BusinessMagazin

Tag: bani

  • Adrian Sârbu: Spectatorii noştri, românii, nu mai vor ca partidele să primească zeci de milioane de euro din buget. “Gata! Finanţaţi-vă singuri că aveţi destui bani şi membri!”

    Nemo: Eşti de acord ca partidele să nu mai fie finanţate din bugetul public? Uite ce au răspuns 93% Da, 7% Nu.

    Adrian Sârbu: Nu e un fapt îmbucurător. Nu e un rezultat care să mă bucure, nici pe tine, nici pe mine. Reprezintă, de fapt, realitatea zilei de azi şi noi discutăm asta pentru că avem sentimentul că ştim pe ce lume trăim şi vedem lucruri pe care unii încearcă să le ascundă sau unii pur şi simplu încearcă să nu le vadă. 7% sunt de acord să primească bani de la buget. Cine sunt ăştia? Sunt bugetarii. Cum să nu  vrea ei să-şi ia bani de unde şi-i iau, nu?

    Hofi: Tot aia e, dar…

    Adrian Sârbu: Şi în Legea finanţării partidelor este o subvenţie de stat, cea mai semnificativă. În Elveţia nu primesc niciun fel de bani partidele, dar şi toată lumea e mulţumită. Şi în Elveţia orice decizie este pe referendum. Simplu. Şi în America nu primesc niciun ban de la guvernul american.

    Cea mai mare parte a banilor primiţi ca subvenţii s-a dus ca să dea şpagă presei. Dacă aş fi partid, jumătate din bani i-aş dedica formării membrilor de partid întru ideologia pe care o reprezintă, întru valori care să mă facă atractiv, remarcat de către alegători. În primul rând alegătorii mei.

    7% mai vor finanţare de publică şi 11% e încredere a partidelor? Înseamnă că eu că sunt PSD, că sunt PNL, că oricare sunt, alegătorii nu mai au încredere în mine.

    55% s-au dus din bani la presă. Taxă de protecţie. Cum să nu spună spectatorul meu, al tău “domnule, păi de ce să vă mai dau eu bani? De ce să vă mai dau eu bani?”. Spectatorul nostru ştie, mai mult decât se vede aici, că partidele se finanţează şi indirect de la buget. Ia uite ce frumos scrie acolo. Ei se finanţează direct, cea mai mare parte sunt subvenţiile de la bugetul de stat pe care le-au stabilit ei cât vor să fie şi şi peste ălea. Sunt nişte sute de milioane de euro în ultimii 3 ani.

    Dacă ne uităm puţin cât de multe fonduri bugetare, normal că sunt subcontractate la diverşi contractori şi noi ştim foarte bine. E binecunoscut procentul de parandărât care se dă la o lucrare publică. Că-i la comună, că-i la oraş, că-i la nivel national, ne facem că nu le vedem.

    Ăştia sunt bani care se întorc la partide şi din care partidele ce-şi fac? Bogăţia membrilor. Nu avem încă nicio analiză asupra nivelului de capitalizare al fiecărui om politic.

    Ei sunt baronii, ei sunt guşaţii, ei sunt stăpânii judeţului, oraşului şi ai României. Ei sunt oligarhii României şi oamenii ăştia au putere economică şi, foarte grav, ce spuneam şi data trecută, au decizii economice. Au avut decizia politică “statul, bugetul ne dă bani”. Nu spun că AP-ul ăsta e o măscăreală. AP-ul ăsta trebuia să fie o instituţie foarte, foarte puternică de control al cheltuirii banului. Păi nu este.

    Până una, alta, spectatorii noştri care reprezintă poporul român, Hofi, spun aşa: “băi, nu vrem să vă mai dăm bani! Luaţi-vă bani la partide, că aveţi destui bani. Să vă dea ăştia din cotizaţii, că şi aşa luaţi salarii cele două mari partide, luaţi salarii din buget. 130 de miliarde de euro sunt la voi.

    Şi doi. Când eşti prim-ministru. dl. Ciolacu nu consuma secunda de prim-ministru să-mi spui mie despre cum ai făcut comasare, că nu este job de prim-ministru, dl. Ciolacu. Dl. Ciucă, eşti preşedintele Senatului? Nu-mi explica mie că îi faci campanie electorală domnului Cârstoiu. Fă-o, domnia ta, după orele de serviciu de la Senat”, asta spune spectatorul nostru. Asta spune orice om de bună credinţă. Alo, luaţi mâna de pe buget. Gata! Finanţaţi-vă de la voi că aveţi destui bani.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News

    Ai fost de acord că:

    • cei pe care i-ai mandatat să reprezinte puterea în localitatea şi judeţul tău o exercită în beneficiul cercului lor de interese
    • listele de susţinători pentru alegerile locale şi judeţene trebuie desfiinţate
    • listele de candidaţi să fie propuse de: cetăţeni, partide politice şi orice organizaţie non-profit

    Eşti de acord ca partidele să nu mai fie finanţate din bugetul public?

    DA – 93%

    NU- 7%

     

  • Adrian Sârbu: Spectatorii noştri, românii, nu mai vor ca partidele să primească zeci de milioane de euro din buget. “Gata! Finanţaţi-vă singuri că aveţi destui bani şi membri!”

    Nemo: Eşti de acord ca partidele să nu mai fie finanţate din bugetul public? Uite ce au răspuns 93% Da, 7% Nu.

    Adrian Sârbu: Nu e un fapt îmbucurător. Nu e un rezultat care să mă bucure, nici pe tine, nici pe mine. Reprezintă, de fapt, realitatea zilei de azi şi noi discutăm asta pentru că avem sentimentul că ştim pe ce lume trăim şi vedem lucruri pe care unii încearcă să le ascundă sau unii pur şi simplu încearcă să nu le vadă. 7% sunt de acord să primească bani de la buget. Cine sunt ăştia? Sunt bugetarii. Cum să nu  vrea ei să-şi ia bani de unde şi-i iau, nu?

