Tag: bnr

  • Cât au mai crescut dobânzile la depozitele noi în lei şi la credite şi cât au scăzut marjele?

    Dobânda medie la creditele de consum în lei a ajuns în iulie la 11,74%, de la 10,84% în iunie, după ce în primele cinci luni din 2022 şi la finele lui 2021 era sub 10% La creditele ipotecare în lei dobânda medie a urcat în iulie la 5,5%, după ce până la finalul primului semestru din 2022 era sub 5%, iar în decembrie 2021 coborâse la 4% În ultimele luni, banca centrală a încercat să determine băncile comerciale să majoreze mai mult dobânzile la depozitele populaţiei şi firmelor, inclusiv prin restrâgerea lichidităţii din piaţa interbancară.

    Dobânda medie la depozitele noi ale populaţiei în lei a depăşit în luna iulie 5,5%, ajun­gând la cel mai ridicat ni­vel din ultimul deceniu, în timp ce dobânda medie la creditele retail în lei a urcat spre 8,1%, maximul ultimilor trei ani.

    Niveluri mai ridicate ale dobânzii medii la depozitele noi retail în lei au fost înregistrate la începutul anului 2013, în timp ce la credite dobânzile urcaseră prin 2019 spre valori mai mari decât cele din prezent, de peste 8%.

    Analizând situaţia pe scadenţe, se observă că în timp ce dobânda medie la depozitele retail cu maturitatea mai mică sau egală cu 1 an era în iulie de 5,5%, în cazul depozitelor noi cu scadenţa între 1 an şi 2 ani, dobânda medie s-a apropiat de 6,5%.

    Cursa majorării dobânzilor la depozite s-a accentuat în lunile de vară, în condiţiile în care inflaţia a trecut de 15%, iar BNR a controlat ferm lichiditatea din sistem, băncile ajungând să majoreze chiar lunar dobânzile bonificate pentru a atrage depozitele românilor. În ultimele luni, banca centrală a încercat să determine băncile comerciale să majoreze mai mult dobânzile la depozitele populaţiei şi firmelor, inclusiv prin restrâgerea lichidităţii din piaţa interbancară. Banca Transilvania trecuse în iulie de pragul de 6%, oferind o dobândă la depozite de până la 7%. BCR a venit cu o ofertă promoţională în care dobânda ajungea la 5,8%. Iar BRD s-a dus cu dobânzile spre 7% în unele cazuri.

    Astfel, pe partea de economisire, chiar dacă dobânda medie pe retail era în iulie de doar 5,53%, băncile mari au ajuns să bonifice în dobânzi la depozitele populaţiei în lei de 6% sau chiar 7% pe scadenţe de peste 1 an, faţă de acum trei-patru luni, când ofereau până la 3%.

    Pe segmentul creditării, pe categorii de credite retail, se observă că dobânda medie la creditele de consum în lei a ajuns în iulie la 11,74%, de la 10,84% în iunie, după ce în primele cinci luni din acest an şi la finele lui 2021 era sub 10%.

    La creditele ipotecare în lei dobânda medie a urcat în iulie la 5,5%, după ce până la finalul primului semestru din acest an era sub 5%, iar în decembrie 2021 coborâse la 4%.

    Băncile de pe piaţa locală au înregistrat pe parcursul primelor şapte luni din 2022 pe segmentul populaţiei marje de câştig – diferenţe dintre dobânda activă la creditele noi în lei şi dobânda pasivă la depozitele noi în lei mai scăzute decât în 2021 – cuprinse între 2,5 şi 5,2 pncte procentuale (pp), cel mai scăzut nivel, de 2,56 pp fiind în iulie.

    Niveluri mai mici ale marjei de câştig a băncilor au mai fost înregistrate în a doua parte a anului 2008 şi prima parte a anului 2009, când semnele crizei financiare anterioare începuseră să-şi facă simţite prezenţa pe piaţa locală.

    Explozia inflaţiei peste 15% în luna iunie 2022 a dus la continuarea majorării dobânzii de politică monetară, dar şi a dobânzilor din piaţa interbancară, şi ulterior a dobânzilor la credite şi la depozite. BNR a majorat dobânda-cheie de mai multe ori, ajungând în iulie la 4,75% şi în august la 5,5%, şi vor mai urma alte creşteri având în vedere creşterea preţurilor de consum.

    În anii anteriori, pe măsură ce BNR înăsprea politica monetară şi majora dobânda-cheie, băncile se grăbeau să crească dobânzile la credite, în timp ce ratele la depozite erau majorate mai lent. Potrivit unui studiu recent al BNR băncile tind să practice marje de dobândă mai ridicate în sistemele financiare subdezvoltate, în timp ce un astfel de comportament nu se observă şi în cazul economiilor dezvoltate.

    Privind retrospectiv, pe parcursul anului 2021, dobânzile medii la creditele noi retail în lei au marcat un vârf de 7,38% în februarie, şi au scăzut ulterior, coborând la finalul anului spre 6%. Băncile acordau populaţiei în decembrie 2021 credite noi în lei cu o rată medie anuală a dobânzii de 6,02%, minimul din 2021, şi cu 0,65 puncte sub nivelul de la sfârşitul anului 2020.

    În cazul depozitelor noi pentru populaţie în lei, rata medie anuală a dobânzii a fost în luna decembrie 2021 de 1,41%, al doilea cel mai ridicat nivel de anul trecut, după cel din ianuarie, de 1,43%. Cel mai scăzut nivel al dobânzii la depozitele noi retail în lei din 2021, de 1,09%, a fost înregistrat în aprilie. Dobânda la depozitele retail noi în lei a încheiat anul 2021 sub nivelul din decembrie 2020.

    Pe parcursul anului 2021 pe segmentul populaţiei marjele de câştig au fost între 4,61 şi 6,14 puncte procentuale, conform statisticilor BNR.

    Luna decembrie 2021 a adus o scădere a marjei de câştig retail până la 4,61 puncte procentuale, cel mai mic nivel al marjei din 2021, dar şi minimul ultimilor 8 ani, după ce prima parte a anului adusese niveluri ale marjei de câştig pe componenta retail oscilante, preponderent în intervalul de 5-6 puncte procentuale.

    Cel mai mare nivel al marjei din 2021 pe segmentul creditelor şi depozitelor noi retail în lei, de 6,14 puncte procentuale, a fost înregistrat în luna februarie. Iar marja retail din februarie a reprezentat şi cel mai ridicat nivel din ultimii peste doi ani, o valoare mai ridicată, de 6,16 puncte procentuale, fiind în septembrie 2019. Însă şi în ianuarie şi februarie 2020 marjele au avut valori apropiate, de 6,12-6,13 pp.

    În ultimii ani, marjele mari dintre dobânzile percepute de bănci la credite şi cele plătite clienţilor pentru depozite au fost o caracteristică a modelului de funcţionare a sectorului bancar românesc, după cum a arătat şi BNR de mai multe ori.

