Tag: antreprenori

  • Antreprenorul austriac Michael Tojner vinde businessul Alu Menziken, care deţine o fabrică de extrudare a aluminiului în Satu Mare, către grupul chinezesc Inner Mongolia Mengtai Group

    Alu Menziken, companie membră a grupului Montana, fondat de antreprenorul austriac Michael Tojner,  a fost cumpărată de grupul chinezesc Inner Mongolia Mengtai Group Co., Ltd, potrivit unui anunţ făcut de firma de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), care a făcut parte din echipa internaţională de avocaţi care a asistat grupul chinezesc Inner Mongolia Mengtai Group Co., Ltd. în tranzacţie.

    Perfectarea tranzacţiei face obiectul obţinerii aprobărilor standard din partea autorităţilor de reglementare, preţul de achiziţie nefiind divulgat de către părţi.

    Proiectul a fost coordonat de firma de avocatură HEUKING din Germania, care a acţionat ca lead counsel în cadrul tranzacţiei, îndrumând activitatea consultanţilor juridici locali din Elveţia, Austria şi România.

    NNDKP a furnizat asistenţă juridică pentru jurisdicţia românească.

    Echipa implicată în tranzacţie a fost coordonată de Ruxandra Bologa, Partener şi unul dintre coordonatorii practicii de Corporate/M&A. Din echipă au făcut parte Mihai Fifoiu (Asociat Manager), Emanuel Flechea (Asociat Manager), Laurenţiu Neacşu (Asociat), Mălina Trifu (Asociat), Raul Aramă (Asociat) din cadrul practicii de Corporate/M&A. Echipa a fost sprijinită de mai mulţi avocaţi din alte arii de practică.  

    „Suntem încântaţi de oportunitatea de a ne uni forţele cu Heuking în această tranzacţie transfrontalieră majoră”, spune Ruxandra Bologa, Partener NNDKP.

    Alu Menziken este un cunoscut producător de componente uşoare din aluminiu, inclusiv soluţii pentru sisteme de baterii electrice, componente structurale şi sisteme de gestionare a accidentelor. Compania este parteneră pentru furnizori cheie şi producători de echipamente originale din domeniile auto, feroviar, construcţii, industrie şi pneumatică.

    Grupul Alu Menziken include Alu Menziken Group AG, Reinach (Elveţia), Alu Menziken Euromotive GmbH, Ranshofen (Austria), Alu Menziken SRL, Satu Mare (România) şi Alu Menziken Germany GmbH, Dillingen (Germania).

    În România, Alu Menziken a raportat pentru 2023 o cifră de afaceri de 477,6 mil. lei (96,6 mil. euro), în scădere cu 6,7% faţă de anul anterior, când compania a avut afaceri de 512,1 mil. lei (103,8 mil. euro), potrivit informaţiilor existente pe site-ul Ministerului Finanţelor.

    Compania a finalizat anul 2023 cu un profit net de 62,3 mil. lei (12,6 mil. euro), mai mare cu 46,5% faţă de anul precedent, când Alu Menziken a obţinut un câştig net de 42,5 mil. lei (8,6 mil. euro).

    Montana Aerospace AG şi filialele sale operaţionale, caracterizate printr-un nivel ridicat de integrare verticală, sunt un producător şi furnizor de top de componente şi ansamble complexe pentru sectoarele aerospaţial, e-mobility şi energie, derulând operaţiuni de inginerie şi producţie pe plan global.

    Mengtai Group este un important grup chinezesc cu capital privat, axat pe producţia şi distribuţia de energie, agricultură şi aluminiu. Alu Menziken Extrusion AG a fost achiziţionată de Mengtai Germany GmbH, o filială deţinută integral de Inner Mongolia Mengtai Group Co., Ltd.

     

     

     


     

     

  • Din ce colţuri de ţară au pornit la drum marile afaceri preluate de giganţi străini

    Îngheţata Betty Ice, farmaciile Help Net şi berea Neumarkt sunt doar câteva dintre companiile româneşti create de antreprenori locali care, în urma unor tranzacţii de zeci sau chiar sute de milioane de euro, au ajuns în portofoliul unor giganţi străini.

    Doar o treime dintre afacerile de familie din România ajung cea la a doua generaţie, în timp ce 10% sunt predate şi celei de a treia generaţii, conform celor celor mai recente date.

    Există businessuri antreprenoriale create cu gândul de a fi vândute, iar acesta este în special cazul celor din domeniul tehnologiei, un domeniu unde România şi-a creat deja un nume, dar nu numai.

    Există şi acele exemple unde businessurile au fost fondate pentru a fi duse mai departe, doar că a existat un moment în care antreprenorii au realizat că nu au capitalul, forţa de negociere sau know-how-ul să meargă mai departe.

    Mai sunt şi situaţii în care o afacere nu a ajuns la cea de-a doua generaţie deoarece copiii oamenilor de afaceri respectivi nu au fost pregătiţi să preia businessul sau pentru că şi-au dorit alte specializări.

    Indiferent de motiv, exit-uri sunt multe şi numărul lor creşte an de an.  Totuşi, deşi vând, mulţi oameni de afaceri nu se ţin departe de business.

    După exiturile parafate, mulţi antreprenori români au reintrat rapid în ringul de business cu ambiţia de a dezvolta din nou, în acelaşi domeniu sau în altul. Raul Ciurtin, Levente Bara, Wargha Enayati, Jean Valvis sau Radu Georgescu sunt doar câţiva dintre cei care, odată ce şi-au vândut afacerile, s-au întors tot în business. Aceşti antreprenori sunt aceiaşi care îşi fac loc în top 50 de exituri făcute de oamenii de afaceri români.

    În analiză nu au fost incluse tranzacţiile din sectorul imobiliar şi nici cele care au vizat pachete minoritare nesemnificative.

    Au fost luate în calcul doar exiturile totale – chiar şi pe etape -, nu şi cele parţiale. Au fost incluşi şi antreprenorii străini, dar care au business preponderent în România.

    La polul opus, nu au fost analizate tranzacţiile parafate de antreprenori locali, dar care au vizat companii din străinătate, precum turneul de tenis din Madrid, vândut de Ion Ţiriac, sau exitul realizat de Zoltan Teszari din Ungaria.

    Pe hartă apare judeţul unde a fost fondat businessul ori unde a fost deschisă prima unitate de producţie sau de vânzare. Astfel, doar 17 dintre cele 42 de judeţe din România (inclusiv Bucureştiul) au cel puţin o companie în topul celor mai mari exituri făcute de antreprenori autohtoni. Iar dintre acestea, se remarcă Alba, Bucureşti, Cluj, Ilfov şi Suceava.


    doar 17 dintre cele  42 de judeţe  din România (inclusiv Bucureştiul) au o companie în topul celor mai mari exituri făcute de antreprenori autohtoni


    aproape  700 mil. euro este suma cea mai mare încasată de un antreprenor local pentru o companie românească, e vorba de banii obţinuţi de Ion Ţiriac pentru 45% din UniCredit Ţiriac Bank (actualmente Unicredit România), deal ce a marcat exitul omului de afaceri din acest business


    5 antreprenori Ion Ţiriac, Dorel Goia, Radu Georgescu, Jean Valvis şi Daniel Guzu – apar în top cu mai mult de o tranzacţie


     

  • Indicatorii nonfinanciari câştigă teren în decizia de finanţare: experienţa antreprenorilor, relaţia cu partenerii, cu furnizorii sau cu statul sunt factori care pot aduce bani în companiile mici

    „Noi încercăm să nu ne uităm atât de mult la indicatorii financiari, care mai ales la companiile mici nu întotdeauna arată foarte apetisant. Punem foarte mult accent pe indicatorii nonfinanciari“ „Fără inovare, productivitate şi digitalizare nu vom putea avea creştere sustenabilă în următoarea perioadă“ „O să câştigăm când o să ne ajutăm unul pe altul, când o să vrem să ne sprijinim, când o să vrem să lucrăm local“.

    Indicatorii nonfinanciari încep să aibă o importanţă din ce în ce mai mare în decizia de finanţare din mediul de business local, astfel că factori precum experienţa antrepre­norilor, relaţia cu partenerii, cu furnizorii sau cu statul pot aduce bani în companiile mici, a fost una dintre concluziile evenimentului „Secretele antreprenorului de succes“ – Timişoara.

    Evenimentul a avut ca temă principală „Finanţarea afacerii nu este doar despre bani“ şi s-a desfăşurat cu sprijinul Raiffei­sen Bank, partener strategic. Partenerii me­dia au fost Ziarul Financiar şi Contzilla.ro, iar Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a fost organizaţie suport.

    Sponsorii evenimentului au fost Raiffeisen Bank, Omnicredit, TargetWeb, CMC Grup Risk Advisor, BRIDGE-to-INFORMATION, Benvenuti, Puratos, Biris Goran SPARL, avocat Claudiu Popovici, Fair Revive SPRL, Contzilla, Senneville.

    În deschiderea evenimentului, Liviu Sav a prezentat o scurtă radiografie a regiunii de dezvoltare Vest plecând de la datele finan­ciare din 2023, iar Sorin Maxim, director general al ADR Vest, a subliniat necesitatea tranziţiei de la granturi la capital de risc.

    „În zona de capital de risc poate fi o şansă pentru firmele care investesc în zona de capital de risc şi se vede că există o legătură clară între reţelele care au sofisticat tipologia de investiţii raportat la valoarea PIB-ului. (…) Este clar că fără inovare, productivitate şi digitalizare nu vom putea avea creştere sustenabilă în următoarea perioadă. Tocmai de aceea noi, ca regiune, ne propunem să investim în două fonduri de capital de risc“, a spus Sorin Maxim în cadrul evenimentului.

    În plus, el a spus că există două abordări în România: una este cea în care vine Banca Europeană de Investiţii şi gestionează fondurile, plasează banii în numele guver­nului sau cazul unei regiuni cum este cea pe care o administrează el, care încearcă să creeze, să lege acest ecosistem de cunoaş­terea dezvoltării companiei.

    „Mai ales în zona de tehnologie este nevoie de a avea acces în piaţa pe care doreşti să o ataci“, a adăugat directorul general al ADR Vest.

    Invitaţii din panel, Adrian Minea, Bianca Munteanu, Adrian Panaitescu, Elisa Rusu şi Gabriel Biriş, au discutat despre ce factori influenţează modul în care sunt finanţate afacerile, cum ar trebui să îşi pregătească antreprenorii afacerile pentru a obţine finanţare.

