BusinessMagazin

Tag: economie

  • Guvernul lui Ilie Moromete: „N-am!”. Guvernul dă un plus de 10% pentru unii dintre angajaţii statului, dar aceştia vor cel puţin dublu

    ♦ Zicala „bate fierul cât e cald” se potriveşte de minune în aceste zile: funcţionarii statului din chiar instituţiile fundamentale – guvern, Parlament – , care nu sunt dintre cel mai prost plătiţi angajaţi din România vor în plus măcar dublu din oferta guvernului de 10% pentru cei din instituţii cu salarii mici. Răspunsul premierului: atât avem! Nu vă convine? Ura şi la gară!

    Premierul Marcel Ciolacu nu este recunoscut public pentru umorul lui, dar, ieri, vorbind în şedinţa de guvern despre pretenţiile sindicatelor şi ale angajaţilor din administraţie, inclusiv ale celor care lucrează în Palatul Victoria, nu şi-a disimulat sarcasmul: au o mie şi ceva de euro salariu lunar şi cică muncesc prea mult pentru banii aştia!

    Guvernul a oferit o majorare salarială de zece la sută şi rămâne de văzut, în zilele ce vin, exact pentru cine vor fi aceste majorări, pentru că profesorii au primit anul trecut majorări substanţiale (nu chiar cum au cerut) în urma grevelor şi a blocării anului şcolar şi e puţin probabil să primească ceva în plus. Dar este an electoral şi sindicatele s-au prins că, dacă nu obţin acum ceva, nu vor mai obţine nimic după 2024 când ciclul electoral se va fi încheiat. Iar premierul Ciolacu, despre care nu ştim dacă va mai fi premier după legislativele din iarnă, a spus ieri cu subiect şi predicat: atâţia bani avem. Mai mult de 10% nu putem da. Iar celora care nu le convine salariul de 1.000 de euro pot pleca. Din sumele economisite majorăm salariile celor merituoşi.

    Problema în sisemul public de salarizare este una a întregii eco­no­mii. Institutul Naţional de Statistică anunţă lunar că salariul mediu pe economie a depăţit 1.000 de euro. În Bucureşti, ar fi ajuns la 1.300 de euro. Doar că, aceeaşi instituţie, arată că 1,3 milioane de angajaţi din economie (26% din totalul angajaţilor din România) au salariul minim pe economie de 3.300 de lei brut, adică de 2.140 lei (428 de euro), bani luaţi în mână. Şi atunci unde sunt salariile de 1.000 de euro şi peste pentru tot poporul?

    Aşa cum, în mediul privat, diferenţele dintre salarii sunt mari, aşa sunt şi la stat. De aici nemulţumirea angajaţilor, inclusiv a celor din Palatul Victoria care ieri au ieşit în faţa instituţiei şi au protestat vreme de o oră. Unele instituţii – zeci şi zeci – îşi pot pune ce salarii vor, altele nu pot şi de aici scandalul: dacă noi lucrăm la fel, de ce nu avem salarii la fel?

    În proteste sunt şi cei din Secretariatul General al Guvernului: secretarul general al guvernului are un salariu brut lunar de 24.150 lei, adică de 16.000 de lei net (3.200 de euro). Dar un referent (funcţionar public) are  un salariu de 4.000 de lei net (800 de euro). Între aceste două limite sunt însă salarii, majoritatea de peste 1.500 de euro, aşa că angajaţii guvernului nu se pot plânge că nu au bani de covrigi.

    Problema tuturor este că inflaţia este foarte mare încă şi ea a ros puternic din puterea de cumpărare, fie că vorbim de angajaţi la stat sau in mediul privat. În mediul privat unde nu există sindicate, angajaţii nu au cum să reacţioneze.