    Hofi: Tot aia e, dar…

    Adrian Sârbu: Şi în Legea finanţării partidelor este o subvenţie de stat, cea mai semnificativă. În Elveţia nu primesc niciun fel de bani partidele, dar şi toată lumea e mulţumită. Şi în Elveţia orice decizie este pe referendum. Simplu. Şi în America nu primesc niciun ban de la guvernul american.

    Cea mai mare parte a banilor primiţi ca subvenţii s-a dus ca să dea şpagă presei. Dacă aş fi partid, jumătate din bani i-aş dedica formării membrilor de partid întru ideologia pe care o reprezintă, întru valori care să mă facă atractiv, remarcat de către alegători. În primul rând alegătorii mei.

    7% mai vor finanţare de publică şi 11% e încredere a partidelor? Înseamnă că eu că sunt PSD, că sunt PNL, că oricare sunt, alegătorii nu mai au încredere în mine.

    55% s-au dus din bani la presă. Taxă de protecţie. Cum să nu spună spectatorul meu, al tău “domnule, păi de ce să vă mai dau eu bani? De ce să vă mai dau eu bani?”. Spectatorul nostru ştie, mai mult decât se vede aici, că partidele se finanţează şi indirect de la buget. Ia uite ce frumos scrie acolo. Ei se finanţează direct, cea mai mare parte sunt subvenţiile de la bugetul de stat pe care le-au stabilit ei cât vor să fie şi şi peste ălea. Sunt nişte sute de milioane de euro în ultimii 3 ani.

    Dacă ne uităm puţin cât de multe fonduri bugetare, normal că sunt subcontractate la diverşi contractori şi noi ştim foarte bine. E binecunoscut procentul de parandărât care se dă la o lucrare publică. Că-i la comună, că-i la oraş, că-i la nivel national, ne facem că nu le vedem.

    Ăştia sunt bani care se întorc la partide şi din care partidele ce-şi fac? Bogăţia membrilor. Nu avem încă nicio analiză asupra nivelului de capitalizare al fiecărui om politic.

    Ei sunt baronii, ei sunt guşaţii, ei sunt stăpânii judeţului, oraşului şi ai României. Ei sunt oligarhii României şi oamenii ăştia au putere economică şi, foarte grav, ce spuneam şi data trecută, au decizii economice. Au avut decizia politică “statul, bugetul ne dă bani”. Nu spun că AP-ul ăsta e o măscăreală. AP-ul ăsta trebuia să fie o instituţie foarte, foarte puternică de control al cheltuirii banului. Păi nu este.

    Până una, alta, spectatorii noştri care reprezintă poporul român, Hofi, spun aşa: “băi, nu vrem să vă mai dăm bani! Luaţi-vă bani la partide, că aveţi destui bani. Să vă dea ăştia din cotizaţii, că şi aşa luaţi salarii cele două mari partide, luaţi salarii din buget. 130 de miliarde de euro sunt la voi.

    Şi doi. Când eşti prim-ministru. dl. Ciolacu nu consuma secunda de prim-ministru să-mi spui mie despre cum ai făcut comasare, că nu este job de prim-ministru, dl. Ciolacu. Dl. Ciucă, eşti preşedintele Senatului? Nu-mi explica mie că îi faci campanie electorală domnului Cârstoiu. Fă-o, domnia ta, după orele de serviciu de la Senat”, asta spune spectatorul nostru. Asta spune orice om de bună credinţă. Alo, luaţi mâna de pe buget. Gata! Finanţaţi-vă de la voi că aveţi destui bani.

     

    Rezultatele sondajului Mediafax-ZF-Aleph News

    Ai fost de acord că:

    • cei pe care i-ai mandatat să reprezinte puterea în localitatea şi judeţul tău o exercită în beneficiul cercului lor de interese
    • listele de susţinători pentru alegerile locale şi judeţene trebuie desfiinţate
    • listele de candidaţi să fie propuse de: cetăţeni, partide politice şi orice organizaţie non-profit

    Eşti de acord ca partidele să nu mai fie finanţate din bugetul public?

    DA – 93%

    NU- 7%

     

  • Când râsul face bani grei: Jerry Seinfeld, celebrul star al sitcomului „Seinfeld” care a cucerit milioane de oameni, a intrat oficial în rangurile elitei super-bogate. Averea actorului a depăşit pentru prima dată pragul de un miliard de dolari

    Jerry Seinfeld, celebrul actor din spatele sitcomului „Seinfeld” a devenit oficial miliardar, după ce averea acestuia a spart pentru prima data pragul de un miliard de dolari. Show-ul creat de acesta împreună cu comendiantul şi scriitorul american Larry David s-a transformat în timp într-o adevărată maşină de făcut bani, scrie Bloomberg.

    O mare pare parte din averea actorului provine dintr-o serie de contracte cu sindicatele, care i-au adus aproximativ 465 milioane de dolari. Pe lângă acestea, Jerry Seinfeld a semnat şi cu Netflix, unde pentru drepturile de difuzare a sitcomului său primeşte 94 de milioane de dolari. Mai mult, el a câştigat începând din 1980, cel puţin 100 de milioane de dolari din turneele prin ţară.

    Analiza Bloomberg privind averea actorului pleacă de la premisa că Seinfeld, în vârstă de 69 de ani, şi-a investit câştigurile începând din 1990.

    De atunci el ar fi investit 40 de milioane de dolari în proprietăţi imobiliare, inclusiv un apartament în Central Park West din New York, o casă în Hamptons şi un depozit în California. Colecţia sa de maşini de epocă – dintre care unele au fost prezentate în serialul său Comedians in Cars Getting Coffee de pe Netflix – nu a fost inclusă în analiză.

