BusinessMagazin

Tag: creare

  • Magazinul online pentru companii

    “Continuăm să ne transformăm dintr-un business clasic într-o afacere extrem de actuală”, descrie Dan Popa obiectivul principal al DPAP.RO, afacere înfiinţată de el şi fratele său, Adrian Popa, în urmă cu două decenii. Dacă iniţial aceasta se concentra pe distribuţia produselor de papetărie, compania a intrat, din 2013, şi pe segmentul IT&C şi al soluţiilor IT & software, al produselor de curăţenie, cât şi al serviciilor de personalizări şi catering, devenind, în 2014, un integrator de soluţii complete pentru companii. DPAP.RO a încheiat anul 2018 cu o cifră de afaceri de puţin peste 17,5 milioane de lei (cca 3,7 mil. euro), iar pentru anul în curs reprezentanţii companiei previzionează afaceri de 22,8 mili­oane de lei (peste 5 mil. euro). Compania are o ofertă de peste 26.000 de produse, dintre care 60% sunt livrate din stocul DPAP.RO; compania dispune de un depozit  de 1.000 de metri pătraţi şi stocuri pentru produsele uzuale în valoare de aproximativ 500.000 euro.

    Reprezentanţii companiei au anunţat recent o investiţie de 300.000 de euro pe care o vor direcţiona înspre dezvoltarea magazinului online al companiei, dublu faţă de suma alocată anul trecut, digitalizarea afacerii fiind prioritatea lor şi în următorii ani.

    Înfiinţată în 1998, sub denumirea juridică Biro Media Trading, compania avea iniţial ca domeniu importul de produse de birotică şi papetărie. În 2005, au lansat, potrivit reprezentanţilor companiei, primul magazin online din România creat special pentru companii, cu peste 2.000 de produse de birotică şi papetărie, iar în 2013 au intrat şi pe segmentul IT&C şi al soluţiilor IT & software, al produselor de curăţenie, cât şi al serviciilor de personalizări şi catering. Următorul pas a fost transformarea, în 2014, într-un integrator de soluţii complete pentru companii.

    În anul 2017, DPAP.RO a renunţat la vânzarea de produse către intermediari (revânzători), categoria de clienţi cu care şi-au început activitatea; potrivit reprezentanţilor companiei, aceştia generau jumătate din cifra de afaceri a companiei (4,2 milioane de euro în 2016).

    Astfel, în ultimii doi ani, DPAP.RO şi-a bazat strategia pe eficientizarea timpului şi a costurilor prin intermediul platformei online. Aceasta permite clienţilor ca toate achiziţiile să fie făcute dintr-un singur loc, integrând 5-7 furnizori într-unul singur, totul fiind inclus pe o singură factură, cu un singur termen de plată. Procesul de vânzare este automatizat şi transparent pe baza datelor financiare ale companiei. Acest lucru scade costurile operaţionale DPAP.RO şi, implicit, preţul plătit de client.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, 2018 a fost anul în care compania şi-a definit noul model de afacere şi, deşi cifra de afaceri de 3,7 mil. de euro a fost cu 9 procente mai mică decât în anul precedent, când valoarea acesteia era de aproximativ 4 milioane de euro, conducerea companiei consideră că prin operarea noilor schimbări a creat un model sustenabil pentru piaţa românească. De altfel, potrivit reprezentanţilor companiei, anul trecut platforma lor a devenit mai accesat site de profil din România pentru achiziţiile firmelor. DPAP.RO a încheiat anul trecut cu 22 de angajaţi şi avea peste 50.000 de clienţi în februarie 2019.

    Potrivit reprezentanţilor companiei, strategia de creştere a vânzărilor pe platformă urmează trei paşi: creşterea comenzii medie per client prin vânzarea de categorii noi – de la 5 produse la 10 produse; un program de loialitate menit să fidelizeze şi să îmbunătăţească rata de retenţie actuală, trecerea în online a companiilor mari prin conturile corporate, menite să eficientizeze procesul de achiziţie pentru companiile cu mai multe agenţii, sucursale sau departamente.Potrivit reprezentanţilor companiei, platforma lor este singura cu activităţi integrate de achiziţie din România.

    Afacerea DPAP este condusă de fraţii Angelo-Dan (34 de ani) şi Adrian Popa (31 de ani). Adrian Popa spune că de la 16 ani a avut diverse roluri în dezvoltarea afacerii DPAP, începând cu vânzarea de produse de papetărie într-o librărie din cartierul Dristor şi chiar şi aranjarea produselor în rafturile hipermarketurilor prin care compania obişnuia să îşi vândă produsele. „Şofer şi livrator. Consultant de vânzări şi om care a stat la baza dezvoltării ERP-ului actual şi parte componentă a creării brandului actual DPAP”, enumeră el celelalte roluri avute.

    Primul dintre fraţi a renunţat în 2004 la studiile din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti pentru a se alătura businessului din poziţia de agent de vânzări. Patru ani mai târziu, a preluat poziţia de director de vânzări şi a început mutarea treptată a businessului din zona de distribuţie către zona de soluţie completă pentru companii. În 2014, a devenit director general în cadrul DPAP.

    Responsabilităţile între cei doi fraţi sunt clar definite, aceasta fiind, potrivit lor, singura modalitate prin care compania poate funcţiona în parametri optimi. Astfel, Dan Popa are rolul de general manager şi se ocupă de aspectele administrative şi comerciale. Adrian este development şi marketing manager, ocupându-se de dezvoltarea platformei, de comunicare şi de imaginea companiei. „Lucrăm atât de mult timp împreună încât nu îmi dau seama cum ar fi o relaţie între doi fraţi care nu sunt implicaţi în acelaşi business”, descrie relaţia dintre ei Adrian Popa.

    Cei doi spun că este greu de estimat valoarea pieţei pe care activează – în contextul multiplelor categorii de produse pe care le comercializează în prezent; totuşi, ei estimează piaţa de papetărie (împreună cu cea de hârtie A4) la aproximativ 90 de milioane de euro, a produselor de ambalare (doar bandă adezivă şi folie stretch) la alte 100 de milioane de euro, în
    timp ce piaţa produselor de curăţenie depăşeşte valoarea de 1 miliard de euro. În ceea ce priveşte provocările, ei spun că cea mai mare se referă la atragerea clienţilor din offline în online. 

    CONTEXT:
    Transformarea digitală în mediul de business din România este un proces continuu de adoptare şi adaptare, 66% dintre managerii şi specialiştii care lucrează în companiile locale considerând-o un demers cu un impact pozitiv, potrivit raportului de digitalizare a pieţei de business din România (2018, 2017) realizat de Ipos. Digitalizarea a devenit nelipsită nu doar din vocabularul companiilor, ci şi din strategiile lor de afaceri.

    DECIZIE:
    În anul 2017, DPAP.RO a renunţat la vânzarea de produse către intermediari (revânzători), care reprezentau 50% din cifra de afaceri şi s-a concentrat pe dezvoltarea magazinului online pentru companii; recent, compania a investit 300.000 de euro în prima platformă online integrată de achiziţie de pe piaţa românească (lansată în 2016).

    CONSECINŢE:
    Scăderea costurilor operaţionale ale DPAP.RO şi, implicit, a preţului plătit de client.