    Bancherii locali au operat în ultimii ani, până în primăvara anului 2019, cu marje de câştig în creştere, apropiate de maximul, de peste 7,5 puncte procentuale, înregistrat în toamna anului 2009, când băncile percepeau o dobândă medie la credite de 17-19%, în timp ce dobânda la depozite era de aproximativ 10-15%. În a doua parte din 2008 şi la începutul lui 2009, marja de câştig a băncilor era de 2-3 puncte, pentru ca ulterior să crească.

    Marja mare dintre dobânzile la credite şi cele la depozite a susţinut în ultimii ani câştigurile mari ale instituţiilor de credi, alături de creşterea creditării, avansul veniturilor din comisioane, îmbunătăţirea calităţii portofoliilor şi scăderea provizioanelor şi reducerea costurilor de funcţionare ale băncilor.

    Sistemul bancar, principalul finanţator al economiei României, a obţinut S1/2022 un profit record de aproape 5 mld. lei, duşă ce în 2021 câştigul a fost de peste 8 mld. lei.

  • Euro se prăbuşeşte peste noapte şi ajunge din nou sub dolar

    BNR a afişat vineri un curs de 4.8344 lei/ euro, cel mai scăzut nivel din august 2020, în scădere cu 0,37%. Dolarul a fost cotat de BNR la 4.8383, peste cursul de referinţă al euro. 

    Pe piaţa internaţională, dolarul se îndrepta vineri spre a treia creştere săptămânală consecutivă şi se afla aproape de cele mai ridicate niveluri din ultimele decenii în raport cu euro şi yenul, investitorii ezitând să vândă înainte de publicarea datelor privind forţa de muncă din SUA, scrie Reuters.

    Un sondaj privind industria prelucrătoare din SUA în cursul nopţii a fost suficient pentru a împinge dolarul peste 140 de yeni pentru prima dată din 1998 şi, de asemenea, la maximul de 2-1/2 ani faţă de lira sterlină şi maxime de şase săptămâni faţă de dolarul australian şi cel neozeelandez.

    Euro a scăzut din nou sub paritate, la 0,9958 dolari, şi nu a fost departe de minimul ultimilor 20 de ani de săptămâna trecută, de 0,99005 dolari. Yenul s-a stabilizat la 139,91 pentru un dolar, după ce a atins un minim de 140,27 în primele tranzacţii asiatice.

    Indicele dolarului a atins un maxim de două decenii la 109,99 la New York şi a fost ultima dată la 109,55. Dolarul a a crescut cu peste 1% în săptămâna care a trecut de când preşedintele Rezervei Federale, Jerome Powell, a declarat la Jackson Hole, Wyoming, că ratele vor trebui să fie ridicate “pentru o perioadă de timp” pentru a controla inflaţia, surprinzând pieţele.

    Datele privind salariaţii non-agricoli sunt aşteptate vineri, iar economiştii se aşteaptă ca 300.000 de locuri de muncă să fi fost adăugate în august, ceea ce ar prelungi o serie de date solide.

    Yuanul chinezesc a rămas, de asemenea, sub presiune, la 6,9076 pentru un dolar, noile măsuri de închidere din Chengdu afectând starea de spirit a investitorilor.

    Săptămâna viitoare vor avea loc întâlniri ale băncilor centrale în Europa şi Australia, iar pieţele se aşteaptă la creşteri. Traderii văd aproximativ 60% şanse de o creştere de 50 bp în Australia şi aproape 80% şanse de o creştere de 75 bp din partea Băncii Centrale Europene .

  • Ce venit suplimentar au făcut băncile din dobânzi după ce au „sărit calul“ cu ROBOR: 2,7 mld. lei în S1/2022

    Băncile au încasat în S1/2022 venituri din dobânzi pentru creditele acordate de 12,1 mld. lei, mai mari cu 2,7 mld. lei, respectiv cu 29% faţă de S1/2021, creşterea fiind influenţată şi de saltul ROBOR pe piaţa interbancară, indicatorul de referinţă pentru împrumuturile în lei contractate înainte de primăvara anului 2019.

    Dobânzile încasate de bănci la credite reprezintă prncipala sursă de câştig. În ultima perioadă dobânzile la lei au sprintat puternic, în condiţiile în care şi inflaţia a explodat, trecând în iunie de 15%. Creşterea substanţială a ROBOR în ultima perioadă, în jurul a 8%, a mărit tensiunea celor care mai au credite la bancă cu dobânda legată de acest indice şi a stârnit critica guvernatorului BNR Mugur Isărescu care a atenţionat că ROBOR la 3 luni a depăşit dobânda-cheie (care a ajuns la 5,5% în august) şi rata de creditare Lombard. ROBOR la 3 luni mediu a fost de 4,6% în S1/2022 faţă de doar 1,6% în S1/2021. În ceea ce priveşte cheltuielile băncilor cu dobânzile plătite clienţilor pentru depozite, nivelul a ajuns în S1 la aproape 2,9 mld. lei, în creştere cu 1,3 mld. lei, respectiv cu 80% faţă de nivelul din S1/2021, conform datelor transmise de BNR pentru ZF. Aceste cheltuieli sunt de mai mult de 4 ori ori mai mici decât veniturile încasate din dobânzile la credite.

    Nivelul veniturilor nete din dobânzi a fost în S1 de 9,2 mld.lei, cu 18% peste încasările nete din S1/2021.

    Cele mai mari trei bănci din sistem, Banca Transilvania, BCR şi BRD-SocGen, au adunat în S1/2022 venituri nete din dobânzi de peste 4 mld. lei, reprezentând peste 44% din încasările nete din dobânzi la nivelul întregului sistem bancar.

    Profitul operaţional al băncilor a înregistrat în S1/2022 o creştere de 13% faţă de S1/2021, până la 6,1 mld. lei. Comparativ, veniturile nete cumulate din dobânzi şi comisioane au ajuns în această perioadă la 11,7 mld. lei. Profitul net al sistemului bancar a atins în S1 un nivel record de aproape 5 mld. lei.

  • Opinie Leonardo Badea, BNR: Provocări globale generate de noua realitate economică

    În mediul economic şi financiar internaţional sunt încă puternice ecourile celor mai recente discuţii dintre reprezentanţii principalelor bănci centrale din statele dezvoltate, care au avut loc la evenimentul găzduit de Rezerva Federală a SUA la Jackson Hole, la fel ca în fiecare an. Principalele elemente care au atras atenţia sunt legate de determinarea cu care atât Banca Centrală Europeană, cât şi Rezerva Federală s-au manifestat pentru acţiunile menite să tempereze inflaţia şi să o readucă, în cele din urmă, în apropierea ţintei.

    Tonul ferm al declaraţiilor a satisfăcut aşteptările pieţei şi ţine încă prima pagină a publicaţiilor de specialitate, fiind subiectul preferat al comentariilor şi opiniilor analiştilor economici. Cred totuşi că el nu ar trebui să constituie o surpriză pentru nimeni, din multe motive care au fost discutate pe larg anterior: nevoia de consolidare a credibilităţii băncilor centrale, evoluţiile şi informaţiile disponibile în ultimele trimestre care au demonstrat în mod evident caracterul persistent al inflaţiei în opoziţie cu anticipările care puteau fi formulate pe baza datelor disponibile anterior, riscul de dezancorare al anticipaţiilor şi observarea tot mai pregnantă a efectelor nocive ale acestora asupra funcţionării economiei etc.

