BusinessMagazin

Tag: familie

  • Ipoteza emisă de avocatul familiei Luizei Melencu: Dincă este sfătuit de cineva. Urmăreşte închiderea cazului cu 2 victime

    Avocatul familiei Luizei Melencu, Tonel Pop, a declarat, marţi, la Caracal, că în paralel cu percheziţiile din locuinţa lui Gheorghe Dincă şi din pădurea de lângă oraş are loc şi o percheziţie informatică: „organele în drept au făcut o tabără în care sunt mai mulţi specialişti în diverse domenii, inclusiv informatică. Au venit cu generatoare de curent, cu toate dotările, cu imprimante şi cu tot ce se poate. (…) Se fac şi percheziţii informatice”.

    Întrebat despre o eventuală a treia victimă, avocatul a răspuns că se vorbeşte despre mai multe victime, nu neapărat despre a treia: „Din punctul meu de vedere această declaraţie a inculpatului, de data aceasta sinceră sau cel puţin parţial sinceră, în sensul în care ne-a condus la un cadavru fie chiar şi incinerat are scopul de a bloca cercetările, pe ideea că sunt două fete, dosarul este pornit pe două victime. În momentul în care se poate dovedi că cele două victime sunt decedate se poate ridica problema să nu se mai sta pe aici, în curte, să nu se mai facă alte cercetări. Din punctul meu de vedere tactica acestui inculpat este ca în momentul în care are două victime cel puţin recunoscute există pericolul să se închidă cercetările Nici noi, nici opinia publică nu cred că este normal să ne oprim aici. Anchetatorii nu au spus că s-ar opri aici”.

    Chestionat, de asemenea, de ce crede că Dincă îi trimite pe anchetatori pe diverse piste, unele greşite, dacă încearcă să apere sau să ascundă pe cineva, avocatul a răspuns: „El are o tehnică bine stabilită. Cineva îl învaţă cred că în timp util. Nu ştiu, o să vedem cu cine are el contact, cine îl învaţă. După atâţia ani de experienţă (ca avocat – n.r.) îţi dai seama imediat dacă îl învaţă cineva sau nu pentru că merge la chestii de o fineţe incredibilă, de genul: ne-a povestit una din fete a vrut să scoată bani de la bancomat şi nu a reuşit şi atunci el a interpretat că îi bate un apropo sexual, că dacă o plăteşte vrea. Fineţuri de astea, dar cu cheie juridică. Din punctul meu de vedere încearcă să închidă cazul prin cele două victime”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Iulia Borşan, AFI Europe Management: “Contactul cu oamenii, cultura şi mediul de business şi-a pus amprenta pe cariera mea”

    Iulia Borşan este corporate marketing director în cadrul AFI Europe Management. Cu 9 oameni în subordine, printre responsabilităţile sale se numără managementul si strategia de marketing pentru brandurile AFI Europe în România – AFI Cotroceni Mall, AFI Ploieşti Mall, AFI Braşov, AFI Park 1-5, AFI Tech Park, AFI City, precum şi comunicarea corporate şi CSR pentru companiile din grup. Din rândul celor mai recente realizări menţionează lansarea brandului AFI City, primul proiect rezidenţial dezvoltat în România de AFI Europe.

    Ea a absolvit cursurile Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii Bucureşti şi a lucrat o perioadă în domeniu, decizia de a părăsi această profesie fiind unul dintre momentele-cheie ale carierei sale, următorul pas important fiind cel în care a decis că poate să facă performanţă indiferent de industria în care activează.

    „A fost momentul în care m-am alăturat echipei din cadrul AFI Europe.” În ceea ce priveşte experienţa internaţională, Iulia Borşan spune că a avut ocazia să cocheteze cu poziţia de expat în Albania. „A fost o experienţă incredibilă. Contactul cu oamenii, cultura şi mediul de business şi-a pus amprenta pe cariera mea. Am fost tentată să fac o schimbare în acest sens, însă motivaţia nu a fost destul de puternică. Acum sunt mulţumită că nu am făcut acel pas. În AFI am ocazia să experimentez şi să am în acelaşi timp contact cu pieţe europene, astfel că România nu este o soluţie de compromis.”

