“Dată fiind situaţia din Sanaa, a fost luată decizia de a suspenda prezenţa diplomatică rusă în Yemen. Personalul ambasadei Rusiei a părăsit ţara”, a declarat Maria Zakharova.
Coaliţia coordonată de Arabia Saudită şi-a intensificat, recent, campania de raiduri aeriene în Yemen după ce rebelii huthi şi-au consolidat controlul asupra oraşului Sanaa în urma uciderii fostul preşedinte yemenit Ali Abdullah Saleh, care schimbase taberele.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Creşterea consumului a amplificat dinamica pieţei comerciale. Astfel că, în anul 2016 au fost livraţi 230.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale noi, în creştere cu 40% faţă de 2015. Şi sectorul comerţului a înregistrat un număr record de 240 de magazine noi, dintre care cei mai activi jucători au fost: Profi 134 de magazine, Mega Image 60, Lidl 11 şi Kaufland 6.
Comercianţii s-au concentrat mai mult pe deschiderea magazinelor de proximitate şi a magazinelor de format mic. Legislaţia a menţinut pragul obligatoriu de 51% pentru produsele româneşti în sortimentul total de produse.
În prezent piaţa românească de retail este estimată la 40 miliarde Euro, cu 4 mari jucători, deţinând o cotă de 60%: Kaufland, Carrefour, Metro Cash&Carry şi Auchan.
În 2017, retailerii şi-au direcţionat eforturile în identificarea unor parteneriate sustenabile cu furnizorii pentru a obţine cel mai bun preţ de cumpărare şi o varietate suficientă a produselor. În România, 85% din produsele vândute în lanţul de comerţ sunt de origine mixtă, iar 15% sunt produse locale. Carrefour, Kaufland şi alţi retaileri au consolidat relaţiile cu mai mulţi producători locali şi au deschis noi centre regionale de logistică (depozite) pentru a sprijini extinderea reţelelor.
România este, după Turcia, Rusia, Franţa şi Italia, în topul ţărilor cu creştere de spaţii comerciale: de la 50 la 100 metri pătraţi la mia de locuitori în ultimii 4 ani, dar cu mult sub media europeană. În marile oraşe există o creştere a apetitului pentru spaţiile de dimensiuni mari în timp ce spaţiile stradale rămân în continuare cu un preţ de închiriere ridicat. Retailerii (Profi, Penny, Lidl) continuă să dezvolte reţelele mai degraba în orasele mici unde nivelul chiriilor este mai scăzut.
Pentru a atrage cât mai mulţi clienţi, comercianţii s-au concentrat pe dezvoltarea unor magazine atractive şi mai bine organizate. Acest lucru îi determină pe clienţi să petreacă mai mult timp la cumpărături şi, totodată, să devină fideli. Selgros a deschis două noi magazine mai prietenoase şi mai orientate către client, având sub 4.000 de metri pătraţi, Kaufland a început şi va termina în 2017 să modernizeze toate magazinele sale şi, de asemenea, să deschidă magazine de format mai mic, iar Carrefour a început să remodeleze magazinele Billa.
Pentru 2017 au fost anunţaţi peste 43.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale în România. Provocarea anului 2017 a fost creşterea pieţei în oraşele mici şi mijlocii. Statisticile arată că retailul prin lanţurile mari de magazine are o pondere de 62,4% în România (februarie 2017) faţă de 90% în ţările dezvoltate. În acest context, retailul are şanse de creştere cu o concentrare în oraşele mai mici (cu mai puţin de 100.000 de locuitori), unde deocamdată comerţul este reprezentat de magazinele stradale. De asemenea, regiunile mai puţin dezvoltate (Moldova) sunt vizate de comercianţi precum Lidl, care a anunţat extinderea în această zonă.
eMag caută un nou centru logistic, fiind sprijinit în acest demers de dezvoltarea noilor centre regionale de logistică. Carrefour şi Kaufland vor extinde şi ei centrele de logistică care deservesc magazinele din Bucureşti. Profi a deschis în 2017 primul centru logistic din Cluj.