  • Miliardarii americani constată că au creat un monstru şi acum nu ştiu cum să-l oprească

    „Diviziunile sociale şi politice care există deja în societatea americană ameninţă structura care ne ţine uniţi şi capitalismul însuşi”, spune Jamie Dimon, cel mai puternic bancher din America, preşedintele executiv al JPMorgan Chase.
    Jamie Dimon, care în 2018 a încasat 31 de milioane de dolari pentru cel mai bun an financiar din istoria băncii, constată că visul american se destramă şi de aceea companiile ar trebui să facă mult mai mult pentru societate.
    Ray Dalio spune că sistemul capitalist, pe care l-a îmbrăţişat ca investitor precoce, a ajuns să creeze o inegalitate mult prea mare: „Sunt capitalist şi până şi eu mă gândesc că acest capitalism este stricat.”
    Miliardarii Americii, care de multe ori prin facilităţile şi optimizările fiscale pe care le fac ajung să plătească un impozit mai mic decât un salariat american, cer acum impozite mai mari pentru bogaţi, în speranţa că vor potoli furia societăţii.
    Modelul american de business este feroce pentru că se bazează pe consolidări şi achiziţii – peştele mare mănâncă peştii mici –, pe tăieri de costuri şi creşteri de preţuri la produsele şi serviciile oferite. În acest fel, cei mari devin şi mai mari, iar cei mici culeg fărâmiturile, care de cele mai multe ori le asigură doar simpla existenţă.
    40% dintre angajaţii americani sunt la limita supravieţuirii cu salariul pe care îl primesc, iar nicio cheltuială în plus, să spunem de 400 de dolari pentru o vizită la dentist sau reparaţia unei maşini, nu poate fi absorbită.
    Jamie Dimon a fost întrebat în Congres cum crede că se descurcă unul dintre funcţionarii băncii, care are un salariu de 2.425 de dolari pe lună, din care 1.600 de dolari este numai chiria, iar dacă se adaugă toate utilităţile, îngrijirea copilului şi transportul, are un minus de 567 de dolari în fiecare lună.
    Puternicul bancher american nu a ştiut ce să răspundă.
    Marile corporaţii americane au început să crească salariul minim, în speranţa că vor înăbuşi revolta americanilor: Amazon a ridicat salariul minim la 15 dolari pe oră, Bank of America la 17 dolari pe oră, cu o ţintă de 20 de dolari pe oră peste doi ani, iar JPMorgan plăteşte 18 dolari pe oră în marile oraşe şi
    16,25 dolari pe oră în restul Americii.
    În 2018, conducătorii companiilor americane din indicele bursier S&P au avut un venit de 12,4 milioane de dolari, faţă de 11,7 milioane de dolari în 2017.
    Directorul executiv de la Manpower, firmă de recrutare şi plasare de personal, a avut cea mai mare diferenţă dintre salariul lui de CEO şi media salarială a angajaţilor lui, de 2.500%.
    Statele Unite sunt o societate extrem de dură, unde businessul este pe primul loc. Companiile sunt într-un proces de creştere şi de restructurare continuă, iar orice majorare salarială trebuie acoperită prin reducerea altor poziţii şi introducerea roboţilor care să preia poziţiile repetitive.
    Fluxul continuu de emigranţi ţine salariile minime jos, în zona de consum, şi de aceea, deşi şomajul în America este la minime istorice, salariile nu cresc nici cât rata inflaţiei.
    În afara creşterii salariului minim, corporaţiile americane nu ştiu cum să rezolve această creştere a inegalităţii care a distrus clasa de mijloc, aceasta fiind cea mai afectată clasă din ultimele trei decenii.
    Toată lumea vrea impozite mai mari, dar Donald Trump, miliardarul şi populistul preşedinte al SUA, nu-şi bazează platforma electorală pe acest lucru. Ci dimpotrivă, el a scăzut impozitele pentru corporaţiile americane.
    Cei care conduc companiile sunt la mijloc, între creşterea furiei angajaţilor privind inegalitatea salarială şi interesul investitorilor, care vor creşteri ale preţului acţiunilor şi dividende mai mari.
    Unul dintre porturile cele mai mari din Statele Unite, cel din Los Angeles, a vrut să introducă roboţi pentru a compensa creşterile salariale acordate, dar s-a lovit de furia sindicatelor, care nu acceptă acest lucru.
    Walmart, cel mai mare retailer din lume, care are încasări de peste 1 miliard de dolari în fiecare zi, testează tot mai mult roboţi care să preia funcţiile de manipulare a produselor şi să înlocuiască oamenii.
    În aceste condiţii, furia americanilor care nu au avut norocul de a fi miliardari va creşte din ce în ce mai mult.
    Marile corporaţii şi cei mai puternici americani constată că acest capitalism, care i-a făcut să conducă America şi chiar lumea, a ajuns prea puternic şi nu mai poate fi controlat.

  • Cum s-a transformat un film iugoslav într-o punte între China şi Balcani

    Un nou muzeu dedicat filmului tocmai s-a deschis la Sarajevo, seducătoarea şi chinuita capitală a Bosniei şi Herţegovinei. Oficialii planifică un traseu turistic, completat cu geotagging, care vizitează locurile în care au fost trase pe peliculă diferite scene din film, scrie revista Quartz.

    Pentru a înţelege cum se justifică un astfel de efort, este bine de ştiut cât de important este filmul în China. Sute de milioane de chinezi au văzut „Valter apără Sarajevo”, care a devenit astfel unul dintre cele mai vizionate filme de război ale tuturor timpurilor. Bosnia şi Herţegovina urmăreşte să valorifice această poveste – şi relaţia ţării în general bună cu China – pentru a atrage turiştii chinezi, al căror număr este deja în creştere. Există chiar şi negocieri în curs pentru un remake al producţiei iugoslave cu mai multe studiouri de film chinezeşti, a declarat Jasmin Durakovic, şeful Centrului de Film din Sarajevo, unde se află muzeul.

    Deşi „Valter apără Sarajevo” a fost produs acum o jumătate de secol şi prezintă o ţară care nu mai există, filmul este simbolul unei istorii între China şi Balcani şi se pare că va schimba relaţiile chino-balcanice în anii următori.

    Muzeul „Valter apără Sarajevo”, care s-a deschis zilele trecute, are camere unde sunt ilustrate diferite scene, statui de ceară cu personajele din film şi conţinut multimedia dedicat. Durakovic spune că se aşteaptă ca acesta să fie o atracţie majoră pentru turiştii chinezi care deja inundă Balcanii. „Imediat după prima săptămână de lucru a muzeului am văzut că turiştii din China vin să ne viziteze“, povesteşte el.

    Există, de asemenea, cereri pentru excursii tematice inspirate din film, printre oferte figurând un tur de 12 zile prin fosta Iugoslavie oferit de un operator din California care include o zi în Sarajevo pentru vizitarea locaţiilor în care a fost filmat „Valter“. Balcanii şi Sarajevo au de oferit mult mai multe, însă turiştii chinezi vin cu un singur lucru în minte. „Valter apără Sarajevo” a fost printre puţinele filme străine prezentate în China în timpul Revoluţiei Culturale, iar pentru mulţi spectatori a fost o fereastră spre lumea exterioară necunoscută. Povestea sa, a unei rezistenţe comuniste cutezătoare împotriva tiraniei fascismului, a făcut ca filmul să fie un succes instantaneu în China, catapultându-l pe actorul Velimir „Bata“ Zivojinovic, care a interpretat rolul lui Valter, direct printre starurile de cinema.

    „Valter“ a devenit cel mai de succes film străin din China în anii 1970 şi cel mai vizionat film iugoslav din toate timpurile. Unul dintre primele locuri din China anilor ’70 în care a rulat „Valter“ a fost Piaţa Culturii din Shanghai, în cinematograful premierelor din oraşul cât o ţară unde erau prezentate filme înainte ca acestea fie văzute în altă parte. Mai târziu, la cinematografele din toată ţara, oamenii se înghesuiau la cozi lungi pentru a-l vedea pe „Valter“. Se întâmpla des ca mulţi dintre cei care aşteptau la rând să rămână fără bilete. Chiar anul trecut, o adaptare pentru teatru a lui „Valter“, interpretată în mandarină, a fost pusă în scenă la Centrul de Arte Dramatice din Shanghai. Filmul s-a dovedit a fi atât de popular încât o marcă de bere chinezească a fost numită Valter, iar cutiile au fost inscripţionate cu chipul în relief al lui Zivojinovic.

