BusinessMagazin

Tag: atacuri

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Retrospectiva 2015: Criza refugiaţilor

    Nu există imagine mai zguduitoare, mai reprezentativă pentru anul 2015, decât cea cu  trupul lui Alan Kurdi, copilul în vârstă de trei ani care s-a înecat în Mediterană şi care a fost descoperit pe o plajă din Turcia. Alan nu a fost singur, pentru că, potrivit UNICEF, cel puţin 185 de copii imigranţi au murit înecaţi în Marea Egee în timp ce încercau să ajungă pe cale maritimă din Turcia în Grecia. „În Marea Egee, aproximativ 30% dintre cei care au murit în acest an sunt copii. Ceea ce înseamnă 185 de copii din totalul de 590 de persoane decedate în estul Mării Mediterane în acest an“, a declarat Sarah Crowe, un purtător de cuvânt al UNICEF.

    Peste 250.000 de sirieni şi-au pierdut viaţa în conflictul armat care are loc în Siria din 2011, început cu proteste antiguvernamentale, înainte de a escalada în război civil. Alţi 11 milioane de oameni au fost nevoiţi să îşi părăsească locuinţele, iar peste 4 milioane au fugit din ţară, din cauza luptelor dintre forţele loiale preşedintelui Bashar al-Assad şi rebeli. La acestea se adaugă militanţii jihadişti ai grupării Stat Islamic, care controlează mari regiuni din Siria şi Irak, unde seamănă teroare. Statele Unite şi ţări partenere lansează atacuri aeriene împotriva forţelor Statului Islamic încă din septembrie 2014. Rusia a început la rândul ei, în septembrie, atacuri aeriene împotriva ISIS, la cererea preşedintelui Bashar al-Assad, şi a intensificat acţiunile în noiembrie, după doborârea unei aeronave ruseşti în Sinai de către islamişti şi a atentatelor de la Paris.

    În condiţiile uriaşului aflux de oameni, Uniunea Europeană a stabilit la un summit din luna septembrie redistribuirea obligatorie a refugiaţilor în statele membre. Potrivit planului CE, Germania şi Franţa urmează să accepte cele mai multe persoane, 31.443 şi 24.031. Spania, Polonia şi Olanda sunt următoarele, cu 14.931, 9.287 şi 7.214 de azilanţi. Sistemul obligatoriu de cote, contestat de unele state, precum Ungaria, are drept criterii populaţia, economia, şomajul şi acceptarea în trecut a unor refugiaţi de către statele membre. România, care s-a opus cotelor obligatorii, urmează să găzduiască 6.351 de azilanţi.

    Potrivit datelor ONU, războiul civil din Siria a făcut ca în ultimii cinci ani peste 4 milioane de oameni să se refugieze mai întâi în ţările vecine Turcia, Liban, Iordania şi Irak, iar apoi în Europa. În luna februarie, Turcia a devenit gazda celui mai mare număr de refugiaţi din lume, adăpostind 2,2 milioane de sirieni şi cheltuind 7,6 miliarde de dolari pentru asistenţa directă acordată acestora. La sfârşitul lunii noiembrie, Uniunea Europeană a încheiat un acord cu Turcia pe tema gestionării crizei migraţiei şi negocierilor de aderare, în care s-a angajat să îi acorde un ajutor de 3 miliarde de euro.

    Europenii, în frunte cu cancelarul german Angela Merkel, au fost supuşi unor presiuni puternice în gestionarea celui mai mare aflux de oameni de la al doilea război mondial încoace, cei mai mulţi prezenţi deja în Germania, unde Merkel depune eforturi importante în vederea unui acord cu turcii. Criza a fost exploatată de către opoziţii populiste şi a ridicat unele ţări împotriva altora, afectând totodată ideea frontierelor deschise, atât de preţuită de către membrii Uniunii.