Pe lângă abordarea de a îmbunătăţi aspectele magazinelor, comercianţii se concentrează şi pe dezvoltarea magazinelor online şi oferirea de modalităţi de plată alternative. Il Paso a declarat că deja a realizat 11% din cifra de afaceri pe mediul online, la polul opus Intersport înregistrând abia 1%, în timp ce Noriel, cel mai mare distribuitor de jucării a declarat că peste 60% din comenzi sunt plasate de pe telefonul mobil şi doar 10% sunt plătite prin comerţul electronic. Cărtureşti (comerciantul de cărţi) vizează o creştere de 70% a vânzărilor online.
În sectorul alimentar există însă loc pentru creştere: Carrefour, Metro şi Selgros au deja platforme online, oferindu-le bunuri clienţilor printr-un parteneriat cu Bringo – platformă locală de livrare.
Odată cu creşterea vânzărilor online, MasterCard a anunţat că 2016 a fost primul an cu cele mai mari plăţi POS. În ceea ce priveşte plăţile online, o cotă de 6-7% din comenzile online sunt plătite tot online. Ţinând cont de această tendinţă, magazinele vor trebui să îmbunătăţească platformele de comerţ electronic, oferind alternative durabile pentru cumpărături şi plăţi online şi mijloace de livrare rapidă şi uşoară. Comercianţii de talie internaţională au accelerat această dezvoltare în 2017 cu Mega Image, Kaufland şi Cora intrând pe piaţa online în 2017.
O altă provocare pentru comercianţi este diferenţierea. Într-o piaţă concurenţială, modalitatea de supravieţuire a vânzătorilor este diferenţierea produselor şi serviciilor faţă de concurenţi. Aşadar, comercianţii devin tot mai interesaţi de colectarea datelor despre clienţi şi despre preferinţele şi comportamentul acestora în privinţa cumpărăturilor, pentru a-şi cunoaşte clienţii şi pentru a efectua vânzările vizate.
Euler Hermes Romania estimează că evoluţia sectorului de retail va continua să fie una pozitivă în 2018 influenţată de indicatori macroeconomici pozitivi cât şi de recentele modificari fiscale, cu toate acestea creşterea deficitului de cont curent şi reapariţia presiunilor inflaţioniste ar putea atenua potenţialul de creştere al comerţului.
În urma anunţului recent al grupului Allianz de a achiziţiona 11,34% din acţiunile Euler Hermes, participaţia Allianz ajungând astfel la 74,34%, Standard & Poors a revizuit pozitiv ratingul Euler Hermes de la AA- la AA, cu perspectivă stabilă. Euler Hermes devine astfel parte centrală a grupului Allianz.
Euler Hermes este liderul global în asigurarea de credit comercial şi un recunoscut specialist în domeniul obligaţiunilor, al garanţiilor şi al colectării creanţelor.
“Guvernul PSD – ALDE şi Parlamentul joacă alba-neagra cu bugetul României. Până ieri, cu două săptămâni înainte de finalul anului, nu ştiam data la care va fi adoptat Bugetul României pentru 2018”, atrage atenţia Mureşan. “În primul rând, Parlamentul trebuie să controleze Guvernul şi procedura de adoptare a bugetului şi trebuia să-şi stabilească din timp propriul calendar, pe care Guvernul să-l respecte. În Parlamentul European, noi am anunţat calendarul adoptării bugetare încă din februarie, iar, din luna martie, am adoptat priorităţile Parlamentului pentru bugetul european de anul viitor, pe baza cărora Comisia Europeană a prezentat un proiect în luna mai. Tot din luna martie se ştia deja că vom adopta bugetul fix în data de 30 noiembrie. Între timp au fost 9 luni de dezbateri şi negocieri în deplină transparenţă. Guvernul României a început munca pe buget la finalul anului, tocmai când noi, la Bruxelles, încheiam cele 9 luni de dezbateri şi adoptam bugetul european. Iar Parlamentul României începe munca abia acum, pe baza unui calendar anunţat ieri care nu permite o dezbatere reală şi transparentă asupra celei mai importante legi pentru funcţionarea statului. Parlamentul României are timp doar trei zile, dintre care două de weekend, până luni dimineaţa la ora 9.00, să depună amendamente la proiect. Apoi, vor fi doar patru zile în care bugetul este dezbătut în comisiile de specialitate.”
