“Drumurile Măstăsii din trecut nu au fost niciodată doar chineze”, a declarat Macron la Xian, oraşul care în trecut a servit drept punct de plecare al rutei comerciale antice şi medievale ce lega regiunile orientale cu cele occidentale ale Eurasiei.
“Prin definiţie, aceste drumuri nu pot fi altfel decât folosite în comun. Dacă sunt drumuri, nu pot fi unidirecţionale”, a declarat liderul francez, aflat într-o vizită de trei zile în China.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Propunerea legislativă vizează modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale şi este iniţiată de 7 deputaţi PSD, respectiv: Căprar Dorel-Gheorghe (preşedintele Comisiei de Apărare a Camerei), Weber Mihai (preşedintele Comisiei comune pentru controlul activităţii SIE), Andrei Alexandru-Ioan, Bontea Vlad, Cuc Alexandru-Răzvan, Todor Adrian, Tripa Florin-Dan.
Modificările propuse de deputaţii PSD vizează Legea nr. 384/2006 privind Statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti. Astfel, articolul 18 al acestui act normativ ar urma să se modifice şi să aibă următorul cuprins:
Printre străzile aglomerate de turişti, studenţi, avocaţi, autobuze supraetajate, biciclişti şi taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.
Cunoscută drept Biserica Templului şi poziţionată în apropierea catedralei Sfântului Paul şi a Pieţei Trafalgar, clădirea a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanţi ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice şi bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat şi au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.
În 1120, cavalerii creştini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă oraşul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacaţi, tâlhăriţi sau chiar ucişi. Câţiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor şi rutelor pe care mergeau ei.
CUM ARATĂ CLĂDIREA CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI
Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri şi au devenit renumiţi în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit şi foarte bogaţi. În 1139, Papa Inocenţiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau şi mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber graniţele, să fie excluşi de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susţinută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.
Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât şi pentru a asigura buna funcţionare a infrastructurii financiare. Templierii, deşi făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogăţii ce depăşeau cu mult donaţiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a dus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Ţara Sfântă.
Pe baza acestui amestec de donaţii şi de afaceri, templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu; cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici şi castele; erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria lor flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi uneori ca prima corporaţie multinaţională.
În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.
În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparaţie cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puţini turişti vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.
Poate aţi observat că e un lucru de care nu mă plâng niciodată: politicienii. Toată lumea se plânge de politicieni, toată lumea spune că nu sunt buni de nimic. Păi de unde credeţi că vin politicienii? Nu cad din cer, nu ajung aici dintr-o realitate paralelă; vin din părinţi americani, din şcoli americane, din biserici americane şi sunt aleşi de americanii de rând. Asta e tot ce putem face, asta avem de oferit. Aşa funcţionează sistemul: pui gunoi, scoţi mai mult gunoi. Dacă ai cetăţeni ignoranţi şi egoişti, aşa vor fi şi politicienii care îi conduc.
Dacă spunem că e doar vina politicienilor, unde sunt atunci ceilalţi cetăţeni cinstiţi, gata să intervină şi să salveze ţara? Nu avem aşa ceva. Toţi sunt la mall, ridicând cardul dintr-un portofel scump ca să cumpere tenişi cu luminiţe. Aşa că am găsit cea mai bună soluţie: nu mă mai duc la vot.
Lumea spune că cei care nu votează nu au dreptul să se plângă, dar eu nu sunt de acord. Eu cred că e exact pe dos. Dacă tu ai mers la vot şi ai ales nişte incompetenţi, care nu sunt în stare să facă nimic, nu mai ai drepul să zici nimic. Eu, în schimb, am tot dreptul să fiu nervos, pentru că am stat acasă.
Nishiyama Onsen Keiunkan din prefecura Yamanashi, Japonia, este recunoscut drept cel mai vechi hotel din lume, care a servit, de-a lungul istoriei de peste 1300 de ani, samurai şi turişti moderni, informează atlasobscura.com
Cum arată cel mai vechi hotel din lume – GALERIE FOTO
Hotelul a fost stabilit în anul 705 de către unul dintre ajutoarele regelui Tenji şi este, si în prezent, o destinaţie de lux pentru cei doritori de tratament şi relaxare într-un cadru natural. Apele termale din zonă au atras vizitatori, artişti şi militari, din zonele apropiate ani de-a rândul. Printre clienţii hotelului s-au numărat şi samurai. Încă de la înfiinţare şi până în ziua de azi administrarea hotelului a fost în mâinile familiei fondatoare. Nu mai puţin de 52 de generaţii au condus hotelul până acum. Complexul Nishiyama Onsen Keiunkan este situat în Munţii Hayakama, în apropiere de Kyoto, şi are o arhitectură tradiţională, în care domină lemnul şi piatra.