    De aceea, nu la aceste declaraţii aş vrea să mă refer, ci aş încerca să (re)aduc în prim plan, foarte pe scurt, alte câteva nuanţe ale opiniilor exprimate de economişti de renume şi unele preocupări la nivel global reiterate în declaraţiile din ultimele zile care nu au prins primele pagini ale ziarelor, dar care, în esenţă, sunt cel puţin la fel de importante pentru viitorul nostru şi pentru întreaga comunitate internaţională, atât din perspectivă economică şi financiară, cât şi socială. Ele sunt complementare cu declaraţiile de prima pagină de la Jackson Hole şi au o importanţă pe termen mediu cel puţin la fel de ridicată.

    Din această perspectivă, este de remarcat în primul rând faptul că în discursurile principalilor bancheri centrali în continuare au lipsit elemente ferme şi clare de „forward guidance”. În opinia mea, aceasta arată că persistă o atitudine prudentă a majorităţii bancherilor centrali de a se ancora în ţinte ferme privind nivelul viitor al ratelor dobânzilor de referinţă. Eu văd această abordare ca o confirmare a faptului că băncile centrale rămân perfect conştiente de nivelul ridicat de impredictibilitate pe termen scurt şi mediu, ceea ce argumentează preferinţa actuală pentru o abordare de tip „văzând şi făcând” în funcţie de ceea ce vor arăta datele şi informaţiile ce vor deveni disponibile în perioada următoare privind mersul economiei şi al preţurilor.

    Totodată, numeroşi economişti atenţionează asupra faptului că abordarea politicii monetare în lupta cu inflaţia trebuie să fie diferită în funcţie de particularităţile fiecărei economii. Cea mai importantă diferenţiere se face între situaţia din SUA şi cea din Zona Euro, dar la fel de mari sunt diferenţele şi între economiile dezvoltate şi cele emergente. În vreme ce în SUA situaţia actuală la nivel economic şi structura dinamicii preţurilor arată că creşterea ratei dobânzii de politică monetară ar putea acţiona destul de eficient pentru frânarea pe termen mediu a ascensiunii preţurilor, în Zona Euro legătura puternică dintre inflaţie şi factori aflaţi în afara influenţei instrumentelor clasice ale politicii monetare (cum sunt preţurile la energie) implică, probabil, cel puţin din perspectivă teoretică, o amploare mai redusă a creşterii totale a ratei dobânzii de politică monetară.

    Un element important din perspectiva economiilor emergente (cum este şi cazul nostru), dar care are implicaţii pentru stabilitatea financiară globală este acela că măsurile luate recent de băncile centrale din economiile dezvoltate vin după o perioadă considerabilă de timp în care băncile centrale din economiile aflate în dezvoltare deja au majorat semnificativ şi în numeroase etape dobânzile de referinţă pe plan local. Acest fapt este mai puţin menţionat de analiştii financiari, dar are o importanţă crucială pentru prevenirea unei crize financiare la nivel global. Aşadar, deşi bancherii centrali din economiile dezvoltate sunt adesea acuzaţi ca au acţionat cu întârziere (la fel cum de acelaşi lucru sunt acuzaţi şi cei din economiile emergente), faptul că economiile emergente au avut răgaz să-şi întărească semnificativ politica monetară anterior mutărilor băncilor centrale din economiile dezvoltate reprezintă un mare câştig pentru stabilitatea globală, cu atât mai mult cu cât timpul aflat la dispoziţia economiilor emergente a fost suficient chiar şi pentru ca majorările ratelor de dobândă să fie graduale, deci mai uşor de absorbit la nivel local. O referire recentă în această direcţie a avut-o şeful Băncii Reglementelor Internaţionale, Augustin Carsten, care a afirmat că băncile centrale trebuie să aibă o abordare realistă faţă de eficienţa politicilor de influenţare a cererii pe termen scurt pentru combaterea inflaţiei, în actualul context economic.

    O altă preocupare importantă din ultima perioadă care s-a simţit, chiar dacă uneori numai printre rânduri, în discursurile economiştilor din ultimele zile este cea faţă de nevoia de a regândi modele economice actuale care sunt bazate în esenţă pe principiul echilibrului dinamic şi cel al anticipaţiilor raţionale. Economistul Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel, remarca săptămâna trecută că aceste modele au şanse mai reduse să fie de ajutor în calibrarea politicilor economice în prezent şi în viitorul apropiat, din moment ce suntem într-o situaţie de evidente dezechilibre ce vor continua probabil să se manifeste cel puţin pe termen mediu, iar noi şocuri pe partea ofertei sunt foarte probabile în anii ce vor urma, atât timp cât tensiunile geopolitice vor continua să fie prezente.

    Aşa cum se ştie, starea de echilibru este un concept teoretic. Există întotdeauna forţe dinamice care nu permit unei economii să atingă şi să susţină această poziţie echilibrată, iar în mod realist, suntem întotdeauna într-o stare de dezechilibru care tinde către un echilibru teoretic. Cu toate acestea, pot exista anumite situaţii în care dezechilibrul devine mai pronunţat. Teoria economică des uzitată şi consacrată sugerează că toate pieţele lucrează spre echilibrul pieţei, unde cererea şi oferta îşi găsesc echilibrul şi nu există supraproducţie sau subproducţie. Este evident că astfel de echilibre sunt greu de atins într-un mediu economic care va rămâne dominat de incertitudine şi riscuri ridicate în viitorul previzibil şi care va continua probabil să fie afectat de noi şocuri externe. De aceea, ar fi util un demers de investigare a unor modele bazate pe adaptarea permanentă a agenţilor economici la noi realităţi în schimbare pe fondul unei stări prelungite de dezechilibru, în condiţiile în care aşteptările şi prognozele acestora sunt lipsite de acurateţe din cauza informaţiilor incomplete disponibile. Joseph Stiglitz mai notează că într-un astfel de cadru conceptual, au o importanţă deosebită politicile menite să sporească flexibilitatea economiei şi capacitatea sa de adaptare rapidă la noi condiţii, în special în ceea ce priveşte aprovizionarea cu resurse de producţie şi oferta în general. În acest context, flexibilitatea pieţei muncii are la rândul ei o importanţă foarte mare, dar şi mecanismele stabilizatorilor automaţi care sunt deja consacrate în teoria şi practica politicilor publice.

    Principiile de mai sus sunt susţinute, în linii mari, şi de declaraţiile din ultimele zile ale unui alt laureat al Premiului Nobel pentru economie, Lars Peter Hansen, care pledează pentru un rol mai mare al politicii fiscale în stabilizarea economiei şi combaterea inflaţiei, precum şi pentru regândirea modelelor economice de prognoză utilizate în deciziile de politici. Într-o lucrare publicată împreună cu Michael Barnett şi William Brock, aceştia argumentează în favoarea conexării modelelor economice cu cele climatice, având în vedere legătura bidirecţională evidentă dintre sustenabilitatea economică şi cea de mediu, precum şi influenţele ambelor asupra bunăstării sociale.