Oficialul european aminteşte că în Parlamentul European, Comisia Europeană a prezentat proiectul de buget în luna mai, iar termenul-limită pentru depunerea amendamentelor a fost sfârşitul lunii iunie. Ca negociator-şef al Parlamentului, Siegfried Mureşan a vizitat 17 comisii ale Parlamentului European în lunile mai şi iunie pentru a discuta despre Bugetul Uniunii Europene, iar, în septembrie, Parlamantul a votat asupra celor 2.394 de amendamente depuse la proiect.
“Este clar că PSD şi ALDE au împins acest buget cât mai târziu spre sărbătorile de iarnă pentru a-l trece prin Parlament pe repede-înainte fără nicio dezbatere reală. PSD şi ALDE fac acest lucru pentru că ştiu că nu se vor putea ţine de promisiunile din programul de guvernare şi pentru că vor avea din nou un buget fără perspective de creştere sustenabilă a economiei şi care nu reflectă priorităţile reale ale românilor”, remarcă europarlamentarul român. “Guvernul nu va încasa atâtea venituri cât estimează în actualul proiect de buget, dar va cheltui mai mulţi bani decât prevede. Consecinţa va fi că, în anii următori, românii vor trebui să acopere găurile negre prin taxe şi impozite crescute. Nu aşa se adoptă un buget de stat. Sunt banii noştri, ai tuturor, nu banii din averile lor proprii, avem dreptul să ştim ce vor să facă din aceşti bani, pe ce vor să-i cheltuiască şi avem dreptul să ne opunem acolo unde nu suntem de acord, inclusiv prin amendamente susţinute în mod profesionist în Parlament! Cer Parlamentului României să realizeze o dezbatere reală a bugetului şi să aloce resursele bugetare în domeniile care generează creştere economică sustenabilă, locuri de muncă şi stimulează mediul privat. Parlamentul trebuie să controleze Guvernul, nu Guvernul să controleze Parlamentul.”
“Da, regimul (nord-coreean) a făcut progrese semnificative în programul său cu rachete. Şi într-un ritm mult mai rapid decât s-au aşteptat mulţi dintre noi. Totuşi, nu există dovezi concrete care să demonstreze că stăpânesc tehnologia necesară pentru a putea instala un dispozitiv nuclear pe o rachetă cu rază lungă de acţiune. Vorbim despre capacitatea de a reintra (în atmosferă), direcţionarea de la distanţă şi miniaturizarea unui focos nuclear. Încă nu au ajuns încă la etapa finală. Cred că este opinia comună a tuturor experţilor tehnici care au analizat acest program”, a spus Kang Kyung-Wha, într-un interviu pentru CNN.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
În lumea occidentală, spre exemplu în SUA sau în Germania, din cauza amplorii pe care au luat-o tranzacţiile cu diferitele monede digitale, abia acum se discută despre nevoia reglementării acestora. în câteva se fac planuri pentru experimentarea cu propria monedă virtuală. însă un interes deosebit pentru criptomonede par să-l aibă Rusia, China şi Kazahstan, unde se vorbeşte de nevoia creării unor criptomonede suverane. Este o idee care intrigă având în vedere că pe de o parte aceste state au guverne autoritare, pentru care controlul centralizat este vital, iar pe de alta monedele virtuale sunt tehnologii create tocmai pentru evitarea autorităţii centrale şi care ameninţă să descentralizeze banii.
Luna octombrie a acestui an este una care ar putea rămâne în istoria criptomonedelor. în această lună, preşedintele Rusiei Vladimir Putin a dat ordinul lansării unei ”criptoruble“, scrie un ziar pro-guvernamental, Argumenti i Fakti, care-l citează pe ministrul comunicaţiilor Nikolai Nikiforov. Potrivit articolului, ministrul ar fi declarat că noua monedă va folosi ”criptografie rusească“ şi ar fi imposibil de ”minat“ ca în cazul bitcoin, deoarece ar fi ”un sistem închis cu un volum definit de emisii reglementate“, notează Bloomberg. RT News, o reţea de televiziune internaţională controlată de guvernul de la Moscova, scrie că ministrul a făcut anunţul după o şedinţă de guvern cu uşile închise. Nikiforov a precizat că după ce rubla digitală va fi emisă, minarea pentru alte criptomonede va fi interzisă.