  • Istorie de film, la vânzare

    Construit în 1836 şi trecut printr-o amplă renovare în 2017, conacul cu 12 dormitoare, 13 băi, cu peste trei acri de grădină, o sală mare de recepţii şi piscină, situat la circa 60 de kilometri de Atlanta, a funcţionat în ultimii ani ca pensiune turistică şi spaţiu de evenimente, iar proprietarii săi l-au scos la vânzare ca să se poată dedica altor afaceri. Licitaţia pentru impunătoarea reşedinţă va avea loc la finalul lunii, cei interesaţi putând însă depune oferte online mai devreme.

  • Familia Mihalescul din Rădăuţi, 56 mil. euro cu distribuitorul de electrocasnice Marelvi

    Distribuitorul de electrocasnice Marelvi Impex din Rădăuţi, judeţul Suceava, controlat de familia de antre­pre­nori locali Mihalescul, a raportat pentru 2018 o cifră de afaceri de 261,2 mil. lei (56,2 mil. euro), în creştere cu aproximativ 5% faţă de anul anterior, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor. Compania a avut anul trecut un profit net de peste 5,7 mil. lei (1,2 mil. euro), rezultat apropiat de cel din 2017, şi un număr mediu de 166 de angajaţi, conform datelor publice. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Care este rolul lui Radu Timiş Jr. în afacerea familiei şi care a fost prima lecţie de business pe care a primit-o de la tatăl său, fondatorul Cris-Tim

    „În cadrul businessului nu ne comportăm ca o familie. Fiecare răspunde de rezultatele lui şi este tratat ca un manager. Sigur, nu este uşor, pentru că suntem două generaţii diferite, lucrăm diferit, gândim diferit, avem alte viziuni asupra viitorului şi poate de multe ori apar şi scântei din cauza asta, dar sunt scântei constructive. Noi am reuşit să ne sudăm familia, să lucrăm foarte bine ca o echipă şi asta se vede şi în business”, a descris Radu Timiş Jr., 25 de ani, directorul comercial al grupului Cris-Tim, responsabilităţile sale în cadrul afacerii de familie, în cel mai recent interviu acordat revistei Business MAGAZIN.

    El a început să lucreze în cadrul grupului acum trei ani, în timp ce fratele său Ştefan s-a alăturat echipei în urmă cu aproximativ doi ani şi apoi a urmat fratele mai mic, care se ocupă de conacul Casa Timiş. Un singur băiat al soţilor Timiş nu a intrat încă în business, dar se pregăteşte şi el să-şi susţină familia. „Suntem patru băieţi şi vom fi cu siguranţă o echipă solidă în viitor”, mai spune Radu Timiş Jr. Mesele în familie sunt un prilej pentru membrii familiei Timiş să vorbească tot despre business, mai ales că planurile Cris-Tim indică o continuare a dezvoltării afacerii în următorii ani. Pentru anul acesta, Radu Timiş estimează că grupul Cris-Tim va atinge venituri de 175 de milioane de euro şi se pregăteşte să intre pe piaţa vinului cu lansarea Casa Timiş.

    Profilul lui Radu Timiş Jr. a apărut în ediţia de anul acesta a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP şi a fost premiat de Business MAGAZIN în cadrul galei unde a fost lansat catalogul.

  • De ce nu vor proprietarii de afaceri să predea controlul business-ului copiilor?

    Menţinerea controlului asupra companiei este unul dintre cele mai importante obiective pe termen lung ale celor care deţin afaceri de familie, însă numai 41% dintre aceştia au încredere în planurile lor de succesiune, potrivit celei mai recente ediţii a studiului Deloitte Global Family Business efectuat în rândul a aproximativ 800 de companii din 58 de ţări din toată lumea, inclusiv din România. Cu toate că 68% dintre cei care conduc afaceri de familie spun că intenţionează să păstreze businessul în familie, doar 26% au un plan clar de succesiune pentru poziţia de director general şi chiar mai puţini dintre ei, pentru celelalte poziţii din top management, potrivit comunicatului de presă trimis de reprezentanţii Deloitte.