    Născut în Brooklyn şi crescut în oraşul Massapequa din Long Island, Seinfeld a urmat cursurile Colegiului Queens, unde a practicat stand-up, perfecţionându-şi talentele.

    Extragând detalii banale din viaţa de zi cu zi pentru a găsi material de comedie, Seinfeld a făcut glume din subiecte simple precum statul la coadă la bancă, faptul de a fi stângaci sau de a asculta cum pilotul unui avion le dădea instrucţiuni pasagerilor prin sistemul de sonorizare. Apariţiile în emisiunile Tonight Show cu Johnny Carson şi Late Night cu David Letterman l-au propulsat pe scena naţională.

    Însă ce l-a ajutat să îşi graveze numele în istoria serialelor de comedie din SUA a fost propria sa creaţie.

    Seinfeld este centrat  în jurul unui grup de newyorkezi – Jerry cel pretenţios, George cel nevrotic, Elaine cea critică şi Kramer cel bizar- care se agaţă, plănuieşte, bârfeşte şi îşi împarte opiniile (chiar şi dacă nu sunt cerute) cu toată lumea dintr-o cafenea emblematică şi uneori din apartamentul lui Jerry.  Serialul a a atras milioane de oameni în cei treizeci de ani de existenţă şi a creat o armată de fani care rămân dedicaţi chiar şi după atâtea decenii.

    „Abordează absurditatea vieţii moderne de zi cu zi, fâcându-I pe privitori să-şi identifice lumea cu lumea serialului” declarat Jennifer Keishin Armstrong, autoarea cărţii Seinfeldia: Cum un serial despre nimic a schimbat totul.

    În 1998, atunci când a fost difuzat ultimul sezon din Seinfeld, directorii din televiziune păreau să recunoască faptul că serialele sitcom sunt pe moarte, creaţia lui Jerry fiind ultimul mare serial important, parte a unei specii deja aflate în declin.

    Serialul „ar putea fi ultimul sitcom de mare succes care va ieşi vreodată de pe reţelele de televiziune”, a declarat Bill Burke, fostul preşedinte al TBS Superstation, într-un articol din 1998 din New York Times.

    În timpul difuzării sale, Seinfeld a stat în topul audienţelor Nielsen. Toate sezoanele, de la sezonul trei până la opt s-au clasat printre cele mai vizionate 500 de emisiuni de pe Netflix, potrivit analizelor privind telespectatorii din ianuarie-iunie 2023.

     

  • Unde fug miliardarii de ochii guvernelor pentru a-şi ascunde miliardele

    Marea Britanie a anunţat recent că se pregăteşte să renunţe la scutirile de taxe destinate bogaţilor. Revizuirea sistemului fiscal vine pe fondul adâncirii diferenţelor de bogăţie din tot mai multe ţări occidentale, care forţează tot mai multe ţări să renunţe la facilităţile fiscale de care se bucură miliardarii, scrie Bloomberg.

    În acest context, destinaţiile în care super-bogaţii îşi pot duce averile pentru a le pune la adăpost din calea taxelor, au început să se reducă.

    Top cinci cele mai avantajoase paradisuri fiscale:

    Antigua şi Barbuda

    De când a fost modificat sitemul fiscal în 2016, rezidenţii şi nerezidenţii nu sunt impozitaţi pentru veniturile obţinute în ţară sau pentru activele lor din afară. Această lege a fost un motor important pentru economia ţării, atrăgând investitori bogaţi şi stimulând piaţa imobiliară. De asemenea, în aceste insule tropicale nu există impozite pe avere sau pe moştenire.

    De asemenea, străinii pot obţine cetăţenia care promite călătorii fără viză în Europa pentru doar 100.000 de dolari. Cetăţenii din Antigua şi Barbuda pot călători în 154 de ţări fără a solicita în prealabil o viză. UE încearcă să ia măsuri drastice împotriva acestei politici de scutire de vize şi face presiuni asupra acesteia şi a altor naţiuni din Caraibe, fie pentru a-şi închide programele de cetăţenie prin investiţii, fie pentru a le înăspri.

    Emiratele Arabe Unite

    În ultimii ani, Emiratele Arabe Unite au atras un val de manageri de fonduri speculative şi bancheri din întreaga lume, datorită legislaţiei fiscale relaxate şi facilităţilor oferite celor bogaţi. Emiratele Arabe Unite nu impozitează veniturile personale, câştigurile de capital, moştenirea, cadourile sau proprietăţile. Şi are una dintre cele mai mici rate de impozit pe profit din lume, de 9% pentru companiile care generează profituri anuale mai mari de 100.000 de dolari.

    Italia

    Sistemul de impozitare generos pentru străini instituit în 2017 în Italia a fost foarte eficient în atragerea bogaţilor. Numărul celor care se mută la Milano şi beneficiază de aceste scutiri fiscale a crescut de peste două ori în 2021, ajungând la un total de peste 1.300 de persoane. Noii rezidenţi plătesc o taxă anuală de 109.000 de dolari şi sunt scutiţi de plata impozitului pe veniturile din străinătate. De asemenea, ei nu plătesc impozit pe 50% din veniturile lor din Italia dacă nu au fost rezidenţi în cei doi ani fiscali precedenţi.

    Valul recent de super bogaţi veniţi în Milano a crescut preţurile imobiliarelor şi a contribuit la creşterea costului vieţii în oraş. Cu toate acestea, pe măsură ce Marea Britanie şi Portugalia retrag stimulentele pentru străini, consultanţii în domeniul averilor spun că Italia va fi unul dintre principalii beneficiari ai bogaţilor – în special din America şi Orientul Mijlociu – care caută să vină cu banii într-o ţară europeană cu taxe puţine.

