Tag: finantare

  • Un război de sute de miliarde: Care este suma uriaşă de care Ucraina are nevoie pentru reconstrucţie

    Ucraina are nevoie de 750 de miliarde de dolari pentru reconstrucţie şi revenire economică după războiul cu Rusia care a lăsat ţara fără infrastructură şi o economie solidă, scrie Financial Times.

    Prim-ministrul ucrainean Denys Shmyal susţine că invazia Rusiei a cauzat pagube de peste 100 de miliarde de dolari pentru infrastructură şi a cerut ca ţara să fie finaţată pentru reconstrucţie cu banii şi activele confiscate de la oligarhii ruşi.

    „Rusia a lansat acest sângeros război şi a cauzat distrugeri masive, de aceea ea trebuie trasă la răspundere. Vrem să construim o ţară complet nouă”, a declarat oficialul.

    Oficialii ucraineni se pregătesc pentru o întâlnire în Elveţia cu reprezentaţii Comisiei Europene şi cu marii creditori, printre care se numără inclusiv BCE, pentru a purta negocieri privind costisitorul plan de reconstrucţie care va fi lansat după încheierea războiului.

    Planul va implica guverne şi agenţii din întreaga lume şi creditori importanţi precum Banca Mondială sau Banca Europeană de Investiţii. Cea mai importantă problemă care dă bătăi de cap oficialilor este găsirea unei metode de finanţare ale sumei uriaşe pe care o presupune reconstrucţia.

    În prezent, UE caută să finalizeze livrarea ajutorului de 9 miliarde de euro, estinat firmelor din Kiev, înainte de a trece la acţiune pentru a colecta miliardele necesare pentru Ucraina.

    Prim-ministrul ucrainean este de părere că finanţarea ar trebui să vină din granturi şi împrumuturi de la creditorii internaţionali precum şi din părtea ţărilor partenere, dar şi din sectorul privat şi din bugetul naţional al Ucrainei. Însă, oficialul a identificat ca principală sursă de bani bunurile şi banii confiscate de la elita miliardarilor ruşi.

    Statele membre UE au îngheţat aproximativ 14 miliarde de euro din active aparţinând oligarhilor ruşi, totuşi valoarea rezervelor ale băncii centrale a Rusiei ar putea fi cu mult mai mare. Rusia a declarat în martie că a pierdut accesul la aproximativ 300 mld. dolari, după ce ţările din G7 au impus sancţiuni creditorului rus.

    Josep Borell, reprezentantul UE pe politică externă, s-a declarat în favoarea utilizării acestor rezerve pentru reconstrucţa Ucrainei, aceasta fiind „o alegere absolut logică”.

    Cu toate acestea, confiscarea bunurilor ruseşti şi utilizarea lor pentru plata reconstucţiei este o mişcare foarte complexă şi periculoasă din punct de vedere politic şi juridic.

    În privinţa Ucrainei, vor exista trei paşi pentru revenirea la viaţă, care implică: reconstrucţia infrastructurii vitale, construirea de şcoli şi locuinţe temporare, iar în final urmează transformarea pe termen lung a ţării şi economiei.

  • Bilanţul PNRR la şase luni: guvernul se laudă că toate ţintele au fost îndeplinite, dar 4 mld. euro zac necheltuite în conturile ministerelor. România aşteaptă în acest moment încă 2,6 miliarde de de euro, banii din PNRR aferenţi jaloanelor şi ţintelor îndeplinite la finalul lui 2021

    Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) a transmis că toate ţintele şi jaloanele au fost îndeplinite pentru primul semestru din 2022 şi că este gata să facă cererea de finanţare pentru următoarea tranşă din PNRR care să intre în conturile României. Până în acest moment, din informaţiile ZF, cele 3,8 mld. de euro, care au intrat deja în conturile României la final de 2021 şi început de 2022, au fost distribuite către ministere, dar niciun euro nu a fost cheltuit. Când vor fi cheltuiţi primii bani din multdiscutatul PNRR?

    „Asta ţine foarte mult de  ministere şi de cât de repede pot face evaluările. Programul este nou şi aş zice că un minim, în cel mai bun caz, de 6-8 luni, în domeniul privat. Pe partea publică, nu ştiu ce să spun”, spune Bogda Hossu, CEO Wise Finance Solutions, companie de consultanţă.

    Practic, banii din PNRR vin pe măsură ce ţintele şi jaloanele, majoritatea acte normative, sunt îndeplinite. Pentru T4/2021, MIPE a trimis la Comisia Europeană cererea de finanţare şi banii – 2,6 mld. de euro – ar urma să intre în conturile Trezoreriei la finalul lui iulie sau începutul lui august. Următoarea cerere de plată pentru PNRR va fi transmisă Comisiei Europene în octombrie şi este aferentă obiectivelor îndeplinite în prima jumătate din 2022.

    Cu toate că MIPE, fostul Minister al Fondurilor Europene, a transmis că toate ţintele şi jaloane ale PNRR aferente trimestrelor I şi II din acest an au fost îndeplinite, fostul ministru al fondurilor europene Cristian Ghinea spune că situaţia nu stă chiar aşa şi că, pentru T2, din 27 de jaloane, 11 sunt în întârziere sau blocate. Atât Cristian Ghinea, cât şi reprezentanţii MIPE, nu au răspuns întrebărilor ZF pentru clarificare.

    Până la jumătatea lui 2022, guvernul a avut de atins 51 de ţinte şi jaloane, care, potrivit MIPE, au fost atinse în totalitate. În total, România ar trebui să absoarbă, până la finalul lui 2026, peste 29 de miliarde de euro numai din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR). Timpul este foarte scurt, admit atât consultanţii din piaţă, cât şi autorităţile.

    Cu toate că este un program vital pentru investiţiile din România,  în contextul în care bugetul de stat, sufocat, nu îşi permite investiţii majore pentru dezvoltare, nu este clar în acest moment cum se derulează planul, care este stadiul şi nici ce face direcţia din MIPE care ar trebui să coordoneze implementarea acestui program. Întrebările ZF pentru clarificare către MIPE au rămas în aer, instituţia transmiţând că răspunsurile vor veni în termen de 30 de zile.

    Potrivit informaţiilor din comunicatele ministerelor şi din piaţă, au fost lansate mai multe apeluri de proiecte  la ministerele competente. Cel mai probabil, primul contract de finanţare va fi semnat undeva la finalul anului. Interesul este major: com­pa­nia de consultanţă REI a calculat că valoarea celor 668 de proiecte depuse pentru energie însumează circa 3.500 MW putere instalată. Spre comparaţie, puterea totală instalată în capacităţile de producţie de energie solară şi eoliană este de circa 4.300 MW.

    Aşadar, PNRR este în acest moment în faza lansărilor de apeluri de proiecte. Viitorii potenţiali beneficiari, publici sau privaţi, depun proiectele la ministerele alocate şi acestea le evaluează. Proiectele de investiţii, depuse de entităţi publice sau de companii private, sunt analizate de ministerul de care aparţin. De exemplu, proiectele de dezvoltare de parcuri fotovoltaice sunt la Energie, proiectele de digitalizare la Ministerul Cercetării etc. Există însă şi o instituţie la Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene care coordonează tehnic  implementarea programului: Direcţia Generală Management Mecanism de Redresare şi Rezilienţă.