    Angajaţii statului sunt organizaţi în sindicate şi pot pune presiune pe guvern pentru majorări salariale. Dar până la un punct. Cum sugerează Marcel Ciolacu, premierul în exerciţiu: nu vă convine 1.000 de euro, plecaţi unde câştigaţi mai mult. Iar banii voştri îi vom redistribui. Este o declaraţie „curajoasă” într-o campanie electorală, dar ea vine din convingerea că alianţa PSD cu PNL – exprimată de liderii celor două formaţiuni –  nu se va destrăma după alegeri.

    Cum majoritatea prognozelor arată că deficitul bugetar ar putea atinge, în acest an, 7% din PIB, guvernul PSD – PNL trebuie să fie atent la ceea ce se întâmplă anul acesta cu cheltuielile publice, ca să nu se pună în imposibilitatea de a amortiza derapajul în anii ce vin.

    iulian.anghel@zf.ro

  • Premierul Marii Britanii a convocat alegeri generale pentru 4 iulie: Analiştii susţin că Rishi Sunak mizează pe faptul că îmbănătăţirea cifrelor privind inflaţia şi redresarea economiei îl vor ajuta în viitoarele alegeri, moment pe care acesta l-a numit drept crucial pentru viitorul ţării

    Rishi Sunak a convocat alegeri generale pentru 4 iulie, afirmând într-un discurs că scrutinul reprezintă „adevăratul moment ca Marea Britanie să-şi aleagă viitorul”, scrie Morningstar.

    Ieri, comentatorii au sugerat că premierul a mizat pe faptul că îmbunătăţirea cifrelor privind inflaţia şi redresarea economiei îl vor ajuta să răstoarne avansul de 20 de puncte al laburiştilor în sondajele de opinie.

    Înţelegând faptul că securitatea şi economia vor reprezenta câmpurile cheie de luptă în viitoarele alegeri, Sunak a declarat:

    „Aceste alegeri vor avea loc într-un moment istoric în care lumea a devenit mai periculoasă decât a fost vreodată de la sfârşitul Războiului Rece”.

    „Vremurile nesigure” necesită un „plan clar de guvernanţă”, a spus el.

    Alegerile din iulie au luat prin surprindere majoritatea oficialilor Regatului Unit, aceştia aşteptându-se ca lupta electorală să aibă loc în preajma lunilor octombrie sau noiembrie.

    Anunţul lui Sunak a fost făcut după ce Oficiul Naţional de Statistică a declarat că inflaţia indicelui preţurilor de consum (IPC) a încetinit la 2,3% în aprilie, faţă de 3,2% în martie.

    Premierul a declarat că aceasta a fost o „piatră de hotar majoră” pentru Regatul Unit, inflaţia revenind acum la niveluri „normale”.

    Unul dintre motivele posibile pentru amânarea alegerilor ar fi putut avea ca vocaţie permisunea cancelarului Jeremy Hunt de a prezenta o altă declaraţie financiară de reducere a impozitelor în perioada premergătoare votului, dar cifrele oficiale au arătat că împrumuturile pentru luna aprilie au depăşit previziunile, ajungând la 20,5 miliarde de lire sterline, ceea ce sugerează că acesta ar fi avut o marjă de manevră limitată pentru a face cadouri preelectorale.

  • Cât de jos se mai poate duce industria României, sectorul care înseamnă 20% din PIB?

    ♦ Industria României a continuat să scadă în primele trei luni din an cu 2,7% ♦ Sectorul industrial face aproape 20% din PIB şi scăderea din industria prelucrătoare explică, într-o oarecare măsură, cvasistagnarea economică din primul trimestru din 2024.

    Economia României a crescut cu numai 0,1% în primele trei luni din 2024 prin com­pa­raţie cu aceleaşi trei luni din anul precedent, arată primul set de date de la Institutul Naţional de Statistică (INS). Primele date detaliate despre evoluţia economiei vor veni la începutul lui iunie, aşadar până la acea dată singurele indicii sunt în seriile de date lunare. Or, pe datele din acest moment, evoluţia sub aşteptări a economiei a venit din zona construcţiilor, care înseamnă 8% din PIB şi din zona industriei, care înseamnă 20% din economie.