    „Eu aş putea vorbi din ambele per­spec­tive, din perspectiva finanţatorului, cât şi din perspectiva companiei. Chiar dacă noi vin­dem bani, avem nevoie de ei să-i atragem ca să-i vindem mai departe. Nu ne-a fost deloc uşor nici nouă, ca firmă privată, să fa­cem acest lucru, să atragem bani. Şi la noi a contat foarte mult experienţa echipei acţionaru­lui CEO-ului, mai ales în pri­mul an de activitate. Faptul că făcusem timp de 20 şi ceva de ani acest lucru înainte a convins anumiţi investitori şi finanţatori ai noştri să investească sau să ne finanţeze pe noi, să dăm mai departe către micii întreprinzători“, a spus Elisa Rusu, CEO al Omnicredit.

    Indicatorii nonfinanciari capătă o greutate din ce în ce mai mare în decizia de finanţare în prezent, susţine ea. „Noi, mai departe, încercăm să preluăm acest model şi să nu ne uităm atât de mult la indicatorii financiari, care mai ales la companiile mici, nu întotdeauna arată foarte apetisant, ci să punem accent pe experienţa acţio­narului, nu numai pe com­portamentul de plată, cât şi pe cel în relaţiile cu statul, cu alţi furnizori, cu băncile, cât şi pe comportamentul lui anterior, dacă au existat alte firme ale lui în care au fost acţionari şi sunt cu probleme în mo­mentul de faţă. Deci punem foarte mult accent pe indicatorii nonfinanciari“, a detaliat CEO-ul Omnicredit.

    Prezentările susţinute de Alina Marchiş, Delia Mircea, Marius Maier, Cristina Ienciu, Andrei Munteanu, Claudiu Popovici, Andreea Ciocănescu, Iulian Ghişoiu, Melinda Morariu, Gabriel Biriş, Elisa Rusu şi Laura Semenescu s-au concentrat pe diverse teme de interes pentru IMM-uri. Evenimentul s-a încheiat cu povestea unui antreprenor de succes, Adina Bugescu, pre-sales manager în cadrul companiei de panificaţie Prospero.

    „Problema cu antreprenoriatul româ­nesc pe care o văd eu cel mai mult în momentul de faţă este că antreprenorii mici nu se deranjează şi nu vor să facă eforturi. Noi vrem să avem câştigul mare sau să fim siguri că o să câştigăm şi că n-o să câştigăm puţin, ci o să câştigăm din start mult. O să câştigăm când o să ne ajutăm unul pe altul, când o să vrem să ne sprijinim, când o să vrem să lucrăm local şi când o să avem o atitudine de «hai să fie bine şi să ne ajutăm», nu să ne găsim portiţa de cum să intru eu în locul ăla“, a subliniat ea.

     

    Sorin Maxim, director general, ADR Vest

    Pe primul program de finanţare am avut 25 de milioane de euro strict granturi pentru IMM-uri şi microîntreprinderi, am crescut mai apoi la 55 de milioane şi acum aproape 175 de milioane de euro.

    În zona de capital de risc poate fi o şansă pentru firmele care investesc în zona de capital de risc şi se vede că există o legătură clară între reţelele care au sofisticat tipologia de investiţii raportat la valoarea PIB-ului.

    Aş vrea să marchez încă o dată câteva lucruri care cred eu că contează în zona aceasta de finanţare. În primul rând, digitalizarea ajută la creştere şi dezvoltare. Evident, inovarea produce valoare adăugată. România stă foarte rău la inovare.

     

    Adrian Minea, managing director, Bipmobile Group

    În sfârşit, bancherii cu care noi lucrăm ne tratează ca pe nişte parteneri şi cred că am ajuns la momentul în care putem spune că facem business inclusiv cu banca.

    Noi am investit peste 1 mil. euro din bani proprii într-o companie care digitalizează procese, care inovează. Din păcate, noi nu am reuşit să găsim deloc în România fonduri nerambursabile pentru digitalizare şi improvement pe procese. Încă căutăm, dar se pare că viitorul este în altă ţară şi se pare că de acolo vom reuşi să luăm banii.

    De aceea stăm foarte rău la nivelul inovaţiei în România şi suntem pe ultimul loc şi în statistici. Eu cred că românii sunt oameni deştepţi.

     

    Bianca Munteanu, manager, climate change & sustainability services, EY

    Între­prin­de­rile mai mari sunt cele care au acces la informaţii despre finanţarea sustenabilă sau cum poate fi influenţată finanţarea de domeniul de activitate. În cazul întreprinderilor mici şi mijlocii, lucrăm foarte mult cu băncile în a crea un sistem de management ce integrează un sistem de due diligence aplicat entităţilor ce vor să acceseze un credit.

    Dacă sectorul de activitate se încadrează la un risc ridicat, se cer raportări de mediu.

    Când vorbim de finanţare sustenabilă, vorbim atât de o componentă de mediu, cât şi de cea socială. Cam în direcţia aceasta ar putea influenţa domeniul de activitate accesul la finanţare.

     

    Elisa Rusu, CEO, Omnicredit

    Chiar dacă noi vindem bani, avem nevoie de ei să-i atragem ca să-i vindem mai departe. Nu ne-a fost deloc uşor nici nouă, ca firmă privată, să facem acest lucru, să atragem bani.

    Noi încercăm să nu ne uităm atât de mult la indicatorii financiari, care, mai ales la companiile mici, nu întotdeauna arată foarte apetisant, ci să punem accent pe experienţa acţionarului, nu numai pe comportamentul de plată, cât şi pe cel în relaţiile cu statul, cu alţi furnizori, cu băncile, cât şi pe comportamentul lui anterior, dacă au existat alte firme ale lui în care au fost acţionari şi sunt cu probleme în momentul de faţă.

    Punem foarte mult accent pe indicatori nonfinanciari.

     

    Gabriel Biriş, antreprenor şi avocat specializat în taxe

    Ce vedem este foarte mult accent pe partea formalistă, pe cifre, care să se încadreze în anumiţi indicatori, ceea ce este perfect de înţeles din punctul de vedere al finanţatorului.

    Finanţatorul trebuie să se asigure că cash flow-ul permite plata ratelor şi că, în cazul în care nu se plătesc ratele, sunt suficiente garanţii, este atât de simplu.

    În zona de agricultură şi tot ce înseamnă lanţul de producţie, cel alimentar, este un interes consistent din partea băncilor să finanţeze.

    Pe partea de legislaţie fiscală, principala mea preocupare este ATAD – anti-tax avoidance directive, care limitează deductibilitatea dobânzilor la o anumită sumă.

     

    Adrian Panaitescu, antreprenor în leasing de personal şi expert contabil

    Cererile din partea clienţilor noştri merg în două mari direcţii: partea de capital de lucru, pentru că multe firme au nevoie de capital de lucru, precum şi partea de credit de investiţii, eu aş spune undeva la 70% este capital de lucru, iar 30% credit de investiţii.

    Mă bucur să aud că începe să conteze partea de notorietate, partea de experienţă, partea de know-how a celor care conduc firma.

    Încă se pune prea mult accent pe indicatori clari, cifră de afaceri, capitalizare, lichidităţi ş.a.m.d. Din ce am văzut eu, mai ales la băncile mari, rigiditatea este încă destul de mare.

     

    Alina Marchiş, asociat finanţare şi dezvoltare IMM, BERD

    Impor­tant pentru noi este ca antrepre­norii români să ajungă la experţii de care au nevoie pentru ca afacerile lor să crească.

    Suntem cunoscuţi în România pentru proiectele mari pe care le finanţăm în sectorul public şi cel privat, vorbim despre împrumuturi mari, de zeci de milioane de euro câteodată.

    Sunt atâtea IMM-uri în România care nu au nevoie de o astfel de investiţie sau nu o pot duce, iar noi nu putem să ignorăm 99% din economia României, motiv pentru care preferăm să dăm un sprijin nerambursabil în sume mai mici, vorbim despre 15.000 – 20.000 de euro, partea noastră, prin care să producem acest impact de la companie la companie.

     

    Laura Semenescu, senior relationship manager IMM, Raiffeisen Bank România

    Dacă o companie are un istoric, ne uităm la dinamica cifrei de afaceri, ce servicii sau produse vinde într-o anumită perioadă. Pe lângă partea asta de venituri, ne mai uităm şi la partea de profitabilitate.

    Ne uităm să vedem dacă omul face profit din activitatea lui curentă, dacă a reuşit să ajungă acolo unde vrea să fie.

    Gradul de îndatorare îmi arată mie cât este de îndatorat clientul şi îmi poate arăta dacă poate plăti sau nu partea de finanţare, dacă poate să-şi plătească ratele, chestiunea asta este într-adevăr importantă.

     

    Marius Maier, managing partner, CMC Grup Risk Advisor

    Riscurile finanţării afacerilor sunt elemente care pot să ne complice existenţa. Unul dintre aspecte este dat de faptul că aproape nicio finanţare semnifica­tivă nu se face fără garantarea activelor luate în garanţie.

    Cel mai mare risc în zona asta este dat de faptul că aproape nimeni nu verifică şi nu se asigură că pe perioada asigurată acoperirea poliţei rămâne funcţională. Este extrem de important ca acoperire să rămână funcţională pe perioada poliţei de asigurare.

    Este extrem de important să privim la viitor, dar este mult mai important să învăţăm din greşeli.

    Anul 2024 este un an în care insolvenţele bat la uşa clienţilor noştri.

     

    Cristina Ienciu, Romania country coordinator, Insol Europe

    La nivelul UE a fost o directivă care a fost implementată şi de România acum un an jumate, prin care UE impus ca statele membre să aibă proceduri de restruc­tu­rare pentru companii.

    Compa­niile care ajung în insolvenţă la nivel de UE sunt un impact foarte mare, un efect de domino şi atunci Comisia Europeană a considerat necesar să se intervină într-un stadiu incipient al dificultăţii, adică când compania începe să aibă probleme, astfel încât să se evite ajungerea în insolvenţă şi pierderea de locuri de muncă, pierderea clienţilor.

    Avantajele sunt mult mai mari dacă se ia decizia. Companiile sunt încurajate să-şi ia decizia de restructurare într-o etapă premergătoare insolvenţei.

     

    Melinda Morariu, director general, IMM Club, cofondator şi CEO, Bridge-to-Information

    Am văzut cât de importantă este luarea deciziilor informate, dar ca să putem să ne luăm nişte decizii informate este şi mai important să urmărim tendinţele şi, înainte să ajungem la nişte situaţii extrem de neplăcute, să putem să ne luăm măsurile foarte din timp.

    Noi ajutăm antreprenorii să-şi ia deciziile informate pe bază de date şi să-şi urmărească tendinţele pentru a evita situaţiile neplăcute, dar şi pentru a putea să profite de oportunităţile care se ivesc de foarte multe ori în activitatea noastră.