  • Un război de sute de miliarde: Care este suma uriaşă de care Ucraina are nevoie pentru reconstrucţie. Banii oligarhilor ruşi ar putea deveni primul instrument de finanţare

    Ucraina are nevoie de 750 de miliarde de dolari pentru reconstrucţie şi revenire economică după războiul cu Rusia care a lăsat ţara fără infrastructură şi o economie solidă, scrie Financial Times.

    Prim-ministrul ucrainean Denys Shmyal susţine că invazia Rusiei a cauzat pagube de peste 100 de miliarde de dolari pentru infrastructură şi a cerut ca ţara să fie finaţată pentru reconstrucţie cu banii şi activele confiscate de la oligarhii ruşi.

    „Rusia a lansat acest sângeros război şi a cauzat distrugeri masive, de aceea ea trebuie trasă la răspundere. Vrem să construim o ţară complet nouă”, a declarat oficialul.

    Oficialii ucraineni se pregătesc pentru o întâlnire în Elveţia cu reprezentaţii Comisiei Europene şi cu marii creditori, printre care se numără inclusiv BCE, pentru a purta negocieri privind costisitorul plan de reconstrucţie care va fi lansat după încheierea războiului.

    Planul va implica guverne şi agenţii din întreaga lume şi creditori importanţi precum Banca Mondială sau Banca Europeană de Investiţii. Cea mai importantă problemă care dă bătăi de cap oficialilor este găsirea unei metode de finanţare ale sumei uriaşe pe care o presupune reconstrucţia.

    În prezent, UE caută să finalizeze livrarea ajutorului de 9 miliarde de euro, estinat firmelor din Kiev, înainte de a trece la acţiune pentru a colecta miliardele necesare pentru Ucraina.

    Prim-ministrul ucrainean este de părere că finanţarea ar trebui să vină din granturi şi împrumuturi de la creditorii internaţionali precum şi din părtea ţărilor partenere, dar şi din sectorul privat şi din bugetul naţional al Ucrainei. Însă, oficialul a identificat ca principală sursă de bani bunurile şi banii confiscate de la elita miliardarilor ruşi.

    Statele membre UE au îngheţat aproximativ 14 miliarde de euro din active aparţinând oligarhilor ruşi, totuşi valoarea rezervelor ale băncii centrale a Rusiei ar putea fi cu mult mai mare. Rusia a declarat în martie că a pierdut accesul la aproximativ 300 mld. dolari, după ce ţările din G7 au impus sancţiuni creditorului rus.

    Josep Borell, reprezentantul UE pe politică externă, s-a declarat în favoarea utilizării acestor rezerve pentru reconstrucţa Ucrainei, aceasta fiind „o alegere absolut logică”.

    Cu toate acestea, confiscarea bunurilor ruseşti şi utilizarea lor pentru plata reconstucţiei este o mişcare foarte complexă şi periculoasă din punct de vedere politic şi juridic.

    În privinţa Ucrainei, vor exista trei paşi pentru revenirea la viaţă, care implică: reconstrucţia infrastructurii vitale, construirea de şcoli şi locuinţe temporare, iar în final urmează transformarea pe termen lung a ţării şi economiei.

  • Banca Europeană de Investiţii va acorda o cofinanţare de 97 milioane euro pentru proiecte de consolidare a litoralului românesc al Mării Negre împotriva eroziunii şi a inundaţiilor

    Banca Europeană de Investiţii va acorda o cofinanţare de 97 milioane euro pentru proiecte de consolidare a litoralului românesc al Mării Negre împotriva eroziunii şi a inundaţiilor.

    Proiectul cofinanţat de BEI şi UE  acoperă lucrări de construcţie şi reahabilitare a unor structuri care să protejeze peste 30 km de coastă şi 17.200 hectare de zone umede, precum Delta Dunării.

    Fondurile  vor acoperi şi construcţia unor recifuri artificiale şi alte biostructure pentru habitatul maritim şi protecţia plajei.

     

  • Nu ştiu dacă cei care sunt acum la putere – Iohannis, Ciucă, Ciolacu, etc. realizează situaţia critică în care a intrat lumea occidentală şi ce impact are asupra României. Sper să nu ia exemplul lui Băsescu, Tăriceanu şi Boc de acum un deceniu

    În toamna lui 2008, când pieţele financiare mondiale se confruntau cu criza subprime – creditele imobiliare fără garanţii luate de cei care nu puteau să le plătească şi cu falimentul băncii americane Lehman Brothers (celebra afirmaţie „too big to fail” spulberându-se într-o noapte), la Bucureşti, când economia duduia – creşterea economică era de 8% iar bugetul trăia din banii luaţi din vânzarea BCR către Erste – 2 miliarde de euro, premierul Tăriceanu, preşedintele Băsescu şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, se întrebau public de ce lumea este neliniştită, pentru că noi nu aveam nicio treabă cu criza subprime şi nu aveam de ce să fim afectaţi.

    Isărescu ştia foarte bine ce se întâmpla pentru că vedea, de la o oră la alta, cum dispar liniile de finanţare externe pe care se baza sistemul bancar şi toată România.

    Economia şi băncile depindeau în proporţie de 70% de euro şi alte valute, iar acoperirea deficitului de cont curent, care ajungea la 15% din PIB, dispăruse peste noapte. În aceste condiţii, de unde să faci rost de linii de finanţare externă?

    Noroc că au existat FMI şi marii creditori instituţionali – Banca Mondială, Comisia Europeană, care au dat României 20 de miliarde de euro pentru a preveni intrarea sistemului bancar în colaps, stoparea creşterii cursului valutar (sper că vă amintiţi că cursul trebuia să sară la 5 lei pentru 1 euro) şi menţinerea economiei ca suprafaţă după căderea din 2009. În numai un an, de la o creştere economică de 8%, economia s-a prăbuşit la -7%, adică un minus total de 15%, mai rău ca într-un război.

    Nu ştiu dacă cei care sunt acum la putere – Iohannis, Ciucă, Ciolacu, etc. realizează situaţia în care a intrat lumea occidentală şi ce impact are asupra României.

    Criza gazului, prin stoparea livrărilor în Europa de către Putin şi explozia preţurilor, este considerată noul Lehman Brothers, dar sunt câteva diferenţe majore: dacă atunci marile bănci centrale au dat drumul la tiparniţa de bani ca să nu se prăbuşească pieţele financiare, au scăzut dobânzile la 0 şi au mărit deficitele bugetare, acum situaţia este total diferită: de frica inflaţiei care a scăpat de sub control, băncile centrale trebuie să majoreze dobânzile şi să scoată bani din piaţă, ceea ce modifică toate fluxurile financiare.

    Mai mult decât atât, creşterea inflaţiei care reduce puterea de cumpărare, şi majorarea dobânzilor, va duce în final la intrarea economiei americane în recesiune, ceea ce va avea un impact global, care se va resimţi inclusiv în România.

    Unul dintre cei mai cunoscuţi economişti americani, Lawrence Summers, spune că, pentru a reduce inflaţia din America, care acum a ajuns la 8,6%, şomajul trebuie să crească la peste 5% (acum este 3%), iar economia trebuie să fie în recesiune mai mulţi ani. Afirmaţia lui a îngălbenit ecranul de la Bloomberg.