”Declar cu încredere că vom introduce criptorubla pentru un singur motiv, unul simplu: dacă n-o vom face, vecinii noştri din Comunitatea Economică Eurasiatică o vor face în câteva luni“, a spus ministrul lui Putin.
Declaraţiile lui Nikiforov urmează unor comentarii ale guvernatorului băncii centrale, Elvira Nabiullina, un aliat de încredere al lui Putin, şi ale ministrului finanţelor, Anton Siluanov, care au subliniat necesitatea ca statul rus să aducă sub control emisiile şi utilizarea criptomonedelor.
Aceasta pentru ca ulterior şeful VTB International Riccardo Orcel să intervină şi să spună că entuziasmul Rusiei privind bitcoin a fost exagerat de presă. Un mesaj în acelaşi ton a transmis şi Andrey Kostin, CEO-ul VTB Bank. ”Se speculează mult despre criptomonede şi cred că este periculos. Până când guvernele decid cum să reglementeze domeniul cred că este foarte, foarte periculos pentru investitori să investească în astfel de active“, a spus Kostin. Despre CEO-ul Kostin se spune că este bancherul lui Putin şi un prieten apropiat al preşedintelui rus. VTB este controlată de guvern. Pe de altă parte, în general bancherii sunt critici în privinţa bitcoin şi a monedelor digitale.
Un exemplu celebru este Jamie Dimon, CEO-ul puternicei bănci americane JP Morgan, care a avertizat că bitcoin este o ”fraudă care în cele din urmă va exploda“ şi a atenţionat că guvernele vor interzice monedele digitale dacă utilizarea acestora va lua amploare. O companie numită Blockswater l-a acuzat în instanţă pe Dimon de abuz pe piaţă, susţinând că bancherul răspândeşte informaţii false şi înşelătoare despre bitcoin.
Investiţiile în bitcoin pot face milionari, iar interesele sunt mari. Moneda are o capitalizare de piaţă de aproape 96 de miliarde de dolari care, în cinci ani, spun unii analişti, ar putea ajunge la nivelul celei a Apple (806,6 miliarde dolari).
Cotaţia monedei a crescut de la 4.300 de dolari pe unitate pe 15 august la 6.100 de dolari pe unitate pe 23 octombrie. însă bitcoin, ca toate criptomonedele, este foarte volatilă. Când guvernele Chinei şi Coreei de Sud au intervenit pentru a reglementa piaţa monedelor virtuale, preţurile bitcoin s-au dus în jos până la 2,975 de dolari pe 15 septembrie. Cotaţiile şi-au revenit rapid, iar analiştii spun că avansul va continua. însă volatilitatea este motorul burselor.
Descrierea vagă făcută de Nikiforov criptorublei este similară unor recente propuneri chineze neoficiale. Yao Qian, director adjunct al diviziei de tehnologie a Băncii Populare a Chinei, a discutat despre o monedă electronică emisă de banca centrală pentru care băncile comerciale ar administra ”portofele“. Şi alţi oficiali chinezi şi cercetători afiliaţi ai guvernului au vehiculat ideea.
Pentru cei care cred că inovaţia principală a Bitcoin-ului este excluderea unei autorităţi centrale – un sistem peer-to-peer în care tranzacţiile sunt validate de ”mineri“ – interesul pe care îl arată China şi Rusia este ilogic. însă aceste guverne nu caută să renunţe la control, aşa cum este cazul blockchain-ului, lanţul de distribuţie publică (tehnologia blockchain permite efectuarea de tranzacţii bancare digitale fără un sistem de management centralizat, cum ar fi o bancă centrală; evidenţa tranzacţiilor este distribuită la mii de computere din întreaga lume, iar fiecare utilizator poate primi acces liber la registrul blockchain). Dimpotrivă, aceste guverne autoritare încearcă să-şi dea seama cum să diminueze costul pentru ca un emitent centralizat să poată controla tot ce se întâmplă în sistemul financiar.