     

  • Care sunt noile monede virtuale în care oamenii investesc milioane de dolari

    Milionarii memecoin, investitori în monede digitale construite mai mult sub formă de glumă, s-au întors şi au luat WallStreetul prin surprindere. Nimeni nu ştie cum şi de ce, dar un lucru e cert, ei au început să investească serios în criptomonede mai puţin cunoscute şi importante, pentru a le ridica preţul semnificativ şi pentru a atrage şi alţi investitori într-un pariu cu risc ridicat, scrie Bloomberg.

    Un investitor a adunat peste două miliarde de PepeCoin, altul este milionar în Dogwhifhat, iar alţii s-au orientat către vechiul Dodgecoin, una dintre primele memecoin-uri din lume. Acestea sunt monede mult mai volatile şi riscante decât arhicunoscutul Bitcoin, care resimt din plin prăbuşirile pieţei atunci când acestea se întâmplă. Memecoins au apărut între 2020-2021, atunci când piaţa era blocată, iar investitorii îşi pariau banii pe orice în speranţa de a face profit.

    Rezerva Federală a majorat ratele dobânzilor în cel mai rapid ritm din ultimii zeci de ani, companiile reduc numărul de locuri de muncă şi cer ca angajaţii să se întoarcă la birou, iar cei care au accesat infamele „student loans” sunt forţaţi să plătească din nou dobânzile. Altfel spus, nu este momentul pentru pariuri ultrariscante, mai ales pe investiţii care au o istorie de prăbuşiure totală.

    Cu toate acestea, acest lucru nu l-a oprit pe Adam Wren, un analist de risc din industria de apărare, să parieze 2.250 de dolari pentru două miliarde de PepeCoins în urmă cu o lună.

    Teza sa de investiţie: Donald Trump a obţinut nominalizarea republicană la preşedinţie. Trump este asociat cu meme-ul Pepe, care prezintă o broască antropomorfă verde. Prin urmare, tokenul se va bucura probabil “de o mare doză de atenţie şi oamenii vor cumpăra”, potrivit lui Wren.

    El a rezistat în timpul cursei incredibile a monedei din ultima lună. Miliardele sale de jetoane valorează acum aproape 20.000 de dolari – un profit de aproape 800%.

    Memecoins precum Dogwifhat’s WIF, Pepe şi Bonk au crescut vertiginos de la sfârşitul lunii februarie, împingând valoarea stocului lor total în circulaţie la câteva miliarde de dolari, potrivit datelor de la CoinGecko. Investitorii retail sunt atraşi de preţurile lor microscopice în raport cu Bitcoin, care a trecut luna aceasta de 70.000 de dolari pentru prima dată în istorie.

    Aceste criptomonede reprezintă un punct de intrare uşor în cripto, dar şi foarte riscant. În timp ce Bitcoin a fost adoptat din ce în ce mai mult de finanţele tradiţionale – contracte futures şi acum fonduri tranzacţionate la bursă – token-urile mai mici îşi trag valoarea în mare parte de la vâlva care se creează în jurul lor, iar cei care fac profit, ies rapid din piaţă şi deobicei aceeastă ieşire duce la prăbuşirea monedei.

    Investitorii din lumea cripto – chiar şi cei care au profitat de pe urma creşterii memecoin-urilor – au sentimente amestecate în legătură cu revenirea în cele mai speculative colţuri ale pieţei. Mai ales având în vedere că ultima dată când volumele de tranzacţionare a memecoin-urilor au fost atât de mari, piaţa criptog s-a prăbuşit rapid.

  • Povestea fraţilor care au creat un adevărat imperiu cu afaceri de peste 30 de miliarde de dolari, dar care acum se prăbuşeşte. Care este motivul pentru care au ajuns în situaţia asta

    Moshin şi Zuber Issa, deţinătorii unuia dintre cele mai mari lanţuri de retail din Marea Britanie, şi-au dezvoltat imperiul în era banilor ieftini, prin zeci de împrumutui destinate investiţiilor, care i-au transformat în unii dintre cei mai mari proprietari de benzinării şi magazine de proximitate din întreaga  lume. Acum, când dobâznile sunt la un nivel record, împrumuturile care totalizează un milard de dolari, trebuie returnate, scrie Bloomberg.

    Cei doi fondatori se luptă să menţină controlul asupra imperiului lor de afaceri, care include peste 6.000 de benzinării din întreaga lume, restaurante Subway şi unul dintre cei mai mari băcănii din Marea Britanie. Imperiul fraţilor Issa este evaluat la aproximativ 30 de miliarde de dolari.

    Costurile mai mari ale împrumuturilor îi forţează pe fraţi şi pe TDR Capital, firma britanică de private equity care i-a susţinut în cele mai multe dintre afacerile lor, să vândă active importante pentru a rambursa datoriile.

     Aceştia deţin în continuare participaţii totale de peste 1 miliard de dolari fiecare în EG Group, dar acţiunile s-au prăbuşit în decurs de numai doi ani. Pe măsură ce costul vieţii în Marea Britanie a continuat să crească ei s-au confruntat şi cu acuzaţii de manipulare a preţului la carburanţi, imediat după ce au cumpărat Asda – al treilea cel mai mare supermarket din ţară – mişcare văzută ca cea mai mare lovitură dată de fraţii Issa în favoarea businessului lor.

    Valoarea combinată a participaţiilor lor la EG Group şi Asda a scăzut cu aproape 60% de la sfârşitul anului 2021 şi valorează acum aproximativ 2,6 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index.