    Scurta enumerare de mai sus prezintă doar câteva dintre preocupările fundamentale ale economiştilor la momentul actual, dar cu profunde implicaţii la nivel local pentru toate economiile lumii. Unele dintre ele nu sunt deloc noi, de exemplu reiterarea rolului important al politicii fiscale în complementaritate cu politica monetară şi reformele structurale pentru combaterea efectelor negative ale crizelor suprapuse cu care ne confruntăm în prezent, dar şi pentru transformarea economiei prin adaptare la noile realităţi. Nici nevoia de regândire a modelelor de analiză şi prognoză utilizate pentru calibrarea politicilor amintite nu este nouă, dar este din ce în ce mai pregnantă în contextul dezechilibrelor şi şocurilor exogene anticipate să persiste pentru o perioadă semnificativă în viitor. Transformarea digitală, provocările climatice, combaterea inegalităţilor şi promovarea echităţii sociale sunt de foarte multă vreme pe agenda decidenţilor, dar acutizarea acestor externalităţi majore ale crizelor actuale le transformă într-o prioritate tot mai acută. Toate aceste preocupări fundamentale rămân dominante şi vor continua să constituie fundalul oricăror discuţii privind decizii punctuale de politici.


     

     

  • Indicele ROBOR la trei luni a deschis săptămâna în uşoară scădere

    Indicele ROBOR la trei luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a deschis săptămâna în uşoară scădere, la 7,95%, de la 7,96% vineri, arată datele publicate luni de BNR.

    Aceeaşi tendinţă se vede şi în cazul indicelui ROBOR la 6 luni, utilizat la calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, care a coborât la 8,11%, de la 8,12%.

    Indicele ROBOR la 12 luni este cotat la 8,26%, nivel la care s-a menţinut şi săptămâna trecută.

    Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a acuzat la începutul lunii august băncile că ”au sărit calul” în privinţa nivelului ROBOR, care s-a dus mult peste rata de politică monetară.

    ROBOR la 3 luni şi la 6 luni, referinţele la creditele cu dobânzi variabile luate de români până în luna mai 2019, depăşiseră 8%, în timp ce în iulie dobânda-cheie a fost stabilită la 4,75%, iar în această lună a fost majorată de BNR la 5,5%.

     

  • Euro şi dolarul închid săptămâna la aceeaşi paritate faţă de leu, de 4,873 lei, după ce moneda americană ajunsese la începutul săptămânii să valoreze mai mult decât un cea europeană

    Euro şi dolarul închid săptămâna la aceeaşi paritate faţă de leu, de 4,873 lei, după ce moneda americană ajunsese la începutul săptămânii să valoreze mai mult decât un cea europeană, potrivit datelor BNR.

    Cursul de schimb a depăşit pe 23 august pragul de 4,9 lei/dolar, ajungând la 4,92 lei/dolari, în timp ce euro era cotat la acea dată la 4,88 lei.

    Creşterea cursului leu/dolar scumpeşte importurile României în dolari, adâncind deficitul comercial şi deficitul de cont curent şi aducând inflaţie importată.

    Pe pieţele internaţionale, euro era cotat vineri aproape la aceeaşi paritate cu dolarul, respectiv la 1,0014 dolari.
     

     

  • Euro şi dolarul au ajuns joi la aceeaşi paritate faţă de leu, de 4,87 lei, după ce moneda americană a trecut printr-un proces puternic de apreciere în ultima perioadă. Cursul de schimb depăşise zilele trecute 4,9 lei/dolar

    Euro şi dolarul au ajuns joi la aceeaşi paritate faţă de leu, de 4,87 lei, după ce moneda americană a trecut printr-un proces puternic de apreciere, iar cursul de schimb depăşise zilele trecute 4,9 lei/dolar.

    Potrivit datelor publicate de BNR, cursul leu/euro a coborât joi uşor faţă de restul săptămânii, când s-a menţinut aproape constant, la 4,88 lei/euro.

    În schimb, cursul leu/dolar a scăzut mai puternic, de la 4,92 lei/dolar marţi şi 4,90 lei /dolari miercuri.     

    Creşterea cursului leu/dolar scumpeşte importurile României în dolari, adâncind deficitul comercial şi deficitul de cont curent şi aducând inflaţie importată.

     

     

  • Cursul leu/dolar atinge un record istoric, de 4,92, şi depăşeşte cursul leu/euro. Cum este afectată economia României?

    Cursul de schimb leu/dolar a depăşit cotaţia leu/euro şi a trecut ieri peste pragul de 4,9 lei/dolar, atingând un maxim istoric, în condiţiile în care pe pieţele externe moneda europeană s-a depreciat, coborând la cel mai scăzut nivel din ultimii 20 de ani în raport cu dolarul american.

    Cotaţia leu/dolar a urcat ieri la vârful record de 4,9225 lei/dolar, în creştere cu 17% faţă de nivelul din urmă cu un an. Comparativ, cursul leu/euro a fost de 4,8851 lei/euro, în scădere cu 1% faţă de august 2021. Moneda europeană a scăzut luni în raport cu dolarul cu până la 1,1%, la 0,9928, minimul ultimelor două decenii.

    „Ne aşteptăm pentru finalul acestui an la un curs de schimb EUR/RON de 5. Vedem un curs EUR/USD de 1,05 pentru finalul anului, rezultând un curs USD/RON de 4,76“, spune Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR. Creşterea cursului leu/dolar scumpeşte importurile României în dolari, adâncind deficitul comercial şi deficitul de cont curent şi aducând inflaţie importată.

    Pe de altă parte, aprecierea leului în faţa euro este considerată tranzitorie, determinată de intrările de capitaluri de la străini pe titlurile de stat în lei, şi nesusţinută de fundamentele economice, cursul leu/euro urmând să revină pe creştere chiar spre 5 lei/euro la final de an.

     

  • Băncile „au sărit calul“ cu ROBOR şi au făcut profit record de aproape 5 miliarde de lei în S1/2022. 16% era rentabilitatea capitalului băncilor (ROE) în S1/2022

    Remarca guvernatorului BNR Mugur Isărescu că băncile au „sărit calul“ cu ROBOR a început să se vadă în cifrele privind câştigul record al băncilor din S1/2022, de circa 5 mld. lei, şi se va vedea şi în profitul băncilor din trimestrul trei, când ROBOR a explodat la 7% şi apoi la 8%. ROBOR la 3 luni mediu a fost de 4,6% în S1/2022 faţă de doar 1,6% în S1/2021ROBOR la 3 luni mediu a fost de 4,6% în S1/2022 faţă de doar 1,6% în S1/2021.

    Profitul net la nivelul sistemului bancar românesc a ajuns la sfârşitul lui S1/2022 la un nou record, de aproape 5 mld. lei, în creştere cu circa 14% faţă de câştigul raportat pentru S1/2021, conform datelor preliminare ale BNR.