    Măsurile pe care UE le-a adoptat în ultimele luni au contribuit prea puţin la preluarea controlului asupra afluxului, iar iarna, care poate diminua numărul migranţilor timp de câteva luni, înăspreşte situaţia zecilor de mii de oameni blocaţi după închiderea frontierelor în Balcani, sporind presiunea asupra liderilor europeni să găsească o soluţie. Europenii vor ca Turcia să cheltuiască noile fonduri europene – aproximativ 3 miliarde de euro în următorii unu-doi ani – pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale celor aproximativ 2,3 milioane de sirieni care trăiesc în prezent în Turcia, pentru ca aceştia să fie mai puţin dispuşi să urce în bărci şi să plece către coastele Greciei. UE doreşte de asemenea ca autorităţile turce să păstreze mai mulţi afgani şi alţi asiatici care traversează Turcia în drumul lor către Europa. Uniunea mai vrea ca Turcia să-şi asume angajamentul de a reprimi persoane care reuşesc să ajungă în Grecia, dar ale căror solicitări de azil politic sunt respinse.

    Criza refugiaţilor ar putea căpăta aspecte din ce în ce mai dramatice după atentatele teroriste din Franţa, de la începutul şi de la sfârşitul anului. Este vorba de masacrul de la birourile revistei de satiră Charlie Hebdo, din 7 ianuarie, care s-a sfârşit cu o uriaşă operaţiune a poliţiei şi două asedii, două zile mai târziu, dar şi de atacurile seara zilei de 13 noiembrie, din Paris, comise de islamişti înarmaţi şi sinucigaşi, care au lovit o sală de concerte, un stadion, restaurante şi baruri, provocând moartea a 130 de oameni şi rănirea altor câteva sute. Atacurile, comise de trei echipe coordonate, au fost descrise de preşedintele Francois Hollande drept un act de război organizat de gruparea Stat Islamic. Atacurile au fost cele mai sângeroase atentate din Uniunea Europeană după cel care au avut loc într-un tren la Madrid, în 2004.

  • Războaie, din ce în ce mai multe războaie

    Lumea este dominată de un spirit din ce în ce mai războinic, care se manifestă prin intervenţii militare deschise, dar şi prin terorism sau conflicte de natură economică sau cibernetică. Atacuri sângeroase, o Rusie din ce în ce mai activă şi mai prezentă, o Chină într-o expectativă care poate ascunde multe, o Europă frustrată, aflată în căutarea gloriei pierdute, dar lovită, în acelaşi timp, de atacuri teroriste masive, un nord al Africii şi un Orient Mijlociu răvăşite de război, plus exerciţii militare din ce în ce mai dese şi deplasări de trupe spre zonele deja sau care tind să devină fierbinţi. Totul în 2015.

    Unii spun că lumea este pe cale să cadă în ceea ce se numeşte capcana lui Tucidide, adică conflictul care izbucneşte, în cele mai multe cazuri, atunci când o mare putere este pe cale să îşi piardă influenţa şi o alta este în plină ascensiune. Tucidide a analizat conflictul dintre Atena, puterea în ascensiune, şi Sparta, aflată în declin. Dar studii ulterioare au dovedit că de-a lungul istoriei, în 12 cazuri din 16 analizate, rezolvarea a fost un conflict armat. La fel de adevărat este că de-a lungul celor 500 de ani analizaţi, cele patru rezolvări paşnice s-au petrecut în secolul XX, trei după cel de-al doilea război mondial, ceea ce reprezintă o dovadă că lumea se dovedeşte mai prudentă în manifestări.

    Pe de altă parte, este puţin neclar în acest moment care este puterea în declin – să fie Statele Unite?, să fie Europa? – şi care este naţia în ascensiune – poate China, poate Rusia?! Sau poate că este vorba de un tip nou de conflict, de natură religioasă, dar la scară planetară.
    Anul a început cu o Franţă ce reacţiona la şocul atacului de la publicaţia Charlie Hebdo, 3,7 milioane de oameni ieşind în stradă pe 11 ianuarie, în provincie, cât şi la Paris – cu François Hollande şi lideri străini în frunte: François Hollande înconjurat de malianul Ibrahim Boubacar Keita şi cancelarul Angela Merkel, preşedintele palestinian Mahmoud Abbas la doar câţiva metri de premierul israelian Benjamin Netanyahu, britanicul David Cameron, regele Iordaniei, italianul Matteo Renzi sau preşedintele român Klaus Iohannis. Spre finele anului Franţa reacţiona din nou, de data aceasta la unul dintre cele mai sângeroase atacuri teroriste, cel comis de militanţi ISIS şi soldat cu 130 de morţi.