    Antreprenorii doresc soluţii care sunt rapide, sunt simple, clare, nu necesită schimbarea proceselor lor de business şi oferă diverse grade de detaliere.

     

    Andrei Munteanu, cofondator şi CEO, Cowork Timişoara

    Ar trebui să plecăm de la faptul că ar trebui să rezolvăm o problemă şi atunci ar trebui să ajungem să ne ştim clienţii cât mai bine, să ajungem să înţelegem problema pe care ar trebui să o rezolvăm, cum vorbesc ei despre problema asta, cum se resimte în viaţa lor, ce soluţii folosesc, cât sunt dispuşi să plătească pentru asta şi toată componenta este o metodologie în lumea de start-up de tech.

    Important este să vedem ce funcţionează pentru businessurile noastre şi să nu ne limităm cumva la ce e în mod normal în jurul nostru şi poate ne uităm şi în afara bulei, s-ar putea să luăm de la businessurile tech ceva bun care să ne ajute şi pe noi.

     

    Claudiu Popovici, avocat

    Trăim într-o eră digitală până la urmă, dar trebuie să avem în vedere că riscul poate să apară inclusiv în ceea ce priveşte funcţionarea şi existenţa acestor website-uri. Este foarte importantă această rubrică de termeni şi condiţii. Practic este contractul încheiat cu clientul.

    Un aspect foarte important la termeni şi condiţii este acela că ar trebui să fie adaptat activităţii pe care o face clientul. Răspunderea contractuală este un subiect care nu poate să fie ocolit în nicio situaţie, nici dacă vorbim despre site-uri, nici dacă vorbim despre contracte încheiate fizic. Drepturile şi obligaţiile părţilor sunt practic prevederile acestui contract încheiat cu clientul care accesează website-ul.

     

    Iulian Ghişoiu, antreprenor şi expert în SEO

    Când vorbim de social, avem câteva platforme sau site-uri pe care fiecare dintre noi le folosim.

    Analizele ne arată foarte clar că suntem din ce în ce mai prezenţi în online, din ce în ce mai prezenţi în social media şi petrecem peste două ore în medie pe reţelele sociale, aşa că există această tendinţă de petrecere a timpului în reţelele sociale.

    În trecut era suficient să apărem în Pagini Aurii şi oamenii să caute acolo un număr de telefon şi să ne sune. Ei bine, lucrurile s-au schimbat, iar acum avem nevoie de o prezenţă în cât mai multe locuri, nu doar în offline, ci şi în online.

     

    Andreea Ciocănescu, coordonator, Bakery School

    Sunt coordonator de şcoală de meserii, ceva ce în ziua de astăzi pare o luptă pierdută, însă facem treaba asta deja de patru ani şi credem că o facem bine, căci am început cu o cauză socială, respectiv să oferim o şansă la o carieră în industria asta de brutărie, patiserie-cofetărie pentru copiii din medii defavorizate, însă anul acesta am reuşit performanţa să câştigăm locul întâi la o olimpiadă naţională şi să formăm lotul naţional de juniori.

    Principalul nostru obiectiv este să creştem vizibilitatea şi să avem mai mult impact în căutarea de parteneri şi de susţinători ai programului nostru. Avem multe bariere în a ne atinge acest obiectiv.

     

    Adina Bugescu, pre-sales manager, Prospero

    Problema cu antreprenoriatul românesc este că antreprenorii mici nu se deranjează şi nu vor să facă eforturi. Noi vrem să avem câştigul mare sau să fim siguri că o să câştigăm şi că n-o să câştigăm puţin, ci o să câştigăm din start mult.

    Noi am făcut multe produse şi teste şi nu s-a concretizat neapărat cu un produs, dar printr-o vânzare la clientul care a vrut produsul respectiv. Poate le-am reconvertit, dar dacă nu încerci şi nu faci, aştepţi doar să-ţi vină comanda mare sau clientul mare sau o siguranţă este foarte greu de lucrat.

    O să câştigăm când o să ne ajutăm unul pe altul, când o să vrem să ne sprijinim, când o să vrem să lucrăm local.

  • Cum a reuşit o familie din România să transforme o plantă într-o afacere, câţi bani face şi care sunt planurile de viitor

    Povestea Aromaterre a început cu o mică plantaţie de lavandă, a continuat cu o grijă suplimentară odată cu apariţia unui copil în familia Simiciuc şi a culminat cu o doză de curaj pentru a fonda o afacere. Acum că brandul şi-a făcut deja intrarea pe piaţă, antreprenorii sunt hotărâţi să-i acorde şi mai mult timp pentru dezvoltare.

    Vero Simiciuc şi soţul ei, Ciprian, au înfiinţat o plantaţie de lavandă ca urmare a pasiunii lor pentru plantele aromatice. Încă din primul an şi-au dat seama că produse precum uleiul sau apa de lavandă nu pot susţine afacerea până la deplina maturizare şi eventuala extindere a plantaţiei, astfel încât şi-au dorit să găsească produse care să aducă o mai mare valoare adăugată. „Devenisem încă dinainte să se nască fiul nostru interesată de un mod de viaţă cât mai sustenabil şi citeam etichetele produselor alimentare pe care le cumpăram. Dar după naşterea fiului meu, am început să citesc etichetele produselor de îngrijire personală. Am ajuns atunci să înţeleg că unele ingrediente nu sunt deloc potrivite pentru o piele de bebeluş”, povesteşte Vero.

    Astfel, dorinţa familiei de a avea produse fabricate din plantele lor potrivite pentru pielea sensibilă a unui copil s-a materializat în producţia de săpunuri realizate  doar cu uleiuri vegetale. Au descoperit săpunul lichid de Castilia, iar la unul din târgurile locale la care au participat au mers şi cu acest produs – săpunul lichid pe care îl parfumaseră cu ulei esenţial de lavandă din cultura proprie.

    Publicul a primit foarte bine compoziţia şi acela a fost, practic, momentul în care au decis să-şi dezvolte afacerea în zona produselor de îngrijire. „Soţul meu, Ciprian, este mai implicat în zona de culturi de plante aromatice (lavandă, salvie, oregano). Plantele aromatice le distilăm şi producem uleiuri esenţiale şi ape florale pe care le vindem la Aromaterre, dar şi direct altor producători/ distribuitori.”

    Niciunul dintre ei nu provine din domeniul în care activează Aromaterre – Ciprian este inginer la bază, având în continuare un job în domeniu, iar Vero a lucrat în industria hotelieră pe partea de vânzări. Pentru a pune pe picioare businessul, au investit în plantele de lavandă, iar profitul a fost reinvestit pentru producţia de cosmetice naturale. „În 2023 am avut o cifră de afaceri de aproximativ 76.000 de lei şi un profit de 34.000 de lei, asta pentru că nu am apucat să mai facem unele investiţii la finalul anului trecut. În prezent nu avem angajaţi, eu sunt administrator şi eu mă ocup de partea de producţie, vânzări, marketing, cam tot ce ţine de o afacere”, spune Vero Simiciuc. Anul trecut, fondatorii Aromaterre au investit în optimizarea site-ului (SEO), iar anul acesta au început să şi vadă rezultate.

    Cel mai important proiect din 2023 a fost însă înlocuirea recipientelor de plastic de la deodorante şi balsamul de buze cu unele de carton, care sunt compostabile. Înlocuind recipientele, a fost nevoie să optimizeze reţeta din punctul de vedere al texturii ca să se potrivească în noul recipient. Dorinţa este să utilizeze cât mai puţin plastic în ambalarea produselor şi să caute soluţii cât mai prietenoase cu mediul. Dar şi cu cumpărătorii. „Clientul Aromaterre este o persoană informată, care are un trai sustenabil şi a integrat în viaţa de zi cu zi mici obiceiuri care vin în sprijinul unei vieţi cu mai puţin plastic, cu grijă faţă de natură. Sunt persoane care citesc etichetele şi pentru care e important fiecare ingredient, ambalajul în care vine produsul. De obicei, clienţii noştri sunt persoane cu venituri cel puţin medii şi cu studii superioare. Sunt cei care cunosc puterea plantelor şi cum funcţionează acestea, care preferă un produs cu extracte din plante care nu întotdeauna funcţionează instant, dar ale căror beneficii rămân în timp şi nu dau dependenţă.”

    Tot procesul de producţie are loc în localitatea Pişchia din judeţul Timiş, iar vânzările se fac prin intermediul site-ului Aromaterre şi cu ajutorul unor magazine de tip zero waste din Timişoara, Cluj-Napoca, Piatra Neamţ şi farmacii naturiste. Produsele se găsesc de asemenea şi pe platforma eMAG. Preţurile sunt, spune Vero Simiciuc, mai mari decât cele ale produselor convenţionale, dar asta pentru că şi ingredientele sunt altele. De exemplu, în gelurile de duş Aromaterre, uleiul de măsline este un ingredient important, dar şi un ingredient cunoscut ca fiind scump. Un astfel de gel de duş, cu mult ulei de măsline, este intens hidratant şi hrănitor pentru piele. Poate fi produs şi la un cost mai mic, dar atunci nu ar mai fi la fel de benefic.

    Pentru Vero şi soţul ei, cea mai mare provocare în gestionarea afacerii este timpul, dar nici lipsa predictibilităţii fiscale nu trece fără efecte. „Încă învăţ că trebuie să-mi găsesc parteneri care pot face mai bine decât mine unele lucruri care ţin de marketing sau optimizări de site. Dacă la început mă lăsam purtată de val, am învăţat că un plan mă aduce mai repede mai aproape de rezultatele pe care mi le doresc. Când am început, nu am pornit clar cu gândul că va deveni o afacere din care să susţin un venit.” Începând din 2024, Vero şi-a propus să se implice mai mult în Aromaterre, crescând numărul de ore lucrate pentru consolidarea afacerii. Iar efectele deja se văd, spune ea.  

    Înainte de Aromaterre, Vero Simiciuc a lucrat în industria hotelieră pe partea de vânzări.



    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Photo Video 360 – cabine foto (Bucureşti)

    Fondatori: Roxana şi Vasile Bănică

    Investiţii: câteva zeci de mii de euro


    ThoSay – brand de bijuterii din aur (Bucureşti)

    Fondatoare: Anamaria Chiorean

    Investiţie iniţială: 10.000 de euro

    Prezenţă: online, New York


    Băiatul cu Ouă – fermă de găini ouătoare (jud. Prahova)

    Fondator: Alex Moraru

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Prezenţă: în Bucureşti, Ploieşti şi localităţile din jur


    Magazin online cu ulei de măsline

    Fondatoare: Alexandra Ghiţă

    Investiţie iniţială: 20.000 de euro

    Cifră de afaceri în 2023: 280.000 de lei (56.000 de euro)

    Prezenţă: online, în băcănii şi magazine specializate


    Anca Burlacu – designer grafic (Bucureşti)

    Prezenţă: online



    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • ​Ce vor antreprenorii de la primari: Irina Măndoiu, Policolor-Orgachim: Cu cât se elimină mai repede dosarul cu şină şi mersul la ghişeu, cu atât va fi mai constructiv pentru mediul de business

    Digitalizarea ar trebui să fie o prioritate pentru primăria Capitalei, crede Irina Măndoiu, CEO-ul producătorului de lacuri şi vopsele Policolor-Orgachim.