    Replicile renumite din film – inclusiv „Vedeţi acest oraş? Acesta este Valter!“ (a actorului din rolul ofiţerului nazist obsedat de prinderea lui Valter, arătând spre Sarajevo) – au prins rădăcini în memoria colectivă a unei întregi generaţii de chinezi. Şi alte filme iugoslave s-au descurcat bine în China în acele vremuri, dar niciunul nu a atins succesului lui „Valter“. Chinezii îndrăgeau aceste producţii pentru că au oferit un răgaz binevenit de la clişeele şi operele simpliste după modelul revoluţionar din perioada revoluţiei culturale, arăta un critic chinez în 2016 (în limba chineză). În opere, a remarcat criticul, băieţii buni arătau toţi la fel (frumoşi, încrezători, împachetaţi în uniforma unui muncitor), în timp ce în filmele iugoslave „băieţii buni nu arată a băieţi buni şi băieţii răi au o imagine pozitivă. Aceste tipuri de exprimări artistice nonstereotipice au fost revigorante pentru poporul chinez“.

    În prezent, spune Durakovic, „Bosnia şi în special Sarajevo împărtăşesc cu China sentimente şi valori foarte asemănătoare legate de evenimentele din trecutul lor, mai ales cele referitoare la cel de-al Doilea Război Mondial, dar venite din vremea socialismului iugoslav şi a fostului preşedinte al Iugoslaviei Josip Broz Tito. Din cauza tuturor acestora, filmul, iar acum muzeul leagă oamenii şi cultura din Bosnia şi China“.

    Anul trecut, Bosnia şi Herţegovina a renunţat la obligativitatea vizelor pentru turiştii chinezi, cu Mladen Ivanic, fost membru al preşedinţiei ţării, prezicând cum „cultul lui «Valter»“ va duce la o creştere accentuată a numărului acestora, deja în creştere.

    Filmul joacă, de asemenea, un rol important în relaţiile dintre China şi Serbia, care făcea parte din fosta Iugoslavie, dar este acum o ţară independentă la est de Bosnia şi Herţegovina. Afluxul de vizitatori chinezi acolo creşte – s-a dublat în 2018 faţă de anul precedent – în condiţiile în care China investeşte puternic în una dintre cele mai sărace ţări din Europa. Comerţul dintre cele două naţiuni s-a triplat între 2005 şi 2016, iar anul trecut Beijingul şi Belgradul au semnat acorduri economice de 3 miliarde de dolari.

    Pentru Serbia, aceste acorduri reprezintă investiţii de infrastructură de care are nevoie cu disperare pentru stimularea economiei. Pentru China, ele reprezintă un cap de pod solid în sud-estul Europei şi o oportunitate de a-şi creşte influenţa şi controlul în Serbia şi în alte ţări din Balcani care vor deveni într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, mai degrabă îndepărtat, membri ai Uniunii Europene. Între timp, extinderea influenţei Chinei în Europa de Est a îngrijorat Occidentul.

    Atunci când preşedintele chinez, Xi Jinping, a vizitat Serbia în 2016 – este primul dintre şefii de stat chinezi care a făcut acest lucru în ultimele trei decenii – cele două ţări au semnat o serie de acorduri economice, consolidând astfel prezenţa Chinei în Balcani în timp ce Beijingul încerca să folosească regiunea ca rampă de lansare spre restul pieţei europene. Unii experţi cred că extinderea influenţei Chinei în regiune îi va dezavantaja pe investitorii occidentali şi va răspândi practici de dezvoltare corupte printre democraţiile vulnerabile.

    În general, investiţiile chinezeşti au obiective foarte vizibile. O companie chinezească face parte dintr-un proiect de modernizare a căii ferate dintre Belgrad şi Budapesta. De asemenea, Huawei Technologies, gigant de tehnologie prigonit de americani, modernizează compania naţională de telecomunicaţii a Serbiei. Tot acolo, combinatul siderurgic Zelezara, cel mai mare angajator din regiune, a fost salvat de compania chinezească Hesteel Co. Investiţiile chineze ajută ca o parte semnificativă a comunităţii de afaceri locale să aibă continuitate. Sino-RS Investment Group a anunţat anul trecut că va investi un miliard de euro în Serbia în cadrul Iniţiativei Belt and Road. Fondurile vor fi folosite pentru finanţarea unor proiecte în domeniul transportului, infrastructurii apei, energiei, telecomunicaţiilor, agriculturii şi construcţiilor.

    „Se dezvoltă o atitudine pozitivă faţă de China. A ajuns la un nivel foarte ridicat probabil deoarece investiţiile Chinei sunt prezentate sau comunicate ca gesturi de bunăvoinţă. Doar entuziasmul faţă de Rusia este mai mare“ , spune Srdjan Bogosavljevic, analist la IPSOS Strategic Marketing.

    În UE, contractele de infrastructură trebuie supuse unor licitaţii competitive, în timp ce băncile de dezvoltare ale Chinei,  China Development Bank şi Export-Import Bank of China, creditează contractorii chinezi care primesc contracte.

    Investiţiile companiilor chinezeşti au ajutat adesea la creşterea sprijinului public pentru politicieni proruşi în estul Europei, unde banii Chinei nu poartă stigmatul pe care l-ar avea banii Moscovei.

    Întrucât legăturile dintre China şi Serbia devin mai strânse, se pare că „Valter apără Sarajevo“ va servi ca un instrument convenabil şi testat de timp al diplomaţiei culturale pentru ambele ţări. De fapt, „Valter“ a jucat deja acest rol. În timpul vizitei sale, Xi şi-a luat timp să înşire nostalgii despre film. În timpul unui banchet generos organizat de guvern, când preşedintele sârb de atunci, Tomislav Nikolic, l-a întâmpinat pe omologul său chinez, a început să fie difuzată melodia tematică a filmului.

    Xi s-a ridicat la nivelul momentului, spunând: „Îmi amintesc filme precum «Valter apară Sarajevo». A fost odată foarte populare în China. Acestea au evocat sentimentul de patriotism al oamenilor de atunci şi au însoţit perioada tinereţii generaţiei noastre“.

    În timp ce banchetul se apropia de sfârşit, Xi şi Nikolic s-au îndreptat spre masa Julijanei Lula Zivojinovic, văduva actorului Zivojinovic, care l-a interpretat pe Valter. Ea i-a spus lui Xi: „Soţul meu a iubit dintotdeauna China, i-a iubit întotdeauna pe chinezi“.

    Valter, organizatorul rezistenţei sârbe antinaziste în al Doilea Război Mondial, era numele de cod al lui Vladimir Peric, un personaj real ucis în luptele pentru eliberarea oraşului Sarajevo în aprilie 1945.

    În scena de final a filmului, germanii nu au reuşit să distrugă rezistenţa din Sarajevo sau să-i identifice şi să-i captureze liderul – pe eluzivul Valter. Este primăvara anului 1945, iar comandantul nazist se pregăteşte de plecare. Îl întâlneşte pe succesorul său în ceea ce este acum parcul Princeva şi-l anunţă că a rezolvat în cele din urmă misterul identităţii lui Valter: „În tot războiul m-am ocupat cu vânarea lui Valter, dar numai acum, când plec, ştiu în sfârşit cine este el.“ Celălalt cere nerăbdător să-i spună, dar ofiţerul zice că poate face mai mult de atât: „Ţi-l voi arăta!“, spune el. Apoi ofiţerul arată spre oraşul care se întinde în faţa lor şi explică: „Vedeţi acest oraş? Das ist Valter! (Acesta este Valter)“. 