    În aceeaşi perioadă Rusia cerea Franţei explicaţii în mod oficial, în scris, cu privire la refuzul de a-i livra cele două nave de război de tip Mistral, în baza unui contract de 1,2 miliarde de euro; refuzul era parte din complexul mecanism de sancţiuni economice la care era şi este supusă Rusia, din cauza conflictului din Ucraina.

    Punctul de vedere al Rusiei era prezentat de preşedintele Vladimir Putin în februarie: Moscova nu vrea să fie în război cu nimeni şi este dispusă să coopereze, dar nu va accepta o ordine mondială în care prioritatea este împiedicarea dezvoltării Rusiei. „Slavă Domnului, nimeni nu duce un război împotriva ţării noastre, dar există, desigur, încercări de a împiedica dezvoltarea noastră prin diferite mijloace“, a afirmat Putin, la congresul federaţiei sindicatelor independente din Rusia. Putin a reiterat că sancţiunile impuse Rusiei nu vor avea efectul dorit, chiar dacă au un impact negativ asupra economiei ţării. Sancţiunile occidentale au vizat sectoarele bancar, financiar şi energetic, precum şi persoane particulare.

    Şi Occidentul, şi Rusia au ţinut garda sus şi de-a lungul anului au abundat exerciţiile militare, de regulă însoţite de particula „cel mai“. În martie, bombardiere strategice ruse de tip Tu-95MC, cu rază lungă de acţiune, efectuau exerciţii militare în Arctica, în nord-vestul Rusiei, pentru a testa pregătirea pentru luptă a forţelor aeriene. Exerciţiile interveneau la n umai trei zile după ce Putin plasase Flota Nordică în alertă maximă, într‑un exerciţiu de pregătire pentru luptă la care participau peste 38.000 de militari, aproximativ 3.000 de sisteme mobile de armament terestru şi zeci de nave de război, submarine, avioane de luptă şi elicoptere.

    De cealaltă parte, distrugătoarele USS Donald Cook şi USS Ross intrau în luna mai în apele Mării Negre, iar în vară Statele Unite anunţau cel mai mare exerciţiu aerian din Europa după sfârşitul Războiului Rece, în Germania, Italia, România şi Bulgaria, cu participarea a 4.800 de militari din 11 ţări. „Swift Response 15 este cel mai mare eveniment de antrenament aerian al Aliaţilor de pe continent de la sfârşitul Războiului Rece“, comunica armata americană.

     

  • RĂZBOIUL DIN SIRIA Atacuri ale regimului lui Bashar al-Assad şi rebelilor, la Damasc: Cel puţin 45 de morţi, inclusiv zece copii

    Zece copii şi patru femei figurează printre persoanele ucise, potrivit Observatorului Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Alte câteva zeci de persoane au fost rănite, unele fiind în stare gravă.

    Patru oraşe au fost atacate în total, inclusiv Duma şi Saqab, controlate de rebeli, în regiunea Ghouta de Est de la periferia Damascului. În această regiune s-au înregistrat unele dintre cele mai grave lupte din cadrul conflictului sirian ce durează de aproape cinci ani. Zona a fost vizată de un atac cu gaz toxic în 2013, soldat cu circa 1.400 de morţi.

    Majoritatea victimelor înregistrate duminică au murit în atacuri aeriene şi cu rachete care au vizat cele două oraşe, a precizat OSDO.

    “Rachetele sol-sol au fost lansate de regim, dar nu suntem siguri cu privire la identitatea avioanelor de război”, a declarat Rami Abdel-Rahman, directorul OSDO. “Avioanele sunt bănuite că ar fi siriene sau ruseşti”, a adăugat el.

    Observatorul cu sediul în Marea Britanie a afirmat de asemenea că şase persoane au fost ucise de focuri de armă trase de rebeli în centrul Damascului şi în suburbiile capitalei siriene.

    Presa siriană de stat nu a menţionat atacurile din Ghouta de Est, dar agenţia oficială SANA a relatat că şase civili au fost ucişi şi 43 răniţi în atacuri comise de rebeli în Damasc şi împrejurimi.