    Acesta a fost cel mai bun prim semestru din ultimii ani pentru bănci, după ce în S1/2021 câştigul preliminar a fost de 4,2 mld. lei, în S1/2020 profitul băncilor era de 2,8 mld. lei, apropiat de profitul din S1/2019, de circa 2,77 mld. lei. Astfel, remarca guverna­torului BNR Mugur Isărescu că băncile au „sărit calul“ cu ROBOR a început să se vadă în cifrele privind câştigul record al băncilor din S1/2022 şi se vor vedea şi în profitul băncilor din trimestrul al treilea, când ROBOR a explodat la 7% şi apoi la 8%.

    Dobânzile încasate de bănci la credite reprezintă principala sursă de câştig pentru instituţiile de credit. În ultima perioadă dobânzile la lei au sprintat puternic, în condiţiile în care şi inflaţia a explodat, trecând în iunie de 15%. Creşterea substanţială a ROBOR în ultima perioadă, în jurul a 8%, a mărit tensiunea celor care mai au credite la bancă cu dobânda legată de acest indice şi a stârnit critica guvernatorului BNR Mugur Isărescu, care a atenţionat că ROBOR a depăşit şi dobânda-cheie, şi rata de creditare Lombard. Dobânda-cheie a fost majorată de BNR de mai multe ori în ultimele şedinţe, fiind setată la 3,75% în luna mai, 4,75% în luna iulie şi 5,5% în august.

    ROBOR la 3 luni mediu a fost de 4,6% în S1/2022 faţă de doar 1,6% în S1/2021.

    Rentabilitatea activelor (ROA) şi rentabilitatea capitalului (ROE) erau la sfârşitul lui S1/2022 de 1,45% şi respectiv 16%, uşor peste nivelurile din S1/2021. Având în vedere nivelul ROA şi al activelor, reiese un profit de circa 4,8 mld. lei pentru sistemul bancar în S1/2022.

    Banca Transilvania, cea mai mare bancă după active, nu a anunţat încă rezultatele financiare pentru S1/2022. Grupul BCR, care include a doua cea mai mare bancă de pe piaţa locală, a obţinut în S1/2022 un profit net de peste 1 mld. lei, în creştere cu 51% faţă de câştigul din S1/2021. Iar BRD-SocGen, a treia bancă din piaţă, a obţinut în S1/2022 un profit de 617 mil. lei, în scădere cu 2%, la venituri record de 1,6 mld. lei, mai mari cu 9%.

    Creditul privat, cea mai importantă sursă de finanţare a economiei reale, a continuat să crească în S1/2022, viteza împrumuturilor acordate de bănci depşind 15% în fiecare lună, deşi dobânzile sunt pe o pantă de creştere. Ritmul de majorare a creditelor a depăşit şi viteza de creştere a depozitelor.

    În iunie, ritmul de creştere a creditului privat a fost de 17,5%, cel mai rapid de după 2009, soldul împrumuturilor urcând la 352,8 mld. lei. Ritmul mediu de creştere a creditării în S1/2022 a fost de 16%.

  • Ce spune BNR despre inflaţie, evoluţia economiei, dobânzile la titlurile de stat şi scăderea cursului valutar?

    Banca Naţională a dat publicităţii vineri minuta Consiliului de Administraţie din 5 august, când a majorat dobânda de referinţă de la 4,75% la 5,5%, sub aşteptările analiştilor.

    Cei 9 membri ai CA au discutat despre evoluţia inflaţiei, creştere economică, evoluţia cursului de schimb şi a dobânzilor la lei.

     

    Mai jos regăsiţi minuta şedintei Consiliului de Administraţie al BNR.

    „Membri ai Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prezenţi la şedinţă: Mugur Isărescu, preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al Băncii Naţionale a României; Florin Georgescu, vicepreşedinte al Consiliului de administraţie şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de administraţie; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administraţie; Cristian Popa, membru al Consiliului de administraţie; Dan-Radu Ruşanu, membru al Consiliului de administraţie; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administraţie.

    În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat deciziile de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind caracteristicile recente şi perspectiva evoluţiilor macroeconomice pe termen mediu prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.

    În discuţiile privind comportamentul recent al inflaţiei, membrii Consiliului au arătat că rata anuală a inflaţiei şi-a încetinit mersul ascendent în iunie, aşa cum s-a anticipat, consemnând totuşi pe ansamblul trimestrului II 2022 o creştere considerabil mai mare decât în trimestrele anterioare, şi superioară previziunilor, până la 15,05 la sută în iunie, de la 10,15 la sută în martie, în contextul modificării în luna aprilie a caracteristicilor schemelor de plafonare a preţurilor la energie pentru populaţie. Astfel, cea mai mare parte a creşterii a fost determinată din nou de componente exogene ale IPC, în principal de scumpirea consistentă şi peste aşteptări a energiei electrice şi gazelor naturale – inclusiv în condiţiile menţinerii la valori ridicate a cotaţiilor internaţionale –, căreia i s-au alăturat influenţele mai modeste venite de pe segmentul combustibililor, sub impactul ascensiunii cotaţiei ţiţeiului pe fondul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate, dar şi ca efect al întăririi dolarului SUA în raport cu euro.

    În acelaşi timp, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat a continuat să-şi accentueze trendul ascendent în trimestrul II, urcând de la 7,1 la sută în martie, la 9,8 la sută în iunie, uşor peste valoarea prognozată, dar în condiţiile în care contribuţia la avans a subcomponentei alimentelor procesate a atins un maxim trimestrial al ultimului an, sub impactul scumpirii materiilor prime şi mărfurilor pe pieţele internaţionale, a energiei şi a transportului, au remarcat membrii Consiliului. În schimb, aportul subcomponentei serviciilor a scăzut la cel mai mic nivel din ultimele patru trimestre – probabil inclusiv în corelaţie cu evoluţia raportului leu/euro faţă de perioada similară a anului trecut –, iar cel al mărfurilor nealimentare s-a diminuat uşor.

    În urma analizei, membrii Consiliului au convenit că accelerarea creşterii ratei anuale a inflaţiei CORE2 ajustat din acest interval este atribuibilă tot şocurilor globale pe partea ofertei – amplificate şi prelungite de războiul din Ucraina şi de sancţiunile asociate –, ale căror efecte inflaţioniste directe şi indirecte au continuat să fie potenţate pe plan intern de cotele înalte ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt, de manifestarea pe anumite segmente a unei cereri de consum reprimate anterior, precum şi de ponderea însemnată deţinută în coşul de consum de produsele alimentare şi cele importate. Mai mulţi membri ai Consiliului au subliniat din nou anvergura mondială a procesului inflaţionist amplu provocat de şocurile globale pe partea ofertei, evocând nivelurile record pentru ultimele decenii atinse de rata anuală a inflaţiei în state dezvoltate, inclusiv în numeroase ţări din Europa.