  • Cum s-a transformat un film iugoslav într-o punte între China şi Balcani

    Un nou muzeu dedicat filmului tocmai s-a deschis la Sarajevo, seducătoarea şi chinuita capitală a Bosniei şi Herţegovinei. Oficialii planifică un traseu turistic, completat cu geotagging, care vizitează locurile în care au fost trase pe peliculă diferite scene din film, scrie revista Quartz.

    Pentru a înţelege cum se justifică un astfel de efort, este bine de ştiut cât de important este filmul în China. Sute de milioane de chinezi au văzut „Valter apără Sarajevo”, care a devenit astfel unul dintre cele mai vizionate filme de război ale tuturor timpurilor. Bosnia şi Herţegovina urmăreşte să valorifice această poveste – şi relaţia ţării în general bună cu China – pentru a atrage turiştii chinezi, al căror număr este deja în creştere. Există chiar şi negocieri în curs pentru un remake al producţiei iugoslave cu mai multe studiouri de film chinezeşti, a declarat Jasmin Durakovic, şeful Centrului de Film din Sarajevo, unde se află muzeul.

    Deşi „Valter apără Sarajevo” a fost produs acum o jumătate de secol şi prezintă o ţară care nu mai există, filmul este simbolul unei istorii între China şi Balcani şi se pare că va schimba relaţiile chino-balcanice în anii următori.

    Muzeul „Valter apără Sarajevo”, care s-a deschis zilele trecute, are camere unde sunt ilustrate diferite scene, statui de ceară cu personajele din film şi conţinut multimedia dedicat. Durakovic spune că se aşteaptă ca acesta să fie o atracţie majoră pentru turiştii chinezi care deja inundă Balcanii. „Imediat după prima săptămână de lucru a muzeului am văzut că turiştii din China vin să ne viziteze“, povesteşte el.

    Există, de asemenea, cereri pentru excursii tematice inspirate din film, printre oferte figurând un tur de 12 zile prin fosta Iugoslavie oferit de un operator din California care include o zi în Sarajevo pentru vizitarea locaţiilor în care a fost filmat „Valter“. Balcanii şi Sarajevo au de oferit mult mai multe, însă turiştii chinezi vin cu un singur lucru în minte. „Valter apără Sarajevo” a fost printre puţinele filme străine prezentate în China în timpul Revoluţiei Culturale, iar pentru mulţi spectatori a fost o fereastră spre lumea exterioară necunoscută. Povestea sa, a unei rezistenţe comuniste cutezătoare împotriva tiraniei fascismului, a făcut ca filmul să fie un succes instantaneu în China, catapultându-l pe actorul Velimir „Bata“ Zivojinovic, care a interpretat rolul lui Valter, direct printre starurile de cinema.

    „Valter“ a devenit cel mai de succes film străin din China în anii 1970 şi cel mai vizionat film iugoslav din toate timpurile. Unul dintre primele locuri din China anilor ’70 în care a rulat „Valter“ a fost Piaţa Culturii din Shanghai, în cinematograful premierelor din oraşul cât o ţară unde erau prezentate filme înainte ca acestea fie văzute în altă parte. Mai târziu, la cinematografele din toată ţara, oamenii se înghesuiau la cozi lungi pentru a-l vedea pe „Valter“. Se întâmpla des ca mulţi dintre cei care aşteptau la rând să rămână fără bilete. Chiar anul trecut, o adaptare pentru teatru a lui „Valter“, interpretată în mandarină, a fost pusă în scenă la Centrul de Arte Dramatice din Shanghai. Filmul s-a dovedit a fi atât de popular încât o marcă de bere chinezească a fost numită Valter, iar cutiile au fost inscripţionate cu chipul în relief al lui Zivojinovic.

    Replicile renumite din film – inclusiv „Vedeţi acest oraş? Acesta este Valter!“ (a actorului din rolul ofiţerului nazist obsedat de prinderea lui Valter, arătând spre Sarajevo) – au prins rădăcini în memoria colectivă a unei întregi generaţii de chinezi. Şi alte filme iugoslave s-au descurcat bine în China în acele vremuri, dar niciunul nu a atins succesului lui „Valter“. Chinezii îndrăgeau aceste producţii pentru că au oferit un răgaz binevenit de la clişeele şi operele simpliste după modelul revoluţionar din perioada revoluţiei culturale, arăta un critic chinez în 2016 (în limba chineză). În opere, a remarcat criticul, băieţii buni arătau toţi la fel (frumoşi, încrezători, împachetaţi în uniforma unui muncitor), în timp ce în filmele iugoslave „băieţii buni nu arată a băieţi buni şi băieţii răi au o imagine pozitivă. Aceste tipuri de exprimări artistice nonstereotipice au fost revigorante pentru poporul chinez“.

    În prezent, spune Durakovic, „Bosnia şi în special Sarajevo împărtăşesc cu China sentimente şi valori foarte asemănătoare legate de evenimentele din trecutul lor, mai ales cele referitoare la cel de-al Doilea Război Mondial, dar venite din vremea socialismului iugoslav şi a fostului preşedinte al Iugoslaviei Josip Broz Tito. Din cauza tuturor acestora, filmul, iar acum muzeul leagă oamenii şi cultura din Bosnia şi China“.

    Anul trecut, Bosnia şi Herţegovina a renunţat la obligativitatea vizelor pentru turiştii chinezi, cu Mladen Ivanic, fost membru al preşedinţiei ţării, prezicând cum „cultul lui «Valter»“ va duce la o creştere accentuată a numărului acestora, deja în creştere.

    Filmul joacă, de asemenea, un rol important în relaţiile dintre China şi Serbia, care făcea parte din fosta Iugoslavie, dar este acum o ţară independentă la est de Bosnia şi Herţegovina. Afluxul de vizitatori chinezi acolo creşte – s-a dublat în 2018 faţă de anul precedent – în condiţiile în care China investeşte puternic în una dintre cele mai sărace ţări din Europa. Comerţul dintre cele două naţiuni s-a triplat între 2005 şi 2016, iar anul trecut Beijingul şi Belgradul au semnat acorduri economice de 3 miliarde de dolari.

    Pentru Serbia, aceste acorduri reprezintă investiţii de infrastructură de care are nevoie cu disperare pentru stimularea economiei. Pentru China, ele reprezintă un cap de pod solid în sud-estul Europei şi o oportunitate de a-şi creşte influenţa şi controlul în Serbia şi în alte ţări din Balcani care vor deveni într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, mai degrabă îndepărtat, membri ai Uniunii Europene. Între timp, extinderea influenţei Chinei în Europa de Est a îngrijorat Occidentul.

    Atunci când preşedintele chinez, Xi Jinping, a vizitat Serbia în 2016 – este primul dintre şefii de stat chinezi care a făcut acest lucru în ultimele trei decenii – cele două ţări au semnat o serie de acorduri economice, consolidând astfel prezenţa Chinei în Balcani în timp ce Beijingul încerca să folosească regiunea ca rampă de lansare spre restul pieţei europene. Unii experţi cred că extinderea influenţei Chinei în regiune îi va dezavantaja pe investitorii occidentali şi va răspândi practici de dezvoltare corupte printre democraţiile vulnerabile.