    La Bucureşti toată lumea – guvernul, Iohannis şi noi – trăim din:

    • Creşterea economică de 6% din T1, total neaşteptată,

    • Din plafonările preţurilor la gaze şi energie electrică, care ne vor costa, pentru că sunt plătite din banii noştri din buget, 4 miliarde de euro în numai un an. Atenţie că Guvernul nu prea plăteşte aceşti bani furnizorilor pentru că nu-i are, iar deficitul bugetar, aşa cum este raportat, este denaturat pentru că, în realitate, este mult mai mare. De fapt guvernul trăieşte din banii furnizorilor.

    • Din dobânda de referinţă a BNR, care este de numai 3,75%, mult prea mică faţă de inflaţia de 15%. Apropo de inflaţie, în realitate ea este de peste 20%, dacă nu chiar 25, datorită plafonării preţurilor la energie şi gaze şi ţinerii cursului valutar leu-euro sub control.

    • Din IRCC-ul de 1,85%, care va deveni 2,65% de la 1 iulie, faţă de un ROBOR de 6,18% şi dobânzile pe care trebuie să le plătească băncile ca să facă acum rost de lichidităţi de peste 9%. Acest IRCC, care se calculează cu 6 luni întârziere, amână plata ratelor pentru creditele imobiliare şi de consum la dobânzile din piaţă.

    • Din dobânzile de 9% pe care trebuie să le plătească Ministerul Finanţelor pentru finanţarea unui deficit în creştere. La o creştere economică de 4-5%, cât va fi în acest an, Ministerul Finanţelor trebuie să se împrumute la o dobândă dublă, ceea ce înseamnă că datoria publică va deveni şi mai mare.

    • Din stabilitatea cursului valutar – Banca Naţională ar trebui să spună cât costă acest lucru şi ce balet face pentru a nu scăpa lucrurile de sub control.

    • Din programele de garanţii guvernamentale – de exemplu IMM Invest, care au permis băncilor să susţină creditarea în condiţii de fluctuaţii ale economiei. Dacă nu ar fi fost IMM Invest, băncile nu ar fi dat niciun credit, cu impact direct asupra companiilor şi economiei.

    • Din banii strânşi de populaţie în anii anteriori, care acum sunt pur şi simplu aruncaţi în consum.

    • Din banii din crypto: unii au reuşit să-şi cash-uiască din deţineri, ceea ce le permite să trăiască şi să facă nişte cheltuieli şi investiţii pe care, în condiţii normale, nu le-ar fi făcut. Dar, atenţie, că piaţa crypto s-a prăbuşit şi lasă urme adânci.

    Criza încă nu se vede pentru că lumea este într-o stare de euforie de consum şi mai are bani. Salariile nu s-au tăiat, companiile încă nu au operat reduceri de joburi, încă cererea de angajaţi este mai mare decât oferta, creşterea dobânzilor la lei încă nu se vede, iar stabilitatea cursului valutar leu-euro induce o linişte în piaţă.

    Dar vine toamna, şi, mai ales iarna, iar Putin se va uita cum Europa tremură de frig şi aşteaptă ca lumea occidentală să se revolte împotriva propriilor conducători. Germania face de zor planuri de raţionalizare a consumului de gaze (depozitele sunt umplute în proporţie de numai 55% iar ruşii au tăiat deja gazele).

    Preţurile la gaze şi energie lovesc companiile în plin – în România, Azomureş, cel mai important producător de îngrăşăminte, a anunţat că sistează producţia a doua oară pentru că noile preţuri la gaze sunt prea mari.

    Deja G7, grupul ţărilor occidentale cele mai industrializate, discută plafonarea generală a preţurilor la gaze şi energie. Dar să vedem de unde vor face rost de gaze.

    Băncile centrale cresc dobânzile în forţă – SUA va ajunge la o dobândă de 3% la finalul anului, Banca Centrală va ajunge la 1%, iar Polonia are deja 6%.

    La Bucureşti analiştii cred că BNR va ajunge cu dobânda de referinţă la 7%.

    Problema este că banii pleacă din ţările emergente către pieţele occidentale pentru că sunt mai la adăpost, ceea ce va însemna că o piaţă ca România, la graniţă cu războiul, nu prea va mai avea surse de finanţare externă, iar investitorii vor solicita dobânzi şi mai mari pentru a împrumuta statul şi chiar băncile locale.

    Gândiţi-vă că BCR şi Raiffeisen au fost nevoite să plătească dobânzi de 8-9% pentru a vinde obligaţiuni în piaţă. În aceste condiţii, cât va ajunge dobânda la credite?

    Bugetul şi deficitul bugetar sunt într-o situaţie critică pentru că au nevoie de bani, de tot mai mulţi bani. Băncile locale sunt într-o situaţie extrem de tensionată pentru că sunt cu expunerea la maxim pe titlurile de stat româneşti (cea mai ridicată expunere din Europa) şi, dacă ar mai vrea să cumpere, ar trebui să vândă în pierdere titlurile pe care le deţin, ceea ce ar însemna în final pierderi de capital.

    Ca să nu marcheze pierderi, multe bănci ţin titlurile de stat până la scadenţă, ceea ce oricum le aduce pierderi, pentru că dobânda este de 1-2%, iar în piaţă dobânzile sunt de 9%.

    Isărescu le-a transmis băncilor, direct şi indirect, că trebuie să majoreze dobânzile la depozitele în lei ca să ţină banii în bănci, iar pe cei care sunt la saltea şi în euro să-i readucă în bănci, astfel încât bancherii să aibă sursă de finanţare în condiţiile în care banii devin din ce în ce mai puţini. În acelaşi timp băncile trebuie să mai reducă motoarele creditării pentru a nu crea şi mai multă inflaţie şi pentru a nu-şi lua riscuri suplimentare având în vedere că situaţia economică nu este atât de roz.

    Ministerul Finanţelor, Guvernul şi, nu în ultimul rând România, nu prea au resurse de finanţare a bugetului şi a economiei, în afara celebrului PNRR. Şi nu cred că Iohannis & Comp. – guvernul PSD-PNL este creaţia lui – realizează acest lucru.

    De fapt nimeni nu realizează că Ministerul Finanţelor se împrumută cu 9% şi ce înseamnă acest lucru. Banii din PNRR stau degeaba, nici măcar rata de 3,8 miliarde de euro trasă de Guvern şi aflată la BNR, nu a putut fi cheltuită pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile. Acest PNRR este al nimănui, nimeni nu este responsabil de el, nici nu ştii către cine să te îndrepţi ca să vezi care sunt condiţiile, cine trebuie să le îndeplinească şi în cât timp.

    Iohannis, între două deplasări externe, mai convoacă o şedinţă pentru a vdea ce mai face PNRR-ul, dar apoi rezultatul este 0.

    În condiţiile în care banii pleacă din pieţele emergente ca în 2008, în afara PNRR, care de fapt este un împrumut de la FMI, nu avem nicio altă resursă de finanţare a bugetului, a statului şi a economiei.

    Nicio companie nu-şi va finanţa investiţiile cu o dobândă de 15% la lei.

    Acum un deceniu, aflat în campania electorală, Băsescu şi guvernul Boc nu au pregătit economia, ceea ce a dus la prăbuşirea din 2009, la tăierile de salarii din 2010 şi la creşterea TVA de la 19% la 24%.