    „Cu cât se elimină mai repede dosarul cu şină şi mersul la ghişeu, cu atât va fi mai constructiv pentru mediul de business. Pe partea noastră de construcţii, ar fi util un plan de urbanism coerent şi aliniat cu noile cerinţe europene, astfel încât oraşele şi satele noastre să aibă identitate şi să fie şi funcţionale, context în care punem în prim-plan două profesii de care suntem extrem de apropiaţi: arhitecţii şi meşterii în construcţii, ambele categorii profesionale având nevoie de criterii de calitate ca să-şi desfăşoare optim profesiile. Astfel, îndemn autorităţile locale să acceseze cât mai multe fonduri europene existente în acest sens, după modelul Poloniei sau al altor state europene.”, a declarat ea.

    ZF a întrebat oameni de afaceri şi manageri din toate colţurile ţării şi a strâns câteva idei care pot sta mai departe la o mai bună organizare, dar şi dezvoltare economică a localităţilor din România şi implicit a mediului de business, care angajează oameni şi plătesc taxe şi impozite locale. De la dezvoltarea de drumuri mai bune, până la a fi o “voce” în faţa aparatului central, antreprenorii şi executivii au aşteptări tot mai mari de la administraţiile locale.

    Cititi mai multe aici
     

  • Antreprenoriat. Businessurile mici, oxigen pentru clădirile interbelice ale Bucureştiului

    În centrul Capitalei, pe străzile pe care altădată era piatră cubică, dăinuie şi astăzi case care au fost martore la trecerea timpului şi care sunt acum readuse la viaţă de micii antreprenori care fac din ele un cămin pentru afacerile lor.

    Clădirile şi casele vechi din Bucureşti au magia lor aparte. Arhitectura interbelică, albul prăfuit de pe pereţii exteriori şi ferestrele mari parcă ar vrea să spună poveştile de odinioară şi istoria închisă astăzi între patru pereţi. În centrul Capitalei, pe străzile pe care altădată era piatră cubică, dăinuie şi astăzi case care au fost martore la trecerea timpului şi care sunt acum readuse la viaţă de micii antreprenori care fac din ele un cămin pentru afacerile lor.

    Luiza Popescu a început să scrie povestea brandului Lunica în toamna anului 2021, când a văzut un afiş pentru un spaţiu comercial din centrul Bucureştiului, aflat într-o astfel de clădire. Atunci, primul gând a fost cel legat de dragostea sa faţă de genţile de piele, iar la începutul lunii decembrie
    din acelaşi an, după o investiţie de 30.000 de euro, deja se pregătea să vândă prima geantă direct din boutique-ul său stradal. „La mine povestea a fost ca un fel de magie pentru că spaţiile m-au găsit pe mine, nu eu pe ele. Eu sunt o colecţionară de vechituri şi o amatoare de obiecte mici de artă. Îmi plac foarte mult casele vechi şi nu mi-aş fi văzut magazinele decât în astfel de clădiri. Mergând pe stradă, m-a chemat spaţiul”, a povestit antreprenoarea.

    Astăzi, ea are două magazine – unul în zona Piaţa Gemeni şi unul în Piaţa Amzei -, ambele deschise în clădiri interbelice. Al doilea spaţiu, spune ea, este în unul dintre cele mai vechi hanuri din Bucureşti, pe lângă care a trecut, la un moment dat, din întâmplare şi pe vitrina căruia, chiar în acel moment, se lipsea un anunţ – „de închiriat”. Pe raftul celor două magazine stau genţi de piele, pânză sau paie lucrate manual într-o fabrică artizanală din Florenţa, Italia. Locaţiile sunt închiriate, iar chiriile în zonele centrale sunt mari, spune fondatoarea brandului Lunica, însă avantajul zonelor centrale este traficul intens. Între magazinul din Piaţa Gemeni şi cel din Piaţa Amzei, afirmă ea, este o diferenţă enormă de trafic, acesta din urmă fiind mult mai central. În cele două locaţii Lunica, Luiza Popescu şi-a pus amprenta personală în ceea ce priveşte amenajarea şi a îmbinat stilul modern cu cel clasic.

    „Cea mai mare provocare pentru mine este amenajarea. Vitrina este sufletul unui magazin. Dacă ea e frumoasă, te îndeamnă să păşeşti în acel magazin. Tot accentul în magazinele mele este pus pe vitrină”, a mai adăugat ea. Planul său a fost încă de la început să ajungă a cinci magazine Lunica, toate în clădiri interbelice, cu o istorie în spate, pentru că în astfel de spaţii simte că îşi desfăşoară activitatea cel mai bine. „Mergând pe stradă, mă vor găsi şi următoarele spaţii.”

    Ami Amalia, un business care realizează haine tricotate pornit în urmă cu câţiva ani de antreprenoarea Amalia Săftoiu, şi-a găsit şi el locul într-o clădire interbelică, o veche prăvălie pe colţ de stradă, din zona Icoanei. Fondatoarea simţea nevoia de a crea un spaţiu fizic pentru clienţii brandului şi era dispusă atât să închirieze, cât şi să cumpere unul. Prăvălia pe colţ din perioada interbelică, aşa cum o numeşte ea, a fost disponibilă pentru cumpărare, iar tranzacţia s-a finalizat în circa două luni. Investiţia în achiziţia clădirii, în recondiţionarea ei şi în amenajare se ridică la 600.000 de euro. „Ne doream un magazin în oraş şi am vrut să aducem puţin din valoarea de altădată a Bucureştiului. Dacă ne gândim la Bucureştiul de odinioară, la spaţiile comerciale de atunci şi la acele prăvălii pe colţ de stradă cu vitrine, prin care să comunicăm vizual cu clienţii şi cu oamenii din comunitate, vedem că mai sunt foarte puţine disponibile.

    Am ştiut că este foarte important pentru noi să avem un astfel de spaţiu pentru că ne-am dorit să oferim ceva nu doar clienţilor noştri, ci şi comunităţii”, a spus Amalia Săftoiu. Povestea businessului Ami Amalia a început în urmă cu circa şapte ani. La început, producţia a fost externalizată, iar clienţii erau, în mare parte, din străinătate. În 2020, fondatoarea s-a mutat în România după ce locuise mai mulţi ani peste graniţe şi a dezvoltat propriul atelier de producţie, la Oradea. Ulterior, pe măsură ce businessul a crescut, Amalia Săftoiu a investit şi în cea de-a doua fabrică, la Deva. Hainele cu eticheta Ami Amalia vor fi găzduite, din această toamnă, după cum spune ea, de noul magazin din clădirea interbelică. Interiorul, care are 130 mp, va fi renovat, faţada va fi păstrată şi restaurată, iar astfel, o altă clădire interbelică va recăpăta viaţă. „Avem Calea Victoriei, care este o poveste frumoasă şi care a revenit la viaţă. Însă, sunt mult prea puţine astfel de zone în Bucureşti. Orice capitală europeană trebuie să aibă străzi pe care te poţi plimba, cu clădiri frumoase, întreţinute, care oferă ceva comunităţilor. Trebuie să lucrăm împreună – antreprenori, autorităţi, artişti – pentru a reda viaţă clădirilor din Bucureşti”,  mai spus Amalia Săftoiu.

    AlbAlb, un business cu produse de artă şi design fondat în toamna anului 2018 de antreprenoarea Cristina Olteanu, menţine vie astăzi energia unei case vechi de pe Calea Dorobanţi. Antreprenoarea a avut ocazia să găsească acest spaţiu la cineva din familie, doar că el era neamenajat şi urma să primească aprobările pentru a putea fi recondiţionată întreaga clădire. Magazinul AlbAlb se află la parterul unei clădiri interbelice şi ocupă şi primul etaj al acesteia. „Am închiriat spaţiul respectiv. Magazinul arată ca o casă, cu o scară interioară de lemn, iar camerele sunt dispuse exact aşa cum au fost construite iniţial. O bună parte din materialele şi elementele iniţiale, de când a fost construită clădirea, au fost păstrate. Oamenii care vin intră în această atmosferă interbelică, ceea ce cred că pune în valoare produsele noastre”, a povestit Cristina Olteanu. AlbAlb s-a născut din pasiunea antreprenoarei pentru artă şi design şi din dorinţa sa de a aduce creaţiile designerilor şi artiştilor români mai aproape de cei care apreciază frumosul şi creativitatea. În clădirea în care se află shopul, sunt organizate şi evenimente, cursuri sau ateliere creative. În portofoliul AlbAlb sunt astăzi produse de la zeci de designeri români şi branduri, printre care se numără căni, vase, obiecte decorative, bijuterii, îmbrăcăminte, accesorii şi genţi, dar şi diverse alte articole lucrate manual. „Spaţiul acestei clădiri interbelice chiar se potriveşte cu produsele noastre craft şi de design”, a mai adăugat Cristina Olteanu.

    AlbAlb, Lunica şi Ami Amalia sunt doar câteva exemple de branduri care şi-au propus, prin deschiderea de magazine fizice, să readucă la viaţă clădiri interbelice ale Bucureştiului, un oraş în care noul şi modernul în materie de arhitectură se împleteşte cu faţadele caselor de odinioară. Micii antreprenori şi businessurile lor sunt oxigen pentru aceste bucăţi de istorie ale Bucureştiului şi readuc la viaţă case şi clădiri uitate de vreme.     ■

     

    „Am închiriat spaţiul respectiv. Magazinul arată ca o casă, cu o scară interioară de lemn, iar camerele sunt dispuse exact aşa cum au fost construite iniţial. O bună parte din materialele şi elementele iniţiale, de când a fost construită clădirea, au fost păstrate. Oamenii care vin intră în această atmosferă interbelică, ceea ce cred că pune în valoare produsele noastre.”

    Cristina Olteanu, fondatoare, AlbAlbLuiza Popescu, fondatoare, Lunica

    „La mine povestea a fost ca un fel de magie pentru că spaţiile m-au găsit pe mine, nu eu pe ele. Eu sunt o colecţionară de vechituri şi o amatoare de obiecte mici de artă. Îmi plac foarte mult casele vechi şi nu mi-aş fi văzut magazinele decât în astfel de clădiri. Mergând pe stradă, m-a chemat spaţiul.”