Între timp hotelul s-a extins, dar atmosfera a rămas aceeaşi. În momentul de faţă este atestat în Cartea Guiness a Recordurilor drept cel mai vechi hotel din lume, dar este pe cale să-şi dobândească şi titlul izvorul de apă termală cu cel mai mare debit de lume, izvor ce produce peste 1000 de litri pe minut.
VEZI CUM ARATA SI CEL MAI BUN HOTEL DIN LUME
12. Oraşul în care nu poţi muri
Oraşul Longyearbyen, Svalbard, un teritoriu insular în Oceanul Arctic, este una dintre cele mai nordice aşezări din lume şi un loc în care, oficial, nu puteţi muri. Există un cimitir în oraş, dar nu a fost folosit în 70 de ani. Motivul este clima îngheţată, care împiedică descompunerea corpurilor moarte şi le face o atracţie pentru animalele sălbatice. Persoanele care sunt susceptibile de a muri în curând sunt transportate în Norvegia cu avionul.
11. Oraşul aflat pe teritoriul a două ţări
Oraşele împărţite între două ţări sunt un fenomen mai frecvent decât credeţi, dar acesta este cel mai neobişnuit dintre ele. Büsingen am Hochrhein este un oraş german aflat în Elveţia. Din punct de vedere economic, face parte din Elveţia, dar din punct de vedere administrativ, face parte din Germania. Büsingen am Hochrhein este singurul oraş german unde francul elveţian este monedă principală şi are două coduri poştale: una elveţiană şi una germană. Cetăţenii folosesc atât numere de telefon elveţiene, cât şi germane. FC Büsingen este singura echipă germană care joacă în campionatul elveţian.
10. Oraşul „iadului”
Statul Michigan, Statele Unite ale Americii, este un loc unde puteţi găsi „Iadul” la orice colţ, mai exact, cuvântul englez „Hell”. Asocierea acestuio cuvânt cu oraşul este incertă, dar locuitorii oraşului sunt fericiţi să-şi susţină imaginea infernală. Turiştii sunt fericiţi să se fotografieze cu panourile „Bine aţi venit în iad” pe fundal, iar magazinele de suveniruri locale profită de beneficiile „iadului”.
9. Un oraş austro-chinez
Chinezii sunt cunoscuţi pentru abilitatea de a copia foarte bine un lucru, chiar şi oraşele întregi. Pentru a-şi conferi şansa de a călători fără a părăsi ţara, aceştia au decis să refacă satul austriac Hallstatt. Biserica a fost construită mai întâi, urmată de străzi, care arată exact ca cele originale. Mai mult, piaţa imobiliară din Hallstatt, China, este mai scumpă decât în cel austriac.
8. Ultimul oraş liber
Slab City este un oraş californian populat în principal vagabonzi, pensionari şi cei care nu au unde să meargă. Oamenii trăiesc aici în remorci şi în hambare improvizate, fără apă, electricitate sau adrese. De asemenea, lipsesc utilităţile publice, precum şi taxele şi chiriile. Toate acestea suna ca o multime de inconveniente, dar multi dintre cei care au fost aici spun ca este de fapt un loc foarte confortabil. Localnicii îl numesc „ultimul oraş liber din America”.
7. Oraşul peşteră
Matmata din sudul Tunisiei este un oraş mulţi trăiesc în locuinţe subterane. În anii 1970, aici s-au construit case la suprafaţă, dar mulţi localnici preferă să locuiască în casele lor tradiţionale. Fanii Star Wars vor recunoaşte acest loc ca fiind casa lui Luke Skywalker.
6. Tot oraşul sub un singur acoperiş
Întregul oraş din Whittier, Alaska, este situat în clădirea cu 14 nivele a unei foste unităţi militare. Aceasta găzduieşte, pe lângă locuinţe, toate magazinele, o secţie de poliţie, un spital şi o biserică. Scopul a fost economia la încălzire, pentru că vremea este rece şi vântură aproape tot anul. Populaţia oraşului numără doar 220 de persoane.
Lidiane Leite, fostă primăriţă a unei localităţi din Brazilia, a fost condamnată la 14 ani de inchisoare, scriu cei de la The Independent.
În urma unei investigaţii care a durat doi ani şi jumătate, Lidiane Leite a fost găsită vinovată de delapirea a peste 5 milioane de euro din fondul dedicat Educaţiei.