    Totodată, a fost evidenţiată creşterea mai pronunţată de dinamică consemnată în intervalul aprilie-mai de preţurile producţiei industriale pentru piaţa internă, inclusiv pe segmentul bunurilor de consum – sub influenţa costurilor mărite cu energia şi cu alte materii prime, îndeosebi agroalimentare, precum şi pe fondul blocajelor persistente în lanţuri de producţie şi aprovizionare –, ce va continua probabil să se transfere în viitorul apropiat asupra preţurilor unor bunuri şi servicii destinate consumului, dar în funcţie şi de condiţiile cererii. Au fost, de asemenea, reliefate nivelurile ridicate şi în creştere ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt ale agenţilor economici de la finele trimestrului II, dar şi cvasiplafonarea celor pe termen mai lung ale analiştilor bancari, precum şi tendinţa mai evidentă de erodare a puterii de cumpărare a consumatorilor, reflectată de readâncirea în teritoriul negativ a dinamicii salariului mediu net real în intervalul aprilie-mai.

    În ceea ce priveşte poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au observat că noua variantă provizorie a datelor statistice reconfirmă creşterea amplă a activităţii economice în trimestrul I 2022, cu 5,1 la sută faţă de trimestrul IV 2021, evoluţie ce implică o reamplificare peste aşteptări a excedentului de cerere agregată în acest interval, dar relativ moderată, date fiind şi implicaţiile recentei revizuiri a seriei de date privind ritmurile trimestriale ale PIB.

    Se reconfirmă, de asemenea, creşterea substanţială a dinamicii anuale a PIB în trimestrul I 2022, la 6,4 la sută, de la 2,4 la sută în trimestrul IV 2021, cu o contribuţie importantă venită însă din partea variaţiei stocurilor, precum şi cu aportul principal al consumului privat, atribuibil totuşi altor subcomponente decât cumpărările de mărfuri şi servicii, care şi-au diminuat considerabil avansul în termeni anuali în acest interval, inclusiv pe fondul unui efect de bază.

    O contribuţie pozitivă notabilă la creşterea de ritm a fost adusă şi de formarea brută de capital fix, iar exportul net a continuat să acţioneze în sensul ameliorării creşterii economice – aportul său la dinamica anuală a PIB redevenind pozitiv pentru prima dată în ultimii 5 ani –, în condiţiile în care avansul ritmului anual al volumului exportului de bunuri şi servicii l-a devansat pe cel al volumului importului. Soldul negativ al balanţei comerciale şi-a reaccelerat însă creşterea în termeni anuali, preponderent pe fondul evoluţiei relativ mai nefavorabile a preţurilor importurilor, iar deficitul de cont curent şi-a accentuat considerabil trendul de adâncire în raport cu perioada similară a anului anterior, inclusiv ca urmare a deteriorării puternice a dinamicii soldului balanţei veniturilor primare, pe seama ieşirilor de profituri reinvestite şi de dividende distribuite.

    În ceea ce priveşte perspectiva apropiată, membrii Consiliului au convenit ca fiind probabilă o cvasi-stagnare a activităţii economice comparativ cu trimestrul I al anului curent, sub impactul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate. Evoluţiile implică o restrângere a excedentului de cerere agregată în acest interval, poziţionat însă pe o traiectorie vizibil mai ridicată decât cea anticipată în luna mai, precum şi o descreştere a dinamicii anuale a PIB în trimestrul II, de la valoarea deosebit de înaltă atinsă în primele trei luni ale anului curent.

    S-a observat că cei mai recenţi indicatori cu frecvenţă ridicată indică însă accelerarea pe mai departe a creşterii anuale a consumului privat în trimestrul II, preponderent pe seama unui efect de bază, în timp ce influenţe semnificative de sens opus asupra dinamicii anuale a PIB sunt probabile din partea formării brute de capital fix, dar şi a exportului net, dată fiind divergenţa conturată în intervalul aprilie-mai între majorarea variaţiei anuale a importurilor şi descreşterea celei a exporturilor de bunuri şi servicii, cauzată doar parţial de evoluţia nefavorabilă a preţurilor externe. Pe acest fond, deficitul comercial şi-a mărit considerabil dinamica anuală înaltă în raport cu media trimestrului I, iar cel de cont curent a continuat să crească, deşi mai temperat, reducându-şi avansul în termeni anuali faţă de primele trei luni ale anului, în condiţiile ameliorării soldului balanţelor veniturilor. Deşi atribuibile parţial unor factori conjuncturali, tendinţele au fost considerate deosebit de îngrijorătoare de către membrii Consiliului, dată fiind şi diminuarea tot mai pronunţată faţă de finele anului 2021 a gradului de acoperire a deficitului de cont curent cu investiţii străine directe şi transferuri de capital.

    În ceea ce priveşte piaţa muncii, membrii Consiliului au arătat că efectivul salariaţilor din economie a consemnat noi creşteri notabile în aprilie şi mai, aproape exclusiv pe seama angajărilor din sectorul privat, iar rata şomajului BIM şi-a prelungit scăderea în trimestrul II, rămânând însă la finele acestuia deasupra valorilor pre-pandemice, respectiv la 5,3 la sută. În acelaşi timp, salariul mediu brut nominal a continuat să-şi accelereze creşterea anuală de două cifre în primele două luni din trimestrul II, fără să egaleze totuşi ritmul inflaţiei, iar dinamica anuală înaltă a costului unitar cu forţa de muncă din industrie s-a mărit chiar mai pronunţat, deşi în condiţiile unor mari fluctuaţii lunare. Evoluţia a fost considerată preocupantă de către unii membri ai Consiliului, chiar dacă, în mare măsură, ea decurge din scăderea substanţială în termeni anuali a productivităţii muncii în primele luni din acest an, pe fondul blocajelor în lanţuri de producţie şi al costurilor crescute cu energia şi materiile prime. Au fost, de asemenea, evocate măsurile recente privind majorarea salariului minim brut în anumite sectoare, precum şi creşterile salariale din sectorul bugetar aflate în proces de legiferare, dar şi ritmul ridicat al inflaţiei, de natură să mărească dinamica unor salarii în viitorul apropiat.

    Deficitul de forţă de muncă raportat de companii a cunoscut însă un mic recul în debutul semestrului II, după creşterea neîntreruptă din ultimii aproape doi ani, au sesizat mai mulţi membri ai Consiliului, iar intenţiile de angajare pe orizontul apropiat de timp s-au diminuat uşor, în condiţiile unor evoluţii mixte la nivel sectorial, justificate probabil de efectele şi incertitudinile generate de prelungirea războiului din Ucraina şi de extinderea sancţiunilor asociate, cu impact inclusiv asupra cererii. În această conjunctură, un factor suplimentar de frânare a tendinţei generalizate de creştere a salariilor continuă să-l constituie constrângerile firmelor venite din costurile ridicate cu energia, transportul şi cu materiile prime, au susţinut unii membri ai Consiliului.

    Totodată, s-a apreciat că, dincolo de orizontul apropiat de timp, capacitatea unor firme de a se menţine viabile/profitabile, în contextul costurilor ridicate, va fi testată şi de sistarea măsurilor de sprijin guvernamental, precum şi de nevoia de tehnologizare, ce ar putea conduce la restructurări sau falimente de firme. Incertitudini notabile pentru situaţia viitoare a pieţei muncii decurg şi din extinderea automatizării şi digitalizării pe plan intern, precum şi din tendinţa de creştere a recursului la muncitori extracomunitari.