    În general, investiţiile chinezeşti au obiective foarte vizibile. O companie chinezească face parte dintr-un proiect de modernizare a căii ferate dintre Belgrad şi Budapesta. De asemenea, Huawei Technologies, gigant de tehnologie prigonit de americani, modernizează compania naţională de telecomunicaţii a Serbiei. Tot acolo, combinatul siderurgic Zelezara, cel mai mare angajator din regiune, a fost salvat de compania chinezească Hesteel Co. Investiţiile chineze ajută ca o parte semnificativă a comunităţii de afaceri locale să aibă continuitate. Sino-RS Investment Group a anunţat anul trecut că va investi un miliard de euro în Serbia în cadrul Iniţiativei Belt and Road. Fondurile vor fi folosite pentru finanţarea unor proiecte în domeniul transportului, infrastructurii apei, energiei, telecomunicaţiilor, agriculturii şi construcţiilor.

    „Se dezvoltă o atitudine pozitivă faţă de China. A ajuns la un nivel foarte ridicat probabil deoarece investiţiile Chinei sunt prezentate sau comunicate ca gesturi de bunăvoinţă. Doar entuziasmul faţă de Rusia este mai mare“ , spune Srdjan Bogosavljevic, analist la IPSOS Strategic Marketing.

    În UE, contractele de infrastructură trebuie supuse unor licitaţii competitive, în timp ce băncile de dezvoltare ale Chinei,  China Development Bank şi Export-Import Bank of China, creditează contractorii chinezi care primesc contracte.

    Investiţiile companiilor chinezeşti au ajutat adesea la creşterea sprijinului public pentru politicieni proruşi în estul Europei, unde banii Chinei nu poartă stigmatul pe care l-ar avea banii Moscovei.

    Întrucât legăturile dintre China şi Serbia devin mai strânse, se pare că „Valter apără Sarajevo“ va servi ca un instrument convenabil şi testat de timp al diplomaţiei culturale pentru ambele ţări. De fapt, „Valter“ a jucat deja acest rol. În timpul vizitei sale, Xi şi-a luat timp să înşire nostalgii despre film. În timpul unui banchet generos organizat de guvern, când preşedintele sârb de atunci, Tomislav Nikolic, l-a întâmpinat pe omologul său chinez, a început să fie difuzată melodia tematică a filmului.

    Xi s-a ridicat la nivelul momentului, spunând: „Îmi amintesc filme precum «Valter apară Sarajevo». A fost odată foarte populare în China. Acestea au evocat sentimentul de patriotism al oamenilor de atunci şi au însoţit perioada tinereţii generaţiei noastre“.

    În timp ce banchetul se apropia de sfârşit, Xi şi Nikolic s-au îndreptat spre masa Julijanei Lula Zivojinovic, văduva actorului Zivojinovic, care l-a interpretat pe Valter. Ea i-a spus lui Xi: „Soţul meu a iubit dintotdeauna China, i-a iubit întotdeauna pe chinezi“.

    Valter, organizatorul rezistenţei sârbe antinaziste în al Doilea Război Mondial, era numele de cod al lui Vladimir Peric, un personaj real ucis în luptele pentru eliberarea oraşului Sarajevo în aprilie 1945.

    În scena de final a filmului, germanii nu au reuşit să distrugă rezistenţa din Sarajevo sau să-i identifice şi să-i captureze liderul – pe eluzivul Valter. Este primăvara anului 1945, iar comandantul nazist se pregăteşte de plecare. Îl întâlneşte pe succesorul său în ceea ce este acum parcul Princeva şi-l anunţă că a rezolvat în cele din urmă misterul identităţii lui Valter: „În tot războiul m-am ocupat cu vânarea lui Valter, dar numai acum, când plec, ştiu în sfârşit cine este el.“ Celălalt cere nerăbdător să-i spună, dar ofiţerul zice că poate face mai mult de atât: „Ţi-l voi arăta!“, spune el. Apoi ofiţerul arată spre oraşul care se întinde în faţa lor şi explică: „Vedeţi acest oraş? Das ist Valter! (Acesta este Valter)“. 

  • Cutremur în Marea Britanie: Autorităţile blochează o tranzacţie de peste 9 miliarde de dolari care ar fi creat cel mai mare lanţ de supermarketuri din ţară

    Lanţurile de supermarketuri Sainsbury şi Asda renunţă la tranzacţia de 9,4 miliarde dolari care ar fi creat cel mai mare lanţ de supermarketuri din Marea Britanie, după ce autorităţile de concurenţă din ţară au respins deal-ul pe motiv că ar duce la preţuri mai mari şi alegeri limitate pentru clienţi, potrivit Bloomberg.

    „Concluzia autorităţilor conform căreia noi am creşte preţurile în urma fuziunii ignoră natura dinamică şi competitivă a pieţei de alimente din Marea Britanie”, spune Mike Coupe, CEO-ul Sainsbury.

    Lovitura este cu atât mai puternică pentru Mike Coupe încât ultima parte a carierei lui s-a concentrat pe gestionarea acestei tranzacţii despre care spune el că ar fi „transformaţională”.

    Sainsbury nu are o variantă mai bună decât lanţul Asda, deţinut de Walmart, încât nu are puterea de cumpărare a liderului de piaţă Tesco şi operează într-o industrie din ce în ce mai competitivă pe fondul dezvoltării discounterilor Aldi şi Lidl şi a operaţiunilor online.

    Acţiunile Sainsbury au scăzut cu peste 5% imediat după anunţ. Per total, valoarea acţiunilor a scăzut cu aproape o treime de acum un an când a fost anunţată tranzacţia prima dată.

     

     

     

  • Cele mai responsabile companii din România: Accenture – Hour of Code

    Motivaţie

    Potrivit reprezentanţilor Accenture, este necesar ca fiecare elev, din fiecare clasă, din fiecare colţ al lumii, să aibă posibilitatea de a învăţa programare şi, totodată, să afle cum poate aplica aceste abilităţi nu numai în domeniul IT, ci şi în industriile creative. Acest demers este aliniat iniţiativei corporative a companiei, intitulată Skills to Succeed, care abordează nevoile urgente ale forţei de muncă din întreaga lume, precum şi pregătirea generaţiei următoare pentru a activa în economia digitală.

    Descrierea proiectului

    Programul Hour of Code este o iniţiativă educaţională globală care ajunge la peste 100 milioane de elevi, creată de echipa Code.org. Accenture este partener global al Code.org, aproximativ 2.500 de angajaţi din întreaga lume implicându-se voluntar în cadrul evenimentelor de programare din comunităţile lor. În România, programul a avut două componente. Prima este componenta externă, prin intermediul căreia compania şi-a dorit ca programul să ajungă la cât mai mulţi elevi, astfel că în Bucureşti şi Braşov au fost colaborări cu echipa Teach for Romania, iar în Timiş, Iaşi şi Cluj s-au încheiat parteneriate directe cu şcolile. De asemenea, în anumite cazuri, voluntarii din cadrul companiei au predat şi în şcolile în care studiază propriii copii.  Cel de-al doilea segment a fost reprezentat de componenta internă – programarea chiar la ea acasă. Timp de o oră, 13 copii, cu vârste curprinse între 6 şi 13 ani, au învăţat abecedarul programării alături de părinţii lor, angajaţi ai Accenture, chiar în biroul companiei.

    Rezultate

    În urmă cu doi ani, în 2017, în cadrul iniţiativei Hour of Code au fost implicaţi 22 de angajaţi ai Accenture România şi aproximativ 70 de elevi. În cadrul ediţiei din 2018, peste 50 de angajaţi au participat voluntar susţinând o oră de programare în 20 de şcoli din Bucureşti şi 6 judeţe (Iaşi, Braşov, Ilfov, Călăraşi, Timiş şi Cluj). Cu ajutorul angajaţilor, peste 700 de elevi au luat contact cu o serie de cursuri introductive în programare dar şi alte abilităţi legate de calculatoare. În cadrul acestor cursuri, copiii au învăţat cum se creează felicitările electronice, cum funcţionează imprimantele 3D, dar mai ales au experimentat posibilităţile oferite de tehnologia VR.