    Majoritatea managerilor intervievaţi consideră esenţială abordarea pe termen lung, bazată pe viziune, cultură şi valori comune, care pot ajuta familia să menţină controlul asupra afacerii de-a lungul anilor. În consecinţă, 65% din afacerile de familie consideră că valorile după care se ghidează pe termen lung sunt mai importante decât rezultatele pe termen scurt. Cu toate acestea, 71% din afacerile de familie au planuri doar pentru următorii doi până la cinci ani, iar 6% au declarat că planurile lor acoperă doar următorul an.

    „Decalajul dintre obiectivele pe termen lung şi planificarea pe termen scurt în rândul afacerilor de familie poate fi recuperat doar cu ajutorul planurilor de succesiune. Deşi proprietarii percep acest moment ca un eveniment îndepărtat, succesiunea este esenţială pentru stabilitatea afacerii, necesită o planificare amănunţită şi o pregătire solidă, întrucât este un proces de durată. În România, deja lucrăm cu clienţi la pregătirea şi implementarea transferului afacerii de la fondatori către moştenitori”, a declarat Dinu Bumbăcea, Partener coordonator Consultanţă, Deloitte România, şi liderul programului Deloitte Private, care se adresează companiilor private de toate dimensiunile, inclusiv antreprenorilor locali, IMM-urilor, startup-urilor şi afacerilor de familie.

    Conform studiului Deloitte, profitabilitatea reprezintă principalul obiectiv al afacerilor de familie pentru următoarele 12 luni, urmat de creşterea afacerii şi dezvoltarea de noi produse şi servicii. În acest context, aproximativ o treime dintre respondenţi ar renunţa la controlul asupra afacerii de familie în schimbul unui succes financiar mai mare pe termen lung.

    Agilitatea în adaptarea la schimbările din mediul de business este considerată de 61% dintre cei care deţin afaceri de familie cel mai important element pentru succesul afacerii şi durabilitatea acesteia. Capacitatea de inovare se situează pe locul al doilea, urmată de situaţia financiară.

    Studiul anual Deloitte Global Family Business, ajuns acum la cea de-a cincea ediţie, analizează perspectivele colectate de la sute de afaceri de familie asupra a patru domenii-cheie, şi anume proprietatea, guvernanţa, succesiunea şi strategia.

     

  • Cum a ajuns un simplu vas folosit pe post de cutie pentru mingi de tenis să valoreze 4,9 mil. dolari

    Cumpărat în timpul unei călătorii în China şi păstrat în familie vreme de trei generaţii, vasul de bronz cu toarte în formă de capete de fenicşi a fost oferit la un moment dat unui muzeu din Berlin care nu s-a arătat interesat de el, iar ulterior a fost refuzat de o casă britanică de licitaţii, care l-a identificat incorect pe baza fotografiilor trimise. În cele din urmă, a fost descoperit de casa elveţiană Koller Auctions şi identificat drept vas pentru ars esenţe parfumate chinezesc datând din secolul al
    XVII-lea. Scos la licitaţie, vasul s-a adjudecat pentru suma de 4,9 milioane de dolari. 

  • Familia suedeză af Jochnick, cea care a fondat brandul suedez Oriflame, pune pe masă peste 1 miliard de euro pentru a lua înapoi controlul companiei

    Familia fondatoare din spatele retailerului de cosmetice şi produse de înfrumuseţare Oriflame se oferă să cumpere grupul după ce o parte din actualii proprietari, reprezentând 60,5% din acţiuni au acceptat oferta lansată luna trecută.

    Potrivit Reuters, familia af Jochnick, care deja deţine 31% din Oriflame, a făcut o ofertă de 9 miliarde coroane suedeze, adică aproximativ 854 milioane euro, în luna mai, reprezentând cu 35% peste valoarea acţiunilor la acel moment.