    Luiza Popescu, fondatoare, Lunica


    „Ne doream un magazin în oraş şi am vrut să aducem puţin din valoarea de altădată a Bucureştiului. Dacă ne gândim la Bucureştiul de odinioară, la spaţiile comerciale de atunci şi la acele prăvălii pe colţ de stradă cu vitrine, prin care să comunicăm vizual cu clienţii şi cu oamenii din comunitate, vedem că mai sunt foarte puţine disponibile. Am ştiut că este foarte important pentru noi să avem un astfel de spaţiu pentru că ne-am dorit să oferim ceva nu doar clienţilor noştri, ci şi comunităţii.”

    Amalia Săftoiu, fondatoare, Ami Amalia

  • Cum au construit trei antreprenori o reţea de clinici veterinare? „Am început cu fonduri proprii. Potenţialul este foarte mare”

    Medicul veterinar Radu Aronescu, alături de antreprenorii Marian Şeitan şi Adinel Tudor, au pornit clinicile The Vets, ajungând la patru unităţi în Bucureşti. Cumulat, investiţia în dezvoltarea brandului de clinici veterinare a fost de circa 2 mil. euro până acum.

    În 2022, fraţii Marius şi Dan Ştefan, fondatorii reţelei de mobilitate Auto­nom Services, au preluat un sfert din businessul din domeniul veterinar, iar planurile pentru brandul The Vets urmăresc extinderea.

    „Am început cu fonduri proprii, trei investitori fiind – eu, Marian Şeitan şi Adinel Tudor. În 2022, ATM Ventures, adică  fraţii Marius şi Dan Ştefan de la Autonom, a preluat un sfert din business, printr-o investiţie ce ne-a permis să ne extindem, să deschidem Spitalul Veterinar The Vets Tineretului. Este un proiect cu care ne mândrim, pentru că este un spital modern, într-adevăr dotat la cele mai înalte standarde, cu o echipa performantă”, a povestit medicul Radu Aronescu.

    El a devenit medic veterinar din pasiune pentru animale, fiind ataşat încă din copilărie de acestea. În plus, tatăl său a fost medic chirurg.

    „Potenţialul (pieţei veterinare – n.red.) este foarte mare. Suntem în punctul în care piaţa de servicii veterinare se profesionalizează, în care posesorii de animale îşi doresc servicii mai bune, la standarde mai înalte, pentru prietenii lor necuvântători, în care medicii îşi doresc să lucreze în structuri mai complexe şi să aibă acces la resurse şi pregătire”, a mai spus Radu Aronescu.

    El are o echipă de aproape 50 de medici şi alţi circa 40 de angajaţi, iar zilnic în clinicile The Vets ajung între 45 şi 65 de cazuri de animale de companie care au nevoie de ajutor.

    „Planurile noastre de dezvoltare sunt legate de achiziţionarea şi integrarea operaţională a altor clinici, la început în Bucureşti. Nu excludem, ba chiar urmărim, extinderea în alte oraşe mari din România”, a mai spus Radu Aronescu.

  • eMAG: Numărul comenzilor înregistrate de antreprenorii care vând pe marketplace-ul regional al companiei s-a majorat cu 23% în 2023

    Cei 56.000 de selleri care vând pe marketplace-ul regional eMAG, în România, Bulgaria şi Ungaria, au înregistrat în 2023 cu 23% mai multe comenzi faţă de anul precedent, evoluţie susţinută şi de investiţii de 251 mil. lei realizate de companie în ultimii trei ani pentru susţinerea antreprenoriatului.

    Doar în ultimul an ponderea produselor vândute de către selleri pe platforma eMAG a ajuns la peste 60% în toate cele trei ţări, arată datele companiei prezentate în cadrul Sellers’ Day 2024, eveniment regional hibrid dedicat antreprenorilor care vând pe eMAG Marketplace, la care au luat parte peste 1.300 de selleri din Sud-Estul Europei.

    „De oriunde ar activa, toţi sellerii de pe platforma eMAG Marketplace beneficiază de acelaşi pachet menit să le asigure o creştere sustenabilă: programul cross-border, Fulfilment by eMAG, Genius, lansat de curând în Bulgaria şi Ungaria sau programul Ads. Prin intermediul acestor programe uşor de accesat ei pot ajunge la clienţii din cele trei ţări mai uşor, fără a fi nevoiţi să facă investiţiile pe care deschiderea de teritorii noi o presupune”, explică Stejara Pircan, Senior VP eMAG România, Bulgaria şi Ungaria.

    Sellerii de pe eMAG Marketplace care au vândut anul trecut într-o altă ţară decât cea de origine prin intermediul programului cross-border au adus pe platformă peste 10,1 milioane de oferte, dublu faţă de anul precedent. Programul cross-border le-a adus sellerilor de pe platformă vânzări suplimentare de 37%. Din programul cross-border fac parte 12.000 de sellerii români.

    Programul Fulfilment by eMAG a atras în ultimul an 3500 de selleri care beneficiază şi de livrări internaţionale din România către Bulgaria şi Ungaria, iar volumul de produse pe care l-au vândut prin program a fost cu 71% mai mare faţă de anul precedent.

    Lansat de curând în Bulgaria şi Ungaria, Genius, programul cu livrare gratuită şi oferte exclusive reprezintă un vector de creştere pentru selleri care îl folosesc. Astfel anul trecut au atras o conversie de două ori mai mare pentru produsele listate în Genius.

    eMAG Ads, programul prin care sellerii îşi cresc  numărul vizitelor pe pagina de produs şi, implicit, conversia, a atras anul trecut de 2,5 mai multe produse faţă de 2022. Totodată traficul pentru produsele promovate prin Ads a fost cu 39% mai mare.

     

  • Ce vrea mediul de afaceri de la noii primari: 20 de idei pentru cei care vor conduce oraşele care pun România pe harta de business

    Din Unirea (jud. Alba) şi Cluj-Napoca şi până în Bucureşti, Brăila sau Constanţa, mediul de business a pus pe hârtie câteva idei pentru agendele de lucru ale primarilor care se pregătesc să conducă atât oraşe mari din România, cât şi comune mai mici care pun umărul la dezvoltarea economică la nivel naţional prin afacerile care îşi au aici sediul ♦ ZF a întrebat oameni de afaceri şi manageri din toate colţurile ţării şi a strâns câteva idei care pot sta mai departe la o mai bună organizare, dar şi dezvoltare economică a localităţilor din România şi implicit a mediului de business, care angajează oameni şi plătesc taxe şi impozite locale ♦ De la dezvoltarea de drumuri mai bune, până la a fi o „voce“ în faţa aparatului central, antreprenorii şi executivii au aşteptări tot mai mari de la administraţiile locale. ZF

     

    Cele mai importante măsuri care trebuie să fie incluse pe agenda viitorilor primari:

    Digitalizarea administraţiei locale – să nu mai existe dosarul cu şină şi mersul la ghişeu

    ► Dezvoltarea infrastructurii locale

    ► Investiţii mai mari în sănătate şi educaţie

    ► Atragerea de investiţii industriale, nu doar în IT şi servicii

    ► Accelerarea dezvoltării învăţământului dual

    ► Predictibilitate fiscală

    ► Facilităţi fiscale pentru orice unitate de producţie/procesare, acolo unde există deficit comercial regional

    ► Plan de urbanism coerent

    ► Implicarea asistaţilor social în muncile din ferme sau desfiinţarea ajutorului social

    ► Simplificarea şi scăderea duratei de acordare de autorizaţii de construcţie şi de funcţionare

    ► Refacerea centrului vechi din Capitală

    ► Curăţenia stradală mai bună

    ► Atragerea tinerilor la sate prin acordarea de parcele pe care să le lucreze

    ► Implementarea reformelor administraţiei locale prevăzute în PNRR

    ► Implicarea mediului de business în procesul de luare a deciziei

    ► Crearea unui masterplan în oraşele mari

    ► Susţinerea investiţiilor în sistemul de irigaţii

    ► Dezvoltarea de pieţe moderne unde fermierii să-şi vândă mărfurile

    ► Suprafaţe de teren pentru înfiinţarea de ferme zootehnice

    ► Promovarea turismului local şi a produselor locale

     

    Dan Ostahie, fondatorul Altex, liderul comerţului electro-IT:

    Pentru o mai bună relaţie cu mediul de business, considerăm că administraţia locală are nevoie de reglementări şi proceduri mai clare privind toate demersurile legate de autorizarea oricărui tip de lucrări. Totodată, digitalizarea administraţiei locale ar trebui să fie o prioritate pentru uşurarea proceselor şi pentru creşterea transparenţei.

     

    Dragoş Damian, CEO, Terapia, unul dintre cei mai mari producători de medicamente

    Eu unul aştept ca administraţia din Cluj să îşi îndrepte atenţia şi spre alte industrii decât cea de IT şi să atragă investiţii industriale, dar pentru asta este nevoie de a rezolva problema resursei umane, accelerând proiectele de învăţământ dual – preuniversitar şi universitar – care poate reprezenta o formă foarte bună de a crea resursă umană calificată şi specializată.

    Deocamdată, la nivel naţional, deşi beneficiază de anumite facilităţi fiscale, învăţământul dual preuniversitar are succes doar acolo unde angajatorii s-au organizat prin propriile forţe că să se asigure că un număr mai mare de elevi vin la cursuri şi practică. În rest, mai ales în centrele industriale mari, copiii vin la şcoală pentru bursă şi pentru a primi certificatul că au încheiat numărul de clase obligatorii, după care foarte mulţi dintre ei dispar. Asta se întâmplă pentru că 1. absolvenţii de gimnaziu ajung în învăţământul dual prin repartizare pe calculator, nimeni nu-i întreabă dacă vor să muncească în industrie; 2. nu există nici o obligaţie ca tinerii să rămână un număr de ani la angajatorul care le-a plătit bursă şi 3. extrem de mulţi angajatori nu investesc un leu în învăţământul dual putând fura fără probleme de la cei care dau milioane anual în pregătire profesională.

    Învăţământul dual universitar, după momentul festiv din 2023 când s-au înfiinţat consorţiile universitare, bate pasul pe loc, nu are tracţiune, aşteptăm ceva dar nu ştim ce. Astfel încât angajatorii apelează la colaborările tradiţionale cu universităţile, burse, practică în fabrică, internshipuri, contracte part-time, pentru care nu există facilităţi fiscale. Şi, la fel că în cazul învăţământului dual preuniversitar, un angajator care nu a investit nimic fură fără probleme angajaţi gata pregătiţi pe bani grei de companiile care pregătesc absolvenţii de învăţământ superior.