Banii electronici folosiţi în prezent sunt produşi de băncile private: reprezintă, în esenţă, pasivele pe care le au una în raport cu cealaltă. într-un studiu recent, Banca Reglementelor Internaţionale, banca centrală a băncilor centrale, arată că ”numerarul este singurul mijloc prin care publicul poate deţine banii băncii centrale. Dacă cineva doreşte să digitalizeze aceste active, trebuie să transforme pasivul băncii centrale într-un pasiv al băncii comerciale prin depunerea cash-ului într-o bancă.“
Cu toate acestea, cash-ul are dezavantaje atât pentru băncile centrale, cât şi pentru guverne. în primul rând, procesul de printare este costisitor, la fel şi cel de a bate monedă, distribuţia şi distrugerea banilor vechi sau a celor care nu mai pot fi folosiţi în siguranţă. Schimbarea bancnotelor şi monedelor poate dura ani de zile. Furtul şi jafurile sunt riscuri serioase. în acelaşi timp, numerarul este anonim; infractorii şi evazioniştii contează pe acestă ”calitate“.
Toate aceste probleme, dar şi altele – cum ar fi decalajele de timp dintr-un sistem tradiţional de plăţi electronice create de transferul banilor între bănci – pot fi soluţionate dacă o bancă centrală are cum să emită propria criptomonedă şi tranzacţiile sunt înregistrate într-un registru distribuit ca în cazul sistemului bitcoin şi verificate de agenţii autorizaţi de banca centrală. Dacă sună ca o versiune a sistemului bancar tradiţional, există o mare diferenţă datorită rolului verificatorilor mai limitat decât cel al băncilor comerciale. ”Cu greutăţi mai mici în a deveni un verificator de tranzacţii într-un sistem distribuit decât pentru a deveni o bancă membră într-un sistem cu mai multe niveluri, ne-am aştepta la o concurenţă mai intensă în furnizarea de servicii de plată“, se arată într-o analiză de anul trecut a lui John Barrdear şi a lui Michael Kumhof, cercetători ai Băncii Angliei. ”în măsura în care sistemele existente oferă instituţiilor membre puterea de a stabili preţurile, acest lucru ar trebui să garanteze că tarifele pentru tranzacţie reflectă cu mai multă precizie costul marginal al verificării“.
Cu alte cuvinte, costurile de funcţionare pentru un sistem monetar s-ar diminua, plăţile între companii şi indivizi s-ar accelera, iar tranzacţiile ar deveni posibil de urmărit de către guverne, mai ales în scopul colectării taxelor. Nikiforov a vorbit despre impunerea impozitului pe venit la conversia cripto-rublelor în ruble obişnuite, cu excepţia cazului în care proprietarul lor poate arăta cum a fost obţinută moneda digitală.
Planurile ruseşti şi chineze nu prevăd eliminarea cashului în această etapă. însă acesta ar fi scopul final logic, mai accesibil în Rusia şi China decât aproape oriunde altundeva. în ambele ţări, statul controlează majoritatea activelor sistemelor bancare, iar rolul băncilor în economie poate fi redus cu uşurinţă prin oferirea unui sistem alternativ bazat pe băncile centrale. în ambele ţări, guvernele nu sunt îngrijorate de atingerea unor sensibilităţi precum dreptul cetăţenilor la anonimatul financiar: un cetăţean bun nu are nimic de ascuns de guvern sau de oricine altcineva.
După Rusia şi China, Kazahstanul dă semne că vrea să intre pe piaţa criptomonedelor, cu propria sa monedă digitală. O organizaţie a statului, Astana International Finance Center (AIFC), a anunţat în octombrie că a semnat un acord de cooperare cu Maltese Exante, o companie de servicii de investiţii cu sediul în Malta, pentru crearea unui ecosistem pentru o monedă digitală în Kazahstan, potrivit Caspian News.
”Blockchain-ul şi criptomonedele intră în realitatea de zi cu zi a vieţii economice. Credem că AIFC poate deveni un centru internaţional pentru operaţiuni blockchain şi dezvoltarea pieţei activelor digitale este o prioritate pentru viitorul apropiat“, a declarat guvernatorul AIFC Kairat Kelimbetov.