    Acum se poate spune, filosofic, că inflaţia taie salariile în valoare reală, deci nu ar mai fi nevoie de alte măsuri.

    Ciucă, Cîţu şi Ciolacu se războiesc pe Facebook în privinţa sistemului de taxe şi impozite, bulversând şi mai mult companiile care nu ştiu pe ce să se bazeze.

    Pentru a nu ajunge ca în 2009, pentru a avea o aterizare lină şi a nu ne izbi de un zid, guvernul, dar şi companiile, trebuie să se pregătească.

    În afara banilor din PNRR şi fondurile europene nu există altă sursă de finanţare pentru economie. Deja firmele reduc investiţiile uitându-se către Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni pentru a vedea ce vine de acolo.

    Scăderea economică o vom avea, dar contează cât de mare sau de mică va fi. La fel cum contează costul de finanţare a economiei şi a investiţiilor şi dobânzile pe care le plătesc persoanele fizice la credite.

    În timp ce americanii intră în recesiune, la noi toată lumea s-a dus în vacanţă, iar guvernul a uitat de PNRR pentru că nu are cu cine să vorbească. Sper că la întoarcere aterizarea să fie lină, iar piloţii să nu ajungă să se catapulteze.

  • Banca Centrală Europeană a convocat pe neaşteptate o şedinţă pentru a discuta tensiunile de pe pieţele financiare: Costurile de finanţare ale ţărilor cele mai îndatorate au crescut la un maxim de 8 ani

    BCE a convocat de urgenţă o şedinţă pentru a discuta tensiunile pieţelor financiare. Costurile de finanţare ale celor mai îndatorate ţări au atins maximul ultimilor opt ani, scrie FT.

    Costul de finanţare al Italiei a urcat la 3,9% în timp ce în cazul Germaniei, costul de finanţare la obligaţiunile pe 10 ani a crecut cu 1,74%..

    BCE şi-a dezamăgit investitorii joia trecută, când trebuia să clarifice momentul în care va interveni pe piaţa obligaţiunilor pentru a aborda problema fragmentării financiare, care s-a tradus în creşterea costurilor de finanţare pentru ţările din sudul Europei.

    Diferenţa dintre costul de finanţare al Italiei şi Germaniei s-a majorat cu 2,4 puncte procentuale, dublu faţă de anul trecut.

    Între timp, FED a început să retragă dolarii din piaţă la un nivel fără precedent.

    După anunţul BCE, acţiunile băncilor europene au crescut cu 3,7%, iar marii creditori italieni precum Unicredit sau Intesa au bifat creşteri de peste 6%.

    Membru în consiliul BCE, Isabel Schnabel a dat de înţeles într-un discurs recent că pentru BCE se apropie momentul în care va trebui să intervină pe piaţa obligaţiunilor, susţinând că „unii debitori s-au confruntat cu schimbări semnificativ mai mari decât alţii la început de an”.

  • Obligaţiunile verzi ale BCR, în valoare de 702 mil. lei, au intrat în sistemul Bursei de Valori Bucureşti

    Bondurile verzi ale BCR, a doua cea mai mare instituţie de credit din România, au intrat astăzi în sistemul Bursei de Valori Bucureşti sub simbolul BCR27A, conform BVB.

    Emisiunea are o valoare de 702 milioane de lei, finanţarea fiind senior nepreferenţială, adică pentru care nu există istoric de tranzacţionare, şi eligibilă cu privire la cerinţele minime de fonduri şi datorii (MREL). Obligaţiunile ajung la maturitate în 2027.

    Este a doua emisiune de bonduri verzi a BCR după cea din toamna anului trecut, prin care au fost atraşi 500 de milioane de lei la o dobândă anuală de 5%.

    Banca avea deja listate obligaţiuni de circa 3 miliarde de lei la Bursă. Cea mai recentă finanţare a instituţiei bancare la BVB a fost în aprilie 2022, când a listat bonduri de 351,5 mil. lei pe 5 ani la 6,76% pe an.

     

  • Cine sunt oamenii din spatele unei super-bănci care se construieşte în Europa, de unde au venit milioane de euro pentru campania electorală a lui Marine Le Pen

    În aprilie, multă lume a răsuflat uşurată când preşedintele Franţei a câştigat un nou mandat în faţa Marinei Le Pen. UE numai de un Trump european nu are nevoie când ruşii bat la porţile Uniunii cu tancuri şi rachete de croazieră. Ce ar incrimina-o mai mult pe extremista franceză în ochii lumii civilizate ar fi că a primit bani de la Kremlin. Se pare că, indirect, acest lucru este posibil să se fi întâmplat deja.

    Principala rivală a lui Emmanuel Macron a primit bani de campanie, câteva milioane de euro, şi de la Viktor Orbán, premierul considerat autocrat al Ungariei. Orbán este ultimul dintre liderii europeni care i-a mai rămas prieten preşedintelui Rusiei Vladimir Putin. Guvernul maghiar primeşte, la rândul lui, bani, şi nu puţini – câteva miliarde de euro –, de la Rusia. Le Pen a primit un împrumut de la o bancă maghiară la insistenţele lui Orbán. Pentru această bancă, partidul de guvernământ a pregătit un viitor la propriu colosal, scrie Financial Times. Instituţia de la care Le Pen a primit bani este parte din proiectul a ceea ce ar trebui să devină una dintre cele mai mari bănci din ţară şi din regiune şi un instrument de forţă financiară şi influenţă pentru Fidesz.

    În spatele viitorului colos se ascund şi alte lucruri interesante. Unul ar fi că la noua bancă are interese fiul guvernatorului bancii centrale maghiare, un fost prieten al lui Orbán devenit critic înverşunat. Banca centrală supraveghează întregul sistem bancar maghiar, iar faptul că fiul guvernatorului a ajuns într-o poziţie în care poate profita financiar de succesul instituţiei de credit arată cum guvernul Orbán şi-a asigurat bunăvoinţa tatălui. Un alt fapt interesant este cum predicţiile şi comentariile analiştilor băncii sunt favorabile sau justifică politicile guvernului Orbán. Altul ar fi cum prin această bancă se creează o legătură mortală între oamenii de afaceri prieteni cu Orbán sau aliaţi ai partidului de guvernământ şi chiar economia ţării.

    Luna aprilie a fost specială şi pentru Orbán, nu doar pentru Macron sau Le Pen. Un vânt rece sufla peste Budapesta când liderul iliberal al Ungariei a urcat pe scenă pentru discursul de victorie în alegeri. După ce şi-a asigurat al patrulea mandat  succesiv,  Orbán radia de bucurie când s-a adresat unei mici mulţimi de credincioşi ai partidului Fidesz adunaţi în faţa Balenei, un centru de conferinţe elegant în formă de peşte, lângă Dunăre. „Cu siguranţă suntem într-o formă bună”, a spus el în veselia generală şi în aplauzele publicului. „Victoria este atât de mare încât poţi s-o vezi de pe Lună.”