    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    417 mil. lei

    Număr de angajaţi
    3.000

  • Cum arată actorii din serialul Game of Thrones în realitate – GALERIE FOTO

    Pentru a aduce la viaţă personajele din cartea lui George R. R. Martin, producţia HBO nu precupeţeşte niciun efort de a crea costume elaborate sau aripi complexe. Rezultatul este că o parte însemnată a actorilor care joacă în serial sunt aproape de nerecunoscut; poţi să treci pe lângă ei pe stradă fără a avea nici cea mai vagă idee că de fapt dau viaţă celebrelor personaje, relatează Tech Insider.

    VEZI AICI GALERIIA FOTO

    Ceea ce, de multe ori, este un veritabil avantaj pentru actorii care au milioane de fani; unii dintre actori povestesc că li se întâmplă des ca oamenii să-i privească de parcă i-ar cunoaşte de undeva, dar fără să ştie precis de unde. Şi asta pentru că diferă nu numai felul în care este aranjar părul, dar şi culoare şi lungimea acestuia, culoarea ochilor, iar machiajul are un rol cel puţin la fel de important.

    Pregătirea actorilor pentru a da viaţă personajelor este o muncă meticuloasă şi elaborată, iar industria filmului a ridicat de-a lungul deceniilor această activitate la niveluri foarte înalte, aşa cum s-a dezvoltat, de altfel, şi industria efectelor speciale.

    Actriţa britanică Emilia Clarke, care joacă rolul lui Daenerys, este de fapt brunetă.

    Actorul şi interpretul britanic Jacob Anderson nu poartă, de regulă, părul la fel de scurt ca personajul său, Grey Worm.

  • Catalogul Internetului de altădată

    Million Dollar Homepage, creat de Alex Tew în 2005, era un site care oferea un milion de pixeli de spaţiu publicitar pentru suma de 1 dolar/pixel cu o comandă minimă de 100 de pixeli. În ianuarie 2006, pixelii disponibili deja se epuizaseră, printre clienţi nu­mă­rându-se Yahoo! sau publicaţia britanică The Times. Site-ul există şi azi şi încă mai are vizitatori, scrie BBC, dar între timp a devenit un fel de catalog al internetului care a fost, având în vedere că aproximativ 40% dintre site-urile care-şi făceau reclamă acolo nu mai există în prezent, în timp ce altele şi-au schimbat numele după ce au fost vândute.

  • De ce a ales eMAG să fuzioneze cu o companie din Ungaria

    Platforma tehnologică pe care rulează eMAG, cel mai mare retailer online de pe piaţa din România, dezvoltată în mai mult de un deceniu cu investiţii cumulate de peste 150 milioane de dolari şi care reprezintă de altfel „inima” întregului său business, este principalul activ cu care gigantul Naspers şi antreprenorul Iulian Stanciu participă în fuziunea cu rivalii de la Extreme Digital din Ungaria, cu obiectivul ca entitatea rezultată în urma tranzacţiei să devină un business de un miliard de euro în şase ani.

    „Produsul nostru nu mai este produsul fizic pe care îl vindem, aşa cum am început ca şi comerciant, ci este acum de fapt platforma tehnologică, care este motorul din spatele businessului. Noi am construit de fapt o infrastructură pentru un nou mod de a face comerţ care este mult mai eficient, aducând valoare atât clienţilor, cât şi partenerilor”, spune Iulian Stanciu, CEO-ul grupului eMAG, companie înfiinţată în urmă cu 18 ani.

    Astfel, eMAG pune pe masă toată tehnologia din spatele businessului său de aproape un miliard de euro în fuziunea cu Extreme Digital din Ungaria, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa vecină, tranzacţia vizând formarea unui jucător care să aibă şi o dimensiune şi o putere de negociere mai mare cu furnizorii pentru a putea oferi preţuri competitive şi a ţine piept concurenţei regionale şi globale.

    „Noi suntem într-o concurenţă pe o piaţă regională sau chiar globală pentru că ne batem cu jucători care vin de pe pieţe mari precum Amazon din SUA, Alibaba din China sau eBay, care în Ungaria este mare, plus retailerii tradiţionali mari de pe piaţa vecină. Ca să facem faţă competiţiei şi să avem preţuri bune, o gamă bună de produse şi servicii bune, suntem obligaţi să creştem. Printr-o dimensiune mai mare vom putea oferi preţuri mai bune, iar pe termen lung, dacă nu creştem suficient de repede, riscăm să fim bătuţi de companiile mari din regiune sau globale”, a explicat el motivul pentru care eMAG vrea să fuzioneze cu jucătorul din Ungaria.

    Tranzacţia cu Extreme Digital, un business pus pe picioare în 2001 de antreprenorii ungari Balázs Várkonyi şi Gyula Kelemen, permite grupului eMAG să intre şi pe alte cinci pieţe – Cehia, Slovacia, Slovenia, Croaţia şi Austria, dat fiind că retailerul ungar are deja setată baza de operaţiuni în aceste ţări. În prezent, în afară de Ungaria, eMAG mai este prezent şi pe piaţa din Bulgaria şi Polonia. Retailerul local şi-a construit întâi un business puternic pe piaţa din România, iar apoi s-a extins în ţările vecine, investind constant în tehnologie, ceea ce a permis creşterea bazei de clienţi prin extinderea gamei şi categoriilor de produse, iar mai apoi prin implementarea platformei de tip marketplace prin intermediul căreia şi-au putut lista produsele pe site-ul eMAG şi alţi comercianţi.

    „Am ajuns în România la peste 4 milioane de clienţi, iar apoi am început extinderea internaţională. Am avut o abordare antreprenorială şi am început să testăm, învăţând foarte mult. Întâi în Bulgaria, iar apoi în Ungaria, care este o piaţă cu o concurenţă mult mai mare, dar şi cu un potenţial foarte mare de dezvoltare. Retailul din Ungaria reprezintă 80% din retailul românesc”, a punctat Iulian Stanciu. El a adăugat că pentru a-şi extinde operaţiunile pe piaţa vecină, eMAG a optat pentru varianta mai rapidă – parteneriatul cu un jucător local.

    „Balázs Várkonyi şi Gyula Kelemen au construit un business de la zero la 100 de milioane în 18 ani şi au făcut acest lucru din fonduri proprii, rămânând profitabili tot timpul. Şi-au dat însă seama că au nevoie de un partener pentru a putea creşte în continuare. Noi am ajuns în cinci ani la dimensiunea lor pe piaţa din Ungaria.”

    eMAG a ajuns pe piaţa din Ungaria la o echipă de 260 de persoane pentru a face faţă concurenţei. Cota de piaţă a eMAG din Ungaria se situează între 1 şi 3%, la fel ca şi în cazul Extreme Digital, comparativ cu 50%, cât deţine Media Markt – cel mai mare retailer de electronice din Europa.
    Discuţiile de negociere dintre eMAG şi Extreme Digital au durat mai mult de un an, peste 14 luni mai exact, în condiţiile în care – explică Iulian Stanciu – fuziunea este o tranzacţie mult mai grea decât o achiziţie, fiindcă fiecare parte vrea să se asigure că obţine ce este mai bun pentru ea.
    „A durat să ne cunoaştem şi să ne câştigăm încrederea unul în altul.

