescu spune că a fost impresionată după ce, într-o vizită în Amsterdam, a observat multitudinea magazinelor mici de tip do it yourself destinate produselor de croşetat pline de clienţi; nu credea să regăsească acest trend în România însă, după ce şi-a propus iniţial să vândă doar pături, a constatat că există cerere şi pentru materia primă: ”Este o activitate cathartică, te relaxează; am vorbit cu multe femei foarte ocupate care au avut un kit de proiect şi vor să facă ceva cu mâinile lor, chiar dacă nu iese produsul finit ca şi cum ar fi făcut de cineva care doar asta face, dar este suficient de bun pentru ce au ei nevoie“.

    Iar dacă acum face singură păturile, spune că în situaţia unei comenzi mai mari ar putea apela la o comunitate de oameni care croşetează şi care, spune ea, ar fi dispuşi să renunţe oricând la jobul lor actual pentru a se dedica acestei activităţi. în prezent, Sardescu spune că cel mai dificil aspect în gestionarea afacerii se leagă de time management: ”Când jonglezi cu două businessuri trebuie să te împaci cumva cu ideea că timpul tău liber înseamnă să faci ceva care îţi place, chiar dacă este muncă“; exemplifică cu câteva săptămâni în care începea munca dimineaţă – pleca la birou, ajungea la opt acasă şi continua să lucreze până pe la 1-2. ”Dacă nu priveşti ceea ce faci cu entuziasm şi nu te bucuri de ceea ce vrei să faci, nu ai succes şi la finalul zilei o să fii tot nemulţumit fiindcă businessul tău nu este unde vrei tu
    să fie.“
     

  • Realitatea se schimbă pentru retaileri – VIDEO

    Jean-Francois Chianetta este un tânăr îmbrăcat în blugi şi cu un tricou cu imprimeu; are părul dezordonat, ca şi cum abia s-ar fi ridicat din pat. Nu ai zice că este CEO al Augment, companie care de şase ani de zile se ”joacă“ cu tehnologia de realitate augmentată şi care are, în prezent, peste 40 de clienţi din 140 de ţări, majoritatea în Europa şi America. El se află în Copenhaga, la ShopTalk, cel mai mare târg din Europa dedicat retailului, pentru a vorbi despre tehnologia pe care compania lui o poate aduce către toţi retailerii care îşi doresc să profite de ea.

    Tehnologia nu este foarte nouă, dar a fost adusă în prim-plan anul trecut de jocul Pokemon Go, care a demonstrat companiilor că utilizarea tehnologiei într-un mod corect poate crea un întreg val de isterie.

    IKEA este un exemplu în acest sens. Retailerul a dezvoltat încă din 2013 în aplicaţia sa o nouă caracteristică, care le permite clienţilor să aşeze modele 3D ale produselor direct în camera unde vor să amplaseze canapeaua, dulapul etc. Un alt pionier în domeniu a fost firma de adidaşi Converse, care a lansat o aplicaţie în 2010 cu care puteai ”proba“ adidaşi ca să vezi cum ţi-ar sta în combinaţie cu o anumită pereche de blugi, de exemplu. Puteai fotografia rezultatul şi apoi să distribui fotografia prietenilor.

    ”Pentru retaileri este o metodă de a obţine o rată de conversie mai mare. Pentru clienţi este o soluţie pentru a se asigura că alegerea lor este exact ceea ce cumpără. Astfel vor scădea ratele de returnare a produselor. De asemenea, utilizatorii vor petrece mai mult timp în aplicaţie“, spune Chianetta, fondatorul şi CEO-ul Augment, companie franţuzească ce activează în domeniu din 2011. Concret, el spune că rata de conversie amagazinului creşte cu cel puţin 20%, iar rata de retur scade cu 40% şi ”timpul petrecut în aplicaţie se triplează“.

    Augment are 150 de clienţi în peste 40 de ţări, majoritatea în Europa şi SUA, şi de la înfiinţare până în prezent compania a strâns 6 milioane de dolari de la investitori. Printre cei mai importanţi clienţi se numără Decathlon, Leroy Merlin sau Cdiscount şi lucrează cu firme precum Lenovo sau Philips pentru a crea modele 3D.

    ”Tehnologia noastră poate fi integrată în aplicaţia retailerului, sub formă de «plug and play». De exemplu, la Leroy Merlin, atunci când te uiţi în aplicaţia magazinului, în dreptul unui obiect apare un buton care după ce-l apeşi îţi permite să vezi cum ar arăta obiectul real în spaţiul în care te afli. Astfel ai o idee despre cât de mare este produsul şi unde-l vei putea pune“, spune francezul.
    Această tehnologie este utilă pentru retaileri nu doar pentru că le dă şansa utilizatorilor să vadă cum vor arăta obiectele în propria casă, dar şi pentru că îi face să vină în magazinele fizice. Retailerul Lowe a folosit ochelarii de realitate augmentată de la Microsoft, HoloLens, pentru a le da clienţilor ocazia să testeze diferite produse. De exemplu, s-ar putea uita la o întreagă mobilă de bucătărie, apoi să schimbe uşor culorile, materialele, stilul blatului, ordinea componentelor înainte de a lua o decizie în ce priveşte achiziţia. Proiectul a fost un test şi demonstrează faptul că marile magazine sunt interesate de o astfel de tehnologie şi de noi metode de a atrage şi a convinge clienţii să cumpere.