    În apropiere, un grup de bancheri cu legături strânse cu  elita din jurul premierului răsuflau şi ei uşuraţi. Orbán, cu un palmares la conducerea unei ţări de neegalat în Europa, le-a susţinut de ani de zile efortul de a fuziona trei dintre cele mai mari bănci ale ţării într-o singură instituţie, în speranţa că aceasta va servi obiectivelor sale politice la fel de mult ca şi clienţilor. Victoria sa a însemnat că proiectul Magyar  Bankholding va merge cu siguranţă înainte. Într-adevăr, procesul de geneză bancară era deja în curs. În aceeaşi noapte, fuziunea a făcut primii paşi. Seara votului a fost aleasă pentru sincronizarea unora dintre sistemele primilor doi membri, Budapest Bank şi MKB Bank. Takarékbank, al treilea partener, urmează să se alăture în 2023. Fuziunea a decurs fără probleme, sistemele funcţionau.


    Seara votului a fost aleasă pentru sincronizarea unora dintre sistemele primilor doi membri, Budapest Bank şi MKB Bank. Takarékbank, al treilea partener, urmează să se alăture în 2023. Fuziunea a decurs fără probleme, sistemele funcţionau. Şi Orbán îşi avea asigurată funcţia timp de cel puţin încă patru ani: poate suficient timp pentru ca aşa-numita „superbancă” să se maturizeze. Bankholding lua viaţă, fiind menită să ofere sistemului politic al lui Orbán o coloană vertebrală-financiară solidă.


    Şi Orbán îşi avea asigurată funcţia timp de cel puţin încă patru ani: poate suficient timp pentru ca aşa-numita „superbancă” să se maturizeze. Bankholding lua viaţă, fiind menită să ofere sistemului politic al lui Orbán o coloană vertebrală – financiară solidă. Când Orbán a preluat puterea în 2010, partidul său Fidesz a spus că va guverna în cadrul unui „Sistem Naţional de Cooperare” (NER) în baza căruia toţi membrii societăţii se vor uni în urmărirea unor obiective comune. În practică, NER a devenit treptat o reţea de instituţii de stat şi afaceri selectate, conduse de obicei de prietenii şi aliaţii lui Orbán, despre care grupurile de protecţie a drepturilor spun că se ajută reciproc pentru a susţine regimul iliberal al prim-ministrului.

    Liderii UE l-au acuzat pe Orbán că a direcţionat subvenţiile UE şi contractele de achiziţii publice către această reţea pentru a cultiva loialitate şi a-şi întări regimul. Guvernul său neagă acest lucru, dar acum se confruntă cu o lipsă de finanţare, deoarece UE a blocat fonduri de redresare postpandemie în valoare de 7,2 miliarde de euro din cauza problemelor privind statul de drept şi corupţia. Iar guvernul a cheltuit nebuneşte pe măsuri sociale pentru a se asigura că cea mai mare parte a voturilor se duc la Fidesz. O mare bancă privată precum Bankholding ar putea ajuta la stimularea economiei Ungariei. Guvernul spune că scopul fuziunii este de a crea o bancă „importantă din punct de vedere strategic” care va ajuta la a face sectorul bancar al Ungariei mai sigur şi mai eficient.

    Dar o instituţie de credit care cooperează îndeaproape cu guvernul şi poate chiar primeşte instrucţiuni de la acesta ar accelera şi dezvoltarea economiei hibride simbolizate de NER, spun bancheri de top. „În afară de profiturile directe şi finanţarea pentru companiile lor, ceea ce Orbán şi guvernul râvnesc cel mai mult este influenţa”, spune un director de bancă sub rezerva anonimatului. „Ei vor o bancă mare, care este o afacere grozavă, dar este şi un instrument de putere”, spune un alt director din sectorul financiar. „Poate ajuta la finanţarea construcţiei Sistemului Naţional de Cooperare.” În cele trei mandate consecutive ale sale din 2010, Orbán a creat o maşinărie politică aproape imbatabilă, care a asigurat succesul electoral. Acum, el poate urmări ceea ce bancherii şi alţii spun că este moştenirea lui mult dorită: asigurarea supremaţiei economice şi ideologice oricui este la putere în mod formal. Bankholding îl va ajuta pe Orbán să creeze o elită economică şi socială locală rezistentă, spun oameni familiarizaţi cu gândirea acestuia. De asemenea, ar putea ajuta la îndeplinirea agendei sale naţionaliste de slăbire sau scoatere din afaceri a rivalilor străini şi chiar să-i permită să finanţeze aliaţii iliberali de peste mări. Partidul francez de extremă dreapta al Marinei Le Pen a primit un împrumut de la una dintre băncile care a fuzionat pentru a deveni Bankholding.

    Guvernul maghiar a respins ideea că superbanca ar servi agendei lui Orbán. Pachetul de acţiuni deţinut de stat, de doar 30,35%, la Bankholding înseamnă că „nu există şi nu poate exista vreo influenţă politică în funcţionarea ei zilnică”, spune executivul. Banca este „supusă aceluiaşi cadru legal destul de strict şi aceloraşi standarde de funcţionare ca orice bancă naţională”. Aici constă riscul. Una dintre principalele vulnerabilităţi ale băncii, arată zeci de interviuri FT cu profesionişti din domeniul financiar maghiar, este că instituţia este deja încărcată cu împrumuturi pentru persoanele aservite regimului lui Orbán. Dacă Orbán eşuează, multe dintre aceste companii riscă să-şi piardă contractele cu statul şi s-ar putea să nu îşi onoreze datoriile, lovind la rândul lor banca şi pe ceilalţi clienţi ai acesteia. Cu toate acestea, nu înseamnă neapărat că o superbancă maghiară este o idee proastă. Oamenii care cunosc îndeaproape situaţia acesteia, care au vorbit în cea mai mare parte sub condiţia anonimatului, au spus că o instituţie financiară cu o capacitate mai largă de a împrumuta ar putea fi un avantaj pentru economia ţării – dar numai dacă este liberă de influenţa politică şi îi este permis să crească astfel încât expunerea exagerată la sistemul lui Orbán să nu mai fie o problemă. În acest moment pare puţin probabil. Alături de stat, ceilalţi proprietari ai băncii sunt cel mai apropiat aliat şi prieten din copilărie al lui Orbán, Lőrinc Mészáros, cu aproximativ 40%, şi un grup de investitori cu legături cu fiul guvernatorului băncii centrale, György Matolcsy.

    Liderii UE l-au acuzat pe Orbán că a direcţionat subvenţiile UE şi contractele de achiziţii publice către această reţea pentru a cultiva loialitate şi a-şi întări regimul. Guvernul său neagă acest lucru, dar acum se confruntă cu o lipsă de finanţare, deoarece UE a blocat fonduri de redresare postpandemie în valoare de 7,2 miliarde de euro din cauza problemelor privind statul de drept şi corupţia. Iar guvernul a cheltuit nebuneşte pe măsuri sociale pentru a se asigura că cea mai mare parte a voturilor se duc la Fidesz. O mare bancă privată precum Bankholding ar putea ajuta la stimularea economiei Ungariei.