    Am văzut însă că sunt oameni cu valori şi cu principii, iar în final am ajuns la un numitor comun care presupune o organizare în funcţie de ce are fiecare mai bun. Astfel, noi venim cu tehnologia şi cu know-how-ul de business de la cap la coadă – modele financiare, cum angajezi oameni, cum faci operaţiunile, cum negociezi cu companiile de curierat ş.a.m.d., plus acces la capital, având un business profitabil în România, iar ei vin cu partea comercială şi de marketing. Extreme Digital are relaţii mai bune cu furnizorii de pe plan local, sunt mult mai conectaţi la tot ceea se întâmplă local şi cunosc mult mai în profunzime piaţa, ca atare pot face un marketing mult mai bun – mai aplicat şi cu rezultate mai bune”, a explicat Iulian Stanciu.

    Planul celor doi retaileri este să formeze o singură companie în care să maximizeze competenţele fiecăruia, încercând totodată să păstreze ambele branduri. Cei doi fondatori ai Extreme Digital nu vor rămâne doar cu pachetul de 48% din acţiunile noii entităţi formate împreună cu eMAG, ci vor face parte şi din echipa de conducere. Astfel, Balázs Várkonyi va fi CEO-ul noii companii cu sediul la Budapesta, iar Gyula Kelemen va fi director financiar, în timp ce Cătălin Diţ, actualul country manager al eMAG Ungaria, va ocupa poziţia de director comercial. În ceea ce priveşte numărul de angajaţi, noua companie ce urmează a fi creată de eMAG şi Extreme Digital va avea o echipă de peste 560 de persoane, în condiţiile în care doar retailerul ungar are circa 300 de salariaţi. Deocamdată însă, cei doi jucători aşteaptă acordul de la Consiliul Concurenţei pentru a putea realiza fuziunea.

    „Având în vedere obiectivul pe care îl avem, de a forma o companie de peste un miliard de euro, avem nevoie de toţi oamenii buni pe care îi putem găsi pe piaţă. Deci nu vom da afară oameni”, a punctat CEO-ul eMAG.

    Într-o competiţie tot mai acerbă pe piaţa de comerţ online, unde graniţele nu reprezintă bariere pentru a vinde în străinătate, un retailer online local rămâne în joc doar dacă poate face faţă competitorilor regionali, dar şi giganţilor globali precum Amazon sau Alibaba, insistă Stanciu. Iar acest lucru poate fi făcut în prezent doar prin tehnologie, acesta fiind diferenţiatorul şi principalul activ al unui retailer online din ziua de azi, în condiţiile în care acum, a face comerţ online este doar la un clic distanţă prin intermediul soluţiilor de e-commerce în regim SaaS (plăteşti lunar accesul în platformă şi nu ai nevoie de serverele proprii şi de toată infrastructura IT din spate), adaugă el.

    „Tehnologia stă în spatele a tot ceea ce facem – de la preţuri la gamă de produse, la servicii de livrare, retur, ş.a.m.d. Iar tehnologia este scumpă şi este globală – salariile din România au ajuns la aproape acelaşi nivel cu cele din străinătate, cu o diferenţă de circa 20-30%. Costă la fel tehnologia pe care o dezvoltă spre exemplu Alibaba sau Amazon cu cea pe care o dezvoltăm noi. Sunt mândru de ceea ce am reuşit să dezvoltăm cu costuri semnificativ mai mici”, a subliniat Iulian Stanciu.

    Tehnologia pe care va rula noua companie din Ungaria va fi cea dezvoltată de eMAG, iar aceasta va primi şi suport de la sediul central din România pentru toate activităţile desfăşurate – tehnologie, finanţe, juridic, resurse umane, comercial, operaţiuni etc.
    Platforma tehnologică pe care este clădit întreg businessul eMAG este mult mai complexă decât ceea ce se vede pe site-ul pentru desktop şi pentru dispozitive mobile sau în aplicaţia mobilă, relatează Iulian Stanciu.

    Aceasta cuprinde cinci zone – zona comercială, care presupune tot fluxul de aprovizionare (de la furnizor la uşa depozitului) precum şi stabilirea preţurilor; site-ul şi aplicaţia mobilă unde sunt încărcate produsele odată ajunse în depozitul eMAG; zona de marketplace, prin intermediul căreia alţi comercianţi îşi pot lista produsele la vânzare în cadrul eMAG; zona de operaţiuni, care implică preluarea comenzilor şi gestionarea lor cât se poate de automat prin sistemul de warehouse management creat in-house, dar şi partea de integrare cu companiile de curierat din România, Bulgaria, Ungaria şi Polonia; zona de business intelligence, prin intermediul căreia se calculează o serie de indicatori de performanţă şi se generează rapoarte de analiză.

    „Circa 80% din efortul nostru este investit în partea de back-end, nu în cea de front-end, care este vizibilă clienţilor – site-ul şi aplicaţia mobilă”, a precizat Bogdan Axinia, vicepreşedinte pentru platforme şi tehnologie în cadrul eMAG Group. El a adăugat că zona de business intelligence este una dintre cele mai importante din întreaga platformă, dat fiind că prin intermediul soluţiilor software dezvoltate intern se calculează în total peste 20.000 de indicatori de performanţă şi peste 1.000 de tipuri de rapoarte folosite de angajaţii eMAG, dintre care 150 sunt actualizate în timp real – dashboard-uri în care se oferă informaţii cu privire la stocuri, aprovizionare, trafic, rata de conversie, comenzile care trebuie livrate ş.a.m.d.
    Echipa de business intelligence (BI) din cadrul eMAG este formată din 80 de persoane care au diferite roluri – dezvoltatori BI care lucrează în SQL, specialişti care gestionează bazele de date, oameni de produs care gândesc rapoartele şi obţin feedback, plus o echipă de data scientists care analizează datele.

    În total, echipa eMAG care lucrează pe partea de tehnologie numără 650 de persoane.

    Toată platforma tehnologică – de la intrarea produsului în depozit şi până ajunge la client – este dezvoltată exclusiv de noi. În total sunt peste 100 de aplicaţii interconectate între ele între cele cinci mari zone – comercial, web & mobile, marketplace, operaţiuni şi BI”, a punctat Bogdan Axinia.
    Platforma de marketplace este de asemenea unul dintre punctele cheie ale tehnologiei dezvoltate de eMAG, aceasta fiind gândită asemenea unui catalog – produsele fiind organizate pe categorii, nu ca pe alte site-uri, unde sunt pe modelul classified – de anunţuri. Marketplace-ul este o platformă complexă, care integrează partea ce ţine de vânzători (selleri) şi managementul acestora.

    „Avem una dintre cele mai bune platforme marketplace din Europa dezvoltată cu investiţii mari astfel încât comercianţii să poată intra ca să vândă pe platformă cu uşurinţă. Am dezvoltat foarte multe instrumente – ce tipuri de produse să aducă, când le expiră stocurile, care este rata de conversie pentru produsele pe care le au şi indicatorii de satisfacţie a clienţilor ş.a.m.d.”, a menţionat el. 
    Platforma marketplace va fi integrată şi în noua companie din Ungaria, ceea ce le va permite comercianţilor care sunt deja în marketplace-ul eMAG să vândă ulterior şi în celelalte cinci ţări în care este prezent Extreme Digital.

    Totodată, în cadrul platformei tehnologice din spatele eMAG sunt integrate şi unele dintre cele mai noi tehnologii – inteligenţă artificială şi machine learning –, algoritmii fiind integraţi atât în sistemul de management al depozitului pentru optimizarea rutei de picking (colectare) al produselor comandate din depozit, cât şi în căutarea de produse de pe site-ul şi aplicaţia mobilă eMAG.