Lidiane Leite, cunoscută drept primarul WhatsApp, a devenit o emblemă a corupţiei din Brazilia. Tânăra de 25 de ani conducea micul sat Turi do Augusto, din municipiul Bom Jarim, ce se află în inima celei mai sărace regiuni a Braziliei, înainte de a fi arestată de autorităţi.
“Înainte să devin primar eram săracă. Aveam un Land Rover, acum conduc o Toyota SW4. Poate ar trebui să-mi cumpăr o maşină mai luxoasă pentru că, mulţumesc lui Dumnezeu, am destui bani să fac asta”, scria ea pe Instagram. “Pot să-mi cumpăr tot ce vreau. O să-mi cheltuiesc banii pe ce vreau şi nu mă interesează ce zic oamenii”, se mai lăuda tânăra.
Dar nu aceste declaraţii au atras atenţia autorităţilor asupra activităţii sale, ci faptul că şcolarilor nu li se oferea mâncare în timpul petrecut la şcoală, fapt reclamat de părinţii copiilor. Acum autorităţile cred că Leite ar fi furat, în perioada 2012-2014, 4 milioane de dolari din banii publici.
Lidiane Leite vindea lapte din uşă-n uşă când s-a hotărât să candideze la primărie după ce iubitul acesteia a fost împiedicat să candideze deoarece se afla sub investigaţie de către autorităţi. Leite a câştigat şi l-a numit pe Beto Rocha, iubitul ei, într-o funcţie de conducere. Se pare că în timp ce iubitul ei se ocupa de afaceri, Leite petrecea majoritatea timpului în capitala statului Maranhao, aflat la 4 ore distanţă de Bom Jardim, unde dădea petreceri, mergea la shopping şi trimitea instrucţiuni pe WhatsApp.
Autorităţile au început să investigheze afacerile primăriţei şi, exact ca într-o telenovelă, când mandatul de arestare a fost emis pe numele ei, Leite a fugit. Chiar şi aşa ea continua să trimită mesaje pe WhatsApp şi îşi avertiza subalternii să nu coopereze cu autorităţile. După 39 de zile, Lidiane Leite s-a predat.
“Am blocat toate conturile bancare ale acuzaţiilor, dar nu am găsit niciun ban. Totuşi le-am confiscat bunurile”, a spus procurorul Fabio Santos de Oliviera.
Dăruim şi primim în baza unui comportament de reciprocitate care consolidează relaţiile cu ceilalţi şi stimulează consumul. Comunităţi întregi sunt antrenate simultan în jocul social al schimbului de daruri cu încărcătură simbolică şi efect în economie.
Venituri mai mari, cadouri mai multe
În România vacanţa de Crăciun coincide cu o creştere a consumului pe toate planurile, de la alimente şi îmbrăcăminte la electrocasnice, credite, vacanţe şi creşterea vânzărilor de maşini. Zeci de milioane de euro sunt puşi în mişcare în numele lui Moş Crăciun. În această perioadă, producţia bunurilor de larg consum cunoaşte un boom care tureaza motoarele tirurilor ce aprovizionează supermarketurile şi antrenează o forţă de muncă sezonieră.
Cu o creştere a consumului de 7,7% în acest an, România petrece. Moş Crăciun animă şi mai mult frenezia achiziţiei pe fond sonor de cadouri despachetate şi sampanii desfăcute. Potrivit sondajului realizat de Ferratum Grup, într-un top al cheltuielilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă, anul acesta România este pe locul 2 (după Mexic) din cele 20 de ţări analizate, în funcţie de procentul veniturilor alocate per gospodărie (31,9%), adică aproximativ 280 de euro.
Cumpărăm cadouri online sau în magazine
Doar 25% dintre românii care au participat la acest sondaj spun că preferă cumpărăturile online, diferenţa fiind reprezentată de cei care colindă magazinele în căutarea de cadouri. Potrivit aceleaşi surse, top 3 cadouri pentru care este alocat bugetul este format din: haine (20,9%), dulciuri (19,4%) şi jucării (12,7%). Pentru respondenţii la acest studiu 28% din bugetul de sărbători este alocat pentru călătorii, 40% dintre români preferând serviciile AirBnb.
Monetizarea lui Moş Crăciun în magazine este parte din atmosfera în care sunt angrenaţi producători, furnizori, distribuitori, buyeri, merchandiseri şi promoteri. Aranjamente de basm care reconstituie satul Moşului, improvizate în mall-uri ca să-i primească pe cei chemaţi, completează peisajul contra-cost. Punctele de contact cu consumatorul sunt diversificate pe toate categoriile de consumatori pentru ca toţi să cumpere ceva.