    După cum a spus o persoană, până când lucrurile se vor schimba, Bankholding – al cărui bilanţ combinat al membrilor în 2020 se ridica la aproximativ o şesime din PIB-ul ţării – „va fi cel mai mare risc pentru economia maghiară”. Orbán este de mult convins că influenţa economică trebuie să sprijine puterea politică pentru ca regimul său să fie durabil, o lecţie pe care a învăţat-o când primul său mandat ca premier s-a încheiat cu înfrângere în 2002, în ciuda unui record solid de administrare economică. Când a revenit la putere, în 2010, şi-a propus să preia controlul asupra economiei imediat. Sistemul bancar avea atunci, probabil, nevoie de reformă. OTP Bank a dominat o piaţă fragmentată, cu o cotă de peste 20%. Filialele mai multor bănci străine deţineau aproximativ 10% fiecare, existând şi o mulţime de microcreditori. Majoritatea nu obţineau profituri semnificative, dar companiile-mamă le-au păstrat oricum în reţelele lor internaţionale. „Nimeni nu a renunţat, în ciuda şocurilor şi a dezvoltării lente”, a spus un bancher cu zeci de ani de experienţă pe piaţa maghiară. Adică până când a venit Orbán. În manifestul său din 2010, Orbán a transformat băncile în ţapi ispăşitori, angajându-se să lupte împotriva creditorilor deţinuţi în mare parte de  străini care, a spus el, i-a suprataxat pe maghiari. „Este un sistem construit pentru a învinge  cu exces de putere în timp ce pretinde că concurează”, a scris el. „Statul trebuie să facă un pas împotriva unor astfel de situaţii. Acolo unde este posibil, operaţiunile asemănătoare cartelurilor trebuie întrerupte, chiar şi ajutând noi concurenţi să intre.” Orbán a corectat o gaură bugetară largă cu taxe suplimentare pentru companiile mari, în mare parte cu capital străin, inclusiv bănci. Cu insolvenţa evitată, a început să revizuiască întregul sector. A luat măsuri represive împotriva creditelor în valută, a introdus alte taxe pe tranzacţii şi, cel mai important, a acţionat pentru a aduce proprietatea în mâini maghiare de încredere.

    „Ne-am stabilit obiectivul de a crea un nou sistem economic: o ambiţie semnificativă”, a declarat Orbán la un forum de afaceri în vara anului 2012, semnalând o îndepărtare de la modelul occidental al economiei sociale de piaţă. „O parte a noului model este de a avea 50% din sistemul bancar în mâini maghiare”. Premierul nu a pierdut timpul. Câteva luni mai târziu, adică încă în 2012, statul a cumpărat un pachet mare de acţiuni la Takarékbank, o reţea de cooperative de economii şi împrumut, de la Banca DZ din Germania. În 2013, şi-a mărit pachetul pentru a deveni acţionar majoritar. În 2014, statul a achiziţionat MKB de la BayernLB din Germania. În anul următor, General Electric a vândut guvernului Budapest Bank. În 2016, guvernul a reprivatizat MKB şi, în 12 luni, unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai lui Orbán a primit o mare parte din ea. Mészáros, un fost instalator care a crescut în acelaşi sat cu prim-ministrul, a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni ai ţării, în timp ce companiile sale au câştigat zeci de contracte de achiziţii publice. Odată, el a atribuit jovial ascensiunea sa fulgerătoare lui „Dumnezeu, norocului şi lui Viktor Orbán”. Mészáros a achiziţionat pachete mari nu doar la MKB, ci şi la Takarékbank, în 2019.

    Componentele superbăncii erau în mâini loiale, în multe privinţe culoarul perfect pentru NER. „NER a avut mai multe motive să remodeleze structurile de proprietate ale sectorului bancar”, a declarat József Martin, directorul Transparency International în Ungaria. „Au vrut să scape de capitalul străin şi să treacă mizele la cercurile de afaceri proguvernamentale şi în cele din urmă către Mészáros”. Etapa a fost pregătită şi în decembrie 2020 Bankholding şi-a început activitatea ca holding înainte de fuziunea planificată. Cei trei creditori care îşi uneau forţele aveau profiluri foarte diferite. MKB era puternică în împrumuturi corporative şi pe private banking. Budapest Bank a fost o bancă universală modernă cu servicii de retail, corporative şi de investiţii. Takarékbank a fost un amalgam cu un nucleu modern şi cooperative de economii rurale rămase din epoca comunistă. Clienţii obişnuiţi depuneau economii modeste, scoteau numerar o dată pe lună, împrumuturile erau adesea bazate pe calcule pe spatele unui plic şi înregistrate în caiete de matematică. Aceasta va fi integrată mai târziu, eventual anul viitor, a precizat Bankholding. Fuziunea nu este încă finalizată, dar registrele Bankholding sunt deja pline de împrumuturi pentru aliaţii, prietenii şi membrii familiei Orbán din reţeaua NER, spun surse cu cunoştinţe directe despre operaţiunile băncii. Deşi amploarea exactă a expunerii NER este necunoscută, unele proiecte sunt publice. În august anul trecut, Opus Energy, o subsidiară a holdingului Opus Global al lui Mészáros, a cumpărat reţeaua de distribuţie a energiei electrice din estul Ungariei Titász folosind un împrumut în valoare de aproximativ 130 de milioane de euro de la MKB Bank şi Takarékbank, ambele membri Bankholding, potrivit documentelor de la Bursă. Într-un alt exemplu, BDPST, un dezvoltator imobiliar controlat de ginerele lui Orbán, István Tiborcz, a primit două împrumuturi de la Takarékbank în valoare totală de aproximativ 100 de milioane de euro în iulie anul trecut pentru a dezvolta Hotel Dorothea, un hotel de lux construit în inima Budapestei.


    Guvernul maghiar a respins ideea că superbanca ar servi agendei lui Orbán. Pachetul de acţiuni deţinut de stat, de doar 30,35%, la Bankholding înseamnă că „nu există şi nu poate exista vreo influenţă politică în funcţionarea ei zilnică”, spune executivul. Banca este „supusă aceluiaşi cadru legal destul de strict şi aceloraşi standarde de funcţionare ca orice bancă naţională”.


    Iar o altă filială a BDPST a lui Tiborcz a primit aproximativ 14 milioane de euro de la Budapest Bank în septembrie anul trecut pentru a cumpăra hotelul Iberostar Grand din centrul oraşului, vizavi de banca centrală. Numai aceste trei împrumuturi au extins expunerea Magyar Bankholding la NER cu aproape un sfert de miliard de euro – mai mult de 1% din bilanţul său cumulat. Surse cu cunoştinţe directe despre operaţiuni spun că multe alte proiecte mari NER au primit împrumuturi de la aceste bănci. Un purtător de cuvânt al Băncii Naţionale a Ungariei, care acţionează şi ca autoritate de reglementare a pieţei, spune că Bankholding nu prezintă „vulnerabilitati suplimentare semnificative sau riscuri prudenţiale” în afara profilului de risc al oricărei instituţii financiare. „În opinia noastră, fuziunea şi integrarea deplină ar putea contribui în mare măsură la consolidarea cadrului de gestionare a riscurilor celor trei bănci. Influenţa politică a Bankholding depăşeşte graniţele. Odată cu fuziunea care se profila, s-a aflat că MKB Bank a împrumutat mai mult de 10 milioane de euro candidatei naţionaliste franceze la preşedinţie, Marine Le Pen, potrivit documentelor de venit prezentate de aceasta autorităţilor de la Paris. Orbán i-a susţinut politica şi s-a întâlnit frecvent cu ea în ultimii ani, chiar apărând într-un mesaj video la mitingurile ei. Când Le Pen nu a reuşit să obţină finanţare din cauza reticenţei băncilor franceze de a se asocia cu partidul ei de extremă dreapta, banca maghiară i-a venit în ajutor. Acesta a fost un fel de test de loialitate pentru Bankholding. Potrivit unor persoane care cunosc situaţia, ordinul direct al lui Orbán a fost necesar pentru ca Le Pen să-şi primească banii deoarece conducerea băncii şi chiar Mészáros au fost reticenţi să o finanţeze pe aceasta într-o perioadă politică atât de sensibilă. În cele din urmă, voinţa lui Orbán a prevalat şi un ofiţer de credite de la Bankholding a fost trimis la Paris pentru a semna documentele cu Le Pen. Astfel, banca a trecut testul. Romanţa premierului maghiar cu Le Pen a continuat şi după ce aceasta a pierdut alegerile. Doar au prieteni comuni. Guvernul lui Orbán a primit de la ruşi un împrumut de zece miliarde de euro pentru extinderea, cu tehnologie rusească, a centralei nucleare maghiare. Condiţiile contractului de finanţare sunt secrete.