    „Am început să cercetăm zona de inteligenţă artificială şi machine learning în urmă cu trei ani. În general, inteligenţa artificială rezolvă probleme de genul clasificare de imagini. În cadrul Fashion Days avem implementată o astfel de soluţie pentru recomandarea de produse similare”, a explicat Bogdan Axinia. El a adăugat că, de asemenea, tot ceea ce ţine de afişarea produselor şi căutarea de pe site-ul eMAG are în spate algoritmi de inteligenţă artificială. Astfel, spre exemplu, atunci când un client caută un anumit produs pe eMAG, rezultatele cuprind cele mai relevante produse din acea categorie, iar în cazul în care cuvântul căutat este scris greşit, sistemul dă rezultatele bune, ca în cazul în care cuvântul este scris corect. Un alt exemplu în care este folosită inteligenţa artificială este şi cel care ţine de scanarea facturilor – acestea sunt recunoscute automat şi înregistrate în sistem. 

    În ceea ce priveşte partea de gestiune a depozitului eMAG, care are 125.000 mp, cea mai costisitoare operaţiune era cea de colectare a produselor dintr-o comandă, astfel că retailerul a integrat algoritmi de inteligenţă artificială pentru a optimiza ruta pe care angajatul se duce să ridice articolele dintr-o comandă. Prin optimizarea rutei de picking, eMAG a reuşit să scadă costurile.

    Toate aceste dezvoltări de soluţii software, aplicaţii şi integrări ale celor mai noi tehnologii au fost făcute în ultimii ani de către retailer cu o investiţie substanţială, dar care îi va permite să se extindă şi mai mult pe plan extern, platforma tehnologică fiind practic atuul său în acest demers.
    „A fost un pariu şi o investiţie mare pe care am făcut-o în ultimii zece ani. Investiţia s-a ridicat la 150 milioane de dolari, bani care nu s-au capitalizat fiindcă au fost cheltuiţi pe salarii. Însă acum încep să apară beneficiile. Dacă scanăm Europa Centrală şi de Est, nu există o tehnologie la nivelul celei dezvoltate de noi în ceea ce priveşte profunzimea şi complexitatea. Şi la nivelul întregii Europe sunt puţine companii care au dezvoltată o astfel de tehnologie”, a conchis Iulian Stanciu. 

  • Cum facem să accesăm mai uşor fonduri europene?

    Realitatea este însă mult mai prietenoasă cu companiile româneşti. Pentru accesarea de fonduri europene sunt eligibile companii care au ca medie în 2018 între 3 şi 249 angajaţi, profit şi care vor să acceseze un grant de minimum 1 milion euro şi maximum 5 milioane euro pentru investiţii în afara zonei Bucureşti-Ilfov. Finanţarea nerambursabilă este de cel mult 70% în cazul în care compania nu a depăşit o medie de 49 de angajaţi în ultimii doi ani fiscali, mai puţin în judeţele Timiş, Caraş-Severin, Hunedoara şi Arad, unde finanţarea este de cel mult 55%, respectiv 45% dacă sunt între 50 şi 249 angajaţi.

    Procentul de finanţare nerambursabilă se aplică în funcţie de judeţul unde este amplasată investiţia şi nu unde avem sediul social. De exemplu, putem avea sediul social la Bucureşti, dar investiţia să o facem la Braşov. În această situaţie avem 70% nerambursabil dacă nu am depăşit media de 49 de angajaţi. Sunt eligibile cheltuieli cu construirea de la zero sau extinderea unei clădiri, dotarea cu echipamente, mijloace fixe şi software. Nu este eligibilă, în schimb, renovarea spaţiilor existente, iar terenul trebuie să fie liber de sarcini.

    Trebuie să avem în vedere însă că ambele linii, de fonduri europene şi ajutoare de stat, sunt reglementate până în 2020. Prin urmare suntem la final al perioadei programatice 2014-2020 şi trebuie să fim atenţi la oportunităţi, următoarea sesiune deschisă pe fonduri europene fiind, cel mai probabil, tocmai în 2022. Dacă pe Schema de Ajutor de Stat reglementată de HG 807/2014 avem sesiune de depunere continuă, pe fonduri europene sesiunea se va deschide în luna mai, cel mai probabil. La acel moment însă proiectele va trebui să fie deja pregătite, pentru că se aplică principiul de „primul venit, primul servit”. Altfel spus, cine va atinge 75 puncte va intra direct la contractare. Nu se vor contracta proiectele în ordinea punctajului, ci în ordinea depunerii.

    Faţă de 2017, actualul ghid pe Programul Operaţional Regional 2.2 simplifică mult procedura: nu se mai solicită la depunere decizia etapei de încadrare de la mediu, nu se mai punctează depunerea a două oferte pentru fiecare echipament. Dovada cofinanţării nu se face la momentul depunerii, ci doar după evaluarea proiectului, odată cu transmiterea documentelor necesare contractării, însă sfatul meu este să solicitaţi şi unei bănci o analiză şi să aveţi cumva certitudinea că veţi deţine resursele necesare implementării proiectului. Altfel, există posibilitatea să construiţi un proiect de
    7 milioane euro şi după aprobare să realizaţi că nu aveţi resurse pentru a-l implementa.

    Pentru un proiect eligibil şi cu un punctaj care să asigure contractarea, primul pas este verificarea bilanţului pe 2018, chiar şi provizoriu, precum şi analiza indicatorilor. În funcţie de punctaj, compania poate decide ce indicatori financiari îşi asumă să crească drept urmare a implementării proiectului.
    Planul de afaceri trebuie pregăatit cu rigurozitate: descrierea societăţii, produse/servicii etc., la fel şi cererea de finanţare, previziunile financiare – venituri, cheltuieli, locuri de muncă create, salarii. Deşi s-au simplificat cerinţele, documentaţia este încă stufoasă, cel puţin 100-150 pagini, proiectele se depun pe platforma MYSMIS, iar ulterior aprobării, implementarea este mult mai solicitantă întrucât achiziţiile, rapoartele de progres, cererile de plată/rambursare necesită respectarea cu stricteţe a legislaţiei, altfel compania riscă corecţii.

    În acest context şi având în vedere faptul că este eligibilă cheltuiala cu consultanţa în procent de 50%, recomand alegerea unui consultant cu experienţă de cel puţin 5-7 ani în domeniu şi care probează finalizarea cu succes a minimum 20-30 proiecte de acelaşi tip. E foarte important şi să aveţi în vedere că de la publicarea ghidului final, în doar o lună se deschide sesiunea. Prin urmare, sfatul meu este să aveţi scrise proiectele, semnate cu semnătura electronică toate documentele, astfel încât, la momentul oportun, acestea doar să fie încărcate pe platforma MYSMIS. Estimez că va fi o concurenţă acerbă pentru fondurile rămase şi nu va fi loc pentru întârziaţi.

    Proiectele se vor evalua aproximativ şase luni şi apoi se semnează contractul de finanţare. Odată semnat, se dă un anunţ în presă privind începerea proiectului şi începe derularea procedurilor de achiziţie. Trebuie urmărite şi respectate atât bugetul aprobat, cât si calendarul de implementare a proiectului. În cazul în care trebuie prelungite anumite activităţi sau trebuie făcute modificări, se fac fie notificări, fie acte adiţionale la contractul de finanţare.

    În funcţie şi de prevederile ghidului final, ce urmează să fie publicat, de principiu, în aprilie, şi de grila de punctaj aferentă, nu recomandăm asumarea unor indicatori pe care nu suntem siguri că îi putem atinge după finalizarea implementării.

    Întrucât perioada programatică 2021-2027 va începe probabil în 2022, până atunci nu vom mai avea alte sesiuni deschise pentru a ne finanţa proiectele şi trebuie să profităm de ultimele alocări în 2019.