    Ce se întâmplă în acest sector, de vreme ce, practic, în 2024 scade pentru al cincilea an la rând?

    „Acest indicator, din punctul meu de vedere, ar trebui corelat cu exporturile de materii prime şi cu importurile de produse finite, pentru că, dacă mă întrebaţi pe mine, acolo situaţia e mult mai tragică. Exportăm materii prime, evident neprelucrate, şi importăm produse finite”, răspunde Marcel Vulpoi, profesor la ASE şi fondatorul companiei de contabilitate Vulpoi & Toader Management.

    În ultimii ani, industria României a fost în recesiune şi a scăzut constant, atât ca pon­dere în PIB, cât şi ca volum de pro­ducţie. Este o problemă de compe­titivitate, mai ales cu companiile din regiune, este de pă­rere Radu Ciobanu,  profesor la Academia de Studii Economice din Bucureşti. De asemenea, adaugă el, sectorul industrial din România are nevoie şi de ajutorul guvernului pentru a fi competitiv. „Diminuarea competitivităţii indus­triilor din România, prin comparaţie cu aceleaşi industrii din Europa Centrală şi de Est, este principala problemă, în opinia mea. Totodată, industriile din România trebuie şi sprijinite de guvern tocmai prin tot ce înseamnă infrastructura care trebuie creată, astfel încât aceste industrii să poată veni în piaţa europeană la preţuri competitive. Aşa industria ar putea fi un motor pentru PIB şi pentru creşterea acestuia în viitorul apropiat şi nu o frână”, spune Radu Ciobanu.

    Industria, un sector care a scăzut de la 25% pondere în PIB în 2017 la sub 20% din PIB la sfârşitul anului trecut, nu poate decât să tragă în jos întreaga economie atunci când nu performează. Cu toate acestea, unele companii industriale au înregistrat an de an creşteri ale afacerilor, ale cotei de piaţă şi ale investiţiilor, în ultimii ani.

    Altele, însă, şi-au încetat activitatea sau au închis unităţi de producţie. În contextul economic general, pierderile din sectorul industrial au fost mai semnificative decât creşterile, astfel încât producţia industrială a ţării a fost în scădere şi a afectat negativ exporturile în sectoarele unde s-a consemnat scădere. 

    ZF va dezbate pe larg subiectul industriei României în cadrul conferinţei anuale ZF Reindustrializarea României, care va avea loc pe 27 mai în Bucureşti. Lideri din industria românească împreună cu reprezentanţi ai guvernului şi ai mediului academic vor dezbate în cadrul discuţiilor evoluţia sectorului industrial şi perspectivele de viitor.

  • Turneul lui Taylor Swift ar putea aduce economiei britanice un câştig de 1,2 miliarde de dolari

    Experţii estimează că fanii lui Taylor Swift vor cheltui în medie peste 1.000 de dolari (848 de lire sterline) pentru a o vedea pe cântăreaţă în Marea Britanie, anunţă CNBC.

    Datele băncii britanice au arătat că deţinătorii de bilete Eras Tour vor plăti de peste 12 ori costul mediu al unei ieşiri în Marea Britanie (67 lire sterline) şi mai mult de dublu faţă de suma cheltuită pentru a participa la o nuntă din Marea Britanie (398 lire sterline).

    În calcul au fost incluse preţul biletelor, al cazării, al călătoriei şi al hainelor purtate la concert. De asemenea, au fost luate în calcul mâncarea şi suvenirurile.

    Aproape 1,2 milioane de persoane vor asista la concertele lui Swift din Marea Britanie. Acestea se vor desfăşura pe parcursul a 15 nopţi pe patru stadioane.

  • Depresia angajaţilor provoacă suferinţă economiei poloneze

    Aproape 67% dintre adulţii polonezi au simptome cel mai adesea asociate cu depresia, revelă un studiu recent citat de Warsaw Business Journal.