Cu această tehnologie se experimentează deocamdată ”în mod închis“. Exante nu a furnizat detalii privind o lansare comercială.
În Suedia, unde societatea pare să respingă voluntar cash-ul, proiectul eKrona al Riksbank este un răspuns la circumstanţe în schimbare: banca centrală ar dori să menţină stabilitatea numerarului într-o formă pe care ar permite-o utilizarea modernă. CADcoin, care este testat de banca centrală a Canadei, nu este conceput ca un mijloc de decontare a plăţilor de retail ci mai degrabă o modalitate de creştere a eficienţei sistemului de plăţi en gros. Ideea Estoniei de a lansa o ofertă iniţială de monedă (estcoin-ul) pentru cei 22.000 de ”e-rezidenţi“ ai naţiunii baltice nu este nici măcar sprijinită de banca centrală. în septembrie, Japonia a semnalizat posibila lansare a propriei monede digitale, J-coin.
Conceptele Rusiei şi Chinei se deosebesc de aceste proiecte. Ele ţin, fără niciun ascunziş, de controlul centralizat şi de vreo anarhie libertariană. Tehnologia cărţilor distribuite furnizează un instrument potrivit şi pentru scopurile lor – la fel cum energia nucleară poate fi utilizată pentru alimentarea unui oraş sau pentru aruncarea acestuia în aer. Tehnologia registrului distribuit furnizează acestor guverne un instrument care le poate fi util, aşa cum energia nucleară poate fi folosită pentru iluminarea unui oraş sau pentru distrugerea acestuia.
Capitalizarea de piaţă a criptomonedelor a crescut de 7,5 ori în primele nouă luni ale acestui an, iar volumul tranzacţiilor s-a majorat de 18,5 ori. O expansiune comparabilă cu o explozie atomică.
“Mă simt fericită. Este primul turneu la care particip din postura de lider mondial. Caroline este o adversară foarte bună. Azi am jucat la fel ca la Toronto, unde am învins-o. În al doilea set am simţit că sunt la controlul partidei şi victoria a venit de la sine. Mingea nu sare foarte mult pe această suprafaţă, aşa că a trebuit să fiu tare pe picioare. M-am descurcat bine. Am servit foarte bine, iar acest lucru m-a ajutat enorm.”
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Trendul de scădere a natalităţii este vizibil, fiind susţinut de anumite schimbări sociale, culturale, demografice, de apariţia unor joburi în middle management şi de top la care au acces femeile, ceea ce implică faptul că decizia de a face un copil trece pe locul 2; la fel de bine, acest lucru susţine şi ieşirea mult mai uşoară dintr-o relaţie, dar şi creşterea salariilor.
Acum câteva săptămâni, jurnalistul Cristian Tudor Popescu – CTP – a făcut din nou carieră, cu următorul comentariu: ”Copiii se fac pentru părinţi. Dacă îmi spuneţi mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… o să vă spun ceva greu de înghiţit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacţie în legătură cu propria lor existenţă în această viaţă. Când oamenii au o viaţă foarte încărcată, foarte completă profesional, sentimental, personal, nu mai simt nevoia să facă copii. Cei care fac copii mulţi sunt săraci, nemulţumiţi în raport cu societatea, care nu au reuşit să realizeze lucrurile pe care le-au dorit şi încearcă să trasfere ratarea lor copiilor: să facă el/ea ce nu am făcut eu, să aibă el/ea ce nu am avut eu şi mai ales să am un sprijin la bătrâneţe“, a spus el la Digi24.
Adică oamenii fac mai mulţi copii când vremurile sunt grele şi mai puţini în perioadele când o duc mai bine. Din punct de vedere economic, e o contradicţie.
Am încercat să mă uit la câţiva indicatori pe care eu îi consider relevanţi pentru România ultimilor 15 ani care să explice, justifice scăderea natalităţii mai mult decât simpla numărare a copiilor care se nasc.
Pentru mine, cel mai interesant indicator economic versus scăderea natalităţii este legat de creşterea explozivă a transportului aerian în România şi apariţia low-cost-urilor.