    În ceea ce priveşte condiţiile financiare, membrii Consiliului au arătat că principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare şi-au accelerat ascensiunea în perioada recentă, sub impactul majorării ratei dobânzii de politică monetară din luna iulie şi al controlului ferm exercitat de banca centrală asupra lichidităţii de pe piaţă. S-a convenit că un rol important în acest proces l-au avut şi aşteptările instituţiilor de credit, în contextul climatului inflaţionist intern şi internaţional, precum şi al prelungirii tensiunilor geopolitice.

    Randamentele titlurilor de stat şi-au temperat însă creşterea, iar apoi au cunoscut ajustări descendente, în linie cu evoluţiile consemnate pe pieţele de obligaţiuni la nivel global, pe fondul revizuirii expectaţiilor investitorilor financiari privind perspectiva creşterii economice, ca reacţie la normalizarea mai rapidă a conduitei politicii monetare de către Fed şi BCE, dar şi la prelungirea războiului din Ucraina şi la extinderea sancţiunilor asociate. În schimb, sub influenţa evoluţiilor de pe piaţa monetară interbancară, rata medie a dobânzii la depozitele noi la termen şi-a accelerat creşterea, atât în raport cu media ratei dobânzii la creditele noi – ecartul dintre acestea atingând în iunie un nou minim istoric –, cât şi faţă de majorările din regiune, cu efecte pozitive asupra economisirii, au susţinut mai mulţi membri ai Consiliului.

    În această conjunctură – reflectând şi creşterea atractivităţii relative a plasamentelor în monedă naţională, inclusiv pe fondul restrângerii diferenţialului ratelor dobânzilor pe termen scurt ca efect al încetinirii/stopării creşterii ratelor dobânzilor-cheie de către bănci centrale din regiune –, dar şi sub acţiunea unor factori sezonieri, leul a manifestat în iulie o uşoară tendinţă de apreciere în raport cu euro, cu implicaţii favorabile asupra inflaţiei şi încrederii în moneda naţională, au remarcat membrii Consiliului. Riscuri la adresa comportamentului cursului de schimb leu/euro – de natură să afecteze inclusiv indicatorii de vulnerabilitate externă –, continuă însă să vină din accentuarea dezechilibrului extern şi din incertitudinile asociate consolidării bugetare, precum şi dintr-o posibilă înrăutăţire suplimentară a percepţiei asupra riscului asociat pieţelor financiare din regiune, în contextul prelungirii războiului din Ucraina, au atenţionat unii membri ai Consiliului.

    În acelaşi timp, s-a observat că dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat a continuat să crească în iunie, ajungând la 17,5 la sută, dar în condiţiile unei uşoare moderări a creditării în lei, contrabalansată ca impact de accelerarea considerabilă a creşterii creditului în valută acordat societăţilor nefinanciare. Ponderea componentei în lei în creditul acordat sectorului privat s-a redus uşor, la 72 la sută, de la 72,7 la sută în luna mai.

    În ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au arătat că cele mai recente evaluări relevă perspectiva plafonării ratei anuale a inflaţiei în trimestrul III 2022 şi a descreşterii ei treptate ulterior, dar pe o traiectorie revizuită moderat în sens ascendent. Astfel, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să cunoască fluctuaţii minore în trimestrul III, iar apoi să intre pe o traiectorie descrescătoare, graduală timp de trei trimestre, însă relativ alertă ulterior, implicând plasarea acesteia la 13,9 la sută în decembrie 2022 – considerabil deasupra intervalului ţintei şi peste valoarea de 12,5 la sută din prognoza precedentă –, dar coborârea ei la finele orizontului prognozei la 2,3 la sută, uşor sub punctul central al ţintei.

    S-a observat că perspectiva plafonării ratei anuale a inflaţiei şi a inversării ulterioare a traiectoriei acesteia are ca resorturi majore atenuarea efectelor directe şi indirecte ale şocurilor globale pe partea ofertei – inclusiv în contextul aplicării schemelor de plafonare a preţurilor la energie până în martie 2023 –, precum şi manifestarea efectelor de bază dezinflaţioniste asociate creşterilor ample consemnate din a doua parte a anului 2021 de preţurile energiei, combustibililor şi alimentelor procesate, alături de influenţele venite din probabila ajustare descendentă a cotaţiilor unor mărfuri, pe fondul detensionării pieţelor en-gros.

    Traiectoria previzionată a ratei anuale a inflaţiei este însă revizuită moderat în sens ascendent, în principal ca urmare a dinamicilor relativ mai ridicate anticipate a fi consemnate de preţurile combustibililor, energiei şi alimentelor procesate, sub impactul majorării peste aşteptări a cotaţiilor internaţionale în perioada recentă, au remarcat membrii Consiliului. În acelaşi timp, s-a sesizat că efectele inflaţioniste puternice ale cotaţiilor produselor energetice se vor evidenţia pregnant odată cu sistarea schemelor de plafonare a preţurilor în luna aprilie 2023, când acestea vor provoca o inversare temporară a descreşterii ratei anuale a inflaţiei, care se va relua însă ulterior şi se va accentua la mijlocul anului viitor, iar apoi în aprilie 2024.

    S-a convenit, totodată, că impactul prezumat a fi exercitat de schemele de plafonare şi compensare a preţurilor la energie şi combustibili continuă să fie grevat de incertitudini însemnate, şi că balanţa integrală a riscurilor la adresa perspectivei inflaţiei induse de factori pe partea ofertei rămâne înclinată în sens ascendent, cel puţin pe orizontul apropiat de timp, în contextul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate – cu potenţiale implicaţii mai severe asupra cotaţiilor mărfurilor energetice şi asupra lanţurilor de producţie şi aprovizionare –, dar şi pe fondul secetei prelungite pe plan intern şi în alte state europene. Incertitudini sunt asociate totuşi duratei schemelor de sprijin, care ar putea fi mărită în raport cu reglementările în vigoare, au susţinut unii membri ai Consiliului.

    Presiunile factorilor fundamentali îşi vor epuiza însă relativ alert caracterul inflaţionist modest şi vor deveni dezinflaţioniste începând cu trimestrul III 2023, au concluzionat membrii Consiliului, dată fiind perspectiva încetinirii considerabile a creşterii economice în a doua parte a anului curent şi ceva mai moderate în 2023, inclusiv în raport cu previziunile precedente, ce face probabilă restrângerea rapidă a excedentului de cerere agregată şi închiderea lui la mijlocul anului viitor – în devans cu câteva trimestre faţă de proiecţia anterioară –, urmată de adâncirea treptată a gap-ului PIB în teritoriul negativ.