    Un sondaj identic realizat cu un an în urmă arată că procentul polonezilor cu astfel de simptome atinsese 73%.

    Deşi situaţia s-a mai îmbunătăţit, situaţia afectează în continuare economia.

    Principalele motive pentru depresie sunt inflaţia şi atmosfera toxică de la locul de muncă.

     

  • Bătrânul continent se repune pe piciore: Economia zonei euro va creşte în acest an dincolo de aşteptările analiştilor, în contextul în care Germania dă semne puternice de revitalizare

    Economia zonei euro se va extinde în acest an dincolo de aşteptările analiştilor, în condiţiile în care cel mai mare membru al blocului va depăşi ultimul an de cvasi-stagnare, potrivit unui sondaj realizat de Bloomberg.

    Producţia din uniunea monetară formată din 20 de naţiuni va creşte cu 0,7% în 2024 – peste avansul de 0,5% prognozat în ultimul sondaj lunar. Produsul intern brut din Germania este văzut acum în creştere cu 0,2%, faţă de 0,1% anterior.

    Rezultatele, care includ, de asemenea, actualizări ale perspectivelor în Franţa, Italia şi Spania, surprind starea de spirit mai bună din regiune. Datele privind PIB-ul din primul trimestru au surprins în sens pozitiv, inflaţia se apropie de 2%, iar Banca Centrală Europeană se pregăteşte să înceapă să reducă ratele dobânzilor.

    Respondenţii la sondaj preconizează trei reduceri de un sfert de punct în acest an ale ratei de depozit, care se situează în prezent la 4%. Acest lucru este aproximativ în concordanţă cu opinia investitorilor de pe piaţa monetară.

    Preşedintele BCE, Christine Lagarde, a declarat luna trecută că economia zonei euro „îşi revine încetul cu încetul, semnele redresării fiind mai vizibile ca oricând”.

    Conform sondajului, inflaţia din zona euro se va apropia de 2% în trimestrele următoare şi va atinge acest nivel în al doilea trimestru al anului viitor.

  • Temerile occidentalilor se adeveresc: China îşi transformă în continuare supracapacitatea de producţie în exporturi, iar acestea cresc, în special cele ale industriilor high-tech, pe care ţara se bazează pentru a-şi revitaliza economia

    Comerţul Chinei a revenit pe creştere în dolari în luna aprilie după scăderi în luna anterioară, exportu­rile şi importurile avansând în condi­ţiile în care Beijingul îşi pune speran­ţele într-o redresare bazată pe secto­rul manufacturier pentru revitaliza­rea celei de-a doua mari economii a lumii, scrie Financial Times.

    Comerţul Chinei a revenit pe creştere în dolari în luna aprilie după scăderi în luna anterioară, exportu­rile şi importurile avansând în condi­ţiile în care Beijingul îşi pune speran­ţele într-o redresare bazată pe secto­rul manufacturier pentru revitaliza­rea celei de-a doua mari economii a lumii, scrie Financial Times.

    Valoarea exporturile chineze a înregistrat o uşoară creştere, de 1,5% în aprilie în termeni anuali, inversând un declin anual de 7,5% în martie.

    Valoarea importurilor Chinei a urcat cu 8,4% în aprilie, peste aştep­tările analiştilor privind o creştere de uşor sub 5% şi inversând un declin de 1,9% în martie.

    Administraţia preşedintelui chi­nez Xi Jinping se bazează pe indus­triile high-tech pentru a compensa un declin economic generat de investi­ţiile în scădere din sectorul imobiliar, încrederea fragilă a consumatorilor şi cheltuieli ineficiente pe infrastruc­tură.

    Guvernul nu a implementat sti­mu­lente ample, dar a anunţat susţi­ne­re mai puternică pentru fabrici, inclusiv un program pentru industrie pentru „upgradarea“ echipamente­lor şi consumatori pentru achiziţia de aparatură electrocasnică nouă.