    Walnut Bidco, o companie deţinută de membri ai familiei fondatoare, au anunţat miercuri că toate condiţiile sunt îndeplinite, încât cea mai recentă ofertă evaluează Oriflame la 13 miliarde coroane suedeze, adică peste 1,2 miliarde euro.

    O parte a membrilor board-ului, care nu fac parte din familie af Jochnick, au susţinut de la început tranzacţia, în contextul în care perspectivele companei sunt nesigure după ce condiţiile de piaţă s-au deteriorat în anumite zone cheie pentru Oriflame.

    Produsele Oriflame sunt vândute prin agenţi direcţi în circa 60 de ţări, sub mai multe branduri, cel mai mare fiind Oriflame.

     

  • Foloseau un vas pentru a ţine în el mingi din tenis. O vizită din partea unui evaluator le-a schimbat viaţa

    Un vas din bronz pe care o familie din Germania îl folosea pentru a ţine mingi de tenis s-a vândut recent cu 5 milioane de dolari.
     
    Evaluatorul Regi Preiswerk, invitat pentru a oferi informaţii legate de alte obiecte deţinute de familie, a observat imediat vasul de pe masă. După mai multe teste efectuate de specialişti, s-a dovedit că vasul din bronz avea o vechime de peste 300 de ani, fiind realizat la comanda unui împărat chinez, scriu cei de la DailyMail.
     
    În primă fază, casa de licitaţii a evaluat obiectul la 50.000 de dolari, însă interesul clienţilor a urcat preţul până la aproape 5 milioane de dolari.
     
    “Nu ştiu dacă familia respectivă avea un teren de tenis în grădină, dar acum cu siguranţă şi-l pot construi”, a declarat celor de la DailyMail un reprezentant al casei de licitaţii.

  • La 17 ani a început să lucreze ca ucenic fierar, iar acum numele lui se leagă de una dintre cele mai mari companii din lume