    În 2015, fraţii Issa au deschis uşa investitorilor străini, atunci când au vândut 50% din EG Group către TDR Capital. În anii următori, EG Group a încheiat una dintre cele mai mari importante tranzacţii din istoria sa, în afara Marii Britanii. Mai exact, în 2017 EG Group reuşeşte să cumpere 2.100 de benzinării din Germania şi Italia de la gigantul Exxon Mobil Corp. Ele reprezintă o treime din portofoliul global al companiei britanice.

    Apogeul imperiului de business a fost atins în 2021, atunci fraţii Issa au cumpărat lanţul de retail Asda de la Walmart, devenind peste noapte cele mai importante nume din retailul britanic. Cu toate acestea, sincronizarea nu putea fi mai proastă, pentru că în acea perioada era împrumuturilor ieftine se pregătea să apună.

    Activele fraţilor Issa din întregul lor imperiu au crescut cu aproape 3.000.000% în ultimele două decenii, ajungând la peste 30 de miliarde de dolari. Tot în ultimele două decenii pieţele bursiere din SUA s-au bucurat de cea mai longevivă perioadă de creştere, iar băncile centrale din întreaga lume au pompat trilioane în economii, stimulând preţurile activelor în timp ce ratele dobânzilor se situau aproape de – sau chiar sub – zero.

    Trecutul le-a adus fraţilor Issa un succes incontestabil, dar prezentul, cu ratele dobânzilor aflate încă sus nu promite decât probleme pentru imperiul lor de business. La uşa Asda au început să bată băncile şi investitorii pentru împrumuturile care au asigurat ascensiunea fulminantă a imperiului de business, finanţată de una dintre cele mai mari oferte de obligaţiuni din ţară şi cu mai puţin de un miliard de lire sterline, venit din banii proprii ai fraţilor Issa şi TDR Capital.

    EG Group a vândut în cele din urmă majoritatea activelor sale din Marea Britanie şi Irlanda către Asda, anul trecut, pentru 2 miliarde de lire sterline, pentru a ajuta la plata datoriilor, ceea ce a sporit îngrijorarea cu privire la finanţele interconectate ale întreprinderilor.

    EG Group a raportat luna aceasta un profit înainte EBITDA de 1,1 miliarde de dolari pentru 2023, cel mai mic din ultimii patru ani, subliniind modul în care cheltuielile mai mari cu datoriile afectează profiturile companiei din Blackburn, Anglia. Aceasta a strâns anul trecut peste 1,5 miliarde de dolari pentru a-şi consolida finanţele, finanţate parţial de creditori privaţi cu rate ale dobânzii de aproximativ 13%, aproape triplu faţă de împrumuturile sale bancare realizate în urmă cu 5 ani.

     

  • Un imperiu de 30 de miliarde de dolari începe să se clatine: EG Group, fondat de fraţii Issa, care deţin gigantul de retail britanic Asda, are probleme. Muntele de împrumuturi luat în era banilor ieftini trebuie returnat, iar dobânzile mari bat la uşă, în timp ce averile celor doi fraţi au început să scadă vertiginos

    Moshin şi Zuber Issa, deţinătorii unuia dintre cele mai mari lanţuri de retail din Marea Britanie, şi-au dezvoltat imperiul în era banilor ieftini, prin zeci de împrumutui destinate investiţiilor, care i-au transformat în unii dintre cei mai mari proprietari de benzinării şi magazine de proximitate din întreaga  lume. Acum, când dobâznile sunt la un nivel record, împrumuturile care totalizează un milard de dolari, trebuie returnate, scrie Bloomberg.

    Cei doi fondatori se luptă să menţină controlul asupra imperiului lor de afaceri, care include peste 6.000 de benzinării din întreaga lume, restaurante Subway şi unul dintre cei mai mari băcănii din Marea Britanie. Imperiul fraţilor Issa este evaluat la aproximativ 30 de miliarde de dolari.

    Costurile mai mari ale împrumuturilor îi forţează pe fraţi şi pe TDR Capital, firma britanică de private equity care i-a susţinut în cele mai multe dintre afacerile lor, să vândă active importante pentru a rambursa datoriile.

     Aceştia deţin în continuare participaţii totale de peste 1 miliard de dolari fiecare în EG Group, dar acţiunile s-au prăbuşit în decurs de numai doi ani. Pe măsură ce costul vieţii în Marea Britanie a continuat să crească ei s-au confruntat şi cu acuzaţii de manipulare a preţului la carburanţi, imediat după ce au cumpărat Asda – al treilea cel mai mare supermarket din ţară – mişcare văzută ca cea mai mare lovitură dată de fraţii Issa în favoarea businessului lor.

    Valoarea combinată a participaţiilor lor la EG Group şi Asda a scăzut cu aproape 60% de la sfârşitul anului 2021 şi valorează acum aproximativ 2,6 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index.

    În 2015, fraţii Issa au deschis uşa investitorilor străini, atunci când au vândut 50% din EG Group către TDR Capital. În anii următori, EG Group a încheiat una dintre cele mai mari importante tranzacţii din istoria sa, în afara Marii Britanii. Mai exact, în 2017 EG Group reuşeşte să cumpere 2.100 de benzinării din Germania şi Italia de la gigantul Exxon Mobil Corp. Ele reprezintă o treime din portofoliul global al companiei britanice.

    Apogeul imperiului de business a fost atins în 2021, atunci fraţii Issa au cumpărat lanţul de retail Asda de la Walmart, devenind peste noapte cele mai importante nume din retailul britanic. Cu toate acestea, sincronizarea nu putea fi mai proastă, pentru că în acea perioada era împrumuturilor ieftine se pregătea să apună.

    Activele fraţilor Issa din întregul lor imperiu au crescut cu aproape 3.000.000% în ultimele două decenii, ajungând la peste 30 de miliarde de dolari. Tot în ultimele două decenii pieţele bursiere din SUA s-au bucurat de cea mai longevivă perioadă de creştere, iar băncile centrale din întreaga lume au pompat trilioane în economii, stimulând preţurile activelor în timp ce ratele dobânzilor se situau aproape de – sau chiar sub – zero.