     

    Vasile Lucuţ, proprietarul Unicarm (industria alimentară):

    „Eu, ca antreprenor, nu îmi doresc (de la administraţia locală – n.red.) decât să fiu lăsat în pace să îmi dezvolt businessul. Îmi doresc predictibilitate. Dar de la administraţia centrală, aş vrea ceva, să primim înapoi facilităţile pentru industria alimentară. Ni le-au dat şi apoi ni le-au luat. Totodată, pe noi ne-a lovit foarte tare impozitul pe cifra de afaceri. Noi mereu ne-am plătit la zi toate taxele şi dările. Dar acum riscăm să rămânem fără niciun câştig. Acest impozit era menit pentru multinaţionale, dar loveşte şi în marile firme româneşti. Pe noi ne afectează atât pe zona de producţie, cât şi pe retail, pentru că în ambele cazuri avem peste 50 mil. euro cifră de afaceri. Ce să facem? Să spargem businessul în mai multe firme? Nu e ceva ce noi facem“.

     

    Irina Măndoiu, CEO-ul producătorului de lacuri şi vopsele Policolor-Orgachim:

    „Digitalizarea ar trebui să fie o prioritate. Cu cât se elimină mai repede dosarul cu şină şi mersul la ghişeu, cu atât va fi mai constructiv pentru mediul de business. Pe partea noastră de construcţii, ar fi util un plan de urbanism coerent şi aliniat cu noile cerinţe europene, astfel încât oraşele şi satele noastre să aibă identitate şi să fie şi funcţionale, context în care punem în prim-plan două profesii de care suntem extrem de apropiaţi: arhitecţii şi meşterii în construcţii, ambele categorii profesionale având nevoie de criterii de calitate ca să-şi desfăşoare optim profesiile. Astfel, îndemn autorităţile locale să acceseze cât mai multe fonduri europene existente în acest sens, după modelul Poloniei sau al altor state europene.“

     

    Florin Andronescu, business developer, Sanador (servicii medicale private)

    Parcarea stradală pe termen scurt maxim 2 ore în intervalul orar 8:00 – 18:00, cu tarif diferenţial in zonele marcate de cele trei inele ale oraşului,cea mai scumpă fiind cea limitată de inelul 1.

    Condiţii de îndeplinit, tarif mai mare decât acum şi evident o poliţie locală care să şi amendeze serios.

    Definiţia explicată legal a sintagmei „rechin imobiliar“ şi măsurile care se iau impotriva lor.

    Statutul primarului din perspectiva juridică (dacă este deasupra legii şi a hotărârilor judecătoreşti faţă de ceilalţi cetăţeni).

    Sistem inteligent de semafoare împreună cu amenzi EXTREM DE MARI (chiar ridicarea permisului pe 90 de zile) pentru blocarea intersecţiilor,precum şi un sistem inteligent de sensuri unice.

     

    Adrian Mihai, CEO, FAN Courier, liderul pieţei de curierat

    „E o temă foarte importantă pentru noi este legată de autorizaţiile de construcţie, unde în Bucureşti este dezastru. Îmi doresc foarte mult să se mişte lucrurile în direcţia aceasta. De când depui cererea şi până obţii autorizaţia, dacă o faci în trei ani, este un lucru îmbucurător, ceea ce nu e bine. Acest lucru ne frânează dezvoltarea, multe companii au banii, au terenul, au tot ce el trebuie şi nu pot să o facă pentru că autorizaţiile se mişcă foarte greu“.

     

    Dragoş Petrescu, fondatorul City Grill, grup cu 24 de restaurante:

    „În relaţia cu autorităţile locale, îmi doresc ca autorizaţiile de funcţionare să fie acodate mai simplu. Mai mult, răspunderea pentru obţinerea avizelor trebuie să fie la operator, nu la admistraţia locală. Un alt aspect important îl reprezintă curăţenia din oraş. Nu în ultimul rând, este necesar un plan pentru refacerea centrului vechi, unde acum e un dezastru“.

     

    Costel Drăgan, CEO-ul distribuitorului de materiale de construcţii Temad din Braşov:

    „Temele propuse de noi pentru primari sunt digitalizarea administraţiei publice, implementarea reformelor administraţiei locale prevăzute în PNRR, asigurarea competenţelor necesare în vederea absorbţiei fondurilor europene, sprijin pentru dezvoltarea învăţământului dual, dezvoltarea infrastructurii locale pentru a susţine investiţiile greenfield.“

     

    Emma Toma, head of office division, AFI Europe România

    Blocarea PUZ-urilor ne-a afectat pe toţi. Şi în momentul de faţă avem un număr de terenuri pe care vrem să dezvoltăm proiecte. Există capital, există finanţări, dar a trebuit să stăm pe loc pentru că aceste PUZ-uri au fost blocate.

    De la noul primar aşteptăm o mai mare deschidere către deblocarea acestor PUZ-uri. Personal mi-ar plăcea să văd şi o selecţie în atribuirea autorizaţiilor de construcţie pentru că de 20 de ani s-a construit haotic şi pestriţ. Majoritatea capitalelor europene au o uniformitate în tipul de clădiri pe care le dezvoltă, în mod special rezidenţial şi cred că noi suntem singurii unde s-au dat autorizaţii fără să existe un numitor comun. Pe viitor mi-ar placea să existe mai multă atenţie din partea primăriei în acest sens.

    Mi-ar plăcea ca în perioada următoare să putem să dezvoltăm proiecte noi, să nu stăm cu banii în portofel şi să nu putem să facem nimic. Tot ce am construit până în acest moment a adus valoare oraşului şi acest tip de iniţiative ale dezvoltatorilor internaţionali nu cred că ar trebui stopate prin blocarea autorizărilor.

     

    Ovidiu Bucătaru, CFO, Agricultorul din Bacău, unul dintre cei mai importanţi traderi de cereale

    „1. Investiţii la nivel de infrastructura locală pentru servicii publice de calitate, cu impact direct asupra calităţii vieţii, ceea ce ne-ar permite o mai bună retenţie a tinerilor în general şi a specialiştilor în particular;

    2. Facilitarea şi medierea în accelerarea obţinerii avizelor necesare implementării investiţiilor, având ca scop ajutoare financiare nerambursabile anuale la un nivel de trei ori mai mare faţă de media post-aderare;

    3. Implicarea mediului de business în procesul de luare a deciziei, aducând consilii consultative la aceeaşi masă cu executivii locali“.

     

    Alexandru Dobra, directorul de dezvoltare al transportatorului rutier de mărfuri Sorcani din Sibiu

    „Prima temă care ar trebui să fie pe agenda este educaţia, să avem şcoli care să formeze specialişti în transporturi, un sector important din PIB-ul ţării. Aici avem o sincopă uriaşă faţă de Germania spre exemplu. A doua prioritate ar trebui să fie dezvoltarea infrastructurii rutiere şi cea mai importantă temă pe agenda tuturor celor care ne conduc ar trebui să fie intrarea în Schengen, problema cea mai mare din prezent“.

     

    Marius Bîcu, fondator, Ferma Cu Omenie (producător de lactate din Unirea, jud. Alba)

    Concret de la primărie vreau: drumuri şi utilităţi.

    Mi-ar plăcea să investească cel mai mult în grădiniţă, şcoală şi şcoală profesională.

    Să promoveze peste tot produsele locale şi să aducă turişti în sat prin organizarea de evenimente.

    Cred că cei ajutaţi social ar trebui să muncească câteva zile pe săptămână în fermele din sat şi nu să se facă că strâng gunoaie câteva ore pe săptămână. Pentru asta este firmă de salubrizare.

    Cred că ar putea să încurajeze mutarea tinerilor în sat prin donarea a 200 de parcele de teren către familiile care vor sa facă o casă la Unirea.

    În principiu, ne dorim să nu ne spună „nu se poate“. Să muncim împreună să găsim soluţii la toate schimbările pe care le aduce mediul economic şi social.

    Cred că şi noi, antreprenorii, trebuie să facem un plan pentru următorii 4 ani. Cum sprijinim noi comunitatea locală? Cred ca trebuie să ne bugetăm timp şi resurse pentru a aduce un impact mare în comunitatea locală. Succesul nostru vine atunci când există un echilibru între ceea ce dăm pentru comunitate şi cererile noastre către administraţia locală.

     

    Emanuel Popa, fondatorul Pronat, producător şi distribuitor de produse bio din Timişoara:

    „Administraţia locală ar trebui să facă în aşa fel încât infrastructura (căile de acces spre şi în oraş) să fie decongestionate şi să nu constituie o piedică în mişcarea necesară a maşinilor, a mărfurilor şi a personalului.“

     

    Simion Prunean, administratorul hotelului Grand Hotel Italia, hotelul de cinci stele din Cluj

    „Promovarea turismului ar trebui să fie prioritară pe agendă, să facem un motor de creştere din turism, să aducem turişti străini, pentru că aşa vom reuşi să punem pe excedent balanţa din turism. Acum românii pleacă în străinătate, banii se duc în străinătate. Este nevoie să promovăm mai mult, să fim şi noi pe harta destinaţiilor“.

     

    Gheorghiţă Corbu, Legam Agro, ce cultivă peste 1.000 de hectare cu cereale în judeţul Constanţa:

    „Mi-aş dori ca administraţia publică locală să fie mai implicată şi mai pro-business. Ca temă specifică de importanţă locală, şi nu numai, consider că este sistemul de irigaţii. Noile administraţii publice trebuie să facă o prioritate din promovarea şi susţinerea iniţiativelor care au legătură cu irigaţiile.

     

    Mihai Păduroiu, CEO, Office Division One United Properties

    Agrearea cu implicarea tuturor stakeholderilor din domeniul public, academic şi privat a unui masterplan al oraşului pe următorii 50 de ani. De aici ar trebui să plecăm. În momentul de faţă nu există niciun fel de viziune, plan, direcţie, criterii, nu există absolut nimic. Şi nu vorbesc doar din administraţia curentă. Este un lucru care nu a existat nici înainte. Toate capitalele din lume au un masterplan. În Cluj, există un masterplan, care este foarte bun şi care este asumat de toată lumea, indiferent de culoarea administraţiei curente. În Bucureşti nu există aşa ceva, deşi este cea mai mare capitală din regiune şi cu cel mai mare potenţial pentru următorii 10-15 ani.

    Aş restructura din punct de vedere financiar această instituţie, primăria Capitalei, care are un potenţial financiar extraordinar. Aş participa la pieţele de capital europene prin bonduri, prin finanţări pe termen foarte lung. Există acum resurse nelimitate pentru orice oraş din UE- Banca Mondială, BERD, Banca Europeană, etc. Trebuie să existe o reformă din punct de vedere financiar pentru a deschide potenţialul primăriilor.