    Totuşi nu toată lumea este convinsă de beneficiile realităţii augmentate pentru magazinele clasice. ”Unul dintre dezavantajele implementării realităţii augmentate pentru magazine de mobilă este faptul că s-ar putea să scadă traficul în magazine. Chiar şi acum, în era shoppingului online, consumatorii ezită să cumpere produse precum mobilă fără a le vedea în persoană. Acum cu AR, clienţii nu mai au niciun motiv pentru a vizita magazinele“, spune Kelly Jo Sands, vicepreşedinte executiv al Ansira, provider de soluţii tehnologice de marketing.

    Chianetta a pornit compania având în minte ideea realităţii augumentate, însă la acea vreme, deşi nu au trecut decât şase ani de atunci, jucătorii din retail nu erau interesaţi de perspectivele oferite de această tehnologie; ba chiar mulţi dintre ei nici nu aveau dezvoltate aplicaţii proprii unde puteau utiliza realitatea augmentată mai eficient, explică tânărul antreprenor. Soluţia a fost să se îndrepte către alte industrii şi au găsit contracte în construcţii, manufactură sau arhitectură. ”Am lucrat cu Coca-Cola, Colgate, Unilever; ne foloseau tehnologia pentru a vinde produsele. Mergeau la client şi le arătau modelele 3D.“
    Francezul vinde tehnologia sub formă de abonament, SaaS (Software as a Service), iar costul variază în funcţie de mărimea catalogului magazinului, însă în momentul de faţă se situează în jurul a câteva mii de euro pe lună. ”Recuperarea investiţiei se face destul de repede; dacă retururile scad, atunci şi costurile se reduc. Nu este o investiţie pe termen lung, ci plăteşti lunar şi poţi opri serviciul dacă nu ţi se pare că merită“, consideră Chianetta.

    Conform unui sondaj realizat de Google, mai mult de două treimi (69%) dintre consumatori se aşteaptă ca retailerii să lanseze o aplicaţie cu funcţii de realitate augmentată în următoarele şase luni.

    Atât Apple cât şi Google pregătesc terenul pentru aplicaţii de realitate agumentată; ambele companii au lansat platforme (ARKit şi ARCore) prin care dezvoltatorii pot începe să creeze aplicaţii şi jocuri bazate pe această tehnologie. |n plus, atât noile modele iPhone cât şi smartphone-urile Google Pixel îmbrăţişează tehnologia de realitate augmentată. Deja orice utilizator de iPhone 8 pooate juca tot felul de jocuri care au această tehnologie în spate. Un reprezentant al Google, pe scena ShopTalk, a declarat că în urmă cu ceva timp compania a trecut la o abordare ”mobile first“, însă în viitorul apropiat acest lucru se va schimba din nou, de data aceasta prin ”AI first“ (inteligenţă artificială).

    |n 2016, veniturile de la aplicaţii AR, la nivel global, au fost de 725 de milioane de dolari, potrivit Statista. |n 2020, veniturile ar urma să ajungă, conform prognozelor, la 6,2 miliarde de dolari, iar până în 2025 să facă un salt uriaş la 15,4 miliarde de dolari – o valoare de peste două ori şi jumătate mai mare.

    ”Consider că suntem abia la început şi lucrurile vor evolua mult în acest sens. |n viitor, sute de milioane de device-uri vor fi compatibile cu această tehnologie, vor apărea ochelari AR, iar posibilităţile vor fi numeroase“, crede Jean-François Chianetta.

  • ŞOC ! Aflat în plin SCANDAL de hărţuire sexuală, a fost găsit MORT în locuinţa sa. DECESUL, confirmat de poliţie

    Carwyn Jones, premierul Ţării Galilor, a declarat că Sargeant era investigat pentru o “serie de incidente”, în contextul în care era acuzat de mai multe femei de hărţuire sexuală.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI 

  • Ce ASCUND angajaţii NEPLĂTIŢI ai producătorului de îmbrăcăminte Zara în hainele pe care le cumpără clienţii din magazine

    Acestea conţineau mesaje cel puţin ciudate: plângeri din partea unor muncitori turci care se plângeau că nu au fost plătiţi pentru marfa disponibilă în magazin.

    Pe bilete se putea citi următorul text: “Am produs acest obiect vestimentar pe care îl vei cumpăra, dar nu am fost plătit pentru munca mea.” Muncitorii au mai scris că au fost angajaţi de Bravo, un producător contractat de Zara pentru producerea hainelor, care s-a închis recent.

    Muncitorii în cauză ar trebui să primească salariul pe trei luni, precum şi salarii compensatorii.

    Sursa: Huffington Post