    Trecutul le-a adus fraţilor Issa un succes incontestabil, dar prezentul, cu ratele dobânzilor aflate încă sus nu promite decât probleme pentru imperiul lor de business. La uşa Asda au început să bată băncile şi investitorii pentru împrumuturile care au asigurat ascensiunea fulminantă a imperiului de business, finanţată de una dintre cele mai mari oferte de obligaţiuni din ţară şi cu mai puţin de un miliard de lire sterline, venit din banii proprii ai fraţilor Issa şi TDR Capital.

    EG Group a vândut în cele din urmă majoritatea activelor sale din Marea Britanie şi Irlanda către Asda, anul trecut, pentru 2 miliarde de lire sterline, pentru a ajuta la plata datoriilor, ceea ce a sporit îngrijorarea cu privire la finanţele interconectate ale întreprinderilor.

    EG Group a raportat luna aceasta un profit înainte EBITDA de 1,1 miliarde de dolari pentru 2023, cel mai mic din ultimii patru ani, subliniind modul în care cheltuielile mai mari cu datoriile afectează profiturile companiei din Blackburn, Anglia. Aceasta a strâns anul trecut peste 1,5 miliarde de dolari pentru a-şi consolida finanţele, finanţate parţial de creditori privaţi cu rate ale dobânzii de aproximativ 13%, aproape triplu faţă de împrumuturile sale bancare realizate în urmă cu 5 ani.

     

  • Cel mai nou pariu din lumea criptomonedelor: Milionarii memecoin, investitori în monede digitale construite pe o glumă, s-au întors şi pun bani grei pe masă pentru a vedea cine mai sare în hora unor investiţii extrem de riscante pentru buzunar

    Milionarii memecoin, investitori în monede digitale construite mai mult sub formă de glumă, s-au întors şi au luat WallStreetul prin surprindere. Nimeni nu ştie cum şi de ce, dar un lucru e cert, ei au început să investească serios în criptomonede mai puţin cunoscute şi importante, pentru a le ridica preţul semnificativ şi pentru a atrage şi alţi investitori într-un pariu cu risc ridicat, scrie Bloomberg.

    Un investitor a adunat peste două miliarde de PepeCoin, altul este milionar în Dogwhifhat, iar alţii s-au orientat către vechiul Dodgecoin, una dintre primele memecoin-uri din lume. Acestea sunt monede mult mai volatile şi riscante decât arhicunoscutul Bitcoin, care resimt din plin prăbuşirile pieţei atunci când acestea se întâmplă. Memecoins au apărut între 2020-2021, atunci când piaţa era blocată, iar investitorii îşi pariau banii pe orice în speranţa de a face profit.

    Rezerva Federală a majorat ratele dobânzilor în cel mai rapid ritm din ultimii zeci de ani, companiile reduc numărul de locuri de muncă şi cer ca angajaţii să se întoarcă la birou, iar cei care au accesat infamele „student loans” sunt forţaţi să plătească din nou dobânzile. Altfel spus, nu este momentul pentru pariuri ultrariscante, mai ales pe investiţii care au o istorie de prăbuşiure totală.

    Cu toate acestea, acest lucru nu l-a oprit pe Adam Wren, un analist de risc din industria de apărare, să parieze 2.250 de dolari pentru două miliarde de PepeCoins în urmă cu o lună.

    Teza sa de investiţie: Donald Trump a obţinut nominalizarea republicană la preşedinţie. Trump este asociat cu meme-ul Pepe, care prezintă o broască antropomorfă verde. Prin urmare, tokenul se va bucura probabil “de o mare doză de atenţie şi oamenii vor cumpăra”, potrivit lui Wren.

    El a rezistat în timpul cursei incredibile a monedei din ultima lună. Miliardele sale de jetoane valorează acum aproape 20.000 de dolari – un profit de aproape 800%.

    Memecoins precum Dogwifhat’s WIF, Pepe şi Bonk au crescut vertiginos de la sfârşitul lunii februarie, împingând valoarea stocului lor total în circulaţie la câteva miliarde de dolari, potrivit datelor de la CoinGecko. Investitorii retail sunt atraşi de preţurile lor microscopice în raport cu Bitcoin, care a trecut luna aceasta de 70.000 de dolari pentru prima dată în istorie.

    Aceste criptomonede reprezintă un punct de intrare uşor în cripto, dar şi foarte riscant. În timp ce Bitcoin a fost adoptat din ce în ce mai mult de finanţele tradiţionale – contracte futures şi acum fonduri tranzacţionate la bursă – token-urile mai mici îşi trag valoarea în mare parte de la vâlva care se creează în jurul lor, iar cei care fac profit, ies rapid din piaţă şi deobicei aceeastă ieşire duce la prăbuşirea monedei.

    Investitorii din lumea cripto – chiar şi cei care au profitat de pe urma creşterii memecoin-urilor – au sentimente amestecate în legătură cu revenirea în cele mai speculative colţuri ale pieţei. Mai ales având în vedere că ultima dată când volumele de tranzacţionare a memecoin-urilor au fost atât de mari, piaţa criptog s-a prăbuşit rapid.

  • O avere de dat: O moştenitoare austriacă lasă 50 de străini să decidă soarta celor 25 de milioane de dolari primiţi de la bunica sa. ”Consiliul cetăţenilor” va decide unde ar trebui să ajungă banii

    Marlene Engelhorn, moştenitoarea austriacă a imperiului lui Friedrich Engelhorn, fondatorul din secolul al XIX-lea al gigantului chimic german BASF SE, are o perspectiva diferită asupra averii sale, faţă de alţi milionari. Ea nu s-a gândit niciodată ca banii îi aparţin, ci că mai degrabă sunt ai familiei sale. Acum, ea plănuieşte să-şi doneze averea către comunitatea austriacă, şi vrea ca 50 de oameni să-şi spună cuvântul în această chestiune, scrie Bloomberg.