    Valoarea comerţului Chinei a crescut de asemenea în primul tri­mes­tru, exporturile urcând cu 1,5% în termeni anuali, iar importurile crescând cu 3,2%.

    Beijingul îşi atrage acuzaţii în creş­tere din partea SUA şi Europei că recurge la practici comerciale ine­chitabile care creează o ofertă cu mult peste cererea internă, ce deter­mină exportatorii ţării să vândă bu­nuri artificial ieftine, subvenţionate pe pieţele internaţionale.

    Oficialii chinezi resping însă din ce în ce mai ferm criticile Occiden­tu­lui privitoare la politica industrială a ţării. Luna trecută, Xi i-a transmis can­celarului Olaf Scholz că exportu­rile ţării sale ajută la temperarea inflaţiei la nivel mondial şi susţin tranziţia către energie curată.

    Deşi criticile privitoare la su­prapro­ducţia fabricilor chinezeşti se ascut, nu există niciun semn că Beijingul ar fi pregătit pentru soluţii care i-ar putea afecta economia vulnerabilă, scrie Bloomberg.

    Industriile high-tech, cum ar fi cea a maşinilor electrice şi panourilor solare sunt cruciale pentru planul lui Xi de revitalizare a economiei şi de aceea China nu se va opri probabil din a le susţine, indiferent de apelurile în creştere în acest sens.

    Acestea sunt importante strategic şi pentru alte ţări şi de aceea barierele comerciale sunt în creştere.

    „Nu există o soluţie unică, rapidă pentru problema supracapacităţii chineze“, spune Frederic Neumann, economist la HSBC Holdings.

    În prezent, departe de a fi pregătite să suporte o parte mai mare a poverii stimulării creşterii economice, gospodăriile şi guvernele locale chineze îşi strâng cureaua după crahul sectorului imobiliar.

     

     

  • Aleksei Sobolev, ministru-adjunct al Economiei din Ucraina: Putem lucra împreună prin investiţii în industria de apărare, capacităţile de producţie şi energie, cât şi printr-o infrastructură ce ar conecta Ucraina de UE

    În Ucraina, unde războiul început în februarie 2022 nu pare să ofere semne că s-ar încheia prea curând, reconstrucţia sectorului energetic reprezintă una dintre priorităţi, spune Aleksei Sobolev, ministru-adjunct, Ministerul Economiei din Ucraina, prezent la evenimentul CFA Central And Eastern Europe Investment Conference – Transmisiune ZF Partners Events, într-un panel în care au mai fost invitaţi reprezentanţi ai gigantului bancar JPMorgan (simbol bursier JPM) şi agenţiei de rating Fitch.

    „Reconstrucţia din sectorul energetic este una dintre priorităţile noastre; din nefericire, nu ne putem mişca rapid. Vrem să diversificăm sursele regenerabile de energie, care ar fi mai greu de lovit de către Rusia. Investiţiile în industria de apărare, capacităţile de producţie şi energie, inclusiv în proiecte regenerabile, ar fi unul dintre modurile în care putem lucra împreună”, afirmă Aleksei Sobolev.

    Un alt mod ar consta într-o infrastructură care ar conecta Ucraina şi Uniunea Europeană, continuă Aleksei Sobolev, adăugând că Ucraina dispune de suficiente lanţuri energetice, iar ţara poate extinde această capacitate şi afara graniţelor.

    „Deci investiţiile realizate de ţările vecine în proiecte de interconexiune ar fi cruciale în iniţiativele noastre comune. Ministrul economiei, Iulia Sviridenko, spune că războiul nu reprezintă un embargo pentru investiţii.”

     

  • Economia SUA se răceşte: SUA a adăugat 175.000 de locuri de muncă în aprilie, mult sub aşteptări

    SUA a adăugat 175.000 de locuri de muncă în aprilie, mult sub aşteptări, semn că piaţa muncii din cea mai mare economie a lumii se răceşte, scrie FT. 

    Cifra salariilor neagricole de luna trecută a fost comparată cu previziunile de creştere de 241.000 de locuri de muncă, conform unui sondaj Bloomberg.