    În al treilea rând – implementarea unui sistem de evaluare în baza performanţei. Cine este funcţionar public şi nu face performanţă anul următor pleacă acasă. De ce trebuie ca cei care administrează cele mai mari resurse ale ţării să nu fie evaluaţi periodic după criterii de performanţă? Indiferent cum performează ei rămân acolo. Este total nenatural.

     

    Florin Burculescu, preşedinte, Cooperativa Ţara Mea, cea mai mare din România după numărul de membri:

    „Bugetele primăriilor au de câştigat din activităţi economice durabile, pe termen lung, cu cât mai mulţi angajaţi şi nu neapărat din taxe şi impozite. Aşteptăm sprijin pentru orice producţie românească, pentru toate fabricile româneşti care fac producţie. Fiecare buget local va avea de câştigat enorm dacă investeşte în producţia locală, în industria producătoare.

    Cu ajutorul consiliilor locale, România poate deveni un stat producător, înfloritor, nu unul care trăieşte doar din taxe şi impozite.

    Ajutoarele de stat pot fi o soluţie. Există sectoare şi segmente care sunt permanent într-un posibil impas, deoarece, deşi ele sunt capabile, nu se pot bugeta. Subvenţia înseamnă să am la vânzare un produs care generează venituri. Oferim nişte bani pentru a avea permanent roşii pe piaţă. Subvenţiile condiţionate ar trebui să stimuleze producţia din noiembrie până în martie. Statul câştigă bani pentru că nu mai importă din Turcia, iar fermierul câştigă investind în ceva palpabil – creşterea numărului de luni de producţie.

    Prin subvenţii mă refer la:

    Bani pentru echipamente – ajutor pe termen lung.

    Bani pentru solarii încălzite – ajutor pe termen lung.

    Ajutoarele de azi, adică reproducţie la porc – pe termen scurt. Dacă îmi dai nişte bani pentru că folosesc cereale din România, atunci are sens investiţia pe termen lung.

    Autorităţile ar să creeze mici proiecte pentru comunităţile locale, să muncească împreună, să facă cooperative mici, cu necesităţi în urbe.

    Orice puncte de producţie la nivel local sunt bune. Eu, dacă s-ar face asta, aş desfiinţa de tot ajutorul social.

     

    Ianco Zifceak, cofondator al Maxagro (agricultură, zootehnie, construcţii)

    Ne dorim drumuri mai bune. Asta e cea mai mare problemă. O altă problemă este birocraţia.

     

    Petru Bordean, preşedinte al Federaţiei Crescătorilor de Bovine din România

    Primăria prea puţin ne poate ajuta. Să dezvolţi o piaţă locală, ca fermierul să poată vinde, trebuie să fii autorizat, iar pe caldura aceasta nu poate să stea cu marfa doar sub o umbrelă. Pieţele locale sunt bune, dar trebuie gândite pe termen lung. Noi ca fermieri trebuie să ne pregătim pentru ele, iar apoi să solicităm spaţii amenajate pentru a vinde.

    În anumite momente, pentru anumite activităţi, e extraordinar să ai zilieri, poate chiar asistaţii sociali. Ne-ar plăcea să-i trimită primăria la fermă. Iar noi, ca mediu privat să sponsorizăm primăria să dezvolte alte proiecte pentru comunitate.

    La nivel local, dar şi la nivel naţional, ar trebui să găsim metode de retenţie a românilor care migrează tot pentru munci necalificate în străinătate. De asemenea, ca angajator, dacă îţi doreşti oameni la fermă, trebuie să le creezi condiţii să locuiască cu familia, dacă sunt din alte zone.

    Eu am un proiect de fermă didactică şi mi-aş dori să fac parteneriate cu grădiniţele şi şcolile din comunitate să vină copiii să înveţe despre cultura laptelui. În alte ţări sunt învăţaţi de mici despre asta, iar ei trebuie să ştie cum arată o vacă, cum se mulge, ce gust are laptele proaspăt sau cum ajunge pe raftul din magazin.

     

    Ştefan Gheorghiţă, proprietar, Triagroexim, care cultivă 600 de hectare în judeţul Brăila:

    La nivel de comune ar fi legat de agricultură:

    – Suprafaţe de teren pentru înfiinţarea de ferme zootehnice şi scoaterea acestora din vatra satului. Astfel, acestea pot fi autorizate şi finanţate prin fonduri europene şi bancare.

    – Măsuri de creştere a implicării autorităţilor locale în paza şi protecţia bunurilor prin poliţie locală şi gardieni. Sunt mari probleme cu furturile de la echipamente de irigat, staţii de irigat şi altele.

    – Modul de alocare şi exploatare a izlazurilor locale.

    La nivel judeţean:

    – Decolmatarea Dunării la staţiile de pompare a sistemului de irigat şi a şenalului navigabil.

    – Dezvoltarea portului industrial din Brăila cu noi terminale de silozuri.

    – Stimularea unor investiţii pentru industria prelucrătoare agroalimentară de mari dimensiuni.

     

    Cosmin Savu-Cristescu, CEO al Redport Capital (dezvoltator rezidenţial)

    Ne dorim predictibilitate de la administraţie. Şi ne dorim ca regulile să fie relativ aceleaşi pentru perioade susţinute de timp, luând în considerare faptul că dezvoltarea imobiliară, cel puţin, nu e un exerciţiu de o lună sau de un an, e un exerciţiu pe cicluri medii lungi de producţie de 3, 5, 7 ani de zile.

    Predictibilitate înseamnă să ştim din capul locului cât durează un aviz, cât durează un PUZ, un PUD, cât durează o procedură de minimă vizibilitate cu privire la durata demersurilor noastre.

    În ceea ce priveşte relaţia cu autorităţile pentru îmbunătăţirea sau extinderea infrastructurii rutiere, noi ne-am arătat permanent disponibilitatea. Mediul privat se mişcă un pic mai repede decât mediul public şi putem susţine orice demers care este în asentimentul autorităţii, fie pentru redactarea unui studiu de fezabilitate, fie pentru redactarea unui proiect tehnic, pentru un pasaj, pentru o lărgire de stradă, chiar şi pentru edificarea unor străzi în cadrul proiectelor noastre pe care, în momentul în care sunt gata, să le donăm municipalităţii, deoarece ele se devină străzi publice şi folosite de toată lumea, care să înleznească traficul din zonă.

     

    Marius Ogrezeanu, fondator al Agribusinessjob, agenţie de recrutare pentru firmele din agrobusiness:

    – Pentru administraţiile din Cluj-Napoca şi Galaţi:

    1. Construirea unei strategii agroalimentare regionale, aprobate de către toate partidele, pe un orizont de 10-15 ani, ca şi sector strategic, care să asigure creşterea independenţei alimentare a României şi valorificarea superioară a resurselor existente prin:

    1.1. Susţinerea producătorilor din sectorul agro-alimentar, cu impact direct asupra comunităţii din mediul rural, ca şi antreprenori şi angajatori locali;

    1.2. Facilităţi fiscale pentru orice unitate de producţie/procesare, acolo unde există deficit comercial regional, bazat pe date în timp real de la Institutul Naţional de Statistică (INS) sau pe studii/cercetări private.

    2. Strategie pe 10-15 ani pentru încurajarea revenirii forţei de muncă din diaspora, în special în mediul rural unde este o depopulare accelerată.

    3. Atragerea de fonduri UE la nivel maximal, ca şi resursă financiară, cu formarea unor specialişti permanenţi în UAT (unităţi administrativ teritoriale – n. red.) locale, care să servească atât mediul privat, cât şi pe cel de stat.

    4. Comunicarea de către autorităţi a viziunii acestora/planurilor de dezvoltare/big picture a regiunilor respective, care să ofere perspective locuitorilor, să dea încredere şi să menţină interesul populaţiei (reducând emigrarea şi chiar încurajând revenirea celor din diaspora). Este ca şi cum aş răspunde la întrebarea „De ce aş vrea eu să mă angajez şi să locuiesc în Galaţi/Cluj, cu ce mă atrage regiunea respectivă?“

    – Specific pentru Galaţi:

    1. Alocarea de resurse (administrative, umane, financiare, logistice) care să accelereze dezvoltarea DUNÂREA POLIS, o zonă ce reuneşte Galaţi, Brăila şi, mai nou, Tulcea (bazat pe existenţa podului de peste Dunăre), cu un potenţial uriaş pentru regiunea de sud-est, unde sunt aproximativ 1 milion de locuitori.

    2. Valorificare superioară a fluviului Dunărea: turism fluvial şi resurse piscicole sustenabile, poate a unei mărci comerciale, cum ar fi „Peşte de Dunăre“.

    3. Continuarea strategiei privind energia verde (solar, eolian, hidrogen).

    4. Investiţii privind modernizarea unor instituţii de învăţământ profesional/liceal/universitar care să susţină energia verde.

    5. Finalizare cât mai curând a aeroportului regional.

    – Specific pentru Cluj-Napoca:

    1. Împărtăşirea bunelor practici cu alte oraşe pentru a vedea cum au reuşit dezvoltarea acestei metropole. Să le recunoaştem valoarea şi să o multiplicăm!

    2. Realizarea de produse software cu valoare adăugată (ca în agrifood) versus vânzarea de inteligenţă IT (evitarea lohn-ului intelectual, ca să nu vindem doar „cereale“). Dacă tot a pornit Clujul pe IT, de ce să nu fie şi un Silicon Valley în AI al României?

     

     

  • Ce au însemnat cei cinci ani de Afaceri de la zero şi ce fac astăzi câţiva dintre primii antreprenori care şi-au spus povestea în cadrul acestui proiect?

    În cei cinci ani de Afaceri de la zero, proiectul Ziarului Financiar susţinut de Banca Transilvania, peste 1.300 de antreprenori şi-au spus cu emoţie povestea de viaţă şi de business în faţa camerelor şi a jurnaliştilor ZF, urmând ca experienţele, dorinţele, realizările şi planurile lor de viitor să fie aşternute pe hârtie. Astfel, cinci ani de Afaceri de la zero înseamnă şi peste 200 de articole publicate în paginile Ziarului Financiar şi ale Business Magazin.