    Marlene a adunat un grup de 50 de străini, toţi austrieci, care vor decide ce se va întâmpla cu banii săi. Ea a moştenit de la bunica sa peste 25 de milioane de euro şi de atunci a plănuit redistribuirea averii sale. „Consiliul Cetăţenilor”, format din cei 50 de austrieci a fost ales printr-un proces statistic derulat de grupul de cercetare Foresight şi variază în funcţie de locaţie, vârstă, mediu socio-economic şi alţi factori demografici aleşi în încercarea de a fi reprezentativi pentru întreaga populaţie austriacă.

    Scopul lui Engelhorn nu este doar de a dona 25 de milioane de euro, ci şi de a stârni discuţii despre inegalitatea imensă dintre bogaţi şi săraci. Ea este frustrată de faptul că averea sa nu a fost impozitată – Austria a eliminat impozitul pe moştenire în 2008 – şi nu consideră că filantropia tradiţională este o soluţie bună, deoarece aceasta îi oferă încă prea multă putere.

    „Sunt doar o singură persoană, aşa că pentru mine este o uşurare imensă să ştiu că procesul de redistribuire este mult mai legitim, mai temeinic şi mai democratic decât aş putea să îl fac eu vreodată. Nu avem nevoie de fundaţii”, a declarat moştenitoarea.

    Abordarea lui Engelhorn este un exemplu dramatic al modurilor în care moştenitorii averilor dinastice aleg o cale diferită faţă de generaţiile anterioare. Strămoşul ei, Friedrich Engelhorn, a părăsit BASF la sfârşitul secolului al XIX-lea şi şi-a investit averea în predecesorul Boehringer Mannheim, care a fost cumpărat de gigantul farmaceutic elveţian Roche Holdings AG pentru 11 miliarde de dolari în 1998.

     O parte din dorinţa sa de a-şi dona averea provine de la lacunele fiscale de care familia sa a profitat în timpul acelei vânzări, a spus ea.

    „Cunoaşterea modului în care a fost acumulată averea în aceste companii şi, prin intermediul lor, în familia mea, mi-a întărit convingerea că averea extremă ca putere trebuie reglementată”, a spus Marlene.

    Engelhorn a învăţat şcoli private şi apoi la Universitatea din Viena, unde a studiat literatura şi limba germană. Ideea de a crea Consiliul Cetăţenilor i-a venit după ce a citit despre adunările cetăţenilor, un instrument democratic care câştigă popularitate în Europa. În absenţa impozitării, i s-a părut cea mai echitabilă modalitate de a-şi împărţi averea.

    „Nu pot aştepta ca guvernul meu să mă impoziteze. Nu vor face asta prea curând. Dar avem nevoie ca această bogăţie să fie redistribuită în societate”, a declarat Marlene Engelhorn.

    Proiectul a fost anunţat în ianuarie, când echipa Consiliului, cu ajutorul Foresight, a trimis invitaţii la 10.000 de persoane selectate aleatoriu în toată Austria. Engelhorn a ţinut o conferinţă de presă în care a anunţat acest demers pentru ca oamenii să nu creadă că este o înşelătorie.

    Răspunsul a fost imediat: În primele două zile au primit 700 de e-mailuri de la persoane care au auzit de plan, multe dintre ele împărtăşindu-şi propriile idei despre cum să cheltuiască banii, a declarat Alexandra Wang, care conduce proiectul. (Wang şi Engelhorn s-au întâlnit când prima era fundraiser pentru un think tank austriac progresist la care cel de-al doilea era donator).

    Din cele 10.000 de persoane cărora le-a fost trimisă invitaţia, 1.424 s-au înregistrat pentru a participa, ceea ce reprezintă o rată de răspuns neobişnuit de mare, a declarat Martin Haselmayer, cercetător la Foresight. O rată de 5% până la 7% este normală pentru adunările cetăţenilor, a spus el.

    Cele 50 de persoane care au fost selectate în cele din urmă se vor întâlni în total de şase ori până în iunie. Primele două întâlniri vor fi în primul rând educaţionale: Week-endurile care urmează vor implica o conversaţie filozofică mai amplă despre cum arată o societate echitabilă, a declarat Wang, care speră că proiectul va crea un model de urmat pentru alţii.

    „Acesta este un proiect far care sper că va inspira câţiva oameni de acolo să îşi regândească valorile”, spus ea.

    Începând cu al treilea weekend, participanţii vor săpa cu adevărat în soarta banilor lui Engelhorn şi îşi propun să decidă ce să facă cu cele 25 de milioane de euro până în vară. Dacă toţi cei 50 de membri nu se pot pune de acord asupra destinaţiei banilor, aceştia îi vor fi returnaţi, însă Engelhorn şi Wang nu se aşteaptă ca acest lucru să se întâmple.

    În afară de faptul că este imaginea proiectului, Engelhorn nu mai este implicată în proces, dar va ţine un scurt discurs pentru a le mulţumi participanţilor în acest prim weekend.

    „Nu sunt atât de fixată pe rezultat. Cel mai important lucru pentru mine este discuţia publică despre bogăţie şi egalitate”, a spus ea

     

     

     

  • Tu ştii ce mai face pensia ta?