Moş Crăciun, de la simbol la mercantilism
Un Moş Crăciun fără entertainment, uitat într-un sat din Finlanda, nu inspiră. El devine un bun al lumii globalizate numai dacă este amuzant, dacă stimulează consumul, dacă vinde. În acest tip de lume Moş Crăciun înseamnă să mergi la mall, să te distrezi, să alergi printre rafturi după cadouri.
Chiar dacă în copilăria omenirii darul avea multiple semnificaţii, în momentul de faţă cea economică predomină. Morişca consumului învârte indicatorii economici şi desenează grafice de bunăstare statistică. Darul creşterii economice pe bază de consum nu poate dura la nesfârşit. Dacă vine Moş Crăciun şi ne ia darul înapoi?
Dăruim şi primim în baza unui comportament de reciprocitate care consolidează relaţiile cu ceilalţi şi stimulează consumul. Comunităţi întregi sunt antrenate simultan în jocul social al schimbului de daruri cu încărcătură simbolică şi efect în economie.
Venituri mai mari, cadouri mai multe
În România vacanţa de Crăciun coincide cu o creştere a consumului pe toate planurile, de la alimente şi îmbrăcăminte la electrocasnice, credite, vacanţe şi creşterea vânzărilor de maşini. Zeci de milioane de euro sunt puşi în mişcare în numele lui Moş Crăciun. În această perioadă, producţia bunurilor de larg consum cunoaşte un boom care tureaza motoarele tirurilor ce aprovizionează supermarketurile şi antrenează o forţă de muncă sezonieră.
Cu o creştere a consumului de 7,7% în acest an, România petrece. Moş Crăciun animă şi mai mult frenezia achiziţiei pe fond sonor de cadouri despachetate şi sampanii desfăcute. Potrivit sondajului realizat de Ferratum Grup, într-un top al cheltuielilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă, anul acesta România este pe locul 2 (după Mexic) din cele 20 de ţări analizate, în funcţie de procentul veniturilor alocate per gospodărie (31,9%), adică aproximativ 280 de euro.
Cumpărăm cadouri online sau în magazine
Doar 25% dintre românii care au participat la acest sondaj spun că preferă cumpărăturile online, diferenţa fiind reprezentată de cei care colindă magazinele în căutarea de cadouri. Potrivit aceleaşi surse, top 3 cadouri pentru care este alocat bugetul este format din: haine (20,9%), dulciuri (19,4%) şi jucării (12,7%). Pentru respondenţii la acest studiu 28% din bugetul de sărbători este alocat pentru călătorii, 40% dintre români preferând serviciile AirBnb.
Monetizarea lui Moş Crăciun în magazine este parte din atmosfera în care sunt angrenaţi producători, furnizori, distribuitori, buyeri, merchandiseri şi promoteri. Aranjamente de basm care reconstituie satul Moşului, improvizate în mall-uri ca să-i primească pe cei chemaţi, completează peisajul contra-cost. Punctele de contact cu consumatorul sunt diversificate pe toate categoriile de consumatori pentru ca toţi să cumpere ceva.
Moş Crăciun, de la simbol la mercantilism
Un Moş Crăciun fără entertainment, uitat într-un sat din Finlanda, nu inspiră. El devine un bun al lumii globalizate numai dacă este amuzant, dacă stimulează consumul, dacă vinde. În acest tip de lume Moş Crăciun înseamnă să mergi la mall, să te distrezi, să alergi printre rafturi după cadouri.
Chiar dacă în copilăria omenirii darul avea multiple semnificaţii, în momentul de faţă cea economică predomină. Morişca consumului învârte indicatorii economici şi desenează grafice de bunăstare statistică. Darul creşterii economice pe bază de consum nu poate dura la nesfârşit. Dacă vine Moş Crăciun şi ne ia darul înapoi?
În decizia sa, Curtea European de Justiţie (CEJ) a precizat că serviciile oferite de UBER, ”a căror scop este de a conecta, prin intermediul unei aplicaţii digitale, şoferii neprofesionişti cu persoanele care doresc să efectueze călătorii urbane”, trebuie clasificate drept ”servicii în domeniul transporturilor”, în conformitate cu legislaţia europeană.
”Potrivit legislaţiei Uniunii Europene, statele membre trebuie să reglementeze condiţiile în care aceste servicii trebuie să funcţioneze în conformitate cu regulile generale ale tratatului privind funcţionarea UE”, se arată în decizia CEJ.
Reprezentanţii Uber au negat că sunt o firmă de taxi şi susţinut că furnizează servicii digitale, menite să faciliteze interacţiunea dintre oameni.