    Nimeni din sectorul bancar nu a fost dispus să-şi împărtăşească părerile despre Bankholding de teamă să nu-l enerveze pe premier, dar mulţi spun în privat că sunt îngrijoraţi de riscurile sistemice ale proiectului. Se aşteaptă ca împrumuturile NER să continue, prinzând banca într-o fază în care împrumutaţii şi proprietarii sunt în egală măsură datornici faţă de Orbán, a spus un bancher senior, adăugând: „Lumea se schimbă şi acele companii pot falimenta”.

    Pentru unii, există un sentiment de oportunitate ratată în ceea ce ar fi putut face această superbancă pentru Ungaria. Proiectul Bankholding „are multe elemente logice”, spune un alt lider bancar. „Integrarea cooperativelor de economii este înţeleaptă, iar fuzionarea portofoliilor de retail, corporative şi de afaceri mici este inteligentă. Dar cu greu se pot descurca cu asta, deoarece sunt ocupaţi cu finanţarea imperiului.”

  • Ce afacere gigant au construit doi tineri români care s-au întâlnit întâmplãtor în Londra. Pânã acum, au obtinut finantari de peste 160 de milioane de euro

    Un start-up aflat la intersecţia dintre imobiliare şi fintech, a cărui funcţionare este dependentă de sofisticaţi algoritmi de inteligenţă artificială, este noua senzatie a scenei prop/fintech europene, cu runde de finanţare cu o valoare totală de peste 160 de milioane de euro până acum. Fondatorii sunt doi români – care s-au întâlnit, întâmplător, la Londra. Care este povestea lor?

    Am pornit în 2017 cu un cofondator, culmea, un român, Ştefan Boronea din Iaşi. Noi ne-am întâlnit într-un accelerator în Londra, total fără nicio legătură cu România. El studiase în Amsterdam şi a făcut master în inteligenţa artificială în 2010 când tehnologia nu era aşa de cool ca acum şi a lucrat în cercetare militară, diverse think tankuri, la IBM, booking.com – el a venit cu tehnologia, iar eu cu ideea şi cu cunoştinţele de business. Şi aşa am pornit”, a relatat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, Vadim Toader, cofondator şi CEO al Proportunity.

    Start-up-ul acoperă deficitul de finanţare cu care se confruntă de regulă tinerii la achiziţionarea unei case, a explicat el. „Noi rezolvăm problema faptului că locuinţele costă cam de 8 – 10 ori salariul anual brut, pe când băncile îţi împrumută doar de 4,5 sau 5 ori salariul brut, prin urmare rămâne o diferenţă de acoperit.” Ideea a venit pornind din experienţa lui Vadim Toader atunci când el a vrut să-şi achiziţioneze o locuinţă. „Deci eu sunt originar din Roman, Neamţ şi am fost la facultate în Marea Britanie, am fost la Oxford, am studiat şi apoi m-am angajat în Londra în consultanţă. Şi părinţii mei au zis «OK, nu mai arunca bani pe apa sâmbetei, ia-ţi un apartament».

    M-am uitat ca orice tocilar, am luat toate anunţurile de pe echivalentul imobiliare.ro de aici ca să văd care sunt ocaziile, care este preţul, comparam cu cât costă chiria, şi mi-am făcut eu o listă de 100 de proprietăţi care ar fi cele mai bune. Şi când am mers să vorbesc cu agentul, brokerul de ipoteci, mi-a zis că nu pot să-mi permit niciuna pentru că eu aveam atunci salariul de 39.000 de lire sterline. Deci 4,5 x cât puteam să împrumut înseamna vreo 180.000 lire sterline şi, cu depozit de acasă de vreo 20.000 lire sterline, eu ajungeam la 200.000 lire sterline, în timp ce toate apartamentele începeau de la un preţ de 300.000 lire sterline.”

    Aici intervine Proportunity, care oferă împrumuturi care funcţionează ca o a doua ipotecă pentru cumpărătorii de case din Marea Britanie. Compania foloseşte tehnologia pentru a identifica şi selecta proprietăţile cu cele mai mari şanse de apreciere a preţurilor în următorii ani şi proprietarii cu cele mai bune perspective de rambursare. Acest tip de împrumut le permite cumpărătorilor să fie proprietari în proporţie de 100% din prima zi. Cum funcţionează tehnologia Proportunity? „Noi avem acces la toate tranzacţiile imobiliare din 1995 până azi, sunt circa 40 de  milioane de tranzacţii şi augumentăm fiecare tranzacţie în care ştim preţul, data, cu vreo 150 de factori – 50 sunt imobiliari (ce tip de casă, apartament, eficienţa energetică, înălţimea tavanului etc), şi 100 sunt factori economici (de exemplu, în acel cartier sunt cam 12 tipuri de infracţiuni, cum progresează şcolile, ce fel de magazine, cafenele sunt, ce ratinguri de igienă au localurile, adică încercăm să ne uităm la tot ce se uită un om când se mută într-un cartier). (…)

    Londra, care are 10 milioane de oameni, o împărţim în vreo 40 de mii de zone şi, pentru fiecare cartier noi avem un fel de index, un fel de euro pe metru pătrat, indice pe care îl corelăm cu toate datele din acel cartier, şi avem o estimare legată de cam cât ar trebui să dai pentru o casă care e OK, nu scumpă, nu ieftină, în prezent şi ne uităm la unde credem că va ajunge preţul în câţiva ani.” Start-up-ul a dat primul împrumut în 2018, iar până acum au acordat în total împrumuturi pentru 250 de case. Acum compania se concentrează doar pe piaţa din Marea Britanie pentru că au o oportunitate mare de creştere acolo, în contextul în care anul viitor se încheie programul guvernamental „help to buy” prin care statul ajuta britanicii să îşi cumpere o casă nouă.

    Fintech-ul creat de cei doi români la Londra, cu finanţări obţinute până acum de peste 160 de milioane de euro, s-a listat recent pe platforma SeedBlink într-o nouă rundă de investiţii în valoare totală de 7 milioane de euro, menită să finanţeze lansarea a două noi produse. „Iniţial am pus o sumă de 300 de mii de euro pe SeedBlink şi, în funcţie de cerere, putem să o mai creştem”, a punctat Vadim Toader. Proportunity a primit o finanţare de 100 de milioane de euro în trimestrul 4 din 2021. Veniturile companiei s-au dublat din iulie 2021, ajungând la 160.000 de euro în martie 2022.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.