    John Deere s-a născut în Rutland, statul american Vermont, pe 7 februarie 1804, fiind al treilea fiu al lui William Rinold Deere şi al lui Sarah Yates Deere. În 1805, familia lui s-a mutat în Middlebury, Vermont, unde William s-a angajat în croitorie. În 1808, el a plecat cu o barcă în Anglia, în speranţa de a primi moştenire şi a asigura viaţă mai confortabilă pentru familia sa. William nu a mai fost văzut niciodată după ce s-a îmbarcat şi se presupune că a murit pe mare.
    Crescut doar de mama sa, care avea venituri foarte mici, John Deere a avut parte de o educaţie rudimentară. La 17 ani a început să lucreze ca ucenic fierar, iar patru ani mai târziu şi-a deschis propriul magazin în care vindea obiecte de fierărie. În următorii 12 ani, s-a ocupat de comerţ în diferite oraşe din Vermont.
    În 1836, a început să se confrunte cu condiţii de afaceri dificile în Vermont şi având o familie numeroasă de întreţinut, Deere a decis să călătorească singur în Grand Detour, Illinois, pentru a începe o nouă afacere. Descurcăreţ şi muncitor, abilităţile sale de fierar au devenit imediat foarte solicitate. În activitatea de fierar, a ajuns să facă lucrări de reparaţii şi la pluguri; astfel şi-a dat seama că plugul din lemn şi fontă folosit în partea de est a Statelor Unite, proiectat pentru solul său uşor, nisipos, nu era în stare să spargă prin solurile groase şi grele ale preriei.
    S-a gândit că un plug care era foarte lustruit şi în formă bună ar fi putut să se cureţe singur în timp ce tăia brazdele. În 1837, a creat un astfel de plug folosind o lamă de fierăstrău ruptă. Există diverse variante cu privire la punctul de inspiraţie pentru celebrul plug de oţel al lui John Deere, iar una dintre aceste versiuni spune că Deere şi-a amintit modul în care bolţurile de sârmă de oţel lustruite au tăiat prin fân şi sol şi a crezut că acelaşi efect ar putea fi obţinut de un plug. Experimentând noile modele de plug şi propunând produsul finit printre fermierii locali, a reuşit să vândă trei pluguri până în 1838. A produs 10 până în anul următor şi încă 40 până în 1840.
    Cererea crescută din anul 1843 l-a făcut pe Deere să intre într-un parteneriat cu Leonard Andrus pentru a produce mai multe pluguri, iar până în 1846 producţia a crescut până la aproape 1.000 de pluguri. Cu toate acestea, parteneriatul a devenit tensionat din cauza încăpăţânării celor doi bărbaţi. Deere dorea să vândă clienţilor din afara Grand Detour, dar Andrus s-a opus propunerii de a crea o cale ferată prin Grand Detour. La această problemă s-a adăugat şi neîncrederea lui Deere faţă de practicile contabile ale lui Andrus.
    În 1848, Deere a decis că Grand Detour, Illinois, nu avea calităţile necesare unui centru de comerţ, aşa că şi-a vândut partea din magazinul de fierărie lui Andrus şi s-a mutat în oraşul Moline, Illinois, situat pe râul Mississippi, care venea cu avantajele transportului pe apă, cărbunelui şi transport mai ieftin decât în Grand Detour.
    În curând, Deere a început să importe oţel britanic, reuşind să accelereze producţia, iar compania sa a construit 1.600 de pluguri în 1850 şi a început să producă alte unelte care să-i completeze linia de pluguri. Următoarea mişcare a lui Deere a fost de a încheia contracte cu producătorii de la Pittsburgh pentru a dezvolta plăci de oţel, evitând astfel problemele legate de importul de peste mări.
    În 1858, S.U.A se confruntau cu o criză financiară, iar companiile din întreaga ţară au descoperit că vânzările scădeau, inclusiv compania lui Deere. În ciuda dificultăţilor financiare, Deere a continuat să lucreze pentru a crea un echipament eficient şi fiabil în comerţul cu obiecte de fierărie utile în agricultură. În 1863, Deere a inventat primul plug-on, cultivatorul Hawkeye Riding Cultivator, care se baza pe cai pentru a trage plugul în loc de un om care să îl împingă singur. În perioada aceea, Deere a cedat compania singurului său fiu supravieţuitor, Charles Deere, care a continuat activitatea tatălui său în Moline, Illinois, actualul sediu al companiei.
    Odată ce compania a fost în mâinile fiului său, Deere şi-a concentrat atenţia asupra afacerilor civile şi politice din Moline. A fost ales primar al lui Moline şi a fost preşedinte al Băncii Naţionale a Moline, precum şi directorul Bibliotecii Publice Moline. Implicarea sa în afacerile publice ale comunităţii sale şi munca sa influentă ca inventator l-au făcut pe Deere să fie văzut ca un om de afaceri respectat şi de încredere, o persoană cu care fermierul american se putea identifica. John Deere a murit pe 17 mai 1886 în casa sa din Moline.
    Există chiar şi o publicaţie dedicată admiratorilor lui John Deere. Denumită Green Magazine, a fost publicată pentru prima dată în noiembrie 1984 de Richard şi Carol Hain în Bee, Nebraska. Prima ediţie a fost trimisă la începutul lunii noiembrie 1984 la 135 de abonaţi plătiţi şi avea 10 pagini alb-negru cu descrieri ale tractoarelor, scrisori de la cititori şi reclame. La acea vreme, revista era publicată de două ori pe lună. A fost scrisă în Lincoln, Nebraska şi a fost trimisă de la oficiul poştal al Bee.
    Revista a crescut rapid, iar în 1990, la cererea publicului, a devenit lunară. Tirajul revistei a continuat să crească şi în prezent se ridică la în jur de 30.000 de cititori. În general, revista conţine 88 de pagini colorate. Acum este tipărită în Michigan şi trimisă prin poştă de la mai multe oficii poştale din întreaga ţară.
    În prezent, compania este listată pe bursa din New York. Potrivit informaţiilor publice disponibile, are venituri de peste 37,3 miliarde de dolari şi peste 60.000 de angajaţi.