    În ultimele luni, trupele loiale preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi rebelii care luptă să-l înlăture de la putere au lansat atacuri în Damasc şi în zonele învecinate.

    Peste 250.000 de persoane ar fi fost ucise în conflictul din Siria, de la izbucnirea acestuia în martie 2011.

  • Mark Zuckerberg, cofondator al Facebook, şi-a exprimat sprijinul faţă de comunitatea musulmană

    Musulmanii din Statele Unite şi din lumea întreagă au fost criticaţi în ultimele săptămâni, după atentatele teroriste comise la Paris şi în oraşul San Bernardino din statul american California.

    “Vreau ca vocea mea să se adauge eforturilor făcute în sprijinirea musulmanilor din comunitatea noastră şi din lumea întreagă. După atacurile de la Paris şi după toată ura din această săptămână, pot doar să îmi imaginez teama pe care o resimt musulmanii de a nu fi persecutaţi pentru faptele altora. Ca evreu, părinţii mei m-au învăţat că trebuie să luăm atitudine împotriva atacurilor comise împotriva tuturor comunităţilor. Chiar dacă un atac nu este comis împotriva ta astăzi, viitoarele atacuri la adresa libertăţii oricărei categorii de persoane îi vor răni pe toţi oamenii. Dacă eşti musulman în această comunitate, în calitatea mea de lider al Facebook, vreau să ştii că vei fi întotdeauna bine primit aici şi că vom lupta împreună pentru a-ţi proteja drepturile şi pentru a crea un mediu paşnic şi sigur în care să trăieşti. Faptul că eu şi soţia mea am devenit de curând părinţi ne-a oferit multă speranţă, însă ura anumitor persoane face să devină uşor ca alţi oameni să se lase cuprinşi de cinism. Nu trebuie să ne pierdem speranţa. Atât timp cât vom rămâne împreună şi îl vom vedea pe Dumnezeu în fiecare dintre noi, vom putea să construim o lume mai bună pentru toţi oamenii”, a scris Mark Zuckerberg pe pagina sa de Facebook.

    La începutul lunii decembrie, Mark Zuckerberg şi soţia sa Priscilla Chan au anunţat că vor plasa 99% din acţiunile deţinute la Facebook, în valoare de 45 de miliarde de dolari, într-o fundaţie care se va concentra pe susţinerea potenţialului uman şi al egalităţii, potrivit unei scrisori adresate fiicei lor nou-născute.

     

  • CRONOLOGIE: Cele mai sângeroase atacuri armate comise în SUA în ultimii 25 de ani

    – 1 octombrie 2015: Un student fascinat de arme ucide nouă persoane şi răneşte alte câteva, după care se sinucide, în campusul Universităţii Umpqua, într-o zonă rurală din Oregon (nord-vest).

    – 17 iunie 2015: Un tânăr adept al supremaţiei rasei albe ucide nouă afroamericani într-o biserică emblematică a comunităţii din care fac parte, la Charleston, în South Carolina (sud-est).

    – 16 septembrie 2013: Un bărbat care lucra pentru o companie subcontractată de Departamentul Apărării deschide focul în birourile Marinei americane, la Washington DC, omorând 12 persoane, după care este ucis de poliţie.

    – 26 iulie 2013: Un bărbat de origine cubaneză ia ostatice şi ucide şase persoane într-un cartier hispanic din Miami (Florida, sud-est), după care moare din cauza rănilor care-i sunt provocate de către forţele de ordine.

    – 14 decembrie 2012: Un tânăr în vârstă de 20 de ani ucide 26 de persoane – dintre care 20 erau elevi – la şcoala primară Sandy Hook de la Newtown (Connecticut, nord-est).

    – 20 iulie 2012: În total 12 persoane sunt ucise, iar alte 70 sunt rănite, într-un atac armat într-o sală de cinematograf, la o avanpremieră a unui film din seria “Batman”, la Aurora (Colorado, vest).

    – 2 aprilie 2012: Un coreean ucide şapte persoane şi răneşte alte trei, la o universitate religioasă din Oikos (California), după care se predă. El şi-a ucis victimele metodic, după ce le-a aliniat la perete.