    Start-up Update

    1. Invitat: George Moroianu, cofondator, Flip Technologies –  marketplace pentru achiziţia şi vânzarea de telefoane recondiţionate

    Ce e nou? Start-up-ul local şi-a propus ca anul acesta să crească veniturile de 3-4 ori faţă de 2021, când vânzările s-au ridicat la 13,4 milioane euro. Start-up-ul a avut o creştere exponenţială în cei trei ani de existenţă, încă din primul an de la lansare reuşind să aibă venituri de 2,5 mil. euro. Evoluţia spectaculoasă a ajutat echipa Flip să atragă în total investiţii de aproape 8,4 milioane euro, cea mai recentă şi cea mai mare rundă de finanţare având o valoare de 6,5 milioane euro.

    „Suma pe care am luat-o se duce în câteva direcţii importante pentru noi. În primul rând, ne dorim să accelerăm creşterea pe plan local, aici în România, după care vizăm deschiderea a două pieţe: Bulgaria, în care am făcut deja primii paşi şi urmează să lansăm curând, şi apoi avem în plan şi deschiderea a celei de-a treia ţări şi anume Ungaria spre final de an.“

    2. Invitaţi: Marius Dascălu, fondator şi CEO al Headlight Solutions (soluţii software şi hardware pentru securitate IT şi apărare) şi Aimen Aldahash, partner development manager, Microsoft & mentor InnovX-BCR

    Ce e nou? Compania din Braşov se află în căutarea unei finanţări de circa 5 milioane euro, în special pentru a-şi asigura un volum mai mare de stocuri de componente, dar şi pentru a-şi creşte vânzările şi pentru a atrage mai mult clienţi din străinătate. Headlight Solutions a participat recent în programul de accelerare InnovX-BCR care a ajutat-o atât la nivel de informaţii şi metode de aplicare în businessul propriu, cât şi la nivel de deschidere către investitori lcoali şi străini.

    „În cadrul acceleratorului a fost foarte interesant că am putut să discutăm în mod direct şi amical cu reprezentanţi ai multor fonduri de investiţii interesaţi de zona de tehnologie. Un alt exemplu este că într-un timp relativ scurt, aproximativ o lună şi jumătate, vom merge la un eveniment dedicat zonei de investiţii în tehnologie în Statele Unite tot prin intermediul InnovX.“ Marius Dascălu

     „Nu există bariere de intrare atunci când vorbim de inovaţie în tehnologie – orice companie este un potenţial unicorn pentru o piaţă care încă nu există. Şi din punctul acesta de vedere, InnovX joacă un rol vital pentru acei antreprenori care caută modalitatea optimă de a creşte cu ajutorul tehnologiei şi a unui model de business potrivit.” Aimen Aldahash.


    Start-up Pitch

    1. Invitat: Vicenţiu Corbu, fondator şi CEO al KIM

    Ce face? A dezvoltat o platformă proprie, numită KIM 4 Industry, care integrează soluţii software pentru zona de producţie, logistică şi operaţiuni în teren.

    „Am deschis o rundă de investiţie cu ajutorul căreia vrem să mergem în zona aceasta internaţională. Practic anul curent va fi un an de muncă, un an în care vom construi tot acest mecanism şi arhitectură de scalare, deci anul curent nu va avea nişte ţinte de venituri foarte mari fiindcă acum practic efectiv punem bazele noii platforme. Ne-am propus să acoperim investiţia pe care o primim la sfârşitul lui 2023, urmând ca în 2024-2025 să fim numai pe profit.”

     

    2. Invitat: Vadim Toader, cofondator şi CEO al Proportunity.

    Ce face? A dezvoltat o platformă prin care oferă împrumuturi ce funcţionează ca o a doua ipotecă pentru cumpărătorii de case din Marea Britanie. Compania foloseşte tehnologia pentru a identifica şi selecta proprietăţile cu cele mai mari şanse de apreciere a preţurilor în următorii ani şi proprietarii cu cele mai bune perspective de rambursare.

    „Am pornit în 2017 cu un cofondator, culmea, un român, Ştefan Boronea din Iaşi. Ne-am întâlnit într-un accelerator în Londra, total fără nicio legătură cu România. El studiase în Amsterdam şi a făcut master în inteligenţa artificială în 2010 când tehnologia nu era aşa de cool ca acum şi a lucrat în cercetare militară, diverse think tank-uri, IBM, booking.com – el a venit cu tehnologia, iar eu cu ideea şi cu cunoştinţele de business. Şi aşa am pornit.”



    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma
    www.zf.ro/zf-it-generation

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovix, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

     

  • România a transmis Comisiei Europene prima cerere de plată din PNRR, în valoare de 3 miliarde euro

    Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) a transmis, astăzi, Comisiei Europene, prima cerere de plată din cadrul Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), în valoare de aproximativ 3 miliarde de euro. 

    Potrivit MIPE, din cele aproximativ 3 miliarde de euro, 2,03 miliarde euro reprezintă sprijin financiar nerambursabil, iar 0,90 miliarde euro sprijin sub formă de împrumut.

    Din suma solicitată spre rambursare prin cererea de plată, România va încasa 2,56 miliarde euro, valoarea ce rezultă după deducerea prefinanţării primite până în prezent.

    „Concret, din componenta de granturi va fi rambursată o sumă de 1,77 miliarde euro, iar din cea aferentă împrumuturilor 0,78 miliarde euro”, informează MIPE.

    „Ne-am respectat angajamentul de a trimite astăzi, 31 mai, Comisiei Europene prima cerere de plată în vederea încasării fondurilor PNRR alocate pentru ţintele şi jaloanele îndeplinite la sfârşitul anului trecut. Doresc să le mulţumesc tuturor miniştrilor pentru efortul depus”, a declarat ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Marcel Boloş.

    Prima cerere de plată cuprinde cele 21 de ţintele şi jaloanele aferente trimestrului IV din 2021. Odată cu transmiterea cererii de plată, au fost transmise Comisiei toate documentele justificative privind îndeplinirea satisfăcătoare a ţintelor şi jaloanelor, aceasta fiind o condiţie obligatorie.

    Potrivit MIPE, au fost încărcate, în total, în sistemul electronic al Comisiei, 180 de documente justificative aferente celor 21 de jaloane/ţinte, incluse în cererea de plată.

    Următoarea cerere de plată pentru decontarea fondurilor alocate României prin PNRR va fi transmisă Comisiei Europene în trimestrul al III-lea şi va cuprinde ţintele şi jaloanele aferente primelor două trimestre ale acestui an.

    România beneficiază de o alocare de 29,18 miliarde euro pentru implementarea PNRR, din care granturi în valoare de aprox. 14,24 miliarde euro şi împrumuturi în valoare de 14,94 miliarde euro. Pentru implementarea PNRR, România a încasat deja două tranşe de prefinanţare în valoare cumulată de aproximativ 3,79 miliarde euro, în decembrie 2021 şi în ianuarie 2022.