     

    Dacă ne uităm în urmă, acum cinci ani, mai precis, la luna mai din anul 2019, nu pare că a trecut atât de mult. Însă, în aceşti cinci ani, multe poveşti au fost aflate, ascultate şi spuse mai departe prin proiectul Afaceri de la zero, o emisiune în care rolul principal a fost, este şi va fi jucat de micul antreprenor român. Dar ce înseamnă, statistic, Afaceri de la zero, proiectul Ziarului Financiar susţinut de Banca Transilvania? În cinci ani de Afaceri de la zero, peste 1.300 de antreprenori şi-au spus cu emoţie povestea de viaţă şi de business în faţa camerelor şi a jurnaliştilor, urmând ca experienţele, dorinţele, realizările şi planurile lor de viitor să fie aşternute pe hârtie. Astfel, cinci ani de Afaceri de la zero înseamnă şi peste 200 de articole publicate în paginile Ziarului Financiar şi ale Business Magazin, revista săptămânală a Ziarului Financiar.

    Cei cinci ani de Afaceri de la zero au adus, în fiecare săptămână, de luni până vineri, câte o nouă poveste. Tineri, abia ieşiţi de pe băncile şcolii sau foşti angajaţi în corporaţii ori oameni veniţi din diverse alte domenii au avut curajul să spună da, să dea curs pasiunii, chemării lor şi au făcut business cu multă dragoste şi implicare, renunţând la viaţa pe care o ştiau înainte şi îmbrăţişând-o pe cea de antreprenor. Astăzi, prin proiectul Afaceri de la zero, realizat cu sprijinul Băncii Transilvania, comunitatea micilor antreprenori din România creşte, ei se cunosc unii pe ceilalţi, iar noi, jurnaliştii, dar şi cei care privesc emisiunea şi citesc poveştile lor, aflăm că există, de cele mai multe ori, poate chiar foarte aproape de noi, un om sau o echipă de oameni care creează produsul sau serviciul de care avem nevoie.

    În studioul Afaceri de la zero s-a auzit de mii de ori întrebarea „Cum ai ajuns să creezi această afacere?”, iar ca prin magie, de fiecare dată, de la această simplă întrebare, s-a născut o nouă poveste. Şi, aşa cum ştim încă din copilărie, indiferent de ce întâlneşti pe drum, povestea trebuie să meargă mai departe. Aşa a fost şi în cazul celor mai mulţi eroi ai poveştilor de business de la Afaceri de la zero – au continuat să lupte, să greşească, să înveţe din greşeli, să crească şi să îşi ducă mai departe visul. Sau să nască altele noi.

    Iată ce au făcut în ultimii cinci ani câţiva dintre primii antreprenori care au păşit timid în studioul Afaceri de la zero în mai 2019!

     

    Dan Posea, fondatorul Cozonacul.ro şi al cafenelei Teto

    Dan Posea este primul antreprenor din platforma video Afaceri de la Zero, cel care în mai 2019 povestea despre cum încearcă, împreună cu partenera sa de afaceri, Medeea Piron, să transforme cozonacul dintr-un produs sezonier într-unul care să meargă indiferent de anotimp. Patru ani mai târziu, el se definea ca „antreprenor în real estate şi HoReCa”, fără să fi abandonat complet ideea de început, din „cozonacul.ro”.

    Cafeneaua Teto există din 2018. Pandemia a fost cea mai grea perioadă pentru antreprenorul Dan Posea, iar atunci el avea atât cafeneaua Teto, cât şi laboratorul de producţie, unde făcea prăjituri şi cozonaci. Ulterior, s-a adaptat în pandemie pe partea de brunch & breakfast pentru că a simţit acest trend, aşa că a cooptat în echipă un bucătar şi a dezvoltat această parte atât pe zona de livrări, cât şi direct din locaţie. „Proiectul cu cozonaci l-am pus pe hold pentru că ne-am dat seama că acest concept trebuie industrializat.
    Nu putem face faţă comenzilor
    într-un laborator mic. M-am gândit să identific o fabrică la nivel naţional căreia să îi ofer reţeta şi să intrăm în zona de retail cu acest produs”, a detaliat Dan Posea într-un interviu din cadrul emisiunii Afaceri de la zero. Dan Posea şi-a cultivat şi dezvoltat spiritul antreprenorial şi a reuşit, chiar şi în perioadele critice, să îşi susţină businessurile. Întâi a fost cozonacul.ro, după care a început să lucreze în imobiliare, în 2020, iar cu banii câştigaţi a pus pe picioare cafeneaua Teto.

     

    Cristian Lăcraru, fondator, Şcoala IT

    Cristian Lăcraru este un alt antreprenor veteran din proiectul Afaceri de la zero. El a venit pentru prima dată în studioul emisiunii în 2019, pentru a spune povestea proiectului său în zona de educaţie, Şcoala IT, prin care şi-a propus să aducă tehnologia mai aproape de copii. Proiectul său a început cu cursuri de programare şi robotică pe care profesorii Şcolii IT le ţineau în şcoli private din Bucureşti, însă în ultimii ani antreprenorul s-a orientat şi către crearea de conţinut pentru profesori, care să poată fi introdus în predarea materiilor de la clasă. Şcoala IT se apropie de circa 1.000 de elevi astăzi. „Suntem într-un moment în care învăţăm să folosim din ce în ce mai bine tehnologia şi să facem laboratoare inteligente în şcoli. E important să creăm cât mai mult conţinut pentru profesori pentru ca ei să poată preda materia mai departe. Tehnologia ajunge către profesori, iar ceea ce îmi doresc este ca profesorii – indiferent că predau TIC, chimie, biologie sau educaţie fizică – să folosească acest conţinut”, spunea el în cel mai recent interviu din cadrul emisiunii Afaceri de la zero. Dacă la început publicul ţintă al Şcolii IT îl reprezentau copiii cu vârste între 5 şi 12 ani, acum, prin crearea de conţinut, acesta s-a extins şi către elevii clasei pregătitoare, elevii de liceu şi chiar către mediul universitar. În continuare, proiectul se va concentra pe crearea de conţinut pentru şcoli. În paralel, Şcoala IT va continua şi cursurile de robotică şi programare, însă focusul va fi pe conţinutul creat pentru profesori.

    Ana Raluca Chişu, fondatoarea centrului de terapie pentru copii KinetoBebe

    Ana Raluca Chişu, de profesie economist, a înfiinţat la Bucureşti centrul de terapie pentru copii KinetoBebe în 2009, un proiect pornit din dorinţa de a fi o alternativă la ceea ce oferă sistemul de stat atunci când vine vorba de recuperarea pediatrică.

    „În 2009 s-a născut KinetoBebe, dar mai important, s-a născut o nişă în România, cea de recuperare exclusiv pediatrică. KinetoBebe a fost primul centru de recuperare din mediul privat care s-a ocupat exclusiv de bebeluşi şi copii. Am creat o infrastructură a tot ceea ce înseamnă recuperarea copilului. KinetoBebe are astăzi trei centre de recuperare, 16 săli de kinetoterapie, cinci săli de psihologie şi logopedie şi două săli de salinoterapie”, povestea anul trecut antreprenoarea, care a revenit în studioul Afaceri de la zero.

    În toţi aceşti ani, Ana Raluca Chişu a construit o echipă în jurul ei, formată din kinetoterapeuţi, psihologi şi personal care stă alături de părinţi la fiecare pas pe care îl fac în centrele de recuperare. KinetoBebe a trecut de pragul de un milion de lei cifră de afaceri, iar în următorii cinci ani, fondatoarea şi-a propus o creştere economică mult mai mare.

     

    Irina Mărăşoiu, cofondatoare a brandului Pater

    Familia Mărăşoiu din judeţul Argeş produce ţuică din generaţie în generaţie, iar la finalul anului 2017 a apărut brandul Pater. Povestea acestui brand a pornit cu ţuica de prune, însă portofoliul Pater s-a diversificat în ultimii ani şi cu alte distilate, precum rachiu de pere, mure, gutui sau struguri, lichioruri şi vişinată. Anul trecut, familia Mărăşoiu a deschis cea de-a doua distilerie, tot în judeţul Argeş. În 2017, atunci când a apărut brandul familiei Mărăşoiu, în portofoliu erau doar trei produse – ţuica de prună, rachiul de pere şi de struguri. În timp, acesta s-a diversificat, însă ţuica a rămas produsul vedetă. Produsele Pater au ajuns încă de la început în marile lanţuri de restaurante, în hoteluri, în mai multe băcănii din Capitală, dar şi în aeroportul Otopeni. „Am intrat şi în restaurantele multor hoteluri, dar şi în restaurantele noastre cu chefi tineri, care mizează pe bucătăria tradiţională reinterpretată. Suntem în circa 140 de locaţii din România”, spunea recent Irina Mărăşoiu. De-a lungul ultimilor ani, Pater nu a schimbat designul produselor. În schimb, a fost introdusă o sticlă mai mică, de 0,5 l, cu o etichetă identică a celei mari, de 0,7 l, pentru a putea fi integrată mai uşor în zona de cadouri.

     

    Aaron Balazs, fondatorul Bikkla şi Pine Lines

    Aaron Balazs, un antreprenor din Gheorgheni, judeţul Harghita, a pornit de la zero, acum şase ani, proiectul Bikkla, un centru de închiriere de biciclete electrice în zona Lacul Roşu şi a adus alături de el trei parteneri francizaţi în zona Transilvaniei şi 50 de biciclete electrice. Înainte de a porni acest proiect antreprenorial, Aaron Balazs se gândea să plece în Austria împreună cu familia lui, însă a hotărât să dea o şansă ideii sale de business. Planul lui era încă de la început francizarea businessului.

    Astăzi, Bikkla încă funcţionează, însă antreprenorul harghitean a pariat şi pe un alt proiect, de data aceasta, în zona de inteligenţă artificială. Pine Lines, proiectul fondat de Aaron Balázs în urmă cu câteva luni, îşi propune să ajute antreprenorii să includă tehnologia ChatGPT în viaţa lor de zi cu zi, astfel încât să îşi crească eficienţa în business.

    „Mama mea culege reţete din zona Transilvaniei şi ne-am dat seama că putem să facem un chatbot pe bază de inteligenţă artificială care să îţi recomande reţete. Am pornit cu 1.000 de euro şi acum avem un chatbot care recomandă reţete din Ardeal. Pe lângă asta ne-am dat seama că sunt foarte mulţi antreprenori care au preconcepţii despre inteligenţa artificială sau pur şi simplu nu ştiu cu ce se mănâncă şi ne-am dat seama că există un gol pe piaţă. Ne-am propus să facem nişte workshop-uri pentru antreprenori de utilizare a inteligenţei artificiale, în principiu, de ChatGPT, ceea ce am şi făcut. Am ajuns la peste 300 de antreprenori. În iunie vom avea primul workshop în Bucureşti”, a povestit Aaron Balázs.

    El a hotărât să dezvolte acest proiect pentru că businessul iniţial, cel cu închirierea de biciclete, era unul sezonier, iar veniturile încasate nu erau constante.