    – 5 noiembrie 2009: Un psihiatru militar de origine palestiniană comite cel mai grav atac armat înregistrat vreodată într-o bază militară americană, omorând 13 persoane şi rănind alte 42, la Fort Hood (Texas, sud), înainte să fie rănit şi imobilizat.

    – 3 aprilie 2009: Un bărbat de origine vietnameză ucide 13 persoane într-un centru de primire a imigranţilor, la Binghamton (în statul New York, nord-est).

    – 24 decembrie 2008: Un bărbat deghizat în Moş Crăciun omoară nouă persoane care participau la o petrecere, la Covina, la periferia oraşului Los Angeles (California), şi se sinucide.

    – 16 aprilie 2007: Un student de origine coreeană, în vârstă de 23 de ani, omoară 32 de persoane, după care se sinucide, în campusul Universităţii Virginia Tech, la Blacksburg (Virginia, est).

    – 21 martie 2005: La Red Lake (Minnesota, nord), un adolescent în vârstă de 16 ani omoară, în şcoala în care învaţă, nouă persoane, inclusiv cinci liceeni, după care se sinucide.

    – 29 iulie 1999: După ce-şi ucide soţia şi cei doi copii, un speculator pe bursă deschide focul la două firme de brokeraj, la Atlanta (Georgia, sud-est), omoară nouă persoane şi apoi se sinucide.

    – 20 aprilie 1999: La Littleton (Colorado), doi liceeni deschid focul în incinta Liceului Columbine şi ucid 12 elevi şi un profesor. Cei doi atacatori se sinucid.

    – 16 octombrie 1991: Un bărbat omoară 22 de persoane într-un restaurant de la Killeen (Texas) şi răneşte alte aproximativ 20, după care se sinucide.

  • Manager de hub cibernetic

    Cu douăzeci de ani în urmă, Ken Xie, un specialist în securitate, şi-a dat seama de limitările serviciilor de firewall instalate pe cele mai multe calculatoare şi servere şi a pornit NetScreen, iar în 2000 a pus la punct compania care a lansat pe piaţă Unified Threat Management (UTM), care a pus şi bazele unei industrii al cărei lider încă este, urmată fiind de Cisco şi de Check Point.

    Ken şi Michael Xie, fondatorii Fortinet, au avut o extindere rapidă şi au ajuns la Bucureşti cu produsele lor câţiva ani mai târziu, prin intermediul unor companii de distribuţie, una dintre acestea fiind condusă de Adrian Danciu, un absolvent de ASE cu experienţă de peste 12 ani în piaţa de securitate. În 2005, Danciu a introdus Fortinet pe piaţa din România şi a dezvoltat apoi prezenţa companiei în Balcani şi în regiunea adriatică, ocupând de-a lungul anilor diverse poziţii de vânzări şi roluri de management, fiind în prezent responsabil de gestionarea şi dezvoltarea afacerilor Fortinet în Europa de Sud-Est.

    „Am început distribuţia în România în ianuarie 2005 şi, ulterior, am început să creştem foarte repede. Fortinet era reprezentată aici prin parteneri, asta însemnând distribuitori şi integratori. Văzând că distribuţia merge foarte bine în România, am decis să ne extindem şi în ţările din fosta Iugoslavie, în Balcani şi în alte ţări din regiune.”

    Când Fortinet a decis să deschidă o reprezentanţă în România, Adrian Danciu a fost persoana cea mai potrivită pentru acest demers. „În 2010, compania a decis să deschidă un birou propriu în România; fiind probabil mulţumiţi de ce am făcut cu distribuţia mi‑au făcut o propunere, pe care am acceptat-o. Provocarea a fost aceea de a dezvolta businessul Fortinet mai departe, dar din perspectiva producătorului, nu a distribuitorului. Biroul din România a ajuns astăzi să gestioneze nu numai afacerile din România, ci şi pe cele din Europa de Sud-Est. România merge extraordinar de bine, poate pentru că este şi cea mai mare piaţă din regiune, atât ca întindere geografică, dar şi ca număr de locuitori. Businessul aici este foarte bun.”