Nu ştiu dacă aţi observat, dar fetele tinere, urbane, cu laptop în spate, cu căşti la urechi, care ştiu totul despre ce este la H&M, Zara, Stradivarius, Bershka sau buticurile de haine în serie limitată plus ce mai se mai găseşte pe site-urile online, vânează tot timpul ofertele liniilor aeriene low-cost pentru a merge în vacanţă sau în city-breakuri.
Subiectul de discuţie la mese este legat de numărul de oraşe sau în câte ţări au fost, cum au ajuns acolo cu low-cost-ul, adică cu 10-20-30-40-50 de euro, cum faci legăturile între avioane să pleci de la Bucureşti sau din Cluj într-o locaţie din vestul Europei, iar de acolo să ai alte bilete low-cost pentru altă destinaţie.
Dacă cei de la IT ar primi ordin într-o multinaţională să taie accesul la Vola sau la site-urile liniilor aeriene, s-ar face instantaneu grevă.
În 1999, numărul total de pasageri pe liniile aeriene din România a fost de 2,07 milioane. În 2000 a fost de 2,35 milioane. În 2005 a fost de 4,3 milioane. Trebuie spus că din 2005 şi-au făcut apariţia în România low-cost-urile. În 2006 aveam 5,49 milioane; În 2008 am ajuns la 9 milioane, în 2010 am urcat la 10 milioane, deşi s-au tăiat salariile şi era criză economică, în 2014 am ajuns la 11,8 milioane, în 2015 la 13,3 milioane, iar în 2016 la 16,4 milioane.
Dacă punem în acelaşi tabel, într-o altă coloană, evoluţia salariului mediu, vom vedea că de la 213 lei în 2000 am ajuns la 746 de lei (180 – 200 de euro) în 2005 şi 2.300 de lei (500 – 550 de euro) în 2016/2017.
Salariu mediu din Bucureşti depăşeşte în acest moment 3.000 de lei net, în Cluj sau Timişoara este la 2.600 – 2.800 de lei.
Dacă lucrezi în IT, în bancă, în multinaţionale, salariul mediu este mai mare cu 30-100%.
Vârsta medie când apare primul copil a ajuns în 2016 la 28,6 ani în urban, faţă de o medie naţională de 26,9 ani.
În 2008, vârsta medie pentru primul copil în urban a fost de 27 de ani, cu o medie naţională de 25,5 ani. în 2000, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 24,9 ani, cu o medie naţională de 23,7 ani. în 1990, media în urban a fost de 23,7 ani, cu o medie naţională de 22,3 ani. În 1980, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 23,7 ani, cu o medie naţională de 22,6 ani.
În 2016, băieţii s-au căsătorit la 30,8 ani, iar fetele la 27,6 ani. în 1990, băieţii se căsătoreau la 25 de ani, iar fetele la 20 de ani.
Conform ultimelor date europene, în România fetele pleacă de acasă la 25 de ani, o vârstă în scădere, iar băieţii la aproape 30 de ani, o vârstă în creştere.
Datele statistice, dar şi de atitudine, arată că fetele devin din ce în ce mai independente, luptă să aibă propriii bani, vor să călătorească, să vadă lumea, vor să aibă propriul apartament înainte să se căsătorească, vor să aibă propria maşină, se luptă pentru poziţii mai bune în companii şi pentru salarii mai mari.
Apariţia multinaţionalelor din 2000 încoace, odată cu investiţiile străine, a deschis o piaţă extraordinară pentru fete, care şi-au găsit joburi în clădiri de birouri, cu spaţii curate, unde pot să poarte zilnic haine în trend, moderne, colorate, cu design de top, dar cu un preţ mai redus (conceptul lui Zara affordable luxury) fără să se mai gândească, ca mama sau bunica lor, că trebuie să ţină şi anul viitor.
Când ai posibilitatea să zbori şi să ajungi cam unde vrei cu low-cost-ul, multor fete (şi băieţi) nu le mai arde de făcut copii, ci vor să se plimbe în întreaga lume, să poarte cele mai cool haine, să iasă la terasă sau la Starbucks cu prietenele sau să petreacă în cluburi.
Ironic dar şi realist, apariţia directă, de doi ani, a lui Ryanair în România, cel mai puternic low-cost din lume, ne face să fim mai puţini.