    Pilonul 2, pilonul 3, tot felul de variante de investiţii – la bursă, în imobiliare, depozite, aur, criptomonede sau cine mai ştie ce, sunt discuţii care intervin odată ce nevoile de bază sunt acoperite. După ce sunt plătite gazul, curentul, chiria sau ratele pentru locuinţă etc., ne putem uita la investiţii. Teoretic, toată lumea ar trebui să ştie unde este alocat în cazul fondurilor de pensii – pentru că dacă a ales un furnizor pentru pilonul 2 e greu de crezut că a uitat deja ce a decis. Bani mulţi sau puţini, depinde de perspectivă, de salariu, de vârstă. Şi de alegeri. Pentru că sunt tot felul de scenarii în care trăim.

    Banii care se acumulează, fie în diverse piloane, tipuri de investiţii, la saltea sau în depozite sunt în relaţie directă cu valoarea veniturilor, cât şi cum reuşim să ne chivernisim, dar şi cu alegerile pe care le facem pe parcursul vieţii. De pildă, dacă acceptăm ca veniturile – parţial sau total – să fie la negru. Sau să alegem asta, deliberat. „Vă rog să îmi plătiţi cash, transferurile sunt vizibile. Şi contabilul mi-a spus că trebuie să menţin încasările până în 3.000 de lei pe lună, altfel taxele ar fi atât de mari că nu mai are sens activitatea”, a spus recent o terapeută. Recunosc că n-am cerut detalii. Dar m-am gândit la două lucruri. Pe de o parte este nedrept ca unii să plătească taxe şi alţii nu.

    Nu e nici în avantajul celor care acceptă să nu (li se) vireze banii la CAS şi CASS, pentru că sumele colectate la pensie, cel puţin, sunt mai firave. Pe de altă parte, este nedrept şi pentru angajaţii care plătesc (total sau parţial) faptul că statul eşuează să colecteze sumele pe care ar trebui să le adune. Dacă statul este incapabil să „recolteze” venituri, pune mai multă presiune pe plătitori. Astfel, nici nu e de mirare că sunt tot felul de situaţii în care specialişti sau liber profesionişti, antreprenori sau chiar firme de dimensiuni variate caută soluţii alternative. Dar nu pot să nu-mi amintesc că băncile au inclus în business plan-uri costurile cu „neîncasatele”, creditele neperformante, costuri care s-au regăsit… (aţi ghicit!) în ratele bunilor platnici. Nişte vecini nu au plătit ratele, au ajuns „pe mâna” unor lichidatori, cu care au negociat şi au ajuns să plătească o sumă mult mai mică decât cea pe care o datorau băncii. Desigur, nu mai sunt priviţi cu ochi buni de bănci, dar nu ştiu cât de mult de pasă de asta. Cert este că ei au scăpat de rate şi alţii nu.

    O altă discuţie, de fapt, mai mult un monolog l-a avut ca personaj principal pe un tip, lucrător în domeniul salubrităţii, care timp de câteva minute, cât a scormonit prin tomberoanele din curtea unei vile din Cotroceni a turuit despre politicieni, şeful lui care nu i-a plătit niciodată taxele timp de ani de zile, deşi nici nu i-a dat lui banii respectivi, depre şansele oamenilor săraci, defavorizaţi, needucaţi. Am vrut să îl întreb de ce a acceptat o asemenea situaţie, dar ce ar fi putut să spună? Era plin de revoltă, în mod evident pentru el nu era o situaţie favorabilă. Cred că e genul de angajat captiv, de pe urma căruia angajatorul profită fără ruşine.

    Un alt scenariu se leagă de un CEO, genul de om inspiraţional, constructor de echipe, afaceri şamd. Îmi povestea acum nişte ani cum la primul lui job, într-o multinaţională, pe o piaţă vestică, avea din prima lună plan de pensii. Pentru că aşa sunt pieţele dezvoltate: au construit mecanisme, produse, sisteme pentru cei care ies din „câmpul muncii”. La noi aceste produse au început să apară şi să se dezvolte, dar sunt departe de ce oferă pieţe dezvoltate, unde aproape toţi pensionarii pot să-şi petreacă o grămadă de timp în extrasezon în resorturi din Bulgaria, să zicem. Unii nemţi, de pildă, au declarat că îi costă mai puţin să stea în extrasezon într-un astfel de resort decât acasă. Cei mai mulţi pensionari de la noi se întreabă dacă să plătească întreţinerea sau să ia medicamentele de pe reţetă. Când mama mea s-a pensionat, m-am îngrozit de ce era tipărit pe tichetul de pensie. Am vrut să fac ceva pentru a mă asigura, din timp, că n-o să ajung la bătrâneţe într-o situaţie similară. Dar la acel moment nu exista un produs de pensie, aşa că am ales un soi de asigurare cu acumulare. An după an am văzut cum leul pierde teren în faţa valutelor, cum inflaţia a transformat sumele plătite la început – cu efortul de rigoare, al chenzinei mici – în… bani de seminţe. De multe ori am vrut să renunţ. N-am făcut-o pentru că privesc plăţile acestea ca pe nişte obligaţii şi recunosc că nu am puterea să pun sistematic în plic sau într-un cont bani albi pentru zile negre.

    Mi-a mai venit niţel inima la loc când am văzut deunăzi nişte calcule legate de randamentele fondurilor de pensii. „În perioada 2009-2023, euro a crescut cu 18%, dolarul s-a apreciat cu 53%, gramul de aur are un plus de 186%, iar indicele BET a crescut cu 228%. În acelaşi timp fondurile de pensii private Pilon 2 au o creştere cuprinsă între 138% si 174%”, arată un material realizat de DesprePensiiPrivate.ro pe baza statisticilor publicate de bnro.ro, asfromania.ro, bvb.ro. Aşa că viitorul poate va semăna mai degrabă cu starea pe care o generează Jack Lemon şi Walter Matthau în „Morocănoşii”.

    De Ioana Mihai-Andrei este editor Business Magazin