    Fortinet creşte mai repede decât piaţa de securitate în general, spune CEO-ul companiei, iar acest lucru înseamnă şi o creştere constantă a numărului de clienţi: „Piaţa de securitate creşte la nivel global cu sub 10% pe an, iar Fortinet menţine o creştere anualăde 25-30%, ceea ce înseamnă că permanent câştigăm din cota de piaţă a competitorilor. Pentru trimestrul III al acestui an, spre exemplu, creşterea noastră a fost de 35%, iar asta ne ajută să evoluăm foarte repede”.

    Creşterile înregistrate de Fortinet ar putea poziţiona România în zona pieţelor emergente. Danciu explică însă că doar creşterea este una specifică pieţelor emergente, România fiind o piaţă maturizată în ultimii ani. Este vorba însă şi despre piaţă, care creşte şi dezvoltă ameninţări din ce în ce mai complexe.

    Iniţial era vorba despre atacuri care veneau doar pe calculator, însă ele pot veni acum pe smarpthone‑uri, pe televizoare inteligente sau pe frigidere conectate la internet, iar Internet of Things creşte gradul de risc şi ridică noi provocări pentru companiile de securitate cibernetică. „Deşi se tot vorbeşte de foarte mult timp care ar fi cea mai mare ameninţare la nivelul securităţii unei companii, până la urmă e vorba tot de oameni. Pare ciudat, dar e adevărat; orice tehnologie ai avea, oricât de bună, factorul uman reprezintă un pericol destul de mare. Dacă în viitor personalul companiilor şi utilizatorii nu vor avea parte de traininguri, nu vor fi pregătiţi pentru a fi chiar ei prima linie de apărare, atunci vom vedea din ce în ce mai multe atacuri răsunătoare”, spune Adrian Danciu.

  • Treisprezece persoane, reţinute pentru un complot de a ataca oraşe din Moldova

    Inspectoratul General de Poliţie a anunţat joi că gruparea voia să ia cu asalt instituţii ale statului la Chişinău şi Bălţi, un oraş situat la aproximativ 120 de kilometri distanţă de capitală, şi să preia controlul asupra acestei localităţi din nordul ţării.

    Comandantul interimar al poliţiei Gheorghe Cavaliuc a precizat că gruparea plănuia să atace închisoarea din Bălţi şi să elibereze deţinuţi pe care urma să încerce să-i recruteze în vederea comiterii unor atacuri asupra unor firme şi locuinţelor unor oficiali din Bălţi.

    Opt au fost acuzaţi, joi, că fac parte din cadrul grupării. Potrivit poliţiei, presupusul lider al grupării este originar din estul Ucrainei şi are cazier penal.

    Regiunea separatistă Transnistria şi-a proclamat independenţa faţă de Republica Moldova în 1990, în urma unor temeri potrivit cărora ţara voia să se reunească cu România.

    Regiunea semiautonomă Găgăuzia, în sudul Republicii Moldova, este de asemenea prorusă.

  • Atacurile împotriva musulmanilor, la un “nivel fără precedent” în SUA după atentatele de la Paris

    “Este un lucru nemaivăzut într-o perioadă atât de scurtă”, nici după atentatele din 11 septembrie din Statele Unite, a declarat pentru AFP purtătorul de cuvânt al Consiliului privind relaţiile americano-islamice (CAIR), Ibrahim Hooper.

    Începând cu 13 septembrie, au fost semnalate în toată ţara zeci de incidente îndreptate împotriva musulmanilor: focuri de armă împotriva unei moschei din oraşul Meriden (în statul american Connecticut), unde Biroul Federal de Investigaţii (FBI) participă la anchetă; vandalism împotriva unui centru islamic din oraşul Pflugerville (statul Texas), unde uşa instituţiei a fost acoperită cu excremente, act calificat de poliţie drept “infracţiune motivată de ură”; un grafitti cu Turnul Eiffel în semn de pace – simbol al atentatelor de la Paris – realizat pe clădirea unui centru islamic din oraşul Omaha (statul Nebraska).