    În perspectivă apropiată, dinamica inflaţiei de bază va rămâne totuşi afectată de efectele inflaţioniste ale şocurilor pe partea ofertei, au remarcat membrii Consiliului, îndeosebi de cele decurgând din creşterea cotaţiilor mărfurilor agroalimentare, care vor continua sa fie potenţate de cotele crescute ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt şi de ponderea însemnată a alimentelor procesate şi a importurilor în coşul inflaţiei de bază. În aceste condiţii, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat îşi va prelungi probabil creşterea până la finele anului curent, dar într-un ritm mult încetinit, urcând la 11,4 la sută în decembrie 2022, foarte uşor peste nivelul previzionat anterior, pentru ca apoi să se înscrie pe o traiectorie descendentă doar ceva mai lentă decât în prognoza precedentă, şi să coboare la finele orizontului proiecţiei la 3,8 la sută, sub valoarea de 4,2 la sută anticipată în luna mai.

    Referitor la viitorul poziţiei ciclice a economiei, membrii Consiliului au observat că previziunile privind activitatea economică sunt considerabil revizuite în sus pentru 2022, însă exclusiv ca efect al creşterii acesteia mult peste aşteptări în trimestrul I, iar pentru 2023 sunt revizuite semnificativ în sens descendent, în contextul unui impact advers mai puternic prezumat a fi exercitat de războiul din Ucraina şi de sancţiunile instituite, doar parţial contrabalansat de efectele absorbţiei fondurilor europene aferente instrumentului Next Generation EU. Evoluţia implică o inflexiune în pattern-ul gap-ului PIB, care, după ce şi-a reamplificat peste aşteptări valoarea pozitivă în trimestrul I 2022, este aşteptat să se restrângă relativ rapid şi să coboare gradual în teritoriul negativ începând cu trimestrul III 2023.

    S-a sesizat că principalul determinant al avansului PIB va rămâne probabil consumul privat, în condiţiile unei accelerări semnificative a creşterii acestuia în anul 2022 – atribuibilă cvasi-integral dinamizării neaşteptat de puternice din trimestrul I –, succedată însă de o scădere pronunţată de dinamică în 2023, inclusiv sub influenţa măririi treptate a ratelor dobânzilor la creditele şi depozitele populaţiei.

    În schimb, formarea brută de capital fix este aşteptată să-şi accelereze doar uşor creşterea în 2022, însă considerabil în anul următor, pe fondul atenuării efectelor războiului, au arătat membrii Consiliului. Relevante din această perspectivă au fost considerate incertitudinile crescute şi efectele generate pe termen scurt de prelungirea războiului din Ucraina şi de extinderea sancţiunilor asociate – mai ales pe calea slăbirii cererii externe, a persistenţei blocajelor în lanţuri de producţie şi a înăspririi condiţiilor de finanţare –, dar şi probabila majorare a cheltuielilor publice de capital, eventual şi în sectorul energetic şi în transporturi, inclusiv cu aportul fondurilor europene, cu efecte de antrenare în sectorul privat.

    Din partea exportului net este însă probabil un aport negativ notabil la dinamica PIB şi în anul curent – pe fondul încetinirii pronunţate a creşterii economice în UE şi al majorării consistente a preţurilor materiilor prime –, precum şi un impact neutru în 2023, în condiţiile unei temperări a avansului importurilor, în corelaţie cu evoluţia absorbţiei interne. Prin urmare, deficitul de cont curent este aşteptat să-şi continue ascensiunea ca pondere în PIB în 2022, inclusiv sub influenţa deteriorării suplimentare a evoluţiei preţurilor importurilor în raport cu cea a preţurilor exporturilor, iar în anul următor să scadă doar uşor, evoluţii considerate îngrijorătoare de către membrii Consiliului, date fiind mai ales potenţialele implicaţii adverse asupra inflaţiei, primei de risc suveran şi, în final, asupra sustenabilităţii creşterii economice.

    În acelaşi timp, s-a arătat în mod repetat că războiul din Ucraina şi sancţiunile asociate continuă să genereze incertitudini şi riscuri considerabile la adresa perspectivei activităţii economice, implicit a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, prin efectele posibil mai mari exercitate, pe multiple căi, asupra puterii de cumpărare şi încrederii consumatorilor, precum şi asupra activităţii, profiturilor şi planurilor de investiţii ale firmelor, dar şi prin potenţiala afectare mai severă a economiei europene/globale şi a percepţiei de risc asupra economiilor din regiune, cu impact nefavorabil asupra costurilor de finanţare.

    Totodată, absorbţia fondurilor europene, în principal a celor aferente programului Next Generation EU, este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte în implementarea proiectelor aprobate, au subliniat în mai multe rânduri membrii Consiliului, dar este esenţială pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziţiei energetice, precum şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului contracţionist al şocurilor pe partea ofertei, amplificate de războiul din Ucraina. Absorbţia şi valorificarea la maximum a acestor fonduri sunt vitale în actuala conjunctură, au susţinut mai mulţi membri ai Consiliului.

    Incertitudini şi riscuri majore sunt asociate însă şi conduitei politicii fiscale, au convenit membrii Consiliului, facând referiri la execuţia bugetară din prima jumătate a anului şi la cerinţa continuării consolidării bugetare în contextul procedurii de deficit excesiv şi al tendinţei generale de înăsprire a condiţiilor de finanţare, dar evidenţiind, cu precădere, actuala conjunctura economică şi socială dificilă pe plan intern şi global, precum şi seturile de măsuri aplicate în vederea sprijinirii populaţiei şi firmelor, ce pot avea implicaţii adverse asupra parametrilor bugetari. Din această perspectivă, deosebit de importante au fost considerate coordonatele preconizatei rectificări bugetare.

    Majoritatea membrilor Consiliului au apreciat că, în ansamblul său, contextul analizat justifică majorarea cu 0,75 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară, în vederea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi a stimulării economisirii, pentru a se asigura readucerea durabilă a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile. A fost subliniată din nou importanţa dozajului măsurilor şi a calibrării conduitei politicii monetare în actuala conjunctură, astfel încât să se evite pe cât posibil o încetinire semnificativă a creşterii economice, date fiind şi efectele contracţioniste majore generate de şocurile ample pe partea ofertei, îndeosebi de criza energetică, dar şi cerinţa progresului consolidării bugetare.

    A fost discutată şi o majorare cu 1,00 punct procentual a ratei dobânzii-cheie, având ca principale argumente nivelul ridicat al ratei anuale a inflaţiei şi revizuirea moderată în sens ascendent a traiectoriei prognozate a acesteia, precum şi recentele decizii de politică monetară ale băncilor centrale majore, alături de calendarul şedinţelor de politică monetară ale Consiliului, ce implică un decalaj relativ mai mare de timp între actuala şi următoarea şedinţă de politică monetară. Unii membri ai Consiliului au înclinat înspre aceasta.

    În acelaşi timp, s-a susţinut în mod unanim necesitatea păstrării controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară şi a fost reiterată importanţa continuării monitorizării atente a evoluţiilor mediului intern şi internaţional, care să permită adecvarea instrumentelor de care dispune BNR în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu.

    În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis cu majoritate de voturi – 6 voturi pentru, 3 voturi împotrivă – majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,50 la sută, de la 4,75 la sută, precum şi creşterea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 6,50 la sută, de la 5,75 la sută şi majorarea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 4,50 la sută, de la 3,75 la sută; trei membri ai Consiliului au votat majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,75 la sută.

    În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.”