    Cifra din martie a fost revizuită în creştere la 315.000, a anunţat vineri Biroul de Statistică a Muncii.

    Şomajul din SUA a crescut uşor la 3,9%, faţă de estimările de 3,8%.

    Comunicatul vine după ce Rezerva Federală a semnalat miercuri că ratele dobânzilor vor rămâne la nivelul maxim al ultimilor 23 de ani, de 5,25-5,5%, pentru o perioadă chiar mai lungă decât se anticipa, în timp ce se luptă cu inflaţia persistentă.


     

  • Care este ţara în care tot Occidentul ar trebui să vadă un avertisment pentru propriul viitor

    De un an, istoria pune la încer­care economia Japoniei într-un mod care ar trebui să facă atent tot Occidentul. Vecinii nu toc­mai prietenoşi Rusia şi China sunt cu siguranţă atenţi.

    Mult timp o superputere economică mon­dială mai ales mulţumită tehnologiei, Japonia a pierdut locul trei în clasamentul celor mai mari economii ale lumii în favoarea Germaniei. O recesiune a tras-o în jos. Recesiunea a trecut, iar Japonia şi-a recăpătat o parte din putere doar pentru a-şi contempla de undeva de mai sus viitorul nesigur.

    Economia a ieşit, după două decenii, din de­flaţie. Companiile mari au început să majo­reze salariile. Însă politica monetară este nesin­cronizată cu cele din lumea dezvoltată – Banca Japoniei a majorat în martie dobânzile pentru prima dată în ultimii 17 ani. În tot acest timp a încercat, prin dobânzi mici, să producă inflaţie, să încurajeze creditarea şi să stimuleze consu­mul. Reversul medaliei este un vârtej descen­dent care dus recent yenul la nivelurile din anii 1990.

    Peste toate acestea se su­pra­pune îmbătrânirea popu­laţiei şi dispariţia oamenilor şi odată cu ei a unui însemnat nu­măr de localităţi. Japonia mer­ge pe un drum pe care nimeni n-a mai mers până acum. Destinaţia este neclară. Direcţia se poate intui. „Afundarea în dezordine, disparităţi şi disfuncţii este asociată cu statutul de economie emergentă“, se arată într-o opinie publicată de Financial Times.

    În cea mai mare parte a acestui deceniu se părea că economia mondială, în frunte cu marile economii occidentale, se japonizează şi ea, cu creştere slabă, inflaţie sub ţintă şi dobânzi minime. În prezent, o întrebare este cât de mult economia japoneză va ajunge să arate ca restul lumii. Aceasta pentru că schimbări se produc şi de o parte şi de alta. Iar pentru că în Japonia dobânzile reale mici, creşterea redusă şi datoriile ridicate nu vor dispărea prea curând, economia japoneză trebuie să fie un avertisment pentru alţii, scrie The Economist.

    Nici pe scena geopolitică situ­aţia Japoniei nu este mai bună. Cu Rusia are încă dispute teritoriale nerezolvate. Iar China, de departe cel mai puternic aliat al Rusiei, devi­ne din ce în ce mai ostil cu unii dintre vecini. În aceste condiţii, Japonia şi-a majorat cu peste 155% importurile de arme în ultimii cinci ani, potrivit Institutului Internaţional de Cercetare pentru Pace (SIPRI).

    În această perioadă, din importurile totale de arme ale lumii, cele ale Japoniei au repre­zentat 4%. Astfel, această ţară ocupă locul şase în clasamentul mondial al importatorilor de arme. Achiziţiile permit ţării ca pentru prima dată să poată ţinti poziţii aflate adânc în teritoriul chinezesc sau nord-coreean, după cum remarcă Modern Diplomacy. Importurile au venit mai ales din SUA. Alianţa americano-japoneză este mult mai cuprinzătoare şi aduce Japonia în mijlocul războaielor comerciale în care actor principal este SUA.

    Tokyo şi Washington lucrează împreună, bilateral şi în alte forumuri, pentru a construi un lanţ stabil de aprovizionare cu semiconduc­tori şi pentru a-şi asigura continuitatea poziţiei la vârful acestei tehnologii critice pentru econo­mia viitorului. Totuşi, aminteşte Japan Times, aceas­tă traiectorie nu este garantată să conti­nue. Succesul de durată necesită parteneriate în­tre toţi cei patru jucători – guvernele şi indus­tri­ile din ambele ţări – care ar trebui să se baze­ze în cele din urmă pe relaţii politice şi încredere.

    Dar, dacă în anii 1980-90 tehnologia crea tensiuni în relaţia dintre cele două ţări, acum aceasta este un punct de convergenţă. Atunci, Japonia era liderul industriei semiconducto­rilor. Acum, se luptă pentru a ţine pasul cu SUA, China, Taiwan şi o mulţime de alţi pretendenţi, inclusiv europeni, la poziţii de vârf pe piaţa globală.

    Japonia pare că nu are de ales. Îngrijorările despre controlul lanţurilor de aprovizionare şi tensiunile geopolitice au obligat guvernul nipon să investescă masiv în această industrie. Între martie 2021 şi martie 2024, Japonia a investit echivalentul a 23 de miliarde de euro în sectorul semiconductorilor, în extinderea fabricilor şi construirea de uzine noi. Folosiţi în produse şi servicii variind de la dispozitive electronice la inteligenţă artificială, semiconductorii au un rol principal în siguranţa economică naţională. Pon­derea în PIB a investiţiilor nipone în dez­vol­tarea acestei industrii este mai mare decât în cazul SUA, Germaniei, Franţei şi Marii Britanii în aceeaşi perioadă.

    Schimbarea de direcţie a guvernului japonez a fost bruscă, dar necesară, a explicat Kazuto Suzuki, profesor de ştiinţe şi politică tehnologică la Universitatea din Tokyo. „Motivul principal este concurenţa în creştere în sectorul semiconductorilor, guvernul începând cu adevărat să acorde atenţie problemelor din lanţurile globale de aprovizionare în timpul pandemiei“, a spus el.

    Industriile din întreaga lume s-au găsit dintr-o dată lipsite de cipuri pentru orice, de la maşini la cuptoare cu microunde, iar factorii de decizie au înţeles că, întrucât un mare procent din semiconductorii din lume sunt fabricaţi în Taiwan, orice urgenţă în regiune ar face utilizatorii japonezi „vulnerabili“. „O penurie de cipuri ar fi extrem de gravă pentru Tokyo, care face eforturi pentru a atrage firme străine şi a reorienta producţia pentru a satisface nevoile firmelor autohtone“.

    Japonia susţine, de asemenea, politica SUA de restricţionare a accesului Chinei la cea mai avansată tehnologie. Însă până la vulnerabilităţi geopolitice, Japonia este prada vulnerabilităţilor economice. Luni, guvernul nipon pare să fi cheltuit 35 de miliarde de dolari într-o intervenţie pe piaţa valutară pentru a opri căderea yenului, care a atins atunci minimul ultimilor 34 de ani. Suma eclipsează investiţiile în semiconductori.

    Yenul este în cădere de mai bine de trei ani, pierzând mai mult de o treime din valoare de la începutul anului 2021. Un motiv al deprecierii este impulsul: yenul scade pentru că investitorii îl vând – iar investitorii continuă să vândă moneda pentru că aceasta scade. În astfel de cazuri, piaţa intră într-o buclă perpetuă. Ca urmare a deprecierii monedei, exportatorii sunt descurajaţi să convertească veniturile din străinătate în yeni, reducând şi mai mult cererea. Picajul yenului face importurile mai scumpe, iar Japonia este puternic dependentă de importurile de energie şi alimente. Între timp, avertizează un proeminent think-tank, o treime din localităţile Japoniei riscă să dispară.