    În Texas, şase incicente de acest tip au fost semnalate. Corpurile exterioare de iluminat şi uşa de sticlă a unei moschei din Lubbock au fost sparte. În oraşul Corpus Christi, centrul islamic a primit ameninţări care le cer credincioşilor “să se convertească la creştinism înainte să fie prea târziu”, potrivit CAIR. În Irving, o manifestaţie în faţa unui centru islamic a denunţat “islamizarea Americii”. Un bărbat în uniformă militară a fost arestat în San Antonio, după ce a intrat într-o moschee, insultându-i pe credincioşii care se rugau.

    CAIR a menţionat de asemenea că focuri de armă au fost trase împotriva locuinţei unui cuplu musulman în Orlando (Florida), o femeie care purta văl a fost tratată drept “teroristă” şi un şofer de taxi creştin din Etiopia, confundat cu un musulman, a fost aparent lovit şi ameninţat de un pasager care declara că este înarmat, în Charlotte (Carolina de Sud).

    “Au avut loc multe incidente după atentatele de la 11 septembrie, dar pe vremea aceea, exista de asemenea multă susţinere pentru comunitatea musulmană. Acest lucru nu mai este valabil acum”, a explicat Hooper.

    Potrivit acestuia, retorica împotriva musulmanilor observată după atentatul împotriva Charlie Hebdo s-a agravat, alimentată de discursul politic extrem al unor candidaţi republicani pentru funcţia de la Casa Albă.

    “Constatăm banalizarea urii împotriva musulmanilor din partea unor oameni precum Donald Trump sau Ben Carson. Acest lucru conferă un sens fals de legitimitate celor care ar vrea să comită infracţiuni motivate de ură”, a precizat Hooper. Iar liderii politici “nu răspund, nu reacţionează la acest puseu de ură împotriva antimusulmanilor”.

    Miliardarul Donald Trump, care se află în fruntea sondajelor în tabăra republicană, a afirmat recent că a văzut imagini cu “mii” de musulmani care aplaudau prăbuşirea turnurilor World Trade Center pe data de 11 septembrie, din statul vecin New Jersey. El a adăugat că intenţionează fişarea musulmanilor, inclusiv impunerea unei cărţi de identitate speciale pentru aceştia. El şi-a manifestat de asemenea ostilitatea faţă de primirea refugiaţilor sirieni, atitudine împărtăşită şi de 30 de guvernatori din 50 de state americane. Republicanul Ben Carson i-a comparat pe refugiaţii sirieni cu “câini turbaţi”.

    În contextul campaniei prezidenţiale, “atentatele de la Paris au avut un impact foarte negativ asupra comunităţii musulmane”, a comentat Shamsi Ali, imamul centrului islamic Jamaica din Queens, New York. “Musulmanii sunt îngrijoraţi”, a declarat el pentru AFP.

  • Povestea omului care scăpat din două atacuri teroriste. A supravieţuit atacurilor de la World Trade Center şi de la teatrul Bataclan din Paris.

    La 14 ani după ce a supravieţuit atacurilor de la World Trade Center, în New York, un american a fost rănit în timpul atentatului de la teatrul Bataclan din Paris.

    Bărbatul de 36 de ani a fost împuşcat în picior în timp ce fugea din teatrul Bataclan, unde terorişti ai Statului Islamic au omorât 89 de persoane.

    Matthew asista la concertul susţinut de formaţia Eagles of Death Metal când teroriştii au pătruns în clădire şi au deschis focul. “Am recunoscut imediat sunetul unui foc de armă”, a spus tânărul. “Probabil că face parte din cultura mea americană”. Fiind rănit, el povesteşte cum a reuşit să se târască până la ieşire folosind pauzele în care teroriştii îşi reîncărcau armele. Ajuns afară, el s-a prăbuşit pe stradă; norocul său a fost că Daniel Psenny, un jurnalist de la Le Monde, i-a sărit în ajutor.

    Este a doua oară când Matthew scapă dintr-un atentat: în 2001, atunci când al-Qaeda a lovit turnurile gemene din New York, el se afla la baza uneia dintre clădiri. “Am alergat aproape jumătate de Manhattan”, povesteşte Matthew celor de la The Telegraph. “Dar ce s-a întâmplat la Bataclan a fost de 1.000